Ucidere din culpă, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului. Individualizarea pedepsei principale. Executare în regim de detenţie.

Prin sentinţa penală nr. 1072/1.04.2015, instanţa a dispus:

« Condamnă pe inculpatul T., cetăţean român, fără antecedente penale, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, după cum urmează:

-la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, şi

-la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal,

infracţiuni săvârşite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

(…)

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului T. pentru infracţiunile concurente şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din durata celeilalte pedepse, anume 10 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 4 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.(…)”.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat în esenţă următoarele:

La data de 2.11.2014, în jurul prânzului, inculpatul T. s-a deplasat împreună cu soţia sa, cu autoturismul Opel Vectra aparţinând fiului său, la o petrecere organizată în zona de agrement Ciric, unde inculpatul a consumat, pe parcursul după-amiezii, băuturi alcoolice. După ora 17,00 inculpatul a hotărât să plece spre locuinţa sa, ignorând faptul că era în stare de ebrietate, solicitarea soţiei sale de a lua un taxi şi împrejurarea că nu avea oricum voie să consume băuturi alcoolice din cauza stării sale de sănătate, soţia urcând în autoturism pe bancheta din spate iar pe scaunul din dreapta faţă urcând M., pe care inculpatul intenţiona, de asemenea, să o transporte la domiciliu.

În jurul orei 17,45 victima C., în vârstă de 18 ani, se deplasa împreună cu martorul D. pe acostamentul din dreapta părţii carosabile pe Şoseaua Ciric, spre staţia de tramvai Doi Băieţi. În dreptul nr. 57, auzind că din spate se apropia autovehiculul condus de inculpat, martorul D. a făcut un pas mai spre dreapta, urcând spre o movilă de pietriş, iar C. a făcut la rândul său un pas spre dreapta, pentru a se îndepărta şi mai mult de carosabil, în acelaşi timp întorcând capul către autovehiculul care se apropia.

Inculpatul T., aflat în stare de ebrietate, a intrat cu autoturismul pe acostament, fără a-i observa pe cei doi tineri, şi l-a lovit pe B., care se afla la aproximativ jumătate de metru în afara carosabilului, din spate, cu partea frontală dreapta a autoturismului, care rula cu viteza aproximativă de 55 de km pe oră, fără a frâna. Victima a fost lovită în partea din spate a membrelor inferioare, basculată de capota autoturismului, lovindu-se astfel cu capul de partea inferioară a parbrizului, apoi a fost proiectată pe sol, de asemenea în afara carosabilului, pierzându-şi pe loc cunoştinţa.

Inculpatul a observat că lovise ceva şi a frânat, autovehiculul oprindu-se la aproximativ 25 de metri de poziţia finală a victimei, în momentul în care a coborât din autovehicul fiindu-i atrasă atenţia de semnele disperate ale martorului D., ulterior observând şi victima căzută pe acostament. În prezenţa martorului inculpatul a fost testat cu etilotestul de organele de poliţie ajunse la faţa locului, rezultatul fiind de 0,62 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Dr. N. Oblu din Iaşi, unde i s-au recoltat probe biologice, totodată s-a constatat că acesta prezenta halenă alcoolică, comunicare verbală incoerentă, tulburări de echilibru şi imprecizie în mişcări.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1011/A din 3.11.2014 inculpatul avea la data de 2.11.2014, ora 18,30, o alcoolemie de 1,75 g/l.

Decesul victimei C. a fost declarat la locul accidentului de către echipajul de la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 6265/11.11.2014 întocmit de I.M.L. Iaşi, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa unui politraumatism cu fracturi craniene, contuzie cerebrală şi cerebeloasă, lamă de hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie pulmonară, contuzie hepatică, contuzie mezenterică, fisură de splină, contuzii ale membrelor inferioare, produse prin lovire urmată de proiectare în cadrul unui accident rutier, între leziunile de violenţă şi deces existând o legătură directă, examenul toxicologic al eşantioanelor de sânge prelevate de la cadavrul victimei fiind negativ.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului, instanţa a reţinut că, dată fiind gravitatea consecinţelor faptei, soldată cu accidentarea mortală a unei persoane, precum şi valoarea concretă a alcoolemiei, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

La stabilirea duratelor pedepselor principale pe care urmează le-a aplicat inculpatului T. instanţa a ţinut cont de criteriile enumerate de art. 74 alin. 1 Cod penal, pornind de la limitele reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmare a recurgerii, de către inculpat, la procedura recunoaşterii învinuirii.

Pentru infracţiunea de ucidere din culpă, instanţa a ţinut cont în primul rând de starea fizică a inculpatului la momentul comiterii faptei. Acesta consumase alcool şi era conştient că se afla în stare de ebrietate, cu atât mai mult cu cât i se atrăsese atenţia că era mai bine să nu conducă maşina în acest context. Mai mult, inculpatul cunoştea că, urmare a unor accidente cerebrale care cauzaseră, potrivit propriei declaraţii, pareză parţială temporară şi diminuarea acuităţii vizuale, ar fi trebuit să conducă autovehicule cu atenţie sporită chiar şi când nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Instanţa a avut în vedere modalitatea culpei cu prevedere, inculpatul considerând, în mod uşuratic, că rezultatul prevăzut, accidentarea unei persoane, nu se va produce, fie pentru că nu avea să fie pus într-o situaţie periculoasă, fie pentru că ar fi putut evita pericolul.

Uciderea, din culpă, a unei persoane, poate fi comisă în modalităţi concrete multiple şi într-o varietate mare de împrejurări. Fapta inculpatului de a-l ucide, din culpă, pe C. prezintă o gravitate deosebită tocmai din cauza modului şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită, ca o consecinţă mai mult sau mai puţin directă a punerii în executare a hotărârii de a comite o infracţiune intenţionată. Orice conducător auto ştie încă de la obţinerea permisului de conducere că trebuie să respecte normele legale şi să circule cu prudenţă, existând riscul de a accidenta o altă persoană, posibil chiar mortal. Din acest punct de vedere, culpa conducătorului auto care conduce intenţionat un autovehicul în stare de ebrietate, cu o viteză peste limita legală admisă în interiorul localităţii,  şi cauzează un accident mortal ieşind de pe carosabil în timpul deplasării, este mai gravă decât culpa simplă a unei persoane care, de exemplu, manipulează greşit un utilaj sau apreciază eronat o situaţie periculoasă, tocmai pentru că, deşi infracţiunea este comisă din culpă, în lanţul ei cauzal există şi o faptă intenţionată.

Având în vedere vârsta inculpatului, starea sa de sănătate, intervalul din zi în care acesta s-a decis să conducă autovehiculul, ignorarea de către acesta a unui avertisment expres din partea unei persoane apropiate, culpa lui T. în cauzarea morţii tânărului C. este una foarte gravă, cu atât mai mult cu cât este de notorietate numărul mare al accidentelor foarte grave cauzate de conducerea autovehiculelor în stare de ebrietate.

În aprecierea gravităţii urmărilor faptei instanţa va avea în vedere şi vârsta lui C., astfel cum rezultă din probatoriul privind profilul moral şi rezultatele şcolare ale acestuia victima fiind un tânăr cu un viitor promiţător care i-a fost furat de acţiunile necugetate ale inculpatului. Mai mult, instanţa a ţinut cont de necesitatea recunoaşterii funcţiei educative a pedepsei, atât pentru inculpat, cât şi pentru alte persoane, din păcate foarte numeroase, care sunt dispuse să se urce, fără a se gândi de două ori la consecinţe, în stare de ebrietate la volanul unui autovehicul.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, instanţa a avut în vedere valoarea mare a alcoolemiei, împrejurarea că inculpatul nu a avut un motiv serios pentru a decide să se urce la volan, în loc să cheme un taxi care să îl transporte acasă, de starea efectivă de incoerenţă şi imprecizie în care se găsea inculpatul în momentul examinării clinice, care denotă în ce măsură era acesta apt să conducă un autovehicul. În acest context, instanţa a considerat că, în mare parte, acţiunile conducătorului auto care au dus la accidentarea mortală a victimei au fost cauzate de starea de ebrietate în care acesta se găsea, prin urmare la stabilirea duratei pedepsei trebuind să se ţină cont şi de consecinţa extrem de gravă produsă, accidentarea letală a unui pieton care circula în afara părţii carosabile.

Faptele de conducere în stare de ebrietate reprezintă un fenomen infracţional îngrijorător pentru toţi membrii responsabili ai societăţii, mai ales în contextul unei infrastructuri rutiere deficitare, şi duc adesea la consecinţe dintre cele mai grave, constând în accidente precum cel din cauza de faţă. Cu toate că riscurile şi consecinţele conducerii autovehiculelor în stare de ebrietate sunt mediatizate şi cunoscute, numărul acestor fapte rămâne unul foarte mare, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind rolul instanţelor şi al unităţilor de parchet. Instanţa a considerat că este, de asemenea, de notorietate şi împrejurarea că, în multe cazuri, un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice care se vede pus în faţa alegerii de a se urca sau nu la volan, analizează în primul rând probabilitatea de a fi oprit de un echipaj de poliţie şi de a-şi pierde dreptul de a conduce, şi mai puţin consecinţele tragice pe care le poate avea o astfel de faptă. De asemenea, instanţa a reţinut că, în multe cazuri, conducătorii auto nu sunt depistaţi de poliţie în stare de ebrietate la volan decât după ce un eveniment tragic a avut loc, aceasta fiind situaţia şi în cauza de faţă. Din acest punct de vedere, pedeapsa, atât prin durată, cât şi prin modalitatea de executare, trebuie să aibă şi rolul de a descuraja alte persoane să acţioneze într-o manieră similară.

Ca elemente în favoarea inculpatului, de natură a diminua durata pedepsei ce se impune a fi aplicată, instanţa va avea în vedere, de asemenea potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal, vârsta destul de înaintată a inculpatului, fişa de cazier auto, din care nu rezultă că încălcarea regulilor de circulaţie ar constitui pentru acesta o obişnuinţă, starea sa fragilă de sănătate, atitudinea responsabilă şi în cea mai mare parte sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, conştientizarea, de către acesta, a gravităţii conduitei adoptate la 2.11.2014 şi a consecinţelor acesteia, atât în privinţa propriei persoane, cât şi a victimei şi a membrilor familiei acesteia.

Instanţa, pornind de la limitele de pedeapsă deja reduse ca urmare a atitudinii procesuale a inculpatului, fiind obligată să ţină seama nu doar de împrejurările care conturează gravitatea faptei, ci şi de circumstanţele personale ale inculpatului, s-a orientat spre pedepse cu închisoarea cu duratele situate la jumătatea distanţei dintre limitele reduse, aplicând apoi dispoziţiile pentru concurs.

Domenii speta

Spete similare