Pretentii

Dosar nr. 13155/288/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 9472/2013

Şedinţa publică de la 20 Decembrie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Marius Alexandru Lumineanu

Grefier Elena Adriana Ene

_______

Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul LG în contradictoriu cu pârâtele A şi A, având ca obiect pretenţii.

La apelul  nominal făcut in  şedinţa publică, cu ocazia pronunţării nu au răspuns părţile.

Procedura  este legal  îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, prin care se arată că s-au depus concluzii scrise de către reclamant şi  pârâta A.

Se constată că dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 13.12.2013, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, pentru a oferi părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea la data de 20.12.2013.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 13155/288/2012, reclamantul LG în contradictoriu cu pârâtele A şi A a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate pârâtele să îi plătească suma de 22.000 de euro, reprezentând contravaloarea pagubelor produse în urma incendiului din data de 02.03.2012. A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul locuinţei situate în comuna Budeşti, satul Barza, judeţul Vâlcea şi că a încheiat cu pârâta poliţa de asigurare PAD PLUS, seria PADP nr. VL 0143112752009, fiind asigurat expres şi pentru incendiu. A mai arătat că în urma incendiului din data de 02.03.2012 locuinţa sa a fost grav afectată, astfel încât a formulat cerere de daune, fiind constituit dosarul de daună VL 1012IC000604, însă pârâta a refuzat nejustificat să acorde despăgubiri, după ce iniţial se aprobaseră în principiu.

În drept au fost invocate dispoziţiile C.civ., ale C.p.c. şi legislaţia asigurărilor.

Reclamantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3611 lei prin încheierea din 11.01.2013.

În probaţiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, cu interogatoriu şi expertiză tehnică de specialitate.

Pârâta A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată ( fila 46 ).

Pârâta a arătat că a încheiat cu reclamantul poliţa de asigurare PAD PLUS, seria PADP nr. VL 0143112752009, suma asigurată pentru clădire fiind de 20.000 de euro şi pentru conţinut de 2000 de euro, iar la cererea reclamantului a fost instrumentat dosarul de daună VL 1012IC000604, din care reiese că la data de 02.03.2012 s-a produs un incendiu la locuinţa reclamantului. Pârâta a mai arătat că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost reprezentată de scântei, că mijlocul care putea produce aprinderea a fost coşul de fum, aferent evacuării de la centrală, construit în 2009 din elemente de azbociment, cu un diametru de 22 cm şi lungime de 3m/element, înălţimea coşului fiind de 8,5 m. A menţionat că tuburile de azbociment sunt necorespunzătoare cerinţelor minime de siguranţă şi calitate la evacuarea gazelor nearse, că în cazul combustibilului lemnos se realizează depuneri excesive de funingine ce reduc secţiunea utilă de evacuare şi duc la o scădere a randamentului, iar aceste depuneri se pot aprinde, ceea ce s-a întâmplat în speţă.

Pârâta a mai arătat că a refuzat plata despăgubirii conform prevederilor din condiţiile de asigurare: 1. de la cap. 6 Excluderi, pt. 6.6, potrivit cărora: Asigurătorul este exonerat de plata despăgubirii dacă asiguratul se face vinovat a). de imprudenţă în producerea riscului asigurat; 2. cap. 11.1 lit. f, coroborat cu pt. 11.6, din care rezultă obligaţia de a întreţine bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat; 3. cap. 6 lit. g: viciu intrinsec sau/ şi defecte latente ale bunului ( incluzând, fără a se limita, erori de proiectare, construire a acoperişului care pot cauza inundaţii sau infiltraţii ).

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială şi au fost întocmite rapoarte de expertiză specialitatea pirotehnie şi construcţii.

Părţile au depus concluzii scrise.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este proprietarul locuinţei situate în comuna Budeşti, satul Barza, judeţul Vâlcea, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 1470/05.03.2012 emisă de Primăria comunei Budeşti ( fila 7 ), din autorizaţia de construire nr. 69/2009 şi din planurile de amplasament depuse la filele 8 – 15 în dosar.

Părţile au încheiat poliţa de asigurare PAD PLUS, seria PADP nr. VL 0143112752009, suma asigurată pentru clădire fiind de 20.000 de euro şi pentru conţinut de 2000 de euro, iar perioada de valabilitate a poliţei fiind 28.07.2011 – 27.07.2012 ( fila 20 ).

În data de 02.03.2012 s-a produs un incendiu la locuinţa reclamantului, aşa cum rezultă din procesul verbal de intervenţie nr. 1988203/02.03.2012 întocmit de ISU Vâlcea ( fila 55 ), din declaraţia martorului Cazangiu Cristian ( fila 123 ) şi din rapoartele de expertiză specialitatea pirotehnie efectuate în cauză.

Reclamantul a formulat cerere de despăgubire, iar pârâtele au întocmit dosarul de daună VL 1012IC000604. Deşi cererea de despăgubire a fost avizată preventiv pentru suma de 95.660 de lei, conform înscrisului de la fila 18, ulterior pârâta a refuzat plata despăgubirii invocând prevederile din condiţiile de asigurare şi anume: 1. de la cap. 6 Excluderi, pt. 6.6, potrivit cărora: Asigurătorul este exonerat de plata despăgubirii dacă asiguratul se face vinovat a). de imprudenţă în producerea riscului asigurat; 2. cap. 11.1 lit. f, coroborat cu pt. 11.6, din care rezultă obligaţia de a întreţine bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat; 3. cap. 6 lit. g: viciu intrinsec sau/ şi defecte latente ale bunului ( incluzând, fără a se limita, erori de proiectare, construire a acoperişului care pot cauza inundaţii sau infiltraţii ).

Instanţa constată că susţinerile pârâtelor sunt neîntemeiate. Astfel, din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a dat dovadă de imprudenţă în producerea riscului asigurat, în speţă a incendiului, situaţie care ar fi presupus o acţiune sau o inacţiune culpabilă a reclamantului care ar fi favorizat declanşarea incendiului sau întreţinerea acestuia. De asemenea, nu s-a făcut dovada că reclamantul nu şi-a respectat obligaţia de a întreţine bunul asigurat în bune condiţii.

Aşa cum rezultă din procesul verbal de intervenţie nr. 1988203/02.03.2012 întocmit de ISU Vâlcea, sursa probabilă a incendiului a fost reprezentată de scântei şi că mijlocul care putea produce aprinderea a fost coşul de fum. Prin urmare, incendiul s-a declanşat în timpul procesului normal de evacuare a fumului, fără o acţiune suplimentară imprudentă a reclamantului.

De asemenea, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul titular Popescu Dumitru, o posibilă cauză a declanşării incendiului este reprezentată de coroziunea coşului de fum care s-a produs ca urmare a caracterul acid al fumului ( fila 256 ). Expertul titular nu a indicat o lipsă de întreţinere a coşului de fum sau a bunului asigurat în ansamblu, arătând şi faptul că acest coş a funcţionat aproximativ 3 ani, deşi durata de exploatare este de 50 de ani. A concluzionat la obiectivul al doilea că nu se poate reţine imprudenţa reclamantului.

Şi expertul observator propus de pârâte, Pâslaru Cristian, a indicat drept mijloace de aprindere gazele de ardere fierbinţi şi scânteile, însă, spre deosebire de expertul titular, a concluzionat că se poate reţine imprudenţa reclamantului în producerea incendiului, justificându-şi răspunsul prin raportare la modalitatea de construire a coşului şi la materialul din care a fost construit.

Instanţa constată însă că materialul şi modalitatea de construire a coşului nu se încadrează în primele două cazuri de exonerare de plata despăgubirii invocate de pârâte, ci eventual în a treia situaţie, aceea referitoare la viciu intrinsec sau/ şi defecte latente ale bunului, prin raportare la definiţia sumară dată acestor noţiuni în condiţiile de asigurare.

În ceea ce priveşte al treilea caz de exonerare de plata despăgubirii, deşi instanţa a stabilit drept obiectiv să se precizeze dacă imobilul reclamantului prezenta vicii intrinseci care au putut cauza incendiul ( obiectivul al treilea ), expertul observator propus de pârâte, Pâslaru Cristian nu a oferit un răspuns expres la acest obiectiv. Din cuprinsul raportului întocmit de acest expert s-ar putea deduce că a apreciat drept vicii intrinseci faptul că, în speţă, coşul de fum a fost edificat de proprietar, iar nu o persoană specializată, că nu a fost edificat în interiorul construcţiei, ci în exterior, contrar cerinţei din proiectul fază PAC, ceea ce a intensificat acţiunea corozivă şi că a fost construit din azbociment.

În schimb, prin răspunsul la obiecţiuni, expertul Popescu Dumitru a arătat că nu au fost identificate erori de construcţie a imobilului reclamantului şi de fabricare a acoperişului şi a concluzionat că imposibilitatea montării tuturor componentelor centralei termice în încăperea proiectată, cu referire specială la coşul de fum nu constituie viciu intrinsec, fiind încadrat greşit de pârâte în această categorie care să justifice neplata despăgubirii.

În ceea ce priveşte materialul din care a fost construit coşul de fum, deşi expertul constructor Hârza a menţionat că azbocimentul nu este rezistent la temperaturi ridicate şi că tuburile de azbociment se utilizează la instalaţiile de apă şi canalizare, a precizat totuşi că a efectuat un experiment alături de expertul observator propus de reclamant Mirea Mircea, constând în aceea că a aşezat o bucată de tub de azbociment pe un foc de lemne, iar după 30 de minute, nu s-au observat modificări ale formei sau alte degradări, nici ulterior, după ce a fost stropit cu apă.

În urma experimentului menţionat anterior se poate trage concluzia că azbocimentul, ca material din care este construit coşul de fum, este susceptibil să reziste la temperatură degajată de fum, în condiţiile în care nu a suferit degradări în urma contactului direct cu focul produs de lemne, care degajă o temperatură mai mare decât fumul. De asemenea, în analiza situaţiei dacă azbocimentul din care a fost construit coşul de fum poate reprezenta un viciu intrinsec, instanţa reţine şi concluziile expertului specialitatea pirotehnie Popescu, care a arătat că dintre cărămida utilizată pentru construirea coşului de fum şi tubul de azbociment, mai expusă degradării este cărămida ( fila 360 ). Or, este de notorietate că atât în mediul urban, dar în special în mediul rural, majoritatea coşurilor de fum sunt construite din cărămidă; prin urmare, cu atât mai puţin se poate aprecia că edificarea coşului de fum din azbociment reprezintă un viciu intrinsec.

Prin urmare, incluzând această clauză de excludere cu un conţinut lapidar ( risc intrinsec ) societatea de asigurare ar refuza plata despăgubirii în toate cazurile în care s-a produs un incendiu, iar coşurile de fum ar fi construite din cărămidă ( mai puţin rezistentă decât azbocimentul ), situaţie în care pârâta s-ar transforma doar într-un organ de colectare de bani de la asiguraţi, deşi scopul în care s-a creat a fost acela de a acorda despăgubiri în situaţia producerii riscului asigurat.

În ceea ce priveşte amplasarea coşului de fum în exterior, atât expertul constructor Hârza, cât şi expertul constructor observator propus de reclamant Mirea Mircea, au concluzionat că amplasarea coşului în interiorul sau în exteriorul construcţiei nu este cauza producerii incendiului şi că de la data încheierii poliţei de asigurare, nu s-a efectuat vreo modificare a coşului de fum, până la data producerii accidentului( fila 350, 374 ).

Instanţa mai reţine că nu poate reprezenta un „viciu intrinsec” prin ea însăşi, privită în abstract, situaţia reţinută de expertul Pâslaru constând în edificarea unui coş de fum de către proprietarul imobilului, ci o asemenea situaţie trebuie analizată în concret, întrucât şi proprietarul imobilului poate avea experienţa necesară pentru a edifica un coş de fum.

Nu în ultimul rând, instanţa mai reţine că prin modul de formulare, a treia cauză de exonerare de răspundere invocată de pârâte ( cap. 6 lit. g: viciu intrinsec sau/ şi defecte latente ale bunului ) ridică probleme sub aspectul echilibrului contractual dintre părţi. Astfel, instanţa reţine că această clauză a fost inserată în Condiţiile generale ale convenţiei de asigurare, că nu a fost negociată direct cu reclamantul, iar prin modul general de formulare permite o multitudine de interpretări, care pot permite asigurătorului să acţioneze abuziv, în detrimentul asiguratului. De altfel, în speţă, cei 5 experţi de specialitate au ajuns, în ansamblu, la concluzii diferite în ceea ce priveşte definirea noţiunii de viciu intrinsec. Pe cale de consecinţă, cu atât mai mult, noţiunea este inaccesibilă unei persoane fără pregătire de specialitate în incendii sau construcţii, cum este şi cazul reclamantului.

Prin urmare, refuzul pârâtelor de a achita despăgubirea este nejustificat prin raportare la clauzele de excludere invocate în speţă.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 23/2009, „asigurătorul îşi asuma răspunderea pentru toate poliţele în care nu s-a făcut evaluarea riscului potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de cuprinderea în asigurare”.

Conform  art. 13 din Legea nr. 136/1995, „persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea riscului”.

În speţă, pârâtele nu au pretins şi, cu atât mai mult, nu au dovedit că au procedat la evaluarea riscului, că au adresat întrebări reclamantului referitoare la evaluarea riscului, întrebări care trebuiau să vizeze starea imobilului, inclusiv în ceea ce priveşte coşul de fum.

Instanţa mai reţine că este neîntemeiată şi susţinerea pârâtelor potrivit cărora reclamantul nu a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că ar solicita 20.000 de euro pentru locuinţă şi 2000 de euro pentru locuit. Instanţa are în vedere că reclamantul a solicitat suma de 22.000 de euro, care respectă limitele menţionate în poliţa de asigurare, reprezentând contravaloarea pagubelor produse de incendiu, pagube care nu s-au rezumat doar la deteriorările aduse construcţiei, ci şi bunurilor din interior, aşa cum rezultă din  procesul verbal de intervenţie nr. 1988203/02.03.2012 întocmit de ISU Vâlcea şi din declaraţia martorului Cazangiu Constantin. Contravaloarea pagubelor în acest cuantum rezultă atât din evaluarea efectuată de pârâte, conform avizului preventiv din 10.04.2012 ( fila 18 ), cât şi din raportul de expertiză întocmit de expertul Popescu, cuantum rezonabil prin raportare la pagubele provocate de incendiu.

Având în vedere situaţia de fapt şi dispoziţiile legale menţionate anterior şi ale art. 9 din Legea nr. 136/1995, aplicabile prin raportare la data încheierii între părţi a convenţiei de asigurare, instanţa va admite cererea formulată de reclamant şi va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 22.000 de euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 274, 277 C.p.c., va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 4426 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului şi al expertului.

În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, va obliga pârâtele la plata în solidar către stat a sumei de 3611 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul LG, în contradictoriu cu pârâtele A şi A.

Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 22.000 de euro, cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 4426 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pârâtele în solidar la plata către stat a sumei de 3611 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.12.2013.

Preşedinte

Lumineanu Marius Alexandru

Grefier

Ene Elena Adriana

Red ML//08.01.2014

tehnred AE//5ex

com 3 ex

1

Domenii speta

Spete similare