Contestaţie la executare suspendare executare

Decizie 2334 din 10.09.2012


Dosar nr. 5272/205/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2334/2012

Şedinţa publică de la 20 Septembrie 2012

Obiectul cauzei:contestaţie la executare suspendare executare

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că prin cererea înregistrată la data de 16.11.2011 sub nr. 5272/205/2011 pe rolul instanţei, contestatoarea S.C. T.F.I. I.  SRL  a chemat în judecată intimata Primăria comunei Davideşti, solicitând instanţei anularea executării demarate împotriva sa şi suspendarea executării până la finalizarea cauzei.

În considerente, arată contestatoarea că, prin titlul executoriu nr. 331 şi a somaţiei de executare nr. 330 din 28.10.2011 s-a început executarea silită asupra unui debit de 245.700 lei, în urma emiterii unei decizii contestată, taxă datorată cu titlu de taxă de excavare.

În realitate, arată contestatoarea, terenul pe care funcţionează balastiera sa este concesionat de la R.A. Apele Române, fiind teren proprietatea statului, aflat în administrarea acestei regii.

Apreciază contestatoarea că, întrucât terenul nu face parte din proprietatea sau administraţia pârâtei, nu poate fi obligată la plata acestei taxe.

În cauză s-a administrat proba cu acte şi înscrisuri şi s-au solicitat relaţii; de asemenea s-a ataşat dosarul ude executare silită.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2012 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea prezentei cauze, în baza art. 403 al. 4 C.p.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 312/17.02.2012 pronunţată de Judecătoria  Câmpulung, a fost respinsă contestaţia la executare, formulată de contestatoarea S.C. T.F.I. I.  SRL, cu sediul în … , în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI DAVIDEŞTI, cu sediul în comuna Davideşti, judeţul Argeş.

S-a dispus restituirea către contestator a cauţiunii achitată conform ordinului de plată nr. …  la B.R.D. - Sucursala Argeş - Piteşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contractul de închiriere cu atribuire directă  nr. 24 din 14.10.2010, contestatoarea a închiriat de la A.N. „Apele Române” – Administraţia Bazinală de Apă Argeş – Vedea, suprafaţa de 27.000 mp teren, imobil ce se află în administrarea acestei agenţii, cu scopul excavării şi valorificării pietrişului.

Terenul se află în raza teritorială a comunei Davideşti, iar conform titlului VII art. 14 pct. 6 din contract, obligaţia de a obţine avize şi autorizaţii necesare desfăşurării activităţilor permise în cadrul bunului închiriat aparţine locatarului, respectiv contestatoarei.

Conform art. 266 Cod Fiscal „Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie…trebuie să plătească taxa prevăzută în acest capitol (impozite şi taxe locale n.n.) la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.”

Art. 267 pct. 4 Cod Fiscal stabileşte modalitatea de calcul a sumelor datorate cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de exploatare balastieră.

În lumina acestor acte normative, s-a  constatat că dreptul de proprietate sau dreptul de administrare asupra unui imobil teren nu au nicio relevanţă în acest context, taxele locale plătindu-se la autoritatea administrativă locală, aşa cum rezultă dealtfel şi din contractul de locaţiune.

Sub aspect formal,  s-a constatat că la emiterea titlului executoriu nr. 331 din 28.10.2011 şi a somaţiei de executare nr. 330 din 28.10.2011 s-au respectat normele legale a căror încălcare ar fi putut atrage anularea actelor. De altfel, contestatoarea nici nu le critică.

Pentru aceste considerente, în baza art. 172 şi urm. C.pr.fiscală, 401 şi urm. C.pr.civ., instanţa a respins ca nefondată contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea  S.C. T.F.I. I.  S.R.L, care susţine:

Sentinţa este netemeinică şi nelegală (art.3041 şi artt.304 pct.9 cod pr.civilă), deoarece  instanţa face  o aplicare greşită a prevederilor art.266 şi art.267 pct.4 Cod fiscal, atunci când reţine că  orice persoană  care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie,  trebuie să plătească  taxa prev.de art.266, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.

Instanţa apreciază greşit că  dreptul de proprietate sau de administrare nu are relevanţă,  pe motiv că taxele locale se plătesc la autoritatea administrativă locală.

Pe de altă parte,  prev.art.267 alin.4 fac referire la taxa de excavare şi la modalitatea de calcul a acesteia,  precum şi la domeniul de aplicare.

Societatea recurentă deţine o balastieră şi efectuează activităţi de excavare pe o suprafaţă de 27.000 mp,  însă terenul respectiv este în proprietatea Statului Român, fiind cesionat de la RA APELE ROMÂNE, în a cărei administrare se află.

Prin urmare, dreptul de proprietate sau de administrare,  este relevant, în condiţiile în care recurenta nu efectuează excavări de pe un teren aflat în proprietatea sau administrarea  com.Davideşti.

În condiţiile în care comuna Davideşti nu este proprietar sau administrator pentru suprafaţa de pe care se efectuează excavări, nu poate emite pretenţii cu privire la teren şi nu poate solicita vreo taxă cu privire la acesta.

Recurenta susţine şi că împotriva deciziei de impunere nr.3640/30.05.2011 a formulat contestaţie la organul emitent.

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată, tribunalul va reţine:

Între recurenta S.C. T.F.I. I.  S.R.L şi Administraţia Naţională Apele Române s-a încheiat contractul de închiriere nr.24/14.10.2010 prin care recurenta  a obţinut folosinţa terenului în suprafaţă de 27.000 mp, situat în perimetrul com.Davideşti jud.Argeş, în scopul  declarat  în nota de negociere nr.15745/14.10.2010.

Această notă de negociere nu a fost depusă la dosar, însă din susţinerile părţilor rezultă că scopul pentru care s-a perfectat contractul de închiriere viza excavarea suprafeţei respective.

Prin decizia de  impunere  nr.3640/30.05.2011,  Primăria com.Davideşti a stabilit  în sarcina recurentei,  o taxă  pentru excavări, în temeiul legii 571/2003, în cuantum de  189.000 lei şi majorări până la data de 31.05.2011, de 37.800 lei, în total suma de 226.800 lei.

Ulterior,  intimata Primăria com.Davideşti emite titlul executoriu nr.331/28.10.2011, pentru suma de 245.700 lei – debit şi  56.700 lei – majorări de întârziere calculate până la data de 28.10.2011.

Potrivit art.172 alin 1 si 3 din O.G. 92/2003, (1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Titlurile executorii atacate puteau fi contestate cu respectarea procedurii prevăzute de art. 205 din OG 92/2003, conform caruia (1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Potrivit art.207 alin 1 din acest act normativ, contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, la organul fiscal emitent, trebuind a fi solutionata de organele specializate ale DGFP, prin decizie/dispozitie (fata de valoarea obiectului). Împotriva deciziei, conform art.218, contestatorul putea formula contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

In speţă exista deci o astfel de procedură, reglementată de art.205 si următoarele din O.G. 92/2003 conform căruia împotriva titlului de creanţă fiscală se poate formula contestaţie potrivit legii in termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Deciziile emise in soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă.

Tribunalul reţine că  recurenta critică sentinţa  exclusiv în ceea ce priveşte  temeinicia şi legalitatea  deciziei de impunere, respectiv dreptul intimatei  de a percepe taxă pentru excavare, în temeiul Legii 371/2003 privind Codul fiscal.

Decizia nr.3640/30.05.2011,  care a stat la baza emiterii titlului executoriu,  aşa cum a  dovedit recurenta în recurs,  a fost contestată la organul emitent.

Până la soluţionarea prezentului recurs, nu s-au depus dovezi cu privire la soluţia  dată în contestaţia la decizie.

Tribunalul reţine că  în  contestarea deciziei de impunere recurenta trebuie să urmeze o procedură specială,  respectiv să depună  contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent,  iar împotriva deciziei  dată în contestaţie,  recurenta poate  formula contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

Cât priveşte  actele de executare emise în baza titlului de creanţă şi a titlului executoriu,  tribunalul reţine că  acestea sunt  legal  întocmite, atâta timp cât  au la bază  decizia de impunere ce nu a fost modificată în procedura specială indicată mai sus.

Pentru considerentele expuse, în  baza art.312 rap.la art.3041 şi art.304 pct.9n Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge  ca nefondat recursul declarat  de  reclamanta  contestatoarea  S.C. T.F.I. I.  S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 312/17.02.2012 pronunţată de Judecătoria  Câmpulung în dosarul nr. 5272/205/2011 , intimată fiind PRIMĂRIA COMUNEI DAVIDEŞTI. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 20.09.2012.