Confirmare plan reorganizare judiciară-art.100 şi art.101 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Confirmare plan reorganizare judiciară-art.100 şi art.101 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Faptul că una şi aceeaşi creditoare este titulara atât a unei creanţe garantate, cât şi a unei creanţe chirografare nu conduce la concluzia că aceasta nu îşi poate exercita dreptul la vot în cadrul fiecărei categorii de creanţe.

Atât timp cât valoarea totală a creanţei sale este cuprinsă parţial în categoria creanţelor garantate şi parţial în categoria creanţelor chirografare, ea este luată în calcul în mod distinct pentru stabilirea majorităţii stabilite de lege pentru fiecare dintre cele două categorii.

Nu poate fi primită nici susţinerea contestatoarei că pentru exercitarea dreptului la vot fiecare creanţă trebuie raportată numai la titlul de creanţă în baza căruia s-a născut, din moment ce majoritatea absolută se stabileşte doar prin raportare la  valoarea creanţelor înregistrate în tabelul definitiv, aşa cum stabilesc prevederile art.74 alin.2) din Lege.

SENTINŢA  Nr. 890/2015 din 22 Aprilie 2015 -TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ

La data de 16.03.2015 a fost înregistrată contestaţia formulată de creditoarea E F SA împotriva Hotărârii Creditorilor X SA din data de 09.03.2015, solicitându-se anularea hotărârii în raport de nulitatea voturilor exprimate şi de nelegalitatea cvorumului luat în considerare pentru aprobarea planului de reorganizare.

În motivare se arată că societatea creditoare a solicitat înscrierea la masa credală a creanţei garantate în cuantum de 56.533.826,02 lei, creanţă înscrisă ca atare în tabelul preliminar.

Cu toate acestea, în condiţiile în care nu s-a formulat nicio contestaţie împotriva creanţei deţinute de către creditoarea-contestatoare, în tabelul definitiv al creanţelor structura creanţei, dar şi a altor creanţe deţinute de alţi creditori garantaţi, au fost modificate, fapt ce a condus la distorsionarea dreptului de vot, atât în categoria creanţelor garantate, cât şi în cea a creanţelor chirografare.

Astfel, se arată că, în tabelul definitiv, contestatoarea apare cu o creanţă garantată în valoare de 26.832.832 lei, restul fiind înscrisă ca şi creanţă chirografară.

Cum consorţiul administratorilor judiciari a procedat în acelaşi mod şi cu alţi creditori, creditoarea apreciază că s-a ajuns ca, în mod nefiresc, în categoria creanţelor chirografare, majoritatea drepturilor de vot să fie deţinute de către creditorii garantaţi, eliminând orice putere de decizie a creditorilor chirografari.

Sunt date cu titlu de exemplu, societăţile E G şi E SA, care, în urma modificării, deţin în categoria creanţelor chirografare un procent de aproximativ 46% din totalul drepturilor la vot.

Contestatoarea precizează că motivul invocat pentru modificarea creanţelor îl constituie pretinsa aplicare a dispoziţiilor art.41 alin.2) din Legea 85/2006, ce reglementează satisfacerea creanţelor debitoarei printr-o altă modalitate decât reorganizarea, respectiv valorificarea bunurilor prin vânzare la licitaţie publică.

Întrucât consorţiul administratorilor judiciari şi-a exprimat intenţia de a depune plan de reorganizare încă din anul 2013, creditoarea consideră că textul citat nu poate fi aplicabil speţei de faţă.

Creditoarea precizează că împotriva tabelului definitiv al creanţelor a formulat contestaţie, contestaţie ce face obiectul dosarului 309/90/2015, astfel că apare ca nelegală convocarea adunării creditorilor de către consorţiul administratorilor judiciari pentru aprobarea planului de reorganizare.

În aceste condiţii, creditoarea-contestatoare conchide că  în cadrul adunării creditorilor s-a votat aprobarea planului de reorganizare, prin votul creditorilor garantaţi exprimat de două ori în temeiul aceleiaşi creanţe, o dată în cadrul categoriei căreia îi aparţin şi a doua oară în cadrul categoriei creanţelor chirografare.

Creditoarea invocă nulitatea hotărârii adoptate în raport de nulitatea exprimării voturilor şi a interpretării greşite a cvorumului legal, fiind invocate:

-nulitatea convocării şi întrunirii adunării creditorilor în raport de nelegalitatea modalităţii de întocmire a tabelului definitiv de creanţe;

-nulitatea voturilor exprimate şi nelegalitatea cvorumului luat în considerare în raport de dispoziţiile art.41 alin.2) din Legea 85/2006;

-nulitatea voturilor exprimate şi nelegalitatea cvorumului luat în considerare în raport de dispoziţiile art.100 alin.2) din Legea 85/2006;

-nulitatea hotărârii adunării creditorilor în raport de dispoziţiile art.101 din Legea 85/2006 referitoare la condiţiile imperative pentru aprobarea planului de reorganizare;

-nulitatea hotărârii în raport de încălcarea ordinii de prioritate.

Cu privire la primul aspect,raportat la dispoziţiile art.15 din Legea nr.85/2006, se arată că până la soluţionarea contestaţiilor împotriva întocmirii nelegale a tabelului definitiv, nu se poate determina valoarea totală a creanţelor împotriva averii debitorului.

În concret, se precizează faptul că pe rolul instanţei a fost înregistrat dosarul 309/90/2015 ce are ca obiect contestaţia formulată de creditoarea EF SA împotriva tabelului definitiv de creanţe, dosar în care s-a invocat aplicarea dolosivă a unor dispoziţii legale cu scopul de a altera drepturile de vot ale creditorilor înscrişi în procedură, şi anume a dispoziţiilor art.41 alin.2) din Legea 85/2006.

Se arată că, prin această interpretare, administratorul judiciar a creat o majoritate artificială, atât în categoria creanţelor garantate, cât şi în categoria celor chirografare.

Astfel, practic, în temeiul aceleiaşi creanţe, creditorii garantaţi EG şi E SA deţin împreună un procent de 45% din totalul drepturilor de vot existente în categoria creanţelor chirografare, în măsura în care, anterior publicării tabelului definitiv, aceştia aveau numai calitatea de creditori garantaţi, exprimându-şi votul de două ori.

În acest mod, în opinia creditoarei, anumiţi creditori controlează două categorii de creanţe, creându-se astfel în mod fraudulos toate premisele aprobării planului.

În continuare, se arată că planul nu este o reală reorganizare, ci o modalitate de a înlătura creanţele înscrise în procedură şi de a înstrăina libere de sarcini bunurile ce fac obiectul garanţiilor.

Creditoarea-contestatoare menţionează că prin plan nu se propune o modalitate de reorganizare a activităţii, ci o vânzare a întregului activ, un faliment mascat, cu fraudarea evidentă a intereselor unor creditori, fiind dat cu titlu de exemplu încălcarea prevederilor referitoare la tratamentul corect şi echitabil.

Referitor la cel de-al doilea aspect, se reiterează faptul că, prin interpretarea nelegală a dispoziţiilor art.41  alin.2) din Lege, mai multor creditori, în temeiul unei singure creanţe, li  se acordă mai multe drepturi de vot, aflându-ne în ipoteza absurdă în care creditorului i s-a născut un drept de vot atât în categoria creanţelor garantate, cât şi în categoria creanţelor chirografare, pentru una şi aceeaşi creanţă deţinută.

Creditoarea dezvoltă susţinerile în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art.41 alin.2) din Lege, care, în concepţia acesteia, nu sunt aplicabile procedurii reorganizării, ci numai procedurii falimentului, textul vizând o situaţie de excepţie în care  creanţele societăţii debitoare vor fi satisfăcute prin valorificarea bunurilor deţinute de aceasta, prin vânzare la licitaţie.

Se menţionează faptul că, din interpretarea sistematică a alineatelor 2 şi 3 ale art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006 reiese că dispoziţiile alineatului 2) se aplică numai în condiţiile eşuării planului de reorganizare, iar în cazul în care  debitoarea îşi manifestă intenţia de reorganizare nu se poate proceda la înscrierea în tabelul definitiv în categoria de creanţe garantate numai o parte din această creanţă până la concurenţa valorii stabilite pentru obiectul garanţiei.

În privinţa celui de-al treilea aspect,s-a subliniat faptul că, urmare a întocmirii nelegale a tabelului definitiv, a avut loc răsturnarea majorităţii, planul de reorganizare fiind votat şi de către categoria creanţelor chirografare, deşi această categorie este înlăturată în totalitate de la plată, cu încălcarea dispoziţiilor art.100 alin.2) din Lege, conform cărora „(2) Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.”

Se arată că pentru una şi aceeaşi creanţă nu se mai poate acorda mai mult decât un singur drept de vot ce trebuie exercitat numai în categoria de creanţe în care aceasta a fost înscrisă.

În opinia contestatoarei, pentru una şi aceeaşi creanţă, născută în temeiul unui singur titlu de creanţă, indiferent de modalitatea în care este divizată, în cadrul procedurii insolvenţei şi în special în cazul votului asupra planului de reorganizare, nu se poate acorda mai mult de un singur drept de vot şi doar într-o singură categorie de creanţă.

Contestatoarea invocă faptul că, în acest fel, se împiedică desfăşurarea în condiţii de legalitate a procedurii, fiind afectată în mod ireversibil posibilitatea creditorilor de a lua orice fel de hotărâre în cadrul adunării, în condiţii de legalitate, iar încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale de către administratorul judiciar a creat în mod artificial şi nelegal titularilor acestor creanţe  două drepturi de vot ce au fost exprimate atât în categoria creanţelor garantate, cât şi în cea a creanţelor chirografare.

Cu privire la cel de-al patrulea aspect, se menţionează faptul că, referitor la aprobarea planului de reorganizare, legiuitorul a stabilit condiţii suplimentare de vot, fiind invocate prevederile art.101alin.2) din Lege care reglementează tratamentul corect şi echitabil, dispoziţii conform cărora „Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului.”

Contestatoarea interpretează textul citat, în sensul că independent de rezultatul votului într-o anumită categorie, fiecare creanţă care respinge planul trebuie să primească cel puţin sumele pe care le-ar fi obţinut în cazul falimentului.

Se menţionează că prin impunerea acestei condiţii, legiuitorul a urmărit înlăturarea oricărei posibilităţi de fraudare a intereselor oricărui creditor înscris în procedură, faţă de care se urmăreşte diminuarea sau chiar înlăturarea creanţei acestuia prin planul de reorganizare, precum şi diminuarea sau chiar înlăturarea garanţiilor deţinute de acesta în vederea satisfacerii creanţei sale.

Contestatoarea menţionează  că propria creanţă a fost diminuată prin plan cu aproximativ 70%, aceasta urmând să primească 70% din mai puţin de 50% din valoarea creanţei admise în tabelul preliminar, în condiţiile în care, potrivit chiar evaluării administratorului judiciar, o eventuală adjudecare în contul creanţei ar fi stins o parte mai însemnată din creanţa contestatoarei.

De asemenea, se invocă şi  înlăturarea dreptului său de ipotecă, întrucât s-a făcut propunerea înlocuirii obiectului garanţiilor cu un altul, şi anume cu părţile sociale emise de X SPV.

În concret, se arată că din întreaga creanţă de peste 56.000.000 lei în final se va recupera mai puţin de 35%, adică mai puţin de 20.000.000 lei.În aceste condiţii, chiar în condiţiile subevaluării propuse de administratorul judiciar, creanţa contestatoarei este acoperită în proporţie de 50% de garanţiile constituite, procent pe care aceasta l-ar obţine „fără niciun efort” în cazul falimentului.

Astfel, apare ca inadmisibil şi în dezacord cu toate regulile de distribuire a sumelor în procedura insolvenţei, faptul că planul prevede diminuarea unei creanţe ipotecare, dar menţine alte categorii inferioare(salariaţi, bugetare), salariaţii obţinând  100% din creanţe, creditorii chirografari indispensabili 30%, iar cele bugetare într-o proporţie ce rezultă din suma netă şi plăţile efectuate cu scopul acoperirii creanţelor garantate şi salariale.

Creditoarea susţine că aceste categorii trebuie satisfăcute doar ulterior celor garantate, legiuitorul reglementând o protecţie sporită creditorilor garantaţi, având în vedere esenţa dreptului de ipotecă.

De asemenea, se invocă  aplicarea unui tratament inechitabil creditorilor garantaţi, în măsura în care planul prevede înlăturarea garanţiilor, iar bunurile asupra cărora există înscrise garanţii vor putea fi înstrăinate mai departe libere de orice sarcini.

Contestatoarea conchide că, prin toate aceste măsuri, planul nu reprezintă o reorganizare, ci o vânzare mascată a întregului activ, un faliment prezentat ca reorganizare cu unicul scop de a înstrăina fără niciun impediment bunuri afectate unor garanţii reale.

Referitor la ultimul aspect invocat se arată faptul că hotărârea de aprobare încalcă ordinea priorităţii absolute prevăzute de lege, deoarece pentru contestatoare s-a prevăzut realizarea parţială în procent de 70% a creanţei sale, iar pentru celelalte categorii, cu excepţia celor chirografare s-au prevăzut plăţi parţiale sau integrale, în condiţii mai avantajoase.

Prioritatea absolută înseamnă că nicio grupă dintr-o poziţie de prioritate inferioară nu poate primi distribuţii din averea debitorului mai înainte ca toţi creditorii din grupele superioare să fi fost plătiţi integral.

Se arată că prin plan se propune achitarea mai multor categorii de creanţe în termen de 5 zile lucrătoare  de la data încasării preţului reprezentând contravaloarea părţilor sociale, or, în condiţiile în care s-ar trece la faliment nu s-ar putea realiza astfel de plăţi, mai înainte de îndestularea integrală a creanţelor garantate.

Pornind de la aceste aspecte, creditoarea-contestatoare concluzionează că administratorul judiciar a creat în mod artificial categorii de creanţe defavorizate cu fraudarea intereselor creditorilor garantaţi, atât timp cât în procedura falimentului creditorii de rang inferior nu şi-ar fi îndestulat creanţele nici în procentul propus prin plan.

Prin urmare, planul  propus nu aplică un tratament corect şi echitabil pentru toate categoriile de creditori, ci se favorizează unii dintre creditori în defavoarea creditorilor garantaţi, cu încălcarea dispoziţiilor art.101 alin.2) lit.a) şi c) din Legea 85/2006.

În final, se solicită admiterea contestaţiei, potrivit dispoziţiilor art.14 alin.7) din Legea nr.85/2006.

Prin Concluziile scrise depuse la dosar se arată că scopul art.41 alin.2) din Legea 85/2006 este acela de a reglementa înscrierea în tabelul definitiv a creanţelor garantate până la valoarea garanţiilor stabilite prin evaluare, astfel că migrarea unei părţi din creanţele garantate în categoria celor chirografare nu reprezintă decât consecinţa firească a aplicării prevederilor citate.

În continuare, se subliniază faptul că Legea 85/2006, prin dispoziţiile art.94, stabileşte un termen limită în care poate fi propus planul de reorganizare, adică în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv, nefiind conferit contestaţiei formulate în temeiul art.75 din Lege caracter suspensiv.

O altă interpretare ar fi condus la decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare.

În legătură cu interpretarea textului art.41 alin.2) din Lege se menţionează faptul că regula este aceea a înscrierii creanţelor garantate în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilite prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar, astfel că voturile exprimate sunt legale şi valabile.

În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor legate de aplicarea tratamentului corect şi echitabil, se afirmă faptul că, aşa cum s-a reţinut prin plan, în ipoteza falimentului niciunul dintre creditori nu ar ajunge să îşi încaseze creanţele, întrucât obligaţiile de mediu, cu caracter prioritar ar depăşi ca valoare preţul de vânzare al activelor aflate în patrimoniul societăţii debitoare.

Referitor la constituirea categoriilor de creanţe defavorizate de către Consorţiul administratorilor judiciari, se arată că natura de creanţe/categorii defavorizate este dată de modalitatea în care pot fi achitate acestea în reorganizare, nefiind o decizie a administratorilor judiciari, plata creanţelor pornind de la posibilităţile concrete ale debitoarei.

Se subliniază faptul că ipoteza achitării întregii mase credale în termen de 30 de zile de la data confirmării Planului nu este realistă, faţă de valoarea creanţelor înscrise în tabelul definitiv raportat la perspectivele avute în vedere de Plan.

În acest context, se arată că planul prevede 5 categorii de creanţe defavorizate, categorii ce au acceptat planul propus, astfel că nu ne aflăm în situaţia în care să existe vreo categorie de creditori care să nu fi votat Planul, fiind respectate toate condiţiile privind convocarea, desfăşurarea şedinţei, consemnarea voturilor.

Prin urmare, se solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Analizând actele dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin Sentinţa nr.617/30.01.2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare X SA, la cererea debitoarei, cerere  prin care aceasta şi-a exprimat intenţia de a depune plan de reorganizare judiciară.

În perioada de observaţie, Consorţiul administratorilor judiciari, prin Raportul privind cauzele insolvenţei, întocmit potrivit dispoziţiilor art.59 alin.1)-3) din Lege, a indicat faptul că există posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activităţii debitoarei, arătând că activitatea debitoarei poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, cu precizarea că intenţionează să propună un asemenea plan.

În aceeaşi perioadă de observaţie, a fost întocmit Tabelul preliminar şi publicat în BPI nr….09.04.2013, tabel preliminar în care a fost cuprinsă creanţa EF SA de 56.533.828,02 lei, cu titlu de creanţă garantată.

Între momentul publicării tabelului preliminar şi cel al afişării tabelului definitiv a avut loc operaţiunea de evaluare a activelor patrimoniale ale debitoarei, fiind întocmit Raportul de evaluare de către …… SRL, în cadrul căruia a fost apreciată, în mod separat, şi valoarea activelor aduse în garanţie.Raportul a fost supus aprobării Adunării creditorilor din data de 02.12.2013.

Cu o majoritate de 54,13% din valoarea totală a creanţelor prezente, au fost aprobate metodele de evaluare folosite la întocmirea Raportului de evaluare, ca fiind în conformitate cu cele recunoscute de către Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

La data de 04.12.2014, potrivit Procesului-verbal ….04.12.2014, a fost convocată adunarea creditorilor având pe ordinea de zi Prezentarea şi supunerea spre aprobarea creditorilor a actualizării Raportului de evaluare a activelor deţinute de X SA întocmit de …… SRL.

A fost consemnată decizia adunării creditorilor adoptată cu o majoritate de 68,1113% din valoarea totală a creanţelor prezente, în sensul că s-a luat act de Raportul de evaluare a activelor deţinute  de către debitoare.

Ulterior celor două şedinţe, a fost întocmit tabelul definitiv al creanţelor depus la dosar şi afişat la data de 08.01.2015, conform Procesului-verbal…., tabel în care au fost cuprinse creanţele garantate până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluarea dispusă de administratorul judiciar şi efectuată de ……SRL, cu invocarea prevederilor art.41 alin.2) din Lege, conform cărora „creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator.”

În cazul contestatoarei,  prin tabelul definitiv a fost cuprinsă o creanţă garantată în cuantum de 26.832.832 lei, restul creanţei fiind trecută ca şi creanţă chirografară, în cuantum de 30.000.000 lei.

După depunerea tabelului definitiv al creanţelor, afişat la data de 08.01.2015, conform Procesului-verbal…… a fost înaintat, la data de 04.02.2015, Planul de reorganizare judiciară a activităţii debitoarei X SA propus de Consorţiul de administratori judiciari, conform prevederilor art.94 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006.

În şedinţa creditorilor din data de 09.03.2015, creditorii şi-au exprimat votul asupra Planului de reorganizare, în conformitate cu dispoziţiile art.99 alin.2)1 din Lege.

Potrivit Procesului-verbal …./09.03.2015, cele cinci categorii prevăzute în planul de reorganizare sunt: creanţe salariale, creanţe garantate, creanţe bugetare, creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.1) din Legea 85/2006 şi creanţe chirografare, considerate de  consorţiul administratorilor ca defavorizate, având în vedere faptul că nu se prevede achitarea integrală a acestora în termen de maximum 30 zile de la data confirmării planului.

S-a reţinut că, în prezenţa a 94,0994% din valoarea totală a masei credale, s-au exprimat următoarele voturi:

În categoria creanţelor garantate creanţele deţinând 86,8938% din valoarea totală a creanţelor înscrise în această categorie au acceptat planul.

În categoria creanţelor salariale 75,7243% din valoarea totală a creanţelor înscrise în această categorie au acceptat planul.

În categoria creanţelor bugetare 98,0466% din valoarea totală a creanţelor înscrise în această categorie au acceptat planul.

Categoria creditorilor chirografari indispensabili au acceptat planul în proporţie de 100%, iar în categoria creditorilor chirografari creditorii deţinând 66,9801% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, înscrise în categoria creditorilor chirografari, au acceptat planul.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art.100 alin.1) din Lege, s-a stabilit termenul pentru confirmarea Planului.

La data de 16 martie 2015, s-a înregistrat contestaţia prezentă formulată de creditoarea EF SA împotriva Hotărârii Adunării creditorilor X SA din data de 09.03.2015 şi care face obiectul dosarului de faţă.

Având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, contestaţia a fost calificată ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Pentru analizarea legalităţii: convocării, întrunirii şedinţei de vot, a cvorumului şi exercitării dreptului la vot, trebuie subliniat că înaintea operaţiunii propriu-zise a votării planului, legiuitorul a prevăzut obligativitatea parcurgerii mai multor cerinţe, începând cu depunerea planului, care trebuie făcută până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, conform prevederilor art.94 alin.1) din Lege.

Nerespectarea termenului conduce la decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan şi trecerea la procedura falimentului.

Procedura aprobării planului începe cu formalitatea publicării unui anunţ, în termen de 5 zile de la depunerea planului cu indicarea datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, exprimarea votului urmând a se face în 20-30 de zile de la publicarea anunţului.

Votarea planului are loc în condiţiile art.100 din Lege, fiecare creanţă beneficiind de un drept la vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă, fiecare categorie de creanţe votând separat.

Procedura sus-menţionată a fost respectată de către Consorţiul administratorilor judiciari.

Astfel, adunarea creditorilor,care este organul colectiv, reprezentativ al creditorilor, este constituită din totalitatea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, ca urmare a admiterii cererilor de creanţă şi înscrierii acestora în tabelele de creanţă.

Conform art.74 alin.(2) din Lege, „După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare(…).”

Creditorii înscrişi în acest tabel au fost convocaţi de către Consorţiul administratorilor judiciari, iar condiţiile de cvorum au fost raportate la dispoziţiile art.15 alin.1), potrivit cărora „Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului(…)”

Aşa cum s-a arătat, şedinţa de vot a avut loc în prezenţa titularilor de creanţă însumând 94,0994% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, calculul valorii totale a creanţelor fiind determinată, conform dispoziţiilor art.15 alin.2) lit.b), prin raportare  la valoarea totală a creanţelor astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv.

Împrejurarea relatată de către contestatoare, în sensul că pe rolul instanţei de judecată se află dosarul  ….având ca obiect o  contestaţie împotriva tabelului definitiv, întemeiată pe dispoziţiile art.75 din Lege, prin care s-a invocat aplicarea dolosivă a dispoziţiilor art.41 alin.2), nu are ca efect juridic temporizarea procedurii de votare a planului de reorganizare.

Astfel, instanţa a reţinut că legiuitorul a pus la dispoziţia oricărei persoane interesate posibilitatea contestării tabelului definitiv, în condiţiile restrictive ale art.75 din Lege-descoperire fals/dol/ eroare esenţială, titluri hotărâtoare-până la data închiderii procedurii.

În măsura în care s-ar accepta ideea creditoarei-contestatoare că formularea unei asemenea contestaţii împiedică începerea procedurii de votare a planului de reorganizare până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, aplicarea  dispoziţiilor art.75 ar fi deturnată de la scopul în vederea căreia a fost adoptată de legiuitor.

Formularea contestaţiei nu decade şi nu suprimă drepturile creditorilor, în perioada cuprinsă între înregistrarea contestaţiei şi soluţionarea irevocabilă a acesteia, astfel că raportarea la valorile cuprinse în tabelul definitiv al creanţelor în vederea stabilirii condiţiilor de cvorum şi majoritate apare ca legală.

În plus, o altfel de interpretare ar conduce la blocarea mecanismului decizional al organului reprezentativ al creditorilor şi în final la încălcarea principiului celerităţii procedurii insolvenţei.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a constatat că Adunarea creditorilor din data de 09.03.2015 a fost convocată şi întrunită în mod legal, în plus fiind respectate şi dispoziţiile referitoare la condiţiile de cvorum.

Susţinerile legate de aplicarea dolosivă a dispoziţiilor art.41 alin.2) din Lege nu au fost analizate, întrucât excedează sferei de aplicare a dispoziţiilor art.14 alin.7) din Lege, problemă care constituie de fapt obiect al contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor.

În ceea ce priveşte nerespectarea condiţiilor de majoritate, instanţa a reţinut că voturile au fost exprimate cu respectarea dispoziţiilor art.100 alin.2) şi 4) şi cele ale art.101 alin.1) lit.A din Lege.

Instanţa a constatat că titularul fiecărei creanţe  şi-a valorificat dreptul de vot, prin exercitarea unui singur drept de vot în cadrul categoriei de creanţe din care face parte, iar fiecare categorie de creanţe a acceptat planul cu o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Astfel, planul a fost acceptat de către fiecare categorie, după cum urmează: în categoria creanţelor garantate cu o majoritate de 86,8938%;în categoria creanţelor salariale cu o majoritate de 75,7243%;în categoria creanţelor bugetare cu o majoritate de 98,0466%; categoria creditorilor chirografari indispensabili în proporţie de 100%, iar în categoria creditorilor chirografari creditorii cu o majoritate de 66,9801%.

Faptul că una şi aceeaşi creditoare este titulara atât a unei creanţe garantate, cât şi a unei creanţe chirografare nu conduce la concluzia că aceasta nu îşi poate exercita dreptul la vot în cadrul fiecărei categorii de creanţe.

Atât timp cât valoarea totală a creanţei sale este cuprinsă parţial în categoria creanţelor garantate şi parţial în categoria creanţelor chirografare, ea este luată în calcul în mod distinct pentru stabilirea majorităţii stabilite de lege pentru fiecare dintre cele două categorii.

Nu poate fi primită nici susţinerea contestatoarei că pentru exercitarea dreptului la vot fiecare creanţă trebuie raportată numai la titlul de creanţă în baza căruia s-a născut, din moment ce majoritatea absolută se stabileşte doar prin raportare la  valoarea creanţelor înregistrate în tabelul definitiv, aşa cum stabilesc prevederile art.74 alin.2) din Lege.

În ceea ce privesc condiţiile imperative pentru aprobarea planului de reorganizare faţă de dispoziţiile art.101 alin.2) lit.a şi c din Lege, instanţa a constatat că prevederile legii referitoare la tratamentul corect şi echitabil au fost respectate.

Cu privire la dispoziţiilor art.101 alin.2 lit.a)  din Lege, instanţa a reţinut că prin Plan s-a asigurat o analiză comparativă reală a cuantumului despăgubirilor ce va fi achitat în cele două variante, neputând fi primită susţinerea creditoarei EF SA, în sensul că aceasta ar fi primit mai mult în caz de faliment faţă de reorganizarea judiciară.

Instanţa a constatat că ceea ce interesează în speţa de faţă este faptul că nicio creanţă care a respins Planul nu primeşte mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului, deoarece, în cazul falimentului, niciunul dintre titularii categoriilor de creanţe menţionate anterior nu primeşte nimic.

Concluzia se impune prin prisma obligaţiilor de mediu şi ecologizare evaluate la suma de aproximativ 464 milioane Euro şi având în vedere prevederile art.10 alin.4) din OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului, conform cărora „Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii.”.Cuantumul acestor obligaţii depăşeşte cuantumul sumelor ce se pot obţine din valorificarea bunurilor debitoarei de aproximativ 108 milioane Euro, pentru activele garantate, şi de aproximativ 32 milioane Euro, pentru activele libere de sarcini, conform Raportului de evaluare întocmit de ……SRL.

Referitor la dispoziţiile art.101 alin.2 lit.c), acceptarea planului de reorganizare de către toate categoriile de creanţe conduce la neincidenţa acestor dispoziţii.

Într-adevăr, categoria creditorilor garantaţi, în cazul reorganizării, este în rangul de prioritate cel mai înalt, faţă de ierarhia prevăzută de art.100 alin.3), însă debitorul poate să implementeze un plan de reorganizare care să prevadă achitarea unor categorii de creditori cu rang inferior de prioritate la un nivel superior celui din faliment, cu condiţia obţinerii acceptului categoriei creditorilor garantaţi, lucru care s-a întâmplat în speţa de faţă.

În legătură cu încălcarea ordinii de prioritate, instanţa a constatat că societatea creditoare invocă noţiunea de prioritate absolută.

Trebuie subliniat că regula priorităţii absolute priveşte procedura falimentului, iar nu procedura reorganizării, caracteristic acestei din urmă proceduri fiind regula priorităţii relative, conceptul de prioritate relativă fiind definit prin descrierea tratamentului echitabil şi corect al creditorilor în art. 101 alin. 2) din Lege, dispoziţii al căror conţinut a fost analizat anterior.

În plus, stingerea pasivului, în cazul reorganizării, nu se realizează, în mod obligatoriu, prin satisfacerea integrală a creanţelor,  aşa cum menţionează creditoarea,  ci poate fi făcută şi parţial, într-o anumită cotă concordatară(legea nestabilind un procent minim de satisfacere a creanţelor), cotă care va fi obligatorie după votarea acesteia în adunarea creditorilor cu majoritatea prevăzută de lege.

Contestatoarea invocă şi faptul că i se aplică un tratament inechitabil prin înlocuirea garanţiilor instituite în vederea satisfacerii creanţei, înscriindu-se garanţii numai asupra părţilor sociale.

Faţă de această susţinere, instanţa reţine că prin plan se propune transmiterea întreprinderii ca un complex patrimonial unic către un nou proprietar, prin metoda transmiterii afacerii debitoarei ca un ansamblu funcţional către noua societate vehicul, ce se va constitui  ulterior confirmării planului, în conformitate cu dispoziţiile art.95 alin.6) lit.C) din Lege.

În ceea ce priveşte măsura propusă raportat la dispoziţiile art.95 alin.6) lit.G) din Lege, prin Plan s-a reţinut că „În considerarea faptului că asupra activelor ce se vor a fi transferate către X SPV poartă ipoteci mobiliare şi imobiliare, constituite în favoarea unora dintre creditorii X S.A., în scopul conservării drepturilor acestor creditori privilegiaţi, obiectul garanţiei lor va fi înlocuit cu un altul, respectiv cu părţi sociale emise de X SPV; asupra părţilor sociale se vor constitui drepturi de garanţie în favoarea creditorilor privilegiaţi, în valori ce vor fi proporţionale cu valorile garanţiilor deţinute de către fiecare dintre aceştia, astfel cum au fost determinate prin Raportul de evaluare întocmit de către ……. în cadrul procedurii;

Creditorii garantaţi au dreptul să opteze ca ridicarea sarcinilor asupra bunurilor transferate la X SPV şi asupra cărora poartă garanţiile proprii să se facă la momentul plăţii integrale a preţului aferent părţilor sociale ale X SPV. Acest drept se va manifesta prin semnarea unui acord cu privire la această operaţiune, în termen de 30 zile de la confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic. Dacă în termenul prevăzut creditorii nu înţeleg să îşi exprime acordul, după expirarea acestui termen se va aplica numai protecţia prevăzută la paragraful anterior.”

Prin urmare, măsura propusă prin Plan corespunde conţinutului dispoziţiilor art.95 alin.6 lit.G), conform cărora modificarea sau stingerea garanţiilor reale se face „cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c).”

Art.39 alin.2) lit.c) menţionează că „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B,(…), dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:

c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.”

Măsura propusă de Consorţiul administratorilor judiciari vizează oferirea creditorilor a unei protecţii corespunzătoare creanţelor garantate, printr-o novaţie obiectivă, şi anume prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect, mai precis cu părţile sociale ce aparţin noii societăţi ce se va constitui, X SPV SRL.

În ceea ce priveşte critica legată de lipsa unei reorganizări reale a activităţii debitoarei,  arătându-se că, în fapt, ne aflăm în prezenţa unei vânzări mascate a întregului activ, liber de orice sarcini, instanţa a reţinut următoarele:

Legiuitorul a reglementat, prin art.95 lit.C, E şi F din Lege, printre măsurile adecvate punerii în aplicare a planului,  transmiterea tuturor bunurilor averii debitoarei,  lichidarea tuturor bunurilor averii debitorului în bloc, libere de orice sarcini sau lichidarea totală a activului debitoarei în vederea executării planului, lichidare care se face conform art.116-120 din Lege.

Planul de faţă nu are ca obiectiv restabilirea solvabilităţii debitoarei, ci transmiterea întreprinderii ca un complex patrimonial unic către un nou proprietar, prin metoda transmiterii afacerii debitoarei ca un ansamblu funcţional către noua societate vehicul, ce se va constitui  ulterior confirmării planului, în conformitate cu dispoziţiile art.95 alin.6) lit.C) din Lege.

În consecinţă, restructurarea operaţională şi operativă propusă de Consorţiul administratorilor judiciari este în concordanţă cu dispoziţiile legale sus-citate, astfel că nu poate fi primită afirmaţia contestatoarei în sensul încălcării prevederilor legale cu scopul fraudării intereselor acesteia.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare