Viol. Parte vătămată minor. Încadrare juridică. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile.

 Viol. Parte vătămată minor. Încadrare juridică. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile.

Prin sentinţa penală nr.236 din 23.04.2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.134/122/2009, în baza art.334 C. pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul C.S. din infracţiunile prev. şi ped. de art.  197 alin. 2 lit. b şi b1, alin. 3 teza a I-a C. pen., art. 180 alin. 21 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. în infracţiunile prev. şi ped.  de  art.  197 alin. 2 lit. b şi b1, alin. 3 teza a I-a C. pen.. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. şi art. 180 alin. 21 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În baza art.197 alin. 2 lit. b şi b1, alin. 3 teza a I-a C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul C.S.  la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, ca pedeapsă complimentară, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 180 alin. 21 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a  fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe.

În baza art.33 lit. a – art.34 lit. b şi art. 35 alin 1 Cod penal, a stabilit ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, ca pedeapsă complimentară, după executarea pedepsei principale.

În baza art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 19.01.2009 la zi.

A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art.71 Cod penal pe perioada executării pedepsei principale, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art.17 alin.3 C. pr. pen. rap. la art.348 C. pr. pen şi art.998-999 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească minorului U.B.A., reprezentat legal de tatăl său U.B.I. suma de 5.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art.191 alin.1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului inculpatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, din coroborarea materialului probator administrat în cauză (declaraţii părţi vătămate, depoziţii martori, declaraţii inculpat, raport medico-legal) în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că, în perioada 14 – 20.12.2008, inculpatul, prin constrângere, a întreţinut cu partea vătămată relaţii sexuale pe cale anală şi orală şi totodată l-a agresat şi fizic.

Astfel, în jurul datei de 14.12.2008, profitând de faptul că părinţii minorului se aflau la serviciu, inculpatul a chemat-o în pat pe partea vătămată, spunându-i că  „vrea să se joace cu el”. În pat, a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni, s-a dezbrăcat şi el, după care şi-a introdus penisul în anusul părţii vătămate cu care a avut contact sexual până ce partea vătămată a strigat să se dea la o parte că o doare. După ce partea vătămată a revenit de la WC inculpatul, în aceeaşi modalitate, a mai avut un contact sexual cu partea vătămată.

În aceeaşi perioadă, inculpatul a chemat-o pe partea vătămată în magazie şi aici i-a cerut să-l masturbeze.

În data de 20.12.2008 inculpatul a mai întreţinut cu partea vătămată şi relaţii sexuale pe cale anală.

În aceiaşi perioadă, motivat de faptul că partea vătămată a aprins cu o brichetă un ziar, inculpatul a agresat-o fizic, lovind-o cu un băţ la fund despre care afirma că este Sf. Nicolae, a lovit-o cu palma peste faţă, ba, mai mult, a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi şi, cu bricheta, i-a provocat arsuri în zona organelor genitale.

Deşi, iniţial, inculpatul  în declaraţia de la fila 22 din dosarul de urmărire penală a recunoscut  că a avut cu partea vătămată şi contact sexual oral, ulterior a negat că  a avut cu partea vătămată contact sexual oral, recunoscând, în primă instanţă doar contactul sexual anal. De asemenea, deşi a negat că l-a lovit, cu băţul şi cu palma pe minor, în seara zilei de 20.12.2008, părinţii părţii vătămate au observat pe corpul acesteia vânătăi, au descoperit urme de arsuri în zona organelor genitale.

Faţă de prevederile art. 63, 64 Cod procedură penală, în procesul penal poate constitui mijloc de probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, ori identificarea persoanei care a săvârşit-o. Potrivit dispoziţiilor art. 69 Cod procedură penală, este de principiu că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului servesc la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală, de regulă, s-a probat prin declaraţiile părţilor coroborate cu actele medico-legale eliberate de către serviciile sanitare de specialitate şi unele probe indirecte, cum ar fi martorii care percep activitatea infracţională la scurt timp după consumarea acesteia.

Instanţa de fond a reţinut că relatările minorului - parte vătămată se coroborează cu declaraţiile părinţilor săi, care la scurt timp de la plecarea inculpatului din domiciliul lor au aflat de la minor despre abuzurile fizice şi sexuale la care a fost supus de inculpat. Probele testimoniale sunt confirmate de raportul medico-legal. Astfel, partea vătămată a fost examinată medico-legal (Raport nr. 01/E/II/05.01.2009 – fila 19), ocazie cu care, la nivel anal, se constată o mucoasă congestionată – adiacent unor plăgi plesnite parţial cicatrizate rozat, plăgi dispuse la orele 11 – 1 şi 6 pe cadranul convenţional.

Tot la partea vătămată, au mai fost constatate palide echimoze brune pe feţele dorsale ale ambelor coapse; epitelizări rozate postescoriaţii cu  cruste detaşate infraorbitară externă dreapta, etc.

S-a concluzionat că U.B.A. prezintă leziuni traumatice ce pot data de 18 – 20 zile. Ele au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi planuri dure, cât şi prin contact cu corp fierbinte, leziuni care au necesitat 5-7 zile de îngrijire medicală. La nivel anal s-au constatat leziuni traumatice care au putut fi produse prin sadomie pasivă (contact sexual anal), care pot data de 2-3 săptămâni (posibil din 15.12. – 18.12.2008) şi al căror proces de vindecare a fost încetinit prin defecaţie, necesitând  aproximativ 25 zile de îngrijiri medicale.

În raport de textele de lege citate şi situaţia de fapt descrisă, instanţa a stabilit existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului, neexistând temei legal pentru a se da eficienţă juridică poziţiei inculpatului de nerecunoaştere a tuturor faptelor şi de achitare pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a reţinut că inculpatul C.S. este fratele mamei părţii vătămate, iar partea vătămată se afla în îngrijirea inculpatului cu care locuia împreună, astfel că se apreciază că inculpatul şi partea vătămată sunt „rude apropiate” în accepţiunea dată acestei sintagme de art. 149 C. pen. şi totodată partea vătămată este şi un membru al familiei al inculpatului, conform art. 1491 C. pen.

În drept, tribunalul a stabilit că fapta inculpatului care, în perioada 14.12 – 20.12.2008, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângere, a întreţinut cu partea vătămată în vârstă de 6 ani şi 6 luni, nepotul său şi cu care locuia împreună, relaţii sexuale pe cale anală şi orală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. 2 lit. b şi b1, alin. 3 teza a I-a C. pen cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. şi nu  de art. 197 alin. 2 lit. b şi b1, alin. 3 teza a I-a C. pen.

Cu toate că la nivel anal la partea vătămată s-au constatat leziuni traumatice ce s-au produs prin sodomie pasivă (contact sexual anal) ce au necesitat 25 zile îngrijiri medicale, vătămarea corporală suferită de partea vătămată, este absorbită în infracţiunea de viol.

Fapta inculpatului care, în data de în jurul datei de 20.12.2008 a agresat-o fizic pe partea vătămată, rudă apropiată şi membru de familie, lovind-o în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale cu un băţ, cu palmele şi provocându-i arsuri la nivelul organelor genitale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. 21 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen şi nu de art. 180 alin. 21 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

 În ceea ce priveşte persoana infractorului s-a avut în vedere că inculpatul C.S.. este în vârstă de 20 ani, nu este căsătorit, nu are ocupaţie, studii 6 clase şi posedă antecedente penale.

Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că, în perioada 2003 – 2004 a fost condamnat de 3 ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, fapte săvârşite în timpul minorităţii şi care nu atrag starea de recidivă.

Având în vedere că inculpatul este un tânăr lipsit de experienţă de viaţă, tribunalul l-a condamnat pe inculpat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că acestea corespund realizării scopului pedepsei astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte  acţiunea civilă, Tribunalul a avut în  vedere dispoziţiile art.17 alin.1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora acţiunea civilă  se porneşte şi se exercită din oficiu, când cel vătămat ceste o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu şi ale alin.3 al aceluiaşi articol, potrivit cărora instanţa  este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale şi văzând că în cauză părinţii  părţii vătămate, U.B.I şi U.F., în calitate de reprezentanţi legali ai minorului U.B.A. nu s-au constituit parte civilă în numele acestuia, Tribunalul, în baza art.17 alin.3 C. pr. pen. rap. la art.348 C. pr. pen şi art.998-999 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească minorului UBA, reprezentat legal de tatăl său UBI suma de 5.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

Domenii speta

Spete similare