Acţiune oblică. Accesiune imobiliară artificială. Cerere de intervenţie în interes propriu. Taxă judiciară de timbru.

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 503/C  DIN DATA DE 06.03.2008

Acţiune oblică. Accesiune imobiliară artificială. Cerere de intervenţie în interes propriu. Taxă judiciară de timbru.

Potrivit dispoziţiilor art. 974 din Codul civil „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

Acest text de lege reglementează acţiunea oblică sau subrogatorie care este acea acţiune pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea unui drept al debitorului său atunci când acesta stă în pasivitate şi există riscul să-şi micşoreze patrimoniul sau să devină insolvabil. 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 02.08.2006 reclamantul S.S. i-a chemat în judecată pe pârâţii A.I., municipiul Mangalia şi Consiliul local Mangalia, solicitând instanţei de judecată ca, pe calea acţiunii oblice şi în numele lui A.I., titular al contractului de concesiune nr. 22891 din 2000, să constate că imobilul constând în construcţiile (vila P+1 şi anexe – grajduri) edificate pe terenul concesionat de A.I. sunt proprietatea acestuia.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul A.I. a primit în concesiune terenul situat în Mangalia, strada G.E. lotizare ,,C” în scopul edificării unor construcţii agrozootehnice, în baza contractului de concesiune încheiat în 2000 între acesta şi municipiul Mangalia.

Pe terenul concesionat, a susţinut reclamantul, pârâtul A.I. a edificat mai multe construcţii, respectiv construcţie P+1 şi anexe – grajduri, în care desfăşoară activitatea în vederea căreia a concesionat terenul, însă, pentru edificarea acestor construcţii, pârâtul nu a depus diligenţe în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie.

La datele de 18.02.2005 şi, respectiv, de 17.03.2005, reclamantul a acordat un împrumut pârâtului A.I. în sumă de 436.000.000 lei ROL urmând ca acesta să îi restituie împrumutul până la data de 31.05.2005. Întrucât pârâtul nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia de restituire a împrumutului, a introdus acţiune în pretenţii înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, acţiune ce a făcut obiectul dosarului nr. …/2006, care a fost admisă.

Pe parcursul judecăţii, a mai arătat reclamantul, pârâtul a avut schimbări repetate de atitudine, cu intenţia vădită de a se sustrage de la o eventuală executare silită. În aceste condiţii, a formulat o cerere solicitând instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului mai sus menţionat, întrucât acesta este singurul bun urmăribil liber de sarcini din patrimoniul pârâtului A.I..

Împotriva măsurii de sechestru adusă la îndeplinire de biroul executorului judecătoresc din circumscripţia Judecătoriei Mangalia, care a identificat construcţiile edificate de pârâtul A.I. pe terenul concesionat, acesta a declarat recurs, motivând că imobilul nu-i aparţine şi că ar aparţine SC X SRL, societate la care administrator este soţia pârâtului.

A mai arătat reclamantul că, pe parcursul judecăţii, pârâtul A.I. a depus un înscris de unde rezultă că SC X SRL, în numele acesteia, a solicitat Primăriei Mangalia eliberarea înscrisurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie, ducând în eroare autorităţile, în mod vădit cu rea credinţă. Prin aceste demersuri, pârâtul A.I. încearcă practic scoaterea singurului bun liber de sarcini din patrimoniul său, cu scopul vădit de a împiedica punerea în executare silită a hotărârii sale, prin care acesta a fost obligat să-i restituie împrumutul şi cheltuielile de judecată.

Având în vedere că pârâtul debitor A.I. nu are interesul şi refuză în mod vădit cu rea credinţă să-şi consolideze dreptul de proprietate asupra construcţiilor menţionate, reclamantul a promovat prezenta acţiune.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 974 din Codul civil.

Pârâtul A.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii introduse de reclamant ca nefondată întrucât reclamantul S.S. deţine faţă de el sentinţa nr. 1214 din 13.07.2006 pronunţată de Judecătoria Mangalia prin care este obligat la plata sumei de 43.600 lei RON către acesta.

Or, până la acest termen, reclamantul nu a fost întreprins niciun act de executare silită a acestui titlu, pentru că, indiferent de atitudinea sa faţă de obligaţia de a executa cele cuprinse în dispozitivul sentinţei menţionate, reclamantul are la îndemână dispoziţii procedurale care îi permit să obţină suma cuvenită, dar până în prezent nu a apelat la această posibilitate.

În schimb, a susţinut pârâtul, reclamantul a înţeles să învestească instanţa cu constatarea faptului că ar fi proprietar asupra unei construcţii edificate pe un teren concesionat de la Primăria Mangalia, cu intenţia de a obţine o executare mai facilă a obligaţiei, faţă de alternativa ce o are în prezent de a executa silit veniturile sale, prin prisma cărora ar obţine o achitare eşalonată a sumei.

Faţă de aceasta cerere, pârâtul A.I. a arătat că nu a deţinut şi nu deţine (ca proprietar) aceste construcţii. Este real că prin contractul de concesiune încheiat între Primăria Mangalia şi el, deţine în concesiune o suprafaţă de teren, însă acest teren l-a luat în concesiune liber de orice fel de construcţii, iar toate construcţiile ulterioare aparţin şi au fost efectuate prin efortul exclusiv al SC X SRL ca rezultat al demersurilor întreprinse de această societate comercială.

A mai arătat pârâtul A.I. că materialele înglobate, iniţiativa, costul manoperei, celelalte costuri aferente edificării acestor construcţii aparţin în exclusivitate SC X SRL şi chiar şi folosinţa acestor construcţii aparţine tot SC X SRL care exploatează şi în prezent utilităţile agricole şi construcţia P+1.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 şi urm. din Codul de procedură civilă.

SC X SRL Mangalia a formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu părţile din cauză, să constate că societatea este proprietarul construcţiilor constând locuinţa P+1 şi anexe – grajduri edificate de ea pe terenul situat în municipiul Mangalia, str. G.E., jud. Constanţa.

În motivarea cererii de intervenţie, s-a arătat că, începând cu anul 2003, SC X SRL Mangalia a derulat lucrări de construire a unei case de locuit compusă din parter şi etaj şi a unor grajduri pentru creşterea animalelor, în scopul stabilirii sediului societăţii la această adresă şi pentru desfăşurarea activităţilor comerciale specifice.

S-a mai arătat că toate construcţiile au fost edificate fără autorizaţie de construire, dar au fost finanţate exclusiv din fondurile societăţii, iar între aceasta şi A.I. a existat în permanenţă o relaţie contractuală, având încă de la început acceptul acestuia pentru a construi pe terenul concesionat de el.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi ale art. 111 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea interlocutorie motivată din 05.01.2007, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de SC X SRL Mangalia şi a încuviinţat proba cu înscrisuri propusă de intervenientă.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie solicitând respingerea acesteia ca nefondată întrucât SC X SRL Mangalia aparţine soţiei pârâtului A.I., iar cererea este făcută cu rea credinţă, pentru a se crea o stare de insolvabilitate a debitorului.

La termenul de judecată din 16.02.2007, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări scrise cu privire la temeiul juridic al acţiunii, arătând că invocă dispoziţiile art. 492 teza finală din Codul civil şi solicită instanţei ca, în baza acestui text de lege şi pe calea acţiunii oblice prevăzute de art. 974 din Codul civil, să constate că imobilul, respectiv construcţiile situate în Mangalia, str. G.E., edificate pe terenul concesionat de A.I. sunt proprietatea acestuia.

Prin încheierea interlocutorie motivată, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.I., iar în şedinţa publică din 30.03.2007, a admis, motivat, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Consiliul local Mangalia (eroarea strecurată cu privire la numele acestui pârât fiind îndreptată prin încheiere), urmând ca, prin hotărârea dată asupra fondului, să respingă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi respectiv, a unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

În şedinţa publică din 02.03.2007, apărătorul intervenientei a precizat verbal că temeiul juridic al cererii de intervenţie îl constituie dispoziţiile art. 492 din Codul civil, iar, ulterior, a depus la dosar precizări scrise în care a reiterat susţinerile cu privire la temeiul în drept al cererii de intervenţie, arătând că societatea intervenientă tinde la dovedirea unui drept de superficie în favoarea sa pentru construcţia menţionată.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul intervenientei, a probei cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiective identificarea tuturor construcţiilor edificate pe terenul în suprafaţă de 2312 mp situat în Mangalia, strada G.E., stabilirea valorii de circulaţie, precum şi stabilirea valorii de investiţie a acestor construcţii, a probei testimoniale şi a probei cu expertiza contabilă.

 Instanţa, apreciind că proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientei şi proba cu expertiza tehnică imobiliară sunt pertinente şi utile, le-a încuviinţat, însă a respins ca neconcludentă proba cu martori şi proba cu expertiza contabilă.

Pentru administrarea probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, sentinţa civilă nr. 1214 din 13.07.2006 a Judecătoriei Mangalia, contractul de concesiune, Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 311 din 29.11.2005, certificatul fiscal din 26.01.2006 şi plan urbanistic de detaliu.

În combaterea acţiunii şi în susţinerea cererii de intervenţie, intervenienta SC X SRL Mangalia a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului, a probei cu expertiza tehnică imobiliară având aceleaşi obiective ca şi cele propuse de reclamant şi a probei cu doi martori, iar instanţa a admis proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului şi proba cu expertiza tehnică imobiliară, apreciind că acestea sunt pertinente şi utile, însă a respins ca neconcludentă proba cu martori.

La solicitarea instanţei, Primăria municipiului Mangalia a înaintat caietul de sarcini anexă la Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 311 din 29.11.2005, iar SC Y SRL Mangalia a comunicat că proiectul nr. 14/2004 pentru imobilul situat în Mangalia, strada G.E.

De asemenea, prin adresa depusă la dosar, Primăria municipiului Mangalia a comunicat că, pentru terenul concesionat numitului A.I. în baza contractului de concesiune din 2000 nu s-a eliberat nicio autorizaţie de construire, iar solicitarea numitei A. E., asociat la SC X SRL Mangalia, pentru aprobarea planului urbanistic de detaliu P+1 cu destinaţia sediu firmă, nu a primit aviz favorabil.

Instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul intervenientei precum şi a probei cu interogatoriul reclamantului.

S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară iar intervenienta a formulat obiecţiuni la acesta care au fost respinse motivat de instanţă în şedinţa publică.

Faţă de valoarea construcţiilor care fac obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză instanţa a pus în vedere părţilor să achite câte o diferenţă de taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.054 lei fiecare, însă numai reclamantul s-a conformat acestei obligaţii achitând suma stabilită.

Întrucât intervenienta nu a achitat diferenţa de taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de instanţă şi văzând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa a invocat din oficiu excepţia insuficientei timbrări a cererii de intervenţie pe care a admis-o pentru aceleaşi considerente urmând ca, prin hotărârea dată asupra fondului, să anuleze ca insuficient timbrată această cerere.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a constatat următoarele:

Prin contractul de concesiune din 2000 încheiat între Consiliul local Mangalia, în calitate de concedent, şi A.I., în calitate de concesionar, acesta din urmă a preluat în concesiune terenul în suprafaţă de 2.312 mp situat în municipiul Mangalia, str. G.E., individualizat în planul de situaţie anexă la certificatul de urbanism.

Destinaţia terenului concesionat era, potrivit art. 3 din contract, aceea de realizare a unor construcţii agrozootehnice şi era precizată în acelaşi certificat de urbanism şi în condiţiile prevăzute în caietul de sarcini care a stat la baza licitaţiei ţinute în vederea concesionării.

La solicitarea numitului A.I., SC  Y SRL Mangalia a întocmit proiectul nr. 14/2004 privind planul urbanistic de detaliu construcţie agrozootehnică, iar prin Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 311 din 29.11.2005 municipiul Mangalia şi-a însuşit şi a aprobat planul urbanistic de detaliu realizat de societatea de proiectări menţionată.

Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză au fost identificate construcţiile edificate pe terenul în suprafaţă de 2.312 mp concesionat numitului A.I., şi anume o construcţie cu destinaţia de locuinţă în regim P+1 , o construcţie cu destinaţia de grajd şi o construcţie cu destinaţia de seră.

Potrivit dispoziţiilor art. 492 Cod civil, „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcute în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contra.

Acest text de lege constituie fundamentul accesiunii imobiliare artificiale, ca şi mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unei construcţii, care presupune ridicarea unei construcţii pe un teren aflat în proprietatea altei persoane decât proprietarul materialelor folosite la edificarea acesteia.

Dispoziţia legală susmenţionată conţine prezumţia că edificarea unei construcţii pe un anumit teren s-a făcut de către însuşi proprietarul terenului respectiv, pe cheltuiala sa în ceea ce priveşte valoarea materialelor şi a manoperei; această prezumţie are caracter relativ şi poate fi răsturnată în anumite situaţii („până ce se dovedeşte din contra” – potrivit tezei finale a aceluiaşi articol).

Astfel, dacă se face proba că ridicarea construcţiei s-a făcut de către proprietar, dar cu materialele altei persoane, ori că un terţ a edificat construcţia pe terenul altei persoane, devin incidente dispoziţiile art. 493 şi ale art. 494 din Codul civil, care reglementează, în fapt, cele două ipoteze ale accesiunii imobiliare artificiale şi care exclud existenţa unei convenţii anterioare edificării construcţiei.

De asemenea, prezumţia mai poate fi răsturnată prin încheierea, în prealabil, a unei convenţii între proprietarul terenului şi constructor, proprietar al materialelor, prin care se recunoaşte celui din urmă dreptul de proprietate asupra construcţiei.

În cauză, în baza convenţiei încheiate cu municipiul Mangalia, proprietarul terenului situat în municipiul Mangalia, str. G.E., numitul A.I. a edificat pe acest teren o construcţie cu destinaţia de locuinţă în regim P+1, o construcţie cu destinaţia de grajd şi o construcţie cu destinaţia de seră.

Existenţa convenţiei între municipiul Mangalia şi A.I. în sensul edificării de către acesta din urmă a unor construcţii pe terenul menţionat anterior este dovedită prin contractul de concesiune din 2000, care a fost încheiat tocmai cu scopul realizării de către concesionar a unor construcţii agrozootehnice, prin proiectul nr. 14/2004 întocmit de SC Y SRL Mangalia privind planul urbanistic de detaliu construcţie agrozootehnică pe numele beneficiarului A.I. şi prin Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 311 din 29.11.2005, prin care municipiul Mangalia, proprietarul terenului, a aprobat planul urbanistic de detaliu realizat de societatea de proiectări menţionată în vederea realizării de către beneficiarul A.I. a unor construcţii agrozootehnice.

Susţinerile numitului A.I. potrivit cărora toate construcţiile au fost efectuate prin efortul exclusiv al SC X SRL ca rezultat al demersurilor întreprinse de aceasta ori că materialele înglobate, iniţiativa, costul manoperei şi celelalte costuri aferente edificării construcţiilor aparţin în exclusivitate SC X SRL şi chiar şi folosinţa construcţiilor aparţine tot acestei societăţi, chiar reale de ar fi, nu prezintă relevanţă sub aspectul regimului juridic al proprietăţii construcţiilor edificate pe terenul concesionat.

Aceasta întrucât, potrivit menţiunilor făcute de Primăria municipiului Mangalia pentru terenul concesionat numitului A.I. în baza contractului de concesiune din 2000 nu s-a eliberat nicio autorizaţie de construire, iar solicitarea numitei A. E., asociat la SC X SRL Mangalia, pentru aprobarea planului urbanistic de detaliu P+1 cu destinaţia sediu firmă, nu a primit aviz favorabil.

Or, în lipsa unei autorizaţii de construire sau a unei convenţii încheiate între municipiul Mangalia şi SC X SRL Mangalia pentru edificarea de către aceasta din urmă a unor construcţii pe terenul concesionat numitului A.I., regimul juridic al acestora se va stabili în baza art. 492 teza finală din Codul civil, urmând a se constata, pentru considerentele anterior expuse, că proprietarul construcţiilor este numitul A.I..

Împrejurarea că SC X SRL Mangalia a contribuit, parţial sau chiar total, la lucrările de edificare a unora dintre construcţii îi conferă acesteia, cel mult, un drept de creanţă care poate fi valorificat împotriva proprietarului construcţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 974 din Codul civil „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

Aceste text de lege reglementează acţiunea oblică sau subrogatorie care este acea acţiune pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea unui drept al debitorului său atunci când acesta stă în pasivitate şi există riscul să-şi micşoreze patrimoniul sau să devină insolvabil. 

În cauză, instanţa constată că reclamantul S.S. are calitatea de creditor al numitului A.I., din moment ce, prin sentinţa civilă nr. 1214 din 13.07.2006 a Judecătoriei Mangalia rămasă irevocabilă prin nerecurare, acesta din urmă a fost obligat să plătească reclamantului suma de 43.600 lei.

De asemenea, instanţa reţine că, astfel cum a concluzionat anterior, numitul A.I. este proprietarul construcţiilor edificate pe terenul situat în municipiul Mangalia, str. G.E.,  jud. Constanţa, însă constată că acesta a stat în pasivitate şi nu a acţionat pentru recunoaşterea calităţii sale de proprietar şi pentru obţinerea unui înscris care să ateste dreptul său de proprietate asupra acestor construcţii.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că reclamantul era îndreptăţit, în calitatea sa de creditor al numitului A.I., să uzeze de acţiunea oblică şi să solicite în numele acestuia recunoaşterea calităţii de proprietar a debitorului asupra construcţiilor menţionate anterior.

Susţinerile numitului A.I. în sensul că reclamantul nu a fost întreprins niciun act de executare silită a titlului executoriu şi că acesta are la îndemână alte dispoziţii procedurale care îi permit să obţină suma cuvenită nu pot fi reţinute.

Exercitarea acţiunii oblice de către creditorul unei persoane nu este condiţionată, de regulă, de punerea în executare silită a titlului executoriu, iar pe de altă parte, din certificatul fiscal din 26.01.2006  reiese că numitul A.I. nu figurează cu alte bunuri decât terenul dobândit în concesiune (care nu poate fi urmărit silit) şi acesta nu a dovedit că deţine bunuri sau realizează venituri care pot fi urmărite pentru realizarea creanţei.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenţie principală formulată de SC X SRL Mangalia, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul A.I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Mangalia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Totodată, instanţa a admis acţiunea oblică formulată de reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâtul municipiul Mangalia şi a constata că numitul A.I. este proprietarul construcţiei cu destinaţie de locuinţă în regim P+1, al construcţiei cu destinaţia de grajd şi al construcţiei cu destinaţia de seră, toate edificate pe terenul situat în municipiul Mangalia, str. G.E., astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză.

Domenii speta

Spete similare