Încheierea unui contract de vânzare prin reprezentant pentru un vehicul folosit. Menţionarea în contract a numelui vânzătorului şi a obligaţiilor acestuia. Calificarea actului drept un mandat cu reprezentare. Cerere formulată de cumpărător pentru reparare

Titlu: Încheierea unui contract de vânzare prin reprezentant pentru un vehicul folosit. Menţionarea în contract a numelui vânzătorului şi a obligaţiilor acestuia. Calificarea actului drept un mandat cu reprezentare. Cerere formulată de cumpărător pentru repararea prejudiciului  întemeiată pe răspunderea civilă contractuală întrucât taxa de primă înmatriculare a fost restituită vânzătorului. Lipsa calităţii procesuale pasive a mandatarului. Invocarea de către reclamant a executării cu rea credinţă a obligaţiilor contractuale. Neînscrierea în contract a împrejurării că preţul a fost stabilit în considerarea faptului că taxa de primă înmatriculare nu a fost restituită.

Tip speţă: sentinţă civilă

Număr speţă: 9936

Data speţă: 02.06.2014

Domeniu asociat: Mandat, mandatari. Vânzări cumpărări

Opinia instanţei (că între pârâţii C. C. G. în calitate de mandatar şi R. T. D. în calitate de mandant a intervenit un contract de mandat cu reprezentare având ca obiect vânzarea autovehiculului marca X) are în vedere prevederile art. 2039 Cod civil, precum şi faptul că aşa cum rezultă din menţiunile contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit acest contract a fost încheiat de pârâtul C. C. G. în numele mandantului, la rubrica vânzător fiind trecute datele de identificare ale pârâtului R. T. D., în calitate de proprietar al bunului mobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.

Mai mult instanţa, reţine că pârâtul C. C. G. a adus la cunoştinţa reclamantei că acţionează în calitate de mandatar al pârâtului R. T. D., iar prin contractul încheiat pârâtul C. C. G. nu şi-a asumat niciun fel de obligaţie, or în cazul mandatului fără reprezentare mandatarul, acţionând în interesul mandantului său, încheie actul juridic pentru care a fost împuternicit cu terţul, în numele său, ca şi când ar face-o în interesul său, şi nu al mandantului.

În cazul în care între părţi nu a intervenit o înţelegere inserată în contractul de vânzare cumpărare în sensul că preţul a fost stabilit în considerarea faptului că taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul ce a făcut obiectul contractului intervenit intre părţi instanţa constată că reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea unei obligaţii pe care nu şi-a asumat-o.

Asupra acţiunii civile deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanta C. D. a chemat în judecată pe pârâţii R. T. D. şi C. C. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi în solidar să-i plătească suma de 5367 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 18.11.2013 a dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare un auto marca X,  fostul proprietar al acestui bun mobil fiind pârâtul R. T. D. care nu a fost prezent în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare fiind reprezentat legal de pârâtul C. C. G. în baza unui mandat fără reprezentare

A mai arătat reclamanta că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare i s-a adus la cunoştinţă existenţa mandatului fără reprezentare şi de comun acord cu pârâtul C. C. G. au stabilit preţul vânzării autoturismului marca X, iar conform înţelegerii contractuale preţul a fost stabilit în considerarea faptului că taxa de primă înmatriculare achitată de R. T. D. nu a fost restituită.

Reclamanta mai precizează că ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, dorind sa înmatriculeze autoturismul pe numele său a aflat că taxa de primă înmatriculare a fost restituită, ocazie cu care a constatat reaua-credinţă a pârâţilor care, în convenţia frauduloasă au dus-o în eroare în momentul încheierii convenţiei de vânzare-cumpărare, bazându-se pe buna sa credinţă.

Ulterior încheierii convenţiei de vânzare-cumpărare, pentru a putea să-şi înmatriculeze auto pe numele său, a trebuit să plătească la data de 17.12.2013, timbrul de mediu în cuantum de 5367 lei, aşa cum rezultă din chitanţa emisă de Trezoreria mun. Craiova.

Se mai arată că cei doi pârâţi nu şi-au îndeplinit cu bună-credinţă obligaţiile contractuale ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, creându-se un prejudiciu actual determinant şi cert, constând în suma de 5367 lei, pe care a achitat-o practic a doua oară cu titlu de taxă de poluare, pentru a putea să înmatriculeze auto pe numele său.

În drept, reclamanta a  invocat prevederile  art. 1270 şi art. 1350 C.CIV.

Pârâtul C. C. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât în speţă sunt incidente dispoziţiile privind mandatul cu reprezentare, el având  calitatea de mandatar al pârâtului R. T. G., fiind evident că între el şi reclamantă contractul încheiat nu produce efecte, acesta producându-se direct între mandant şi terţa persoană, aşa cum prevede art. 1296 C.CIV.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea solicitărilor reclamantei ca fiind neîntemeiate întrucât  vânzătorul s-a achitat cu bună credinţă de toate obligaţiile ce-i reveneau acestuia şi că i-a comunicat reclamantei că taxa de primă înmatriculare nu a fost recuperată, aşa cum reiese din adeverinţa.

Pârâtul R. T. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că în luna martie 2013 a lăsat maşina marca X în parcul auto, moment în care a predat şi adeverinţa emisă de AFP care atestă că la data emiterii taxa de poluare nu fusese restituită, specificând reprezentantului parcului auto că are dosar pe rol pentru recuperarea taxei.

A mai arătat pârâtul că raportul juridic dintre el şi reclamantă constă în contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 18.11.2013, iar în cuprinsul contractului nu este stipulată nicio clauză în sensul că suma de 7100 euro a fost stabilită în considerarea faptului că taxa de primă înmatriculare nu fusese recuperată.

Potrivit dispoziţiilor art. 255-258 Cod de procedură civilă instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială, pentru pârâtul C. C. G., proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantei, iar pentru pârâtul R. T. D. încuviinţează proba cu înscrisuri şi a constat decăderea pârâtului R. T. D. din dreptul de a mai solicita proba testimonială cu un martor.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 18.11.2013, între pârâtul R. T. D., pe de o parte în calitate de vânzător şi reclamanta C. D., pe de alta parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit prin care părţile contractante şi-au exprimat acordul de voinţa cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea unui autovehicul marca X, preţul fiind de 7100 euro, iar contractul de vânzare cumpărare a fost  încheiat în numele vânzătorului de mandatarul C. C. G.

Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare rezultă că vânzătorul R. T. D. a predat cumpărătoarei C. D. vehiculul, cheile, fişa de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, primind de la aceasta preţul de 7100 euro.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. C. G. instanţa arată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2039 Cod civil mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.

Astfel, din dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că în cazul mandatului fără reprezentare mandatarul va acţiona în numele mandantului, dar va încheia actul/actele în numele său personal, fără a-l reprezenta pe mandant, contractul încheindu-se  între terţ şi mandatar şi îşi produce efecte între părţi.

Prin urmare, având în vedere ansamblul materialului probator instanţa constată că între pârâţii C. C. G. în calitate de mandatar şi R. T. D. în calitate de mandant a intervenit un contract de mandat cu reprezentare având ca obiect vânzarea autovehiculului marca X, remuneraţia mandatarului fiind în cuantum de 100 euro.

Opinia instanţei are în vedere prevederile art. 2039 Cod civil, precum şi faptul că aşa cum rezultă din menţiunile contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit acest contract a fost încheiat de pârâtul C. C. G. în numele mandantului, la rubrica vânzător fiind trecute datele de identificare ale pârâtului R. T. D., în calitate de proprietar al bunului mobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.

Mai mult instanţa, reţine că pârâtul C. C. G. a adus la cunoştinţa reclamantei că acţionează în calitate de mandatar al pârâtului R. T. D., iar prin contractul încheiat pârâtul C. C. G. nu şi-a asumat niciun fel de obligaţie, or în cazul mandatului fără reprezentare mandatarul, acţionând în interesul mandantului său, încheie actul juridic pentru care a fost împuternicit cu terţul, în numele său, ca şi când ar face-o în interesul său, şi nu al mandantului.

De asemenea, instanţa mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2009 Cod civil mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.

Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că pârâtul C. C. G. a încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit în numele mandantului R. T. D., efectele acestuia producându-se între reclamanta C. D. şi  pârâtul R. T. D..

Pe cale de consecinţă, având în vedere că între reclamanta C. D. şi pârâtul C .C. G. nu s-au creat raporturi juridice întrucât mandatarul C. C. G. a contractat în drept, în numele şi pe seama mandantului R. T. D. (şi numai în fapt, personal) precum şi temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv răspunderea civilă contractuală, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. C. G. şi va respinge cererea formulată de reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâtul C. C. G. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 1650 Cod civil vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească, iar potrivit prevederilor art. 1350 Cod civil orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar atunci când fără nicio justificare nu îşi îndeplineşte această îndatorire ea este răspunzătoare de prejudicial cauzat celeilalte părţi , fiind obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii.

Întrucât cererea ce face obiectul cauzei de faţă, este întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, izvorâte din dispoziţiile art. 1350. C. Civil, instanţa reţine faptul că, în materie contractuală, neexecutarea se prezumă, fiind necesar doar ca reclamantul creditor să dovedească existenţa raportului juridic şi a drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din acesta, revenind în sarcina pârâtului debitor să probeze eventuala îndeplinire a obligaţiei asumate.

Astfel, reclamanta susţine că preţul de 7100 euro negociat cu pârâtul R. T. D. prin mandatar C. C. G. pentru cumpărarea autovehiculului marca X ce a făcut obiectul contractului pentru un vehicul folosit încheiat între părţi la data de 18.11.2013 a fost stabilit în considerarea faptului că taxa de primă înmatriculare nu fusese restituită, motiv pentru care cu ocazia realizării operaţiuni de transcriere a transferului dreptului de proprietate nu mai era nevoită să achite această taxă.

Însă, având în vedere menţiunile contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 18.11.2013, instanţa constată că pârâtul R. T. D. si-a asumat obligaţia de a preda reclamantei autovehiculul marca X, cheile, fişa de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului, obligaţii pe care le-a îndeplinit.

Prin urmare, în cazul în care între părţi nu a intervenit o înţelegere inserată în contractul de vânzare cumpărare în sensul că preţul de 7100 euro a fost stabilit în considerarea faptului că taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul ce a făcut obiectul contractului intervenit intre părţi instanţa constată că reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea unei obligaţii pe care nu şi-a asumat-o.

De asemenea, instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantei în sensul că pârâtul nu şi-a îndeplinit cu buna credinţă obligaţiile contractuale întrucât a afirma că un contract nu a fost executat cu bună credinţă înseamnă a dovedi că acel contract a fost executat cu rea credinţă.

Or, reaua credinţă implică mijloace de probă care să conducă în mod pertinent şi concludent la acest rezultat, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de faţă, în condiţiile în care obligaţia a căruia neexecutare pretinde reclamanta că nu s-a realizat nu a fost prevăzută în contractul intervenit între părţi.

Totodată, instanţa mai arată că prin declaraţia unui martor nu se poate face dovada despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii contractului.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada existenţei obligaţiei care nu a fost executată de pârât, instanţa va respinge cererea formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâtul  R. T. D. ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare