Revendicare granituire

Dosar nr. 1291/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal:4246

SENTINŢA CIVILA NR. 4423/2015

Şedinţa publică de la 24 Iunie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Marius Alexandru Lumineanu

Grefier: Claudia Manea

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul N în contradictoriu cu pârâţii C şi D, având ca obiect grăniţuire revendicare imobiliară, servitute, obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cu ocazia pronunţării, lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită. Dată fără citarea părţilor.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că au fost depuse concluzii scrise de către pârâtul C.

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 19 iunie 2015, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 24 iunie 2015, încheierea pronunţată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1291/288/2013 reclamantul N în contradictoriu cu pârâţii C şi D a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: 1. stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor situate în oraşul Băile Olăneşti, strada Parângului; 2. obligarea pârâţilor de rang 1 să respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra unui teren cu suprafaţa de 7 mp situat pe latura de vest a proprietăţii reclamantului din oraşul Băile Olăneşti, strada Parângului, nr. 13, judeţul Vâlcea; 3. stabilirea în favoarea reclamantului a unei servituţi de trecere amplasată pe drumul de trecere comun al pârâţilor, care să asigure accesul la zidul de sprijin al construcţiei; 4. obligarea pârâţilor de rang 1 să ridice poarta de acces şi gardul de sârmă edificate de aceştia pe latura de vest a proprietăţii  reclamantului; 5. obligarea pârâţilor de rang 1 să demonteze şi să ridice branşamentul care face legătura între linia electrică din strada Parângului nr. 13 şi instalaţia electrică din interiorul locuinţei pârâţilor; 6. obligarea pârâţilor de rang 1 să refacă zidul de sprijin al căii de acces, deteriorat pe lungimea de circa 7 m, aflat la vest de proprietatea reclamantului, utilizând beton armat sau materiale similare care să reziste la compresii puternice şi alunecări de teren; 7. stabilirea unui termen de maxim 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii în care pârâţii C să execute lucrările de la punctele 4 – 6 din acţiune sau să se dispună autorizarea reclamantului să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor de rang 1; 8. obligarea pârâţilor de rang 1 la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 979/17.06.1999 de BNP Pop Vasile a dobândit în proprietate un teren cu suprafaţa de 405,42 mp şi construcţia de pe acesta situate în oraşul Băile Olăneşti, strada Parângului, nr. 13, judeţul Vâlcea. A menţionat că între acest teren şi terenul vecin al pârâţilor linia de hotar nu este decât parţial delimitată prin gard, iar pe o fâşie de teren cu lăţimea de circa 0,30 m şi lungimea de circa 22 m situată în spatele casei reclamantului nu există gard, ci un şanţ aflat în proprietatea reclamantului, care separă zidul casei acestuia de drumul de acces al pârâţilor.

Reclamantul a mai arătat că în urmă cu aproximativ 4 – 5 ani, pârâţii de rang 1 C au închis în mod abuziv cu gard şi cu porţi accesul către fâşia de teren revendicată, aflată lângă drumul lor de acces, acaparând şanţul cu suprafaţa de circa 7 mp şi făcând imposibile orice lucrări de întreţinere sau reparaţii la zidul de vest al casei şi la coşul de fum lipit de zid, împiedicând, de asemenea, efectuarea lucrărilor de curăţire a zăpezii, apei sau a mizeriilor acumulate în şanţul dintre aleea de acces şi zidul casei, ceea ce a condus la deteriorarea continuă şi vizibilă a zidului şi la apariţia igrasiei în locuinţă.

Reclamantul a mai arătat că în urmă cu mai mulţi ani, fără acordul său sau al autorului reclamantului, pârâţii de rang 1 au executat un branşament electric care face legătura între linia electrică din strada Parângului nr. 13 şi instalaţia electrică din interiorul locuinţei pârâţilor, branşament pe care nu l-au realizat direct din stradă de la stâlpul electric, ci l-au montat intermediar pe zidul casei reclamantului. A susţinut că firele de curent electric care pornesc din zidul casei reclamantului au fost doborâte parţial de zăpadă, punând în pericol de electrocutare pe cei care trec prin apropiere.

Reclamantul a menţionat că între proprietatea sa şi a pârâţilor există un drum de acces constituit ca servitute de trecere pentru cele 3 case pe care le deserveşte, servitute constituită în 1932 printr-un partaj voluntar între autorii pârâţilor de rang 1 şi 2, iar pârâţii C au mai fost obligaţi să respecte această servitute prin 2 hotărâri judecătoreşti, nr. 2221/1982 şi nr. 742/06.02.2007, să respecte acest drum de trecere şi pentru pârâţii D. Reclamantul a susţinut că acest drum de acces este construit în pantă, că spre nord există diferenţă  de nivel de peste 1 m, astfel încât în urmă cu mai mulţi ani a edificat cu mijloace proprii un zid de sprijin de piatră sub aleea de acces a pârâţilor, care să blocheze alunecarea terenului acestora către proprietatea reclamantului. A menţionat că acest zid de sprijin s-a deteriorat ca urmare a maşinilor de mare tonaj cărora pârâţii C le-au permis accesul pe drumul de servitute de trecere, iar în prezent drumul de acces şi zidul au alunecat spre proprietatea reclamantului, pe o porţiune de circa 7 m lungime, afectând structura de rezistenţă a casei şi fisurând pereţii de pe colţul de nord vest al casei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 560, 563, 617, 1349, 1527, 1528 din Codul civil.

Cererea a fost legal timbrată.

În susţinerea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, cu interogatoriu şi a probei cu expertiză.

Prin cererea depusă la dosar la data de 08.03.2013 (fila 29), reclamantul a modificat acţiunea introductivă, solicitând citarea în cauză în calitate de pârâţi şi a numiţilor C în considerarea calităţii de coproprietari a acestora asupra terenului care constituie drum de acces, solicitând în contradictoriu cu aceştia stabilirea liniei de hotar şi constituirea unei servituţi de trecere pe drumul de acces comun al pârâţilor, care să asigure accesul la zidul de vest al pârâţilor.

Prin cererea depusă la dosar la data de 05.09.2014 (fila 260), reclamantul a depus cerere de precizare a temeiului juridic al capătului 3 din acţiune, în sensul că înţelege să invoce şi dispoziţiile art. 622 din C.civ.

Pârâţii C au depus întâmpinare (fila 35) prin care au solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată. Au arătat că pârâta C nu este proprietar al terenului de la adresa menţionată. Au menţionat că în trecut au avut litigii cu pârâţii D, că stabilirea liniei de hotar nu a fost niciodată pusă în discuţie, că reclamantul a fost lăsat să facă ce lucrări a dorit, că reclamantul nu mai are acces la teren pentru că a construit un coş de fum, burlane, jgheaburi şi garduri, că are acces din strada Parângului, cu o deschidere de peste 12 m.

Pârâţii au mai arătat că au edificat poarta pe linia de hotar, că delimitarea proprietăţii se face prin gard, iar acolo unde se face accesul din stradă se confecţionează o poartă pentru acces. Pârâţii au mai susţinut că branşamentul electric are peste 50 de ani, că doresc mutarea cablurilor electrice, dar nu au calitatea de a modifica reţeaua electrică, ci doar CEZ are această posibilitate. Pârâţii au menţionat că zidul de sprijin a fost construit în urmă cu 50 – 60 de ani de autorii părţilor împreună, a fost edificat din piatră de râu fără mortar şi fără beton sau armătură. În ceea ce priveşte accesul cu maşinile de mare tonaj, a menţionat că drumul are lăţimea de doar 2,5 m.

Pârâţii C au depus întâmpinare (fila 43) prin care au arătat că sunt de acord să fie stabilită linia de hotar, că nu pârâţii, ci reclamantul şi-a îngrădit accesul la teren prin construirea coşului de fum de circa 40 cm. Au mai arătat că nu pot să îşi dea acordul doar aceşti pârâţi în privinţa servituţii de trecere solicitată de reclamant. Pârâţii au menţionat că nu sunt de acord cu demolarea porţii şi a gardului, deoarece delimitarea oricărei proprietăţi se face prin garduri şi porţi.

Pârâţii au mai susţinut că branşamentul electric are peste 60 de ani şi a fost edificat prin înţelegere de autorii părţilor, iar zidul pe care se află nu este în proprietatea reclamantului. Pârâţii au menţionat că zidul de sprijin a fost construit în urmă cu 65 – 70 de ani de autorii părţilor împreună, a fost edificat din piatră de râu fără mortar şi fără beton. În ceea ce priveşte accesul cu maşinile de mare tonaj, care ar trebui să aibă peste 7,5 tone, a menţionat că drumul are lăţimea de doar 2,5 m şi este în pantă, astfel încât aceste maşini nu pot avea acces.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriu, proba testimonială şi a fost întocmit un raport de expertiză specialitatea topografie şi unul specialitatea construcţii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 405,42 mp şi construcţia de pe acesta situate în oraşul Băile Olăneşti, strada Parângului, nr. 13, judeţul Vâlcea prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 979/17.06.1999 de BNP Pop Vasile (fila 8).

Pârâţii C sunt proprietarii terenului vecin cu cel menţionat anterior, cu suprafaţa de 688 mp, în baza titlului de proprietate nr. 946/1998 (fila 275). Pârâţii Diaconu sunt proprietarii terenului cu suprafaţa de 220 mp situat în punctul în litigiu în baza titlului de proprietate nr. 348/1995 (fila 273).

Prin sentinţa civilă nr. 742/2007 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 8470/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii D (pârâţii din prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâţii C din prezenta cauză (şi cu Comisia Judeţeană de Fond Funciar Vâlcea), s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 946/1998 cu privire la suprafaţa de 46,33 mp reprezentând servitute de trecere constituită prin actul de partaj din anul 1932 şi au fost obligaţi pârâţii C să respecte această servitute de trecere pentru suprafaţa de 46,33 mp (fila 13).

Instanţa constată că această servitute de trecere de care beneficiază pârâţii D constituită pe terenul cu suprafaţa de 46,33 mp şi care se învecinează cu terenul reclamantului, justifică şi calitatea procesuală a pârâţilor D.

În cauză a fost efectuat iniţial un raport de expertiză specialitatea topografie de către expertul Pandelică Ion. Având în vedere că acest expert a întocmit un raport de expertiză care nu a fost susceptibil să lămurească situaţia de fapt, împotriva acestuia fiind formulate repetate obiecţiuni de către părţi şi că părţile au solicitat înlocuirea acestui expert, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize, conform art. 212 din C.p.c., aceasta fiind efectuată de expertul topograf Nechifor Gabriel.

Expertul Nechifor Gabriel a efectuat un prim raport de expertiză prin care a identificat linia de hotar în funcţie de actele de proprietate ale părţilor (filele 266 – 272), raport de expertiză favorabil pârâţilor, întrucât potrivit acestui raport de expertiză, pârâţii nu ocupă din terenul reclamanţilor.

Cu toate acestea, în şedinţa din 23.01.2015, pârâţii C şi D (ceilalţi pârâţi nefiind prezenţi în şedinţa de judecată) au solicitat trasarea liniei de hotar în linie dreaptă, prin punctele 58 – 116. Apreciind că există posibilitatea încheierii unei tranzacţii cu privire la trasarea liniei de hotar în linie dreaptă, prin punctele 58 – 116, instanţa a dispus ca expertul să traseze linia de hotar prin aceste puncte.

Prin schiţa de la fila 318 expertul a trasat linia de hotar în linie dreaptă, prin punctele 58 – 116, linie în funcţie de care, pe de o parte, reclamantul ar urma să posede în realitate o suprafaţă mai mare decât cea din actul său de proprietate (acaparând implicit o porţiune din terenul pârâţilor C), iar pe de altă parte, ar rezulta că pârâţii C ar ocupa în prezent o porţiune din terenul reclamantului, situaţie în care ar fi întemeiată şi acţiunea în revendicare cu privire la suprafaţa ocupată.

Reclamantul nu a fost însă de acord cu trasarea liniei de hotar prin punctele 58 – 116, conform schiţei de la fila 318, arătând că linia de hotar trebuie să treacă prin punctele 58 – 55 – 81 – 116 (în şedinţele din 03.04.2015, respectiv 24.04.2015). Expertul a trasat linia de hotar şi prin punctele 58 – 55 – 81 – 116, situaţia în care implicit a rezultat că pârâţii ar ocupa o suprafaţă şi mai mare decât cea din schiţa întocmită conform solicitării iniţiale a pârâţilor (fila 318).

Pentru a justifica solicitarea trasării liniei de hotar prin punctele 58 – 55 – 81 – 116, reclamantul a invocat raportul de expertiză efectuat de expertul Laţiu în dosarul nr. 8470/2006 (invocând şi puterea de lucru judecat a acelei sentinţe) şi faptul că pârâţii au recunoscut că zidul de sprijin a fost edificat de autorii părţilor în urmă cu peste 50 de ani, ceea ce reprezintă o confirmare a faptului că linia de hotar a fost pe aliniamentul dat de zidul de sprijin.

În primul rând, instanţa reţine că sentinţa civilă nr. 742/2007 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 8470/2006 nu se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, în condiţiile în care, pe de o parte, obiectul şi cauza celor două litigii sunt diferite, iar pe de altă parte, reclamantul nu a fost parte în dosarul nr. 8470/2006. Cel mult, raportul de expertiză efectuat de expertul Laţiu ar putea fi reţinut în prezenta cauză ca un raport de expertiză extrajudiciară, însă în măsura în care nu se coroborează în speţă cu celelalte probe, nu poate avea valoare probatorie şi, cu atât mai mult, nu poate avea o valoare probantă superioară raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză de expertul Nechifor.

Pe de altă parte, recunoaşterea de către pârâţi a faptului că zidul de sprijin a fost edificat de autorii părţilor în urmă cu peste 50 de ani nu echivalează cu o recunoaştere a faptului că linia de hotar prin punctele 55 – 81 este pe aliniamentul dat de zidul de sprijin. Dimpotrivă, pârâtul C a arătat la termenul din 03.04.2015 că zidul de sprijin care trece prin punctele 55 – 81 nu este pe linia de hotar, ci este edificat în totalitate pe terenul pârâţilor C şi că zidul din piatră de râu deteriorat este între punctele 81 – 116. Aceste susţineri ale pârâtului se coroborează cu concluziile scrise ale reclamantului – care a arătat că zidul este deteriorat între punctele 16 – 17, astfel în partea de nord a casei sale, cu declaraţia martorului propus chiar de reclamant, Dumitraşcu Ion, care a arătat că zidul de sprijin deteriorat se află în continuarea casei reclamantului, spre nord (fila 83), cu înscrisurile foto depuse la dosar şi cu raportul de expertiză, din care rezultă că acest zid de sprijin se află chiar pe terenul reclamantului, conform actului său de proprietate, în interiorul terenului îngrădit şi stăpânit de acesta, între punctele 16 – 17 – 116 (fila 272). Or, dacă linia de hotar ar fi trasată pe acest aliniament, ar fi evident în detrimentul reclamantului, fiind în interiorul terenului său.

Prin urmare, în soluţionarea prezentei cauze, instanţa va reţine primul raport de expertiză de la filele 266 – 272, efectuat de expertul Nechifor, conform actelor de proprietate ale părţilor (actele actuale, necontestate şi neanulate, iar nu actele vechi de proprietate, în condiţiile în care amplasamentul ar fi diferit decât în actele noi necontestate), în lipsa unei tranzacţii contrare a părţilor or a invocării şi a dovedirii dobândirii de către reclamant prin altă modalitate a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren mai mari decât cea din actele de proprietate (eventual posesie prelungită – îndoielnică, de altfel, în circumstanţele speţei şi în lipsa altor probe, în condiţiile în care, prin raportare la linia de hotar pretinsă de reclamant prin punctele 55 – 81, prima parte a acesteia, din punctul 55 până aproximativ în punctul 95, această linie trece chiar pe drumul de acces al pârâţilor, teren posedat în mod normal de aceştia, iar nu de reclamant, iar restul liniei, din punctul 95 până în punctul 81, se află în curtea pârâţilor, posedată în mod normal de pârâţi, iar nu de reclamant).

De altfel, aşa cum a arătat şi expertul, raportul de expertiză de la filele 266 – 272 se coroborează cu planul de amplasament şi delimitare înregistrat sub nr. 5880/16.06.1999 de OCPI Vâlcea, anexă a contractului de întreţinere autentificat sub nr. 979/17.06.1999 de BNP Pop Vasile, titlul de proprietate al reclamantului, şi din care rezultă că, într-adevăr, casa reclamantului are limita de vest chiar pe hotarul cu pârâţii. De asemenea, în zona de sud – vest a casei reclamantului, în punctul 103 din planul de amplasament, terenul nu pare să continue în linie dreaptă, ci devine puţin mai lat înspre vest, spre pârâţi, de-a lungul unei scurte linii, care poate corespunde cu aceea identificată de expert în schiţa de la fila 272, între punctele 131 – 55. De altfel, pe aliniamentul delimitat de punctele 131 – 55 – 58 reţinut pe schiţă de către expert este edificat şi un gard.

Schiţa de la fila 272 a raportului de expertiză se corelează cu planul de amplasament menţionat mai sus şi în partea de nord, unde expertul a identificat linia de vest a terenului reclamantului în funcţie de contractul de întreţinere autentificat sub nr. 979/17.06.1999 de BNP Pop Vasile în linie dreaptă, din punctul 155 până în punctul 19 şi în continuare. Cu toate acestea, asemenea expertului, instanţa va stabili în partea de nord linia de hotar dintre părţi prin punctele 116 – 81 – 19, în care este inclus în favoarea reclamantului, peste actul său de proprietate, şi terenul din triunghiul cuprins între punctele 115 – 81 – 19, care nu se regăseşte în actele de proprietate ale niciunei părţi. Instanţa are în vedere că pârâţii nu au emis nicio pretenţie cu privire la acest teren, că nici nu puteau emite, în condiţiile în care nu se regăseşte în actele lor de proprietate, că reclamantul a îngrădit aceste teren cu plasă şi, implicit, îl posedă, iar posesia creează o prezumţie de proprietate până la dovada contrară şi că diferenţa reţinută în raport este foarte mică şi poate fi justificată de erorile de măsurătoare acceptate în mod rezonabil.

Nici raportul de expertiză efectuat de expertul observator al reclamantului, Floricel Ovidiu, nu este susceptibil să conducă la o altă soluţie. Instanţa are în vedere, pe de o parte, valoarea probatorie redusă a raportului expertului observator al unei părţi, iar pe de altă parte, faptul că susţinerile acestui expert nu cuprind argumentele pe care se bazează şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în prezenta cauză.

Având în vedere această situaţie de fapt şi dispoziţiile art. 560 din C.civ.,  instanţa urmează să admită capătul de cerere având ca obiect grăniţuirea şi să stabilească linia de hotar dintre terenurile părţilor pe aliniamentul propus de expert în schiţa de la fila 272 din dosar, delimitat de punctele 116 – 148 – 81 – 19 – 85 – 132 – 93 – 131 – 55 – 144 – 58.

Din raportul de expertiză efectuat de expertul Nechifor Gabriel (obiectivul 3 – fila 269) mai rezultă că pârâţii nu ocupă din proprietatea reclamanţilor nici prin suprapunerea actelor, nici prin alte acţiuni. Prin urmare, instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul cererii reclamantului având ca obiect revendicare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect demolarea porţii de acces şi a gardului de sârmă edificate de pârâţii C pe latura de vest a proprietăţii  reclamantului, din ansamblul probelor administrate în cauză şi în special din schiţa anexă a raportului de expertiză şi din înscrisurile foto de la fila 20, rezultă că gardul şi poarta sunt edificate pe terenul pârâţilor C (şi nu pe al reclamantului), pe limita de sud a terenului acestora, reprezintă poarta curţii pârâţilor C, care asigur accesul în curtea acestora. Or, dreptul proprietarilor de a-şi îngrădi proprietatea este prevăzut de lege, dispoziţiile art. 561 din C.civ. statuând că „orice proprietar poate să îşi îngrădească proprietatea, suportând, în condiţiile legii, cheltuielile ocazionate”. Astfel, edificarea unei porţi de acces în curte reprezintă o acţiune legală, firească, ce nu suportă alte discuţii şi care nu este incompatibilă nici cu o eventuală servitute de trecere, a cărei normală exercitare nu necesită demolarea porţii, ci este suficientă deschiderea, urmată de închiderea porţii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect servitutea de trecere, instanţa reţine că reclamantul şi-a întemeiat iniţial aceste capăt de cerere pe dispoziţiile art. 617 din C.civ., ulterior a depus cerere de precizare a temeiului juridic, în sensul că înţelege să invoce şi dispoziţiile art. 622 din C.civ., iar în cadrul dezbaterilor şi prin concluziile scrise a invocat doar dispoziţiile art. 622 din C.civ., solicitând să le fie permis accesul pe terenul pârâţilor pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere a laturii de vest a casei.

Având în vedere situaţia de fapt descrisă de reclamant şi motivele de fapt ale cererii sale, instanţa constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 622 din C.civ., care reglementează dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări şi care reprezintă, în realitate, o aplicaţie particulară a servituţii de trecere reglementată de art. 617 din C.civ., spre deosebire de aceasta din urmă exercitându-se doar ocazional şi doar în scopul pentru care a fost reglementată această servitute de trecere, respectiv pentru efectuarea unor lucrări.

Astfel, conform art. 622 din C.civ., „proprietarul est obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum şi accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor şi culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul”. Potrivit celui de-al doilea alineat al art. 622 din C.civ., dispoziţiile art. 621 alin. 2 sunt aplicabile, dispoziţii care prevăd că „această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare”.

În speţă, din ansamblul materialului probator administrat în cauză şi în special din schiţa anexă a raportului de expertiză şi din înscrisurile foto rezultă că reclamantul nu poate efectua lucrările de întreţinere a laturii de vest a casei decât de pe terenul pârâţilor, situaţie, de altfel, firească în condiţiile în care latura de vest a casei reclamantului se află pe linia de hotar cu terenul pârâţilor.

Prin urmare, având în vedere această situaţie de fapt şi dispoziţiile art. 622 din C.civ., instanţa apreciază ca fiind întemeiat acest capăt de cerere, astfel încât va fi admis şi vor fi obligaţi pârâţii C să permită accesul reclamantului pe terenul pârâţilor pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere (consolidare, zugrăvire, curăţire) a laturii de vest a casei reclamantului.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor să demonteze şi să ridice branşamentul care face legătura între linia electrică din strada Parângului nr. 13 şi instalaţia electrică din interiorul locuinţei pârâţilor, din probele administrate în cauză rezultă că acest branşament a fost desfiinţat pe parcursul procesului (fiind desfiinţat chiar până la momentul efectuării expertizei de către expertul Pandelică – fila 95). De altfel, chiar reclamantul a recunoscut inclusiv prin concluziile orale şi scrise că acest branşament a fost desfiinţat pe parcursul procesului, astfel încât a rămas fără obiect acest capăt de cerere. Pe cale de consecinţă, se va respinge ca rămas fără obiect acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor de rang 1 C să refacă zidul de sprijin al căii de acces aflat la vest de proprietatea reclamantului sau, în caz de refuz, să se dispună autorizarea reclamantului să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor, instanţa reţine că, în urma efectuării raportului de expertiză de către expertul Nechifor şi prin concluziile scrise, reclamantul a identificat acest zid de sprijin care trebuie refăcut de pârâţi între punctele 16 – 17, unde este fisurat.

Instanţa urmează să respingă ca neîntemeiat şi acest capăt de cerere. Instanţa are în vedere că această porţiune de zid (punctele 16 – 17) este aflată în continuarea casei reclamantului, înspre nord, aşa cum s-a reţinut şi mai sus din ansamblul materialului probator administrat în cauză, în această zonă de nord fiind zidul de piatră de râu edificat de autorii părţilor în urmă cu peste 50 – 60 de ani. În primul rând, instanţa apreciază că aceste fisuri în gardul de sprijin au apărut în mod firesc ca urmare a trecerii unei perioade îndelungate de timp şi ca urmare a materialului din care a fost confecţionat zidul. Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut mai sus, această parte din zid aflată în partea de nord a casei reclamantului se află în totalitate pe terenul reclamantului, îngrădit cu gard de sârmă de către reclamant, astfel încât nu pârâţii, ci chiar reclamantul este cel care trebuie să efectueze lucrări de refacere a zidului, în lipsa unor acţiuni abuzive ale pârâţilor în exploatarea fondului propriu, care să determine deteriorarea zidului, acţiuni care nu pot fi reţinute în speţă.

Pe de altă parte, şi expertul constructor Mirea Mircea a identificat fisuri, tot în zidul de sprijin aflat spre nord de casa reclamantului, la o distanţă de 1,8 m de la colţul casei reclamantului, iar nu la zidul aflat chiar în spatele casei reclamantului, care are o înălţime de 1,7 m în zona la care se referă expertul (fila 172). În legătură cu acest zid de sprijin, în zona în care are o înălţime de 1,7 m, expertul constructor a identificat o denivelare, care s-a produs din cauza pământului care a forţat zidul de sprijin. La obiectivul 3, în legătură cu care a avut de lămurit dacă deteriorările zidului de sprijin au determinat şi fisurile identificate la casă, expertul a arătat că zidul de sprijin reazemă pe colţul casei reclamantului, iar încărcătura produsă de pământ asupra zidului de sprijin se transmite şi construcţiei, generând fisuri (fila 173). Expertul a mai arătat că pământul care a forţat zidul de sprijin este pe terenul pârâţilor C, pe drumul lor de acces şi că pământul a forţat zidul de sprijin din cauza circulaţiei cu autoturisme şi maşini mari (fila 207).

Având în vedere concluziile expertului constructor, instanţa constată că fisurile identificate la clădirea reclamantului nu sunt determinate de deteriorarea zidului de sprijin a cărui refacere o solicită reclamantul (punctele 16 – 17), care este în continuarea casei acestuia, ci eventual de zidul de beton aflat chiar în spatele casei reclamantului (care nu prezintă fisuri şi, astfel, nu se solicită refacerea lui în speţă). În orice caz, la apariţia deteriorărilor casei reclamantului, a fisurilor identificate de expert, trebuie avută în vedere şi vechimea construcţiei acestuia.

Pe de altă parte, instanţă constată că aceste fisuri nu sunt în apropierea zidului de sprijin a cărui refacere o solicită reclamantul (punctele 16 – 17), ci înspre sud, spre strada Parângului, între dormitor şi baie (fila 178). Or, dacă se reţine că traficul cu vehicule influenţează apariţia fisurilor caselor din apropiere, în concret a reclamantului, în speţă, traficul de pe strada Parângului este cel care are o influenţă determinantă la apariţia acestor fisuri, iar nu traficul de pe drumul de acces al pârâţilor, fiind de presupus în mod rezonabil că traficul de pe o stradă a oraşului, respectiv strada Parângului, este mult mai intens decât traficul din curtea pârâţilor. De asemenea, este îndoielnică pătrunderea maşinilor de mare tonaj pe drumul de acces, în condiţiile în care acesta are o lăţime între casele părţilor de doar 2,5 m.

Astfel, pe lângă argumentele expuse anterior, se impune respingerea acestui capăt de cerere în condiţiile în care nu se poate reţine existenţa unor acţiuni abuzive, ci a unora normale ale pârâţilor în exploatarea drumului de acces sau a zidului de sprijin şi în condiţiile în care nu există un pericol iminent de prăbuşire a zidului de sprijin, a pământului susţinut de acesta sau a construcţiei reclamantului (expertul constructor arătând că în prezent  fisurile construcţiei afectează în mică măsură existenţa acesteia).

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că reclamantul are culpa procesuală preponderentă, ca urmare a respingerii ca neîntemeiate a mai multor capetelor de cerere, astfel încât cheltuielile determinate de soluţionarea acestor capete de cerere rămân în sarcina reclamantului (taxa de timbru, onorariul expertului constructor). Pârâţii C au culpă procesuală prin raportare la capetele de cerere admise, astfel încât în baza art. 274 coroborat cu art. 276 din C.p.c., vor suporta o parte a onorariului avocatului reclamanţilor, respectiv 500 de lei din 1500 de lei. Pentru a decide astfel, instanţa are în vedere că dacă reclamantul nu ar fi formulat capetele de cerere respinse, ar fi existat posibilitatea reducerii onorariului avocatului, conform art. 274 alin. 3 din C.p.c., deoarece complexitatea cauzei şi munca avocatului ar fi fost mai restrânse. De asemenea, în baza culpei procesuale, a dispoziţiilor legale menţionate anterior şi ale art. 560 din C.civ., care reglementează contribuţia egală la cheltuielile grăniţuirii, cheltuielile determinate de soluţionarea capătului de cerere privind grăniţuirea care cuprind onorariul expertului topograf vor fi suportate în mod egal de reclamant şi cele două părţi pârâte cu interese diferite, respectiv pârâţii C şi pârâţii D, partea fiecăruia reprezentând 866 de lei (cu menţiunea că reclamantul nu a solicitat şi obligarea pârâţilor D la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, pârâţii C vor fi obligaţi la plata în solidar către reclamant a sumei de 1366 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul N în contradictoriu cu pârâţii C şi D.

Stabileşte linia de hotar dintre terenurile părţilor pe aliniamentul propus de expert în schiţa de la fila 272 din dosar, delimitat de punctele 116 – 148 – 81 – 19 – 85 – 132 – 93 – 131 – 55 – 144 – 58.

Obligă pe pârâţii C să permită accesul reclamantului pe terenul pârâţilor pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere (consolidare, zugrăvire, curăţire) a laturii de vest a casei reclamantului din oraşul Băile Olăneşti, strada Parângului, nr. 13, judeţul Vâlcea.

Respinge ca  rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor să demonteze şi să ridice branşamentul care face legătura între linia electrică din strada Parângului nr. 13 şi instalaţia electrică din interiorul locuinţei pârâţilor.

Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Obligă pe pârâţii C în solidar la plata către reclamant a sumei de 1366 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la judecătoria Rm. Vâlcea.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.06.2015.

Preşedinte,

Marius Alexandru Lumineanu

Grefier,

Claudia Manea

?

Red ML/ 03.07.2015

tehnored  CM/ 9ex

com 7 ex , astăzi _____________

1

Domenii speta

Spete similare