Partaj succesoral – respinge acţiunea

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ………...2014 sub nr............./259/2014, reclamanta D.E. a chemat în judecată pârâţii .............. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună partajarea averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncţilor D.C. (cunoscut şi sub numele de D.I.), decedat la data de 27.01.1972 şi D.E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în comuna Gura Vadului, judeţul Prahova, calitatea de moştenitor a părţilor şi ieşirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură. De asemenea, a solicitat reclamanta ca instanţa să încuviinţeze acordul de mediere încheiat la sediul mediatorului M.C. şi să pronunţe o hotărâre care să consfinţească cele menţionate în acord, conform voinţei părţilor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că reclamanta a arătat că, în fapt, defuncţii au avut şase copii.

A susţinut reclamanta că masa succesorală rămasă la decesul defuncţilor este compusă din suprafaţa totală de 42.700 m.p., teren intravilan şi extravilan conform titlului de proprietate nr.211583/2013, după cum urmează: suprafaţa de 16.983 m.p. arabil extravilan situat în T.71, P 3390/3, suprafaţa de 1402 m.p. arabil extravilan din T.70, P.3373/1, suprafaţa de 8360 m.p. vie extravilan din T.57, P.2909/4/11, suprafaţa de 2015 m.p. vie extravilan din T.13/1, P.4, suprafaţa de 9601 m.p. păşune extravilan din T.14, P.503/6, suprafaţa de 589 m.p. arabil intravilan din T.16, P.592, suprafaţa de 402 m.p. arabil intravilan din T.16, P.604, suprafaţa de 760 m.p. vie intravilan din T.13, P.456. De asemenea, suprafaţa de 818 m.p. intravilan Cc din T.13, P.458, pe care se afla amplasate construcţii – casa de locuit si anexe gospodăreşti, situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr.17, judeţul Prahova, suprafaţa de 1038 m.p. intravilan Cc din T.13, P.528, pe care se afla edificate construcţii – casa de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr.413, judeţul Prahova şi suprafaţa de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603, pe care se afla amplasate construcţii – casa de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr. 399, judeţul Prahova.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.728 şi urm. C.civ., art. 438 - 441 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta  a depus la dosar, în copii conform cu originalul, titlul de proprietate nr.211583/2013, certificatele de moştenitor nr. 408/1995, nr.121/2006, nr.1864/1988 şi nr.1591/12.10.1978, certificatele fiscale nr.3766, nr.3768 şi nr.3767, adeverinţe de rol nr.3722, nr.3775 şi nr.3778, certificatul nr.5276/2013 emis de O.C.P.I. Prahova, anexa 24, certificat pentru atestarea faptului ca petentul este cunoscut ca şi proprietar, proces verbal de identificare a imobilului, acord de mediere încheiat la sediul Biroului Mediatorului M.C., arbore genealogic, acte de stare civilă, declaraţie de notorietate, notă timbraj şi chitanţa ce atestă plata taxei judiciare de timbru.

Prin întâmpinarea depusă la 18.06.2014 pârâţii au învederat instanţei (fila 69) că sunt de acord cu admiterea acţiunii formulată de reclamantă, în sensul partajării averii succesorale rămase la decesul defuncţilor, calitatea de moştenitor a pârâţilor şi ieşirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură. De asemenea, au solicitat pârâţii încuviinţarea acordului de mediere încheiat la sediul mediatorului M.C. şi pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească cele menţionate în acord, conform voinţei părţilor.

La termenul din data de 27.10.2014 reclamanta, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, a formulat completare la acţiune (filele 96-97), solicitând ca instanţa, pe cale incidentală, să constate că părţile din prezenta cauză, în calitate de moştenitori ai autorilor lor, au dobândit prin accesiune imobiliară, conform art. 577 Cod civil vechi, dreptul de proprietate asupra imobilelor (case de locuit şi anexe gospodăreşti), după cum urmează:

- construcţiile, respectiv casa de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în com.Gura Vadului, sat Perşunari nr.17, jud.Prahova, edificate pe suprafaţa de 818 m.p.intravilan Cc din T.13. P.458

- construcţiile, respectiv casa de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în com.Gura Vadului, sat Perşunari nr.413, jud.Prahova, edificate pe suprafaţa de 1038 m.p. intravilan Cc din T. 13, P.528;

- construcţiile, respectiv casa de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în com.Gura Vadului, sat Perşunari nr.399, jud.Prahova edificate pe suprafaţa de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603.

A menţionat reclamanta că, aceste construcţii menţionate mai sus, au fost realizate de către autorii lor în regie proprie, în condiţiile acelor vremuri, fără a deţine autorizaţie de construire, dar în toată această perioada, respectiv de la data construcţiei şi până în prezent, au stăpânit, şi ulterior moştenitorii, le stăpânesc în mod continuu, public şi sub nume de proprietar, motiv pentru care construcţiile au fost înregistrate în registrul agricol al comunei Gura Vadului, au fost declarate la serviciul financiar în vederea impozitării şi s-au achitat impozitele la zi – dovadă în acest fiind certificatele de atestare fiscală ataşate.

La acelaşi termen de judecată, faţă de conţinutul cererii de chemare în judecată şi având în vedere completarea la acţiune depusă de reclamantă, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind consfinţirea acordului de mediere, iar în dosarul privind partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncţilor s-a procedat la citarea pârâţilor, cu câte un exemplar al cererii completatoare şi cu menţiunea de a-şi exprima expres, în faţa instanţei, punctul de vedere cu privire la această completare. 

La termenul de judecată din 04.11.2014 pârâţii, prezenţi personal, s-au declarat de acord cu privire la completarea la acţiune, astfel cum a fost formulată de reclamanta D.E.

La termenul din 18.02.2015 instanţa a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar, constând în eşalonarea taxei judiciare de timbru în cinci rate lunare.

La data de 03.03.2015 reclamanta a formulat o precizare la acţiune, prin care a dus la cunoştinţa instanţei faptul că sunt îndeplinite condiţiile accesiunii imobiliare şi în speţă, ale acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, având în vedere că:

- autorii părţilor au edificat în regie proprie construcţiile ce fac obiectul accesiunii imobiliare, respectiv a completării la acţiune depusă de reclamantă;

- autorii părţilor şi, ulterior, părţile din prezenta cauză au stăpânit, în calitate de moştenitori ai acestora, atât terenurile care fac obiectul prezentului partaj, cât şi construcţiile aferente, descrise în completarea la acţiune;

- conform art.488 Cod civil vechi, tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar în cazul dedus judecăţii construcţiile care sunt pe fiecare teren intravilan curţi construcţii se cuvin proprietarului terenului;

- conform art.492 Cod civil vechi, orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra;

- nu există un termen special prevăzut de lege pentru a fi posibilă accesiunea imobiliară.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori, numita Ş.M. fiind audiată la termenul din 04.11.2014, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar (filele 100-101).

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 91 din Legea 71/2011, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii. De asemenea, conform dispoziţiilor art.728 din Codul civil de la 1864,  nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrare.

În esenţă, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată şi precizată, reclamanta a solicitat partajarea averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncţilor D.C. (cunoscut şi sub numele de D.I.), decedat la data de 27.01.1972 şi D.E., decedată la data de 02.12.1987 conform calităţii de moştenitor a părţilor şi cotelor ce le revin, urmând a se dispune ieşirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură.

În acest sens, instanţa constată că, potrivit certificatului de deces seria DA nr.246696 eliberat de Primăria comunei G.V. la data de 25.11.2013 (fila 48) defunctul D.I. (cunoscut şi ca D.C. – fila 51) a decedat la data de 27.01.1972 – aceasta fiind, potrivit art.651 C.civ., data deschiderii succesiunii – în cauză fiind aplicabile dispoziţiile codului civil din anul 1864. Din acelaşi certificat de deces rezultă că ultimul domiciliu al defunctului a fost în comuna Gura Vadului, sat Perşunari, judeţul Prahova, astfel că, potrivit art.14 din C.pr.civ., Judecătoria Mizil este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Certificatul de moştenitor nr.1591/12.10.1978, eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Prahova în dosarul nr.1591/1978 (fila 46) atestă faptul că, de pe urma defunctului D.I., decedat la 27 ianuarie 1972, au rămas ca moştenitori D.E., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală şi D.I., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾. Acelaşi certificat de moştenitor menţionează expres că sunt străini de succesiunea defunctului D.I., decedat la 27.01.1972, C.M., conform declaraţiei înregistrate sub nr.2046/1978, D.D., conform declaraţiei înregistrate sub nr.2047/ 1978, D.G., conform declaraţiei înregistrate sub nr.2048/1978, D.I., conform declaraţiei înregistrate sub nr.2049/1978 şi D.E., conform declaraţiei înregistrate sub nr.2287/1978.

De asemenea, conform certificatului de deces seria D7 nr.527897 eliberat de Primăria comunei Gura Vadului la data de 25.11.2013 (fila 47) defuncta D.E., cu ultimul domiciliu în comuna Gura Vadului, sat Perşunari, judeţul Prahova a decedat la data de 02.12.1987 – şi în aceast caz fiind aplicabile dispoziţiile codului civil din anul 1864 (art.651 C.civ.).

Certificatul de moştenitor nr.1864/28.07.1988, eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Prahova în dosarul nr.1512/1987 (fila 44) atestă faptul că, de pe urma defunctei D.E., decedată la 02 decembrie 1987, au rămas ca moştenitori D.I., în calitate de fiu, cu o cotă de ½ şi D.C., în calitate de fiu, cu o cotă de ½. Acelaşi certificat de moştenitor menţionează expres că sunt străini de succesiunea defunctei D.E., decedată la 02.12.1987, D.I., conform declaraţiei înregistrate sub nr.906/1988, D.G., conform declaraţiei înregistrate sub nr.904/1988, C.M., conform declaraţiei înregistrate sub nr.905/1988 şi D.E., conform declaraţiei înregistrate sub nr.907/1988.

Instanţa a reţinut că este unanim recunoscut faptul că transmiterea moştenirii este indivizibilă, în sensul că acceptarea sau renunţarea la moştenire are caracter indivizibil şi, drept urmare, succesibilii pot accepta moştenirea sau pot renunţa la ea doar în întregul ei. Potrivit acestui caracter juridic al transmiterii moştenirii, patrimoniul succesoral este indivizibil, iar în cazul pluralităţii de moştenitori, el se transmite indivizibil şi aşa rămâne până la momentul ieşirii din indiviziune.

Două derogări există de la acest principiu, una referitoare la creanţele şi datoriile defunctului, iar cealaltă având legătură cu Legile fondului funciar. Astfel, potrivit art.13 al.2 din Legea nr.18/1991, republicată, calitatea de moştenitor se recunoaşte nu doar celor care au certificat de moştenitor sau hotărâre judecătorească definitivă, ci şi celor care nu au acceptat moştenirea în termenul legal (dar nici nu renunţaseră expres la ea), însă au depus cerere în faţa comisiei stabilite conform art.12 din Lege. Renunţării la moştenire, însă, i se aplică principiul indivizibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind, prin decizia nr.XI/05.02.2007, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

O derogare asemănătoare este prevăzută de art.4 al.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, dar şi în acest caz, prin HG nr.250/2007 s-a stabilit în mod clar că succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile acestei legi – în privinţa renunţătorilor aplicându-se principiul indivizibilităţii.

Or, în prezenta cauză, reclamanta D.E. a renunţat expres atât la succesiunea defunctului D.I., decedat la 27.01.1972 (conform declaraţiei înregistrate sub nr.2287/1978), cât şi la succesiunea defunctei D.E., decedată la 02 decembrie 1987 (conform declaraţiei înregistrate sub nr.907/1988). Mai mult decât atât, prin certificatele de moştenitor nr.1591/12.10.1978, eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Prahova în dosarul nr.1591/1978 şi nr.1864/28.07.1988, eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Prahova în dosarul nr.1512/1987 s-a constatat deja deschisă succesiunea defuncţilor D.C. (Ioan) şi D.E., s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moştenitorii şi cotele moştenitorilor.

Drept urmare, s-a reţinut că la acest moment reclamanta nu are calitate procesuală activă care să-i permită să solicite, aşa cum a făcut în şedinţa publică din 12.03.2015 (fila 136) să se constate deschisă succesiunea defuncţilor D.C. şi D.E., calitatea de moştenitor a părţilor, cotele acestora şi masa succesorală.

 Cu privire la cererea formulată de reclamantă, privind constatarea dreptului de proprietate al său şi al pârâţilor, în temeiul accesiunii imobiliare, pentru casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr.17, judeţul Prahova, edificate pe suprafaţa de 818 m.p.intravilan cc din T.13. P.458, pentru casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr.413, judeţul Prahova, edificate pe suprafaţa de 1038 m.p. intravilan cc din T. 13, P.528, precum şi pentru casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în comuna Gura Vadului, sat Perşunari nr.399, judeţul Prahova,edificate pe suprafaţa de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603, instanţa va reţine că, potrivit art.482 C.civ., proprietatea unui lucru imobil conferă titularului dreptul asupra a tot ce se uneşte cu lucrul, iar conform art. 488 C.civ. tot ceea ce se uneşte cu lucrul se cuvine proprietarului acelui lucru.

Art. 492 C.civ. stipulează că orice lucrare făcută de proprietarul unui teren pe acel teren este prezumată a fi a sa, în cauză fiind vorba despre o prezumţie de proprietate care operează în favoarea proprietarului terenului, prezumţie care nu este absolută.

De asemenea, art. 494. C.civ. stipulează că dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

Potrivit acestor texte, sunt două situaţii distincte – cea în care proprietarul terenului construieşte el însuşi pe terenul proprietatea sa, caz în care se aplică prezumţia de proprietate asupra construcţiei – art. 492 C.civ. şi cea în care un terţ construieşte pe terenul altuia – art. 494 C.civ., aceasta fiind accesiunea ca mod de dobândire a proprietăţii.

În ambele situaţii, însă, proprietarul terenului devine proprietarul construcţiei edificată pe acesta – în primul caz în baza prezumţiei de proprietate, în al doilea caz, în baza acordului său că doreşte să păstreze construcţia – dacă constructorul a fost de rea-credinţă – sau în temeiul legii – constructorul de bună-credinţă când nu are drept de opţiune.

În cazul dedus judecăţii, în condiţiile în care comuna G.V., judeţul Prahova nu este parte în proces, actele depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că, în registrul agricol (tipul 1, vol.13, poziţia nr.024, respectiv tipul 1, vol.21, poziţia nr.26) defuncţii D.C. şi D.E. figurează înscrişi cu casă de locuit şi anexe construite în anul în anul 1960 (filele 36, 39). Pe de altă parte, însă, nici cu înscrisurile depuse, nici cu proba testimonială administrată, reclamanta nu a făcut dovada că, la data edificării imobilelor în litigiu, ea şi ceilalţi pârâţi, ori autorii lor, defuncţii D.C. şi D.E., aveau în proprietate sau folosinţă terenurile pe care s-au construit aceste imobile, după cum nu s-a făcut nici dovada acordului acestora – nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile accesiunii. De altfel, instanţa observă şi faptul că terenurile pe care au fost edificate imobilele sunt cuprinse într-un titlul de proprietate nr.211583/21.10.2013 eliberat pe numele reclamantei, renunţătoare expresă la moştenirea defuncţilor săi părinţi (fila 49).

Prin urmare, faţă de aspectele analizate, instanţa a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea, astfel cum a fost formulată, completată şi precizată de reclamanta D.E.

Domenii speta

Spete similare