Fond funciar. Reconstituire drept de proprietate

Fond funciar. Reconstituire drept de proprietate.

La data de 19.12.2006, petentul B.N. a formulat plângere împotriva intimatelor Comisia Judeţeană de fond funciar şi Comisia locală de fond funciar a com. D., prin care a solicitat anularea ca netemeinică şi nelegală a hotărârii nr. 407/2006 a Comisiei judeţene de fond funciar, şi să se dispună reconstituirea dreptului său de proprietate, în calitate de moştenitor pentru suprafaţa de 1 ha teren arabil extravilan şi 0,07 ha teren intravilan.

În fapt, petentul arată că suprafaţa de 1 ha teren arabil a aparţinut unchiului său, B.R. cum rezultă din certificatul de moştenitor, iar suprafaţa de 0,07 ha intravilan a aparţinut bunicului său, B.D. conform actului de vânzare-cumpărare din anul 1912.

Potrivit legilor fondului funciar i s-au reconstituit tatălui petentului, B. D. G. suprafaţa de 2,13 ha prin titlul de proprietate nr. 31632/1994 şi mătuşii sale B. D. S. suprafaţa de 2,60 ha conform titlului de proprietate nr. 9512/1993.

Arată petentul că precedentele reconstituiri nu au avut în vedere terenul de 1 ha al unchiului său defunctul B. R. al cărui moştenitor universal se revendică petentul.

În drept, au fost invocate disp. art. 53 din Lege 18/1991.

A solicitat petentul, pentru dovedirea plângerii sale administrarea probelor cu înscrisuri şi martori.

Cauza se află în fond după casare cu trimitere spre rejudecare.

În primul ciclu procesual Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 1957/18.05.2006 a respins plângerea petentului B. N. reţinând că, nu s-a făcut dovada că terenul pretins a fost proprietatea defunctului B. D., că acesta ar fi fost preluat de CAP, iar depoziţiile martorilor audiaţi au fost confuze.

Prin decizia civilă nr. 428/18.10.2006 Tribunalul Giurgiu a admis recursul recurentului petent B. N., a casat în tot sentinţa civilă nr. 1957/18.05.2006 a Judecătoriei Giurgiu şi a trimis cauza spre o nouă rejudecare reţinându-se, în esenţă că nu s-a făcut o analiză completă a fondului cauzei.

La data la care s-a judecat fondul cauzei s-a discutat şi cererea petentului de acordare de asistenţă judiciară gratuită, cerere pe care instanţa a respins-o în raport de veniturile dovedite de petent 875 lei pensie lunară care sunt peste cele prevăzute de art. 8 al. 2 din OUG 51/2008.

A apreciat de asemenea instanţa, în raport cu această solicitare că, nu sunt costuri ale procesului care să limiteze accesul la justiţie al petentului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că petentul B. S. D., bunicul petentului, în anul 1953, înaintea decesului, potrivit registrului agricol avea în posesie suprafaţa totală de 2,95 ha din care 2,75 ha teren arabil extravilan, 0,10 ha vie şi 0,10 ha intravilan curţi-construcţii.

Această posesie se exercită împreună cu familia în a cărei componenţă intra soţia P. şi fiicele E. şi S..

Din certificatul de moştenitor, reţine instanţa că moştenitorii defunctului B. S. D. şi care se constituiau pe lângă membrii familiei deja indicaţi şi fiica P. St. P. şi fii B. D. G. şi B. D. R., îşi împărţeau ca masă succesorală a defunctului suprafaţa de 3,4750 ha teren, din care 3,3750 ha arabil şi 1000 mp intravilan.

Din compararea celor două informaţii rezultă că, încă înainte de decesul numitului B. D. ieşise din posesia de fapt a acestuia o suprafaţă de 0,53 ha, cel mai probabil sub formă de zestre către B. D. G.

Reţine instanţa că, deşi, prin certificatul de moştenitor s-au stabilit cotele ideale de teren pentru fiecare din moştenitorii defunctului B. D., terenul a rămas, cel puţin până în 1957 în posesia de fapt a defunctei B. P. bunica petentului, care în anul 1957 face o cerere pentru ca terenul să fie înregistrat în împărţirea pe care afirma că s-a produs încă de la moartea soţului său.

În această împărţire B. R. primea 1 ha de teren, din care 0,50 ha  la Urechea Neagră şi o,50 ha de la Meletie aflat la întovărăşire la „1 Mai” din Meletie.

Din interpretarea dovezilor conform cronologiei acestora ar rezulta că suprafaţa de 0,50 ha de la Meletie provine din cei 15.000 mp de la Pădurea Frasinu.

Reţine de asemenea instanţa că P. S. pentru soţia sa P., B. D. S., E. M. I.-născută B. şi B. D. R, au formulat cereri către Preşedintele Sfatului Popular D. de înregistrare separată pe numele lor a acestor terenuri în împărţirea făcută de P., însă nu s-a dovedit că o asemenea înregistrare s-a efectuat în registrele localităţii D.

Reţine instanţa că pentru anul 1959 terenurile împărţite în  1957 de B. P. copiilor săi apar înregistrate în registrul agricol al localităţii D. pe numele B. S., mai puţin o suprafaţă de aproximativ 0,35 ha, amintite în cerere ca fiind poziţionate în zona numită „Lăcurele”, poziţie identificabilă în certificatul de moştenitor prin suprafaţa de 3750 mp de la „Pădurea Frasinului”, rezultat probabil al unui schimb.

Comparând ca întindere terenul deţinut în fapt, conform registrului agricol, la sfârşitul anului 1953, de către B. P., cu cel deţinut de aceeaşi persoană în 1957, conform aceluiaşi gen de înregistrări şi care identifică locaţiile terenurilor existând acest exerciţiu logic la terenurile înregistrate în registrele agricole în 1959 pe numele B. D. G.-tatăl natural al petentului, şi B. D. S.-mătuşa petentului- se poate deduce că terenurile menţionate în certificatul de moştenitor se regăsesc în totalitatea lor în posesiile exercitate de aceste persoane.

Instanţa îşi bazează raţionamentul său deductiv pe faptul că suprafeţele avute în vedere de actele enumerate corespund atât ca întindere şi amplasament  cât şi ca succesiune cronologică armonioasă în timp, vizând  persoane unite între ele prin legături de rudenie cu valenţe succesorale şi comportament aplicat dovedit corespunzător.

Mai mult observă instanţa că terenul în suprafaţă de 1 ha  din „Com. Vechi” apare într-o dublă înregistrate atât pentru B. G. cât şi pentru B. S. aceeaşi situaţie existând şi pentru 0,5 ha la punctul „Urechea Neagră”.

Reţine instanţa că pentru terenurile înregistrate în registrele agricole pe numele B. D. G., s-a reconstituit dreptul de proprietate acestei persoane prin titlul de proprietate nr. 31632/15.01.1994 pentru o suprafaţă de 2,13 ha, iar pentru terenurile înregistrate în 1959 pe numele B. D. S, s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate în limita suprafeţei de 2,60 ha prin titlul de proprietate nr. 9512/26.01.1993.

În ce priveşte terenul intravilan, numit de petent „la Pepenişte”, reţine instanţa că acesta apare înregistrat în registrul agricol privind pe B. S. şi a fost avut în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate  prin titlul de proprietate nr. 9512/26.01.1993.

Constată instanţa că nu s-a dovedit că tatăl adoptiv al petentului a avut o proprietate a sa înregistrată în documentele epocii ca atare, iar pentru terenul care provine în ultimă instanţă de la bunicul petentului B. D., s-a reconstituit , prin titlurile de proprietate arătate, drepturile funciare corespunzătoare.

Constată în acelaşi timp că în persoana petentului s-a produs, prin succesiunea titularilor dreptului de proprietate B. G. şi B.S., o confuziune de patrimonii ce a anulat orice interes personal legitim in invocarea nevalabilităţii reconstituirilor întemeiată pe disp. art. III al. 1 lit. a pct. ii, respectiv împroprietăririle unor persoane neîndreptăţite.

Constată instanţa că petentul nu a demonstrat că în calitatea sa de moştenitor al defunctului B. R., pe temeiul art. 13 din Legea 18/1991, ar fi îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate.

Pentru aceste considerente, instanţa constatând  că plângerea formulată de petent împotriva hotărârii Comisiei Judeţene 407/2006, nu este întemeiată a respins-o.

Domenii speta

Spete similare