Plata serviciilor turistice. Termen special al prescripţiei extinctive

Prin sentinţa civilă nr. 8063 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 16.06.2015 în dosarul nr. 1116/245/2015, instanţa a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC MT SRL împotriva pârâtei IC, ca efect al prescripţiei extinctive.

Sesizată cu acţiune în răspundere contractuală, instanţa a reţinut:

În ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare, trebuie observat că prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este o sancţiune îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situaţii juridice ocrotite de lege, care, în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţia judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune. Potrivit prevederilor art. 2500 alin. (1) NCC, dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Alin. (2) al art. 2500 defineşte şi noţiunea de „drept la acţiune”, ca fiind dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Art. 2512 alin. (1) NCC stabileşte că prescripţia poate fi invocată numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar sau să fi fost de bună-credinţă.

În fine, conform art. 2506 alin.2 NCC, după împlinirea termenului de prescripţiei, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei.

Prin urmare, excepţia este una de ordine privată în concepţia Noului Cod civil, de fond şi dirimantă, ceea ce presupune analizarea cu prioritate a acesteia.

În speţă, reclamanta a invocat existenţa unui contract de furnizare a serviciilor turistice, potrivit art.1766 Cod civil, prin care pârâta ar fi beneficiat de un pachet turistic în valoare de 8546 lei, pe care nu l-ar fi achitat. Din înscrisurile dosarului, în concordanţă cu susţinerile părţilor, rezultă că numitul DA şi pârâta IC  au efectuat o excursie în Antalya, Turcia în perioada 16.08-23.08.2013.

În acest domeniu, aşa cum a precizat şi pârâta, există o reglementare specială – Ordonanţa Guvernului nr.107/1999, privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată.

În cap. IV, intitulat  Acţiuni în justiţie, la art. 25 se prevede:

(1) Acţiunile cãrora le poate da naştere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, din cauzã de deces, de rãnire sau altã atingere a integritãţii fizice ori psihice a turistului, se prescriu dupã 2 ani.

(2) În cazul rãnirii sau al altei atingeri aduse integritãţii fizice ori psihice, care a cauzat moartea dupã data la care contractul prevedea cã ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere la diferend, termenul de prescripţie de 2 ani prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la data decesului, dar nu mai târziu de 3 ani de la data executãrii prestaţiei prevãzute în contract.

(3) Acţiunile cãrora le-a dat naştere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, altele decât cele prevãzute la alin. (1) şi (2), se prescriu în termen de un an.

(4) Termenul de prescripţie curge de la data la care contractul prevede cã ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere diferendului.

Fiind evident că se află sub incidenţa acestui act normativ convenţia invocată de reclamantă, raportat la obiectul acesteia şi disp. art. 2 pct. 1 şi pct. 2 din Ordonanţă, instanţa constată, astfel cum a invocat şi pârâta, că termenul de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiunea ex contractu, privind plata serviciilor turistice, este cel indicat de alineatul 3, citat mai sus – 1 an. Cursul prescripţiei a început să curgă la data la care contractul invocat stabilea că ia sfârşit excursia – data la care turiştii s-au decazat din unitatea hotelieră şi s-au îmbarcat în cursa charter Antalya –Bucureşti: 23.08.2013, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse.

Aşadar, trebuie reţinut că la data de 23.08.2014, termenul de prescripţie s-a împlinit, conform art. 2552 alin.1 Cod civil, deoarece reclamanta nu a invocat şi nu a probat intervenirea vreunui caz de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripţiei. Or, acţiunea civilă a fost formulată la data de 15.01.2015 (data poştei), în afara termenului de mai sus.

Domenii speta

Spete similare