Plângere împotriva hotărârii comisiei locale şi a hotărârii comisiei judeţene, solicitând anularea acestora şi restituirea în natură şi pe vechiul amplasament a suprafeţei de 45,50ha

Sentinţă civilă 2839 din 30.04.2008


Reconstituirea dreptului de proprietate

Pe rol, soluţionarea cauzei civile, ce formează obiectul dosarului  acestei instanţe,  privind pe reclamantul B.M., pârâtele  Comisia Locală de fond funciar, Comisia Judeţeană de fond funciar Giurgiu, având ca obiect  proces funciar.

Despre mersul dezbaterilor s-a  consemnat în încheierea din data de 24.04.2007, când procesul a fost  pe rol, s-au pus concluzii pe fondul cauzei, dar instanţa având nevoie de timp pentru studiul actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, şi pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de  astăzi când

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia locală de fond funciar şi Comisia judeţeană de fond funciar Giurgiu, formulând plângere împotriva hotărârii comisiei locale şi a hotărârii comisiei  judeţene, solicitând anularea acestora şi restituirea în natură şi pe vechiul amplasament a suprafeţei de 45,50ha.

În fapt, reclamantul a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 45,50 ha teren arabil, care a fost preluat abuziv de la autorul său, R.I. şi în susţinerea cererii sale a depus acte care fac dovada proprietăţii, acte de stare civilă şi certificate de moştenitor.

În drept, reclamantul a invocat Legea 247/2005.

În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu acte.

Comisia judeţeană de fond funciar a comunicat la dosar copii de pe actele care au stat la baza emiterii hotărârii.

Pârâta Comisia locală de fond funciar a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii, arătând că moştenitorilor autorului li s-a reconstituit suprafaţa de 10 ha, în baza Legii 18/1991, iar în baza Legii 169/1997, figurează înscrişi în anexa 37, cu suprafaţa de 40 ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate.

Pârâta Comisia judeţeană de fond funciar Giurgiu a depus la dosar note scrise, prin care arată că solicită respingerea plângerii, întrucât s-a reconstituit deja suprafaţa de 50 ha de la autorul R.I.

Prin sentinţa civilă nr. 2586/15.06.2006 a Judecătoriei Giurgiu, a fost respinsă plângerea reclamantului, având în vedere că prin titlurile de proprietate nr. 82412/2001 şi nr. 97502/2002 a fost reconstituit pe numele moştenitorilor defunctului R.I., dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate şi asupra altei suprafeţe de teren ce ar fi aparţinut defunctului R.I., este contrară legii.

Prin decizia civilă nr. 492/07.11.2006 a Tribunalului Giurgiu, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2586/2006, care a fost casată şi trimisă spre rejudecare. Tribunalul a reţinut că plângerea trebuie soluţionată prin raportare la dreptul intern aplicabil, dar şi prin raportare la convenţiile internaţionale la care România este parte, în particular la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ( art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie); trebuie pusă în discuţia părţilor utilitatea atragerii în proces a terţelor persoane menţionate în titlurile de proprietate; şi trebuie pus în vedere reclamantului să dea declaraţia prev. de art. 11 al. 4 din HG nr. 890/2005.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 849/122/2006.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 9 al. 1 din Legea 18/1991, în cazul terenurilor agricole, limita maximă a suprafeţei restituibile nu va putea depăşi 50 de ha, de familie, în echivalent arabil, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi. Această dispoziţie legală trebuie interpretată coroborat cu art. 3 al. 2 din Legea nr. 1/2000, potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la cooperatori, dar nu mai mult de 50 de ha de proprietar deposedat.

Potrivit art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Simpla lectură a dispoziţiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul 1 pune în evidenţă faptul că protecţia pe care el o instituie nu este absolută. În concepţia Curţii Europene, într-o jurisprudenţă constantă, art. 1 nu conţine numai principiul protecţiei dreptului  de proprietate, ci şi alte două principii care constituie limite ale exerciţiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică şi reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Astfel, instanţa europeană a constatat în jurisprudenţa sa că trebuie pus în prim plan justul echilibru necesar a fi respectat între interesele concurente ale individului şi ale societăţii în ansamblul ei, cu recunoaşterea unei anumite marje de apreciere în favoarea autorităţilor statale, apreciind că nu se poate considera ca fiind nerezonabilă referirea pe care un stat o face la disponibilităţile economice şi bugetare spre a stabili suprafeţele ce pot fi restituite, urmare  a adoptării unei reforme funciare profunde, ale cărei obiective de politică macro-economică şi socială nu pot fi puse în discuţie, chiar dacă ele au afectat dreptul de proprietate al reclamantului.

Reclamantul care, potrivit delegaţiei din dosar, a beneficiat de apărare calificată, a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, drept pârâte, Comisia locală de fond funciar şi Comisia judeţeană de fond funciar Giurgiu. Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să-şi discute obiectul procesului. Din lucrările dosarului,  nu rezultă că reclamantul a înţeles să-şi precizeze acţiunea sub aspectul persoanei pe care înţelege să o cheme în judecată, în calitate de pârât, ci dimpotrivă, la termenul de judecată din data de 24.04.2007, a susţinut că nu se impune atragerea în proces a altor persoane. În aceste condiţii, nu se poate reţine lipsa rolului activ al instanţei, deoarece dispoziţiile art. 129 al. 5 C.pr.civ., presupun doar aflarea adevărului judiciar, judecătorul neputându-se substitui părţii care a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat.

Se reţine de către instanţă şi faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângere împotriva hotărârilor comisiei locale şi comisiei judeţene, situaţie în care calitate procesuală pasivă are comisia căreia îi aparţine actul contestat pe calea plângerii, în speţă, cele două comisii.

Reclamantul nu şi-a precizat cererea, în sensul că ar solicita şi anularea titlurilor de proprietate, pentru a exista o coparticipare procesuală obligatorie şi a fi necesară introducerea în cauză, a persoanelor în favoarea cărora s-au emis aceste titluri.

În ceea ce priveşte declaraţia prev. de art. 11 al. 4 din HG 890/2005, aceasta a fost depusă la dosar la termenul de judecată din data de 27.02.2007.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că plângerea reclamantului este neîntemeiată şi, în consecinţă, o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de reclamantul B.M., domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar şi Comisia judeţeană de fond funciar Giurgiu.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.04.2007.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta