Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate

REDESCHIDEREA PROCESULUI PENAL

ÎN CAZUL JUDECĂRII ÎN LIPSA PERSOANEI CONDAMNATE

Cuprins pe materii : Drept procesual penal.

Rejudecarea în caz de predare pe baza unui mandat european de arestare. Codul de procedură penală – art. 466 - 470.

Persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre acesta este considerată judecată în lipsă.

Tribunalul Ialomiţa – secţia penală, Încheierea de şedinţă din data de 8 aprilie 2015.

TRIBUNALUL

Cu privire la cauza penală de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul T. I. la data de 19 ianuarie 2015 sub nr. …./2015, petenta condamnată O. E., cu ultimul domiciliu în Pantelimon, str. Nicolae Bălcescu, nr. 8, judeţul Ilfov, aflată în Penitenciarul Târgşor, a solicitat redeschiderea procesului penal desfăşurat în lipsa sa.

În motivarea cererii a arătat că a fost judecată şi condamnată în lipsă, nu a ştiut de proces şi nu a fost informată despre acest lucru.

De abia, la data încarcerării, 17 decembrie 2014, la Spitalul Penitenciar Rahova a aflat despre existenţa mandatului de executare nr. 318/26 august 2014 emis de T. Ia., fiind adusă în ţară în baza mandatului european de arestare emis.

În drept, îşi motivează cererea pe dispoziţiile art. 466 pct. 2 şi 3 din Codul de procedură penală.

Din actele şi lucrările dosarului constată :

Prin sentinţa penală nr. 293/F/11.07.2014 pronunţată de T. I. definitivă prin neapelare, inculpata O. E. a fost condamnată după cum urmează :

În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata O. E., cu antecedente penale din art. 7 al. 1 şi 3 din  Legea nr. 39/2003 în art. 367 al. 1 Cod penal şi din art. 12 al. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în trei infracţiuni prev. de art. 210 al. 1 Cod penal, victime fiind M. P. N., F. M. A. şi S. I..

În temeiul art. 367 al. 1 Cod penal a fost condamnată inculpata O. E. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b Cod penal pedeapsă complementară, pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b Cod penal pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane victimă fiind M. P. N..

În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b Cod penal pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane victimă fiind F. M. A..

În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b Cod penal pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane victimă fiind S. I..

În temeiul art. 38 Cod penal raportat la art. 39 al. 1 lit. b Cod penal, inculpata O. E. execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani şi 8 luni închisoare, în total execută 5 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea  drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b Cod penal.

Pentru inculpata O. E. sentinţa penală a rămas definitivă prin neapelare.

La data de 26.08.2014 a fost emis MEPÎ nr. 318 către Direcţia Generală de Poliţie Bucureşti.

Prin adresa nr. 606716/09.09.2014 - D.G.P.M. Bucureşti, a comunicat faptul că inculpata este urmărită la nivel naţional din data de 02.09.2014 şi se sustrage executării pedepsei.

La data de 02.10.2014 a fost emis MEA nr. 6 şi cererea de dare în urmărire internaţională.

La 27.10.2014 a fost emisă anexa la MEA nr. 6/02.10.2014.

Prin adresa nr. 1988899/SIRENE/FAM/09.10.2014,a comunicat faptul că inculpata a fost introdusă în sistemul de informaţii.

Prin adresa nr. 2163138/DNP/10.10.2014, INTERPOL a comunicat faptul că inculpata a fost pusă în urmărire internaţională.

La data de 12.11.2014 prin adresa nr. 606716 DGPM Bucureşti, a comunicat faptul că inculpata se sustrage executării pedepsei fiind urmărită naţional din data de 02.09.2014 şi internaţional din data de 10.10.2014.

Prin adresa nr. 2014/01608 din 28.11.2014 Curtea de Apel Douai, a înaintat  ,, acord de extrădare”.

Prin adresa nr. 604336/27.11.2014 DGPM Bucureşti - SIC, a comunicat faptul că inculpata a fost arestată la data de 20.11.2014 de către poliţia franceză.

Prin adresa nr. 1988899/SIRENE/TA/FAM/17.12.2014 – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - SIRENE, a comunicat faptul că la data de 16.12.2014 inculpata a fost escortată din Italia în România şi predată unei escorte din cadrul ANP, pe aeroportul Internaţional Henri Coandă.

Prin adresa nr.  J 32121/17.12.2014 Penitenciarul Rahova a comunicat faptul că MEPÎ nr. 318 a fost pus în executare, inculpata începând executarea pedepsei la data de 16.12.2014 urmând a executa la data de 15.08.2020.

Prin adresa nr. 606716/07.01.2015- DGPM Bucureşti -SIC, a informat că MEPÎ a fost pus în executare, inculpata a fost încarcerată în Penitenciarul Rahova şi ulterior transferată la Penitenciarul Târgşor/Prahova. A fost restituit MEA nr. 6/2014 şi anexa acestuia întrucât nu mai face obiectul urmăririi internaționale.

Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. 1 Cod procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

Potrivit alineatului al doilea al aceluiaşi articol este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

În fine, conform art. 466 alin. 3 Cod procedură penală pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea în lipsă a persoanei condamnate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 469 alin. 1 Cod procedură penală, şi anume :

a) cererea să fie formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 466;

b) să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;

c) motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care să fi fost judecată definitiv.

Originea procedurii de rejudecare a condamnatului provine din al doilea Protocol adiţional al Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957, protocol ce a fost semnat la Strasbourg, în data de 17 martie 1978. Conform acestui protocol, “când o parte contractantă cere unei alte părţi contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă pronunţate printr-o hotărâre data în lipsa împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop dacă, după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracţiune. Totuşi, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o noua procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Aceasta hotărâre îndreptăţeşte partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, daca cel condamnat nu se împotriveşte, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz contrar.

Când partea solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, partea solicitantă nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atrăgând efecte faţă de procedura penală în acest stat.”.

Rejudecarea cauzei este o procedura care are ca prim scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, procedura fiind menită să asigure administrarea nemijlocită şi contradictorie a probelor.

Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi de art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi,sfătuindu-şi la nevoie avocatul ” şi „dreptul de a interoga martorii”. ( EKBATANI c Suedia, hotărârea din 26.05.1988, paragraf 25; STANFORD c MAREA BRITANIE, hot din 23.02.1994, par 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei în primă instanţă. JAN AKE ANDERSSON c. Suedia 21.09.1993, par 44-45.

Pentru a admite că judecarea unei cauze în lipsa inculpatului nu contravine art. 6 din Convenţie Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicită îndeplinirea unor cerinţe astfel cum sunt ele enumerate în jurisprudenţa din cauzele Stamoulakatos contra Greciei, din data de 26.10.1993 şi Godi contra Italia, din data de 09.04.1984, inculpatul trebuind a fi citat prin procedura obişnuită dar şi prin emiterea unor mandate de aducere, a fi căutat de instanţe prin orice mijloc posibil dar mai ales prin Serviciul de Evidenţă Informatizată a Populaţiei. Doar în aceste condiţii, Curtea EDO a considerat ca  fiind depuse eforturi rezonabile pentru aducerea inculpatului şi pentru respectarea dreptului său de apărare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa (cauza Colozza contra Italiei – Hotărârea din 12 februarie 1985) a subliniat că, în interpretarea art. 6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil : „Când legislaţia naţională permite judecarea unei persoane în absenţă, acea persoană trebuie, în momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse”. S-a arătat că o procedură de judecată în contumacie nu este, în esenţă, întotdeauna contrară textului Convenţiei, dacă celui în cauză i s-au respectat drepturile apărării, între are cel de a fi citat personal şi informat asupra cauzei şi naturii acuzaţiei şi, atunci când nu şi-a exprimat fără echivoc voinţa de a nu participa în proces, de a obţine posibilitatea să fie rejudecat în prezenţa sa, fără să fie obligat să probeze că nu a dorit să se sustragă justiţiei sau că absenţa s-a datorat unor cauze de forţă majoră.

Situaţia este diferită atunci când autorităţile l-au tratat pe inculpat ca fugar şi l-au judecat în contumacie, deşi nu fusese notificat personal asupra acuzaţiei şi acesta nu renunţase într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea. În cauza Sejdovi contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 din Convenţie, dacă statele nu oferă o procedură efectivă de rejudecare a cauzei în prezenţa celui vizat.

În „Expunerea de motive” privind Noul Cod de procedură penală, s-a arătat că „Este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care, la judecată, nu a avut cunoştinţă de proces, sau care deşi a avut cunoştinţă de proces în orice mod, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei”.

Chestiunea esenţială în dezlegarea pricinii este înţelesul noţiunii „de persoană judecată în lipsă oferită de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală.

În cauza dedusă judecăţii, verificând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat următoarele :

Din fişa de cazier judiciar a condamnatei O. E. (fila 222) rezultă că aceasta domiciliază în Bucureşti, str. Bucureştii Noi, nr. 155, sector 1.

De asemenea, aceasta a fost citată în calitate de învinuită de D.I.I.C.O.T. la aceeaşi adresă, iar pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare încheiat la 16.02.2011 a semnat în calitate de rudă cu destinatarul O. N. D. (fila 243).

La fel şi pe procesul-verbal aflat la fila 245, dosar urmărire penală,  a semnat de primirea citaţiei ruda cu destinatarul.

A fost citată cu mandat de aducere (fila 254 şi 263 – dosar urmărire penală).

Din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere aflat la fila 254 vol. III dosar urmărire penală, întocmit la 22.10.2013, rezultă că în locaţia situată în Bucureşti, str. Bucureştii Noi, nr. 155, sector 1, a fost găsit numitul V. M. care a relatat că O. E. a locuit într-un corp al imobilului dar întrucât clădirea a fost revendicată a fost nevoită să părăsească acest imobil. Din datele pe care le deţine cunoaşte că O. E. la data respectivă se afla în Spania.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Ialomiţa a solicitat relaţii de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti – Direcţia de Stare Civilă – Serviciul Menţiuni Stare Civilă care prin adresa nr. 3407/21.08.2013 a comunicat că persoana condamnată O. E. nu este decedată (fila 268 – dosar urmărire penală).

S-au solicitat relaţii de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor care a comunicat că nu figurează arestată în sistemul A.N.P. (fila 280 – dosar urmărire penală) şi de la I.P.J. Ialomiţa (fila 284 – dosar urmărire penală) care a comunicat că aceasta nu figurează cu menţiuni operative în aplicaţia „Urmăriţi şi Încarceraţi” gestionarea unităţilor I.G.P.R. (fila 284 – dosar urmărire penală).

În cursul judecăţii, petenta condamnată a fost citată la aceeaşi adresă, Bucureşti, str. Bucureştii Noi, nr. 155, sector 5, cu mandat de aducere (fila 29 – dosar fond).

La termenul din 17 ianuarie 2014 s-a dispus citarea acesteia la ultimul domiciliu cunoscut şi prin afişare la locul săvârşirii faptei.

Instanţa de fond a dispus la acea dată citarea la domiciliul cunoscut al inculpatei, procedura de citare îndeplinindu-se prin afişare pe uşa locuinţei, având în vedere că nu a fost identificată nicio persoană la domiciliu. Afişarea citaţiei pe uşa locuinţei constituie o procedură legală, raportat la dispoziţiile art. 178 şi 179 Cod procedură penală anterior. Instanţa de fond a dispus la acea dată şi citarea inculpatei prin afişare la Consiliul Local. Inculpata a fost citată şi cu mandat de aducere, iar din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie rezultă că membrii familiei acesteia au comunicat că inculpata nu este acasă şi nu se cunoaşte data la care se întoarce în ţară.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară şi fixarea termenului de judecată la 09.05.2014 s-a dispus citarea acesteia la ultimul domiciliu indicat – Bucureşti, str. Bucureştii Noi, nr. 155, sector 1, prin afişare la uşa instanţei, conform art. 259 alin. 5 Cod procedură penală (fila 99 şi următoarele dosar fond).

De asemenea, pentru a verifica cele menţionate în cererea adresată instanţei de către condamnată, s-a procedat la audierea acesteia la termenul din 11 februarie 2015, ocazie cu care a menţionat că a locuit în imobilul situat în Bucureşti, str. Bucureştii Noi, nr. 155, sector 1, până în anul 2010 când acesta a fost revendicat şi din data de 23.06.2010 a plecat în Spania.

S-a întors în ţară în martie 2014 şi a stat la verişoara sa M. E. domiciliată în Bucureşti, str. Grapei, nr. 4, sector 5, aici rămânând toate documentele sale privind activităţile pe care a prestat-o în Spania în perioada 2010 – 2014.

La data de 13.08.014 şi-a preschimbat cartea de identitate, stabilindu-şi domiciliul în oraşul Pantelimon, str. N. Bălcescu, nr. 8, judeţul Ilfov (fila 48 – dosar instanţă).

Tribunalul a solicitat relaţii de la această persoană pentru a vedea dacă cele învederate de petenta condamnată corespund adevărului, solicitare rămasă fără răspuns.

În opinia Tribunalului, citarea inculpatei potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data desfăşurării procesului nu justifică a se concluziona că aceasta s-ar fi sustras de la judecată sau, cu atât mai mult, că ar fi avut cunoştinţă de proces.

Independent de legala sa citare, astfel cum s-a arătat anterior, raportat la jurisprudenţa Curţii de la Strassbourg, ceea ce reprezintă importanţă pentru a se considera că un acuzat a fost judecat în lipsă este aceea ca acesta să nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva lui, neavând cunoştinţă de proces.

Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României: „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentate ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

Concluzionând, raportându-se la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil şi la interpretarea dată acestui articol de Curtea Europeană în jurisprudenţa sa (care recunoaşte un drept la redeschiderea procedurilor în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent în instanţă pentru a-şi face apărările), tribunalul consideră că în cauza de faţă privind pe condamnata O. E. sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, iar persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanţă să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, întrucât nu a avut cunoştinţă de procesul penal împotriva sa şi nu rezultă că ar fi renunţat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanţă şi de a se apăra sau că s-a sustras judecăţii.

Totodată, cum la dosar nu există dovada comunicării sentinţei de condamnare către petentă, dar nici a faptului că persoanei predate i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul, după caz : la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală sau la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală, tribunalul consideră că cererea de redeschidere a procesului penal este admisibilă.

În raport de aceste împrejurări şi pentru considerentele ce preced, în baza art. 469 alin. 3 Cod procedură penală a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată O. E., în prezent în Penitenciarul Târgşor, cu privire la cauza în care a fost condamnată definitiv în dosarul nr. 2592/98/2013 al Tribunalului Ialomiţa.

În baza art. 469 alin. 8 Cod procedură penală a dispus redeschiderea procesului prin extindere şi cu privire la condamnata I. C..

În baza art. 469 alin. 7 Cod procedură penală a constatat desfiinţată în parte sentinţa penală 293/F/11.07.2014 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă prin neapelare la data de 23.07.2014, pronunţată în dosarul nr. 2592/98/2013 numai în privinţa condamnatei O. E..

Urmează a se dispune anularea mandatul de executare a pedepsei nr. 318 din 26.08.2014 emis de T. I. pe numele acesteia.

Pe de altă parte, potrivit art. 469 alin. 9 Cod procedură penală odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune luarea faţă de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b şi e Cod procedură penală.

Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat că în cauză există indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul comiterii de către inculpată a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată precum şi probe certe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică ţinând seama de natura infracţiunilor pretinse a fi comise de inculpată,  de modalitatea de săvârşire, de urmările acestora asupra persoanelor vătămate.

Totodată, pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracţiuni este închisoarea de la 1 la 5 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal şi de la 3 la 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 Cod penal.

Tribunalul a apreciat că subzistă şi celelalte condiţii prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, ţinând seama de gravitatea faptelor, de circumstanţele concrete prezumate de comitere (făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, inculpata contribuind efectiv la recrutarea prin răpire, constrângere fizică şi sexuală, ameninţarea persoanei vătămate Samson Ileana în scopul exploatării sexuale a acesteia), elemente de natură să întemeieze convingerea instanţei că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment procesual ar avea ca efect, nerealizarea scopului măsurii arestării preventive prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală între care buna desfăşurare a procesului penal pentru aceasta fiind absolut necesar a se prezerva starea de siguranţă şi ordine publică.

Din acest motiv, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, când cauza urmează a se rejudeca conform art. 470 Cod procedură penală, restrângerea libertăţii individuale a inculpatei prin luarea măsurii arestării preventive este justificată de circumstanţele cazului, fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi scopul urmărit.

Pentru aceste motive, în baza art. 469 alin. 9 Cod procedură penală şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală instanţa a luat faţă de inculpata O. E. măsura arestării preventive pentru o durată de 30 zile de la 08 aprilie 2015 la 07 mai 2015.

A fixat termen de rejudecare la 6 mai 2015 cu citarea inculpatei la locul de deţinere şi a persoanelor vătămate.

Domenii speta

Spete similare