Apel. Invocarea omisiunii instanţei de a ordona probe pe care partea nu le-a propus

Apel.

Invocarea omisiunii instanţei de a ordona probe pe care partea nu le-a propus

Dosar nr…./263/2014

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia Nr.932/2015

Şedinţa publică de la 06 Iulie 2015

Completul compus din:

Preşedinte:…

Judecător: …

Grefier: …

Pe rol  fiind judecarea apelului formulat de pârâta P.l.M. împotriva sentinţei civile nr. 478/30.03.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr…/263/2014 în contradictoriu cu intimatul reclamant P.S.D.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul reclamant P.S.D. asistat de avocat R.R., lipsă fiind apelanta pârâtă P.L.M..

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat, apelul fiind in stare de judecată s-a acordat cuvântul.

Avocat R.R. pentru intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, şi menţinerea sentinţei, arătând că apelanta nu a cerut martori şi nici interogatoriu, in cauză au existat cereri de suspendare a dosarului de divorţ, părţile şi-au reluat conviețuirea, reclamantul a repus acţiunea pe rol, însă până la instituirea ordinului de protecţie părţile au locuit împreună şi reclamantul a contribuit la întreţinerea minorei. Solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar …/263/2014, reclamantul P.S.D.  a chemat în judecată pârâta P.M.L., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei  încheiată între părţi  la data de 31.10.1998 din vina pârâtei ,iar în situaţia în care pârâta va fi  de acord cu divorţul ,solicită desfacerea căsătoriei  prin acordul  soţilor  şi pronunţarea unei hotărâri  nemotivate  în privinţa  divorţului , revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de ,, P” stabilirea  locuinţei minorei P.M.F.  în mun. Motru Jud. Gorj,pentru părinţi să fie stabilită  o contribuţie în natură  la cheltuielile de creştere,educare şi pregătire profesională  a minorei , exercitarea autorităţii părinteşti  asupra minorei  să se facă de ambii părinţi ,precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul  a arătat că  s-a căsătorit cu pârâta la data de 31.10.1998 , căsătorie din care a rezultat minora P.M.F., născută la data de 09.07.2001, datorită unor motive temeinice , raporturile dintre  soţi  sunt în prezent  grav şi iremediabil  vătămate ,astfel încât  continuarea căsătoriei  nu mai este  posibilă, pârâta  de mai mult timp are un comportament  total necorespunzător  faţă de el , nu-l mai tratează ca pe un soţ , îl  neglijează , îi vorbeşte  urât , motiv pentru care solicită desfacerea căsătoriei  din vina  pârâtei şi în situaţia în care pârâta va fi  de acord cu divorţul ,solicită desfacerea căsătoriei  prin acordul  soţilor  şi pronunţarea  unei hotărâri  nemotivate  în privinţa  divorţului.

A mai arătat reclamantul că, în ceea ce  priveşte  pe minoră ,consideră că este în interesul superior al  acesteia  la locuinţa să fie  stabilită în mun. Motru …. Gorj, unde  ei , părinţii , prestează  întreţinere  în natură ,urmând ca şi autoritatea părintească  să fie exercitată în comun de ambii părinţi .

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care a formulat întâmpinare  şi cerere reconvenţională.

A arătat  pârâta  în întâmpinare  că ,  solicită admiterea în parte a acţiunii  în sensul că este de acord cu  desfacerea căsătoriei prin acord  şi pronunţarea  unei  hotărâri nemotivate  în privinţa divorţului , cu revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei  şi cu exercitarea autorităţii  părinteşti  asupra minorei  de către ambii părinţi .

Că, în ceea ce priveşte  stabilirea  domiciliului  minorei P.M.F.  solicită  ca aceasta  să  se stabilească la  domiciliul mamei , iar  cu privire la  stabilirea  unei contribuţii  în natură  la cheltuielile de  creştere ,educare şi pregătire  profesională a  minorei ,solicită respingerea  acestui capăt de cerere şi solicită stabilirea unei pensii  de întreţinere în  favoarea minorei raportată la veniturile  obţinute de reclamant, în  prezent acesta beneficiind de  indemnizaţie de şomaj  din Italia, fiind şi cetăţean italian. De asemenea,  solicită respingerea capătului de cerere  cu privire la cheltuielile de judecată.

Reconvenţional , pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei prin acord  şi pronunţarea  unei  hotărâri nemotivate  în privinţa divorţului ,revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de ,,Preda” şi stabilirea domiciliului minorei la  domiciliul  său, stabilirea  unei  pensii  de întreţinere în  favoarea minorei raportată la veniturile  obţinute de reclamant , în  prezent acesta beneficiind de  indemnizaţie de şomaj  din Italia şi obligarea  reclamantului  la plata  sumelor  reprezentând  alocaţie  pentru nucleu familial, obţinută  în beneficiul său şi al minorei  din partea statului italian.

La termenul de judecată din data de, în baza art. 411 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecăţii, iar la termenul din data de 02.03.2015, la cererea reclamantului pârât reconvenţional şi după achitarea taxei judiciare eferente repunerii pe rol a cauzei, s-a dispus repunerea cauzei pe rol.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor , a fost ascultată minora în camera de consiliu şi a fost efectuată anchetă psihosocială.

Prin sentinţa civilă nr. 476/30.03.2015  a fost admisă în parte cererea  principală  formulată de reclamantul P.S.D. cu domiciliul în  mun. Motru …, Jud. Gorj , în contradictoriu cu  pârâta P.M.L., dom. în mun. Motru , ….., Jud. Gorj.

 A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta P.M.L. 

S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 31 octombrie 1998 şi înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Mun. Motru sub nr. 162, prin  acordul soţilor.

S-a dispus ca pârâta  reclamantă  reconvenţional P.M.L.  să revină  la  numele anterior  acela  de  ,, Preda".

S-a dispus  ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora P.M.F., născută la 09.07.2001,  să fie făcută în comun  de ambii  părinţi. 

A fost stabilită  locuinţa minorei  P.M.F., născută la 09.07.2001 la  mama  pârâtă reclamantă  reconvenţional P.M.L.. 

A fost obligat reclamantul pârât  reconvenţional  P.S.D. la plata către pârâta reclamantă P.M.L. şi în favoarea minorei a  sumei  de  243  lei/ lună cu titlu de  pensie  de întreţinere începând cu  data de 17.03.2015  şi până la intervenirea unei  cauze legale de  modificare  sau încetare a obligaţiei de întreţinere.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit certificatului de căsătorie (fila 4 din dosar) părţile s-au căsătorit la data de  31.10.1998,  din căsătoria acestora rezultând minora P.M.F., născută la data de 09.07.2001.

La interogatoriul luat în şedinţa publică  din data de 30.03.2015 reclamantul pârât reconvenţional a arătat că,  solicită desfacerea căsătoriei prin divorţ, prin acordul părţilor şi pronunţarea unei hotărâri nemotivate privind divorţul, stabilirea  locuinţei minorei la mama pârâtă  şi obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere  în  raport de venitul minim pe economie , iar pârâta să revină  la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

În aceeaşi şedinţă publică, la interogatoriul luat, pârâta reclamantă reconvenţional a arătat că este de acord  cu cererea reclamantului  privind desfacerea căsătoriei prin divorţ, cu stabilirea locuinţei minorei la locuinţa sa, obligarea reclamantului pârât la plata pensiei de întreţinere şi revenirea pârâtei reclamante la numele anterior.

Potrivit art.373 litera a din Codul civil divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

De asemenea conform art.374 cod civil divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

În speţă, cererea de divorţ a fost formulată de către reclamant şi a fost acceptată de pârâtă,  care a arătat cu ocazia interogatoriului civil luat că este de acord cu desfacerea căsătoriei şi fără motivarea hotărârii, fiind de acord ca locuinţei minorei  să se stabilească la domiciliul pârâtei reclamante şi obligarea  reclamantului pârât  la plata unei pensii de întreţinere  în  raport de venitul minim pe economie , precum şi cu capătul de cerere  privind  solicitarea reclamantului  ca pârâta să revină  la numele purtat anterior încheierii căsătoriei .

În aceste condiţii, instanţa  a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 373 litera a din Codul civil, a admis în parte atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională şi a dispus desfacerea căsătoriei părţilor în baza acordului lor.

De asemenea, având în vedere solicitarea reclamantului  şi ţinând cont de prevederile 383 alineat 3 cod civil, instanţa a dispus ca  pârâta reclamantă  să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv „Preda”.

Potrivit art. 396 din noul Cod Civil, instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului asupra raportului între părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi , dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă, dispoziţiile art. 264 cod civil care prevăd obligativitatea ascultării copilului care a împlinit 10 ani fiind aplicabilă.

De asemenea, conform art.397 din noul Cod Civil, după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

În speţă, în privinţa exercitării autorităţii părinteşti, instanţa a avut în vedere  că ambele părţi au solicitat ca aceasta să fie exercitată de ambii părinţi, neexistând la dosar eventuale probe care să impună exercitarea autorităţii părinteşti doar de către unul de părinţii celor doi minori.

În atare situaţie, instanţa a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze de către ambii părinţi ai minorei.

În privinţa locuinţei minorei , instanţa a reţinut că, potrivit art. 400 din Codul Civil, în lipsa înţelegerii dintre părinţi, sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

Instanţa, având în vedere solicitarea pârâtei şi poziţia  reclamantului, care a arătat că este de acord ca locuinţa minorei să fie stabilită la locuinţa mamei pârâte reclamante, precum şi poziţia minorei exprimată în Camera de Consiliu şi concluziile raportului de anchetă psihosocială din care nu se pot reţine motive pentru care înţelegerea părţilor să fie contrară interesului minorilor, a stabilit  locuinţa minorei P.M.F., născută la 09.07.2001 , la locuinţa mamei pârâte reclamantă reconvenţional.

În privinţa obligaţiei de întreţinere, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 402 Cod civil instanţa stabileşte prin hotărârea de divorţ contribuţiile fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Art. 529 din acelaşi act normativ stabileşte că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

În cauza de faţă, având în vedere că locuinţa minorei a fost stabilită la locuinţa pârâtei reclamante,  s-a apreciat că reclamantul pârât P.S.D. are obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare prin raportare la venitul minim pe economie având în vedere că nu s-au produs probe din care să rezulte că are venituri din salariu.

În privinţa datei de la care reclamantul pârât va fi obligat la plata pensiei de întreţinere,  instanţa a constatat că părţile au locuit şi s-au gospodărit împreună până la data de 17.03.2015 când, prin sentinţa civilă nr. 430 stată în dosar nr…/263/2015 al Judecătoriei Motru reclamantul pârât, în baza ordinului de protecţie emis de instanţă, a fost evacuat temporar din locuinţa familiei.

Faţă de acestea, instanţa a respins  cererea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata pensiei de întreţinere începând cu data de 23.06.2014 la care a fost introdusă cererea de divorţ având în vedere că, în cauză,  nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamantul pârât nu a contribuit la cheltuielile de creştere şi educare ale minorei,  astfel că se va prezuma că acesta şi-a îndeplinit obligaţia faţă de minoră până la data de 17.03.2015, dată de la care va fi obligat la plata pensiei de întreţinere

Faţă de acestea a obligat reclamantul pârât  reconvenţional la plata sumei  de  243  lei/ lună cu titlu de  pensie  de întreţinere începând cu  data de 17.03.2015  şi până la intervenirea unei  cauze legale de  modificare sau încetare a obligaţiei de întreţinere. 

Împotriva sentinţei civile nr. 476/30.03.2015 a formulat apel pârâta P.L.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în ceea ce priveşte data de la care reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

În motivarea apelului pârâta a arătat că instanţa i-a respins prin încheierea de şedinţă probele solicitate pentru a dovedi că reclamantul nu a contribuit la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului până la 17.03.2015, respectiv proba cu martori şi interogatoriu reclamantului, că au fost încălcate dispoziţiile art. 532 Cod Civil privind datorarea pensiei de întreţinere de la data introducerii cererii de chemare în judecată, deşi reclamantul a fost pus în întârziere prin cererea reconvenţională prin care pârâta a solicitat obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere de la data formulării cererii principale, în acelaşi sens fiind şi decizia nr. 594/2009 a Curţii Constituţionale.

Apelanta a invocat şi anexat cererii de apel declaraţia martorului O.E., în sensul că reclamantul nu contribuia cu bani şi mama apelantei a solicitat martorului să o împrumute cu bani pentru meditaţiile minorei, precum şi depoziţia minorei dată în dosarul nr. 563/263/2015.

Intimatul reclamant  P.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că dosarul de divorţ a fost suspendat prin acordul lor, apoi au locuit împreună, el contribuind financiar la cheltuielile şi întreţinerea casei şi a minorei, chiar după repunerea dosarului de divorţ pe rol, a locuit împreună cu minora şi apelanta în apartamentul său, pe care l-a întreţinut.

Tribunalul, verificând actele şi lucrările dosarului constată că apelul este nefondat,urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Acţiunea de divorţ a fost formulată de reclamantul P.S.D. la 23.06.2014, însă prin acţiune acesta a solicitat stabilirea domiciliului minorei la locuinţa sa şi obligarea părinţilor să contribuie în natură la cheltuielile de creştere şi educare a minorei.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorei la mamă şi stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina reclamantului la data de 15.07.2014, însă la termenul de judecată din 06.10.2014 s-a dispus suspendarea cauzei, urmare a cererilor ambilor soţi care au hotărât să încerce să-şi rezolve amiabil divergenţele în vederea salvării căsătoriei.

Cauza a fost repusă pe rol la 20.11.2014, la solicitarea reclamantului şi, urmare a solicitării soţilor conform interogatoriilor din 30.03.2015, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul lor.

Nu poate fi reţinută susţinerea apelantei că a solicitat probe pentru a dovedi că pe timpul suspendării cauzei şi reluării convieţuirii reclamantul nu a contribuit la întreținerea minorei întrucât la dosar nu există dovada că pârâta ar fi solicitat aceste probe.

La 30.03.2015 s-au ţinut interogatorii fiecărui soţ şi din conţinutul acestora nu rezultă că pârâta ar fi adresat reclamantului întrebări privind întreţinerea minorei pe perioada suspendării dosarului de divorţ.

La acelaşi termen de judecată, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul pârâtei a solicitat obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere de la data introducerii cererii de divorţ întrucât acesta nu a contribuit la cheltuielile de educare şi creştere a minorei, fără însă a se face referire în practicaua sentinţei la cererile de probatorii pentru acest aspect, ci dimpotrivă, în practicaua sentinţei se menţionează că după ţinerea interogatoriilor nu au mai fost cereri.

Ca urmare, pârâta nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanţei de a ordona probe pe care ea nu le-a propus, conform art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă.

În lipsa unor dovezi din care să rezulte că pe perioada derulării procesului de divorţ reclamantul nu a contribuit la întreţinerea minorei, este justificată aprecierea instanţei de fond în sensul că se prezumă contribuţia acestuia la întreţinerea minorei până la data instituirii ordinului de protecţie, dată până la care soţii şi minora au locuit împreună, cu atât mai mult cu cât din cererea de suspendare formulată de părţi rezulta reluarea convieţuiri dintre ei.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.

Intimatul reclamant nu a dovedit suportarea de cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul  formulat de  pârâtă P.L.M., domiciliată în Motru, … judeţul Gorj împotriva sentinţei civile nr. 478/30.03.2015 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr…./263/2014 în contradictoriu cu intimatul reclamant P.S.D., domiciliat în Motru, …., judeţul Gorj, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 06.07.2015, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte, Judecător,

Grefier,

Red. C.M.

Tehn. C.L.I.

4ex/ 07 Iulie 2015

J.f. E.SV

Domenii speta

Spete similare