Dobanzi

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 708/2015

Şedinţa publică de la 13 Februarie 2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2014, pe rolul acestei instanţe, UNIUNEA SINDICATELOR INDEPENDENTE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT DOLJ pentru membra de sindicat: B. C. L., a chemat în judecată CTAM "C-TIN BRÂNCUŞI" CRAIOVA DOLJ, solicitând obligarea acesteia să plătească dobânda legală aferentă drepturilor băneşti stabilite prin sentinţa nr. 2696/20.03.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul 11407/63/2012, de la data naşterii dreptului pe Legea 330/2009 şi până la data plăţii efective.

În motivarea cererii, a arătat că până în prezent, salariata membră de sindicat, nu a beneficiat de drepturile stabilite conform sentinţei definitive şi irevocabile, fiind prejudiciată prin lipsirea de folosul sumelor de bani dispuse de instanţă, în plus faţă de prejudiciul iniţial creat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de Legea nr. 221/2008,  iar conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului, sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

A arătat că dobânda legală este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti şi pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar şi că potrivit dispoz. art. 2 " în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”.

Menţionează că din aceste prevederi legale, rezultă că daunele interese constau în dobânda legală ce curge de drept fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă, aceasta, deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual ce muncă.

Mai arată că potrivit art. 1530 şi urm. din Codul civil, pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, creditorul are dreptul la daune interese.

A invocat, în drept, dispoziţiile art. 194, art. 148 alin. 1 teza a II a din Noul Cpc,  art. 161 şi art. 166 alin. 4,  art. 268 şi art. 278 alin 1 din  Codul Muncii, art. 2 din OG nr. 13/2011 şi art. 1530 şi urm din C.civ.

Arată că solicită dobânda ca accesoriu la drepturi salariale recunoscute de sentinţă şi nu ca urmare a faptului că nu a fost executată hotărârea judecătorească.

Reclamanta a  solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza dispoziţiilor  art. 411 C.p.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Instanţa va  analiza cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada: 01.01.2010 - 18.08.2011,  conform dispoz. art. 248 CPC .

Prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conţinute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

Aşadar, se observă că,  prescripţiile extinctive începute înainte de  01 octombrie 2011 şi neîmplinite până la această dată, reprezentând situaţii juridice în curs de realizare – facta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacţie principiului respectării aşteptărilor legitime ale parţilor.

Legea sub imperiul căreia prescripţia a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât şi pe cele de drept procesual referitoare la prescripţie, chiar dacă aceasta s-a împlinit după intrarea în vigoare a Codului civil

Dispoziţiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile în privinţa prescripţiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013.

Astfel, având în vedere că drepturile băneşti stabilite prin sentinţa civilă nr. 2696/20.02.2013 , pronunţată în Dosarul 11407/63/2012 al Tribunalului Dolj au fost acordate în temeiul Legii 330/2009 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2010 şi  faţă de data promovării acţiunii de faţă – 19.08.2014, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada :01.01.2010 – 18.08.2011, invocată de către pârâtă, şi, în consecinţă va respinge acţiunea pentru această perioadă, având în vedere că potrivit art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.

Pe fond,

Reclamanta este salariata unităţii pârâte, calitate în care a solicitat în instanţă obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite şi neacordate.

Prin sentinţa nr. 2696/20.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul 11407/63/2012, a fost obligat pârâtul CTAM "Constantin Brâncuşi" să calculeze şi să plătească salariaţilor diferenţa dintre drepturile salariale, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată c modificări prin Legea nr. 221/2008, şi cele efectiv plătite, începând cu data de 01.01.2010 şi până la data de 13.05.2011, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflaţie în raport de data fiecărei scadenţe lunare, la data plăţii efective.

Prin prezenta cerere, reclamanta solicită obligarea pârâtei să plătească dobânda legala aferentă drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei nr. 2696/20.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul 11407/63/2012, începând cu data naşterii dreptului pe Legea 330/2009 şi până la data plăţii efective a creanţelor, faţă de faptul că această hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare.

Problema de drept supusă analizei este de a se determina daca pentru sumele respective creditoarea are dreptul la dobânzi şi data de la care debitorul obligaţiei stabilite prin sentinţa mai sus menţionată, are obligaţia de a achita creditoarei dobânda legală pentru întârzierea în executare.

Prin decizia în interesul legii nr. 2/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014, instanţa supremă a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 şi a stabilit că aceasta are drept consecinţă o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuşi conţinutul art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eşalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.

De asemenea, a stabilit că executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract,  analizând în acelaşi timp îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ţinându-se cont de particularităţile executării unei obligaţii de plată a unei sume de bani, precum şi de efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 şi a stabilit că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Constatând îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că :

„În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1)  alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.

Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, aşa încât cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiată.

În ceea ce priveşte data de la care urmează să fie acordate dobânzile, se are în vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligaţiei de plată a dobânzii legale prin prisma instituţiei răspunderii civile delictuale şi cum obligaţiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie şi de îndată de către debitor, rezultă că momentul naşterii dreptului la reparaţie este data la care hotărârea pronunţată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.

Astfel, Tribunalul constată că, potrivit regulii în materie, prevăzută la art. 1088 alin.2 partea I tezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acţiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepţii şi anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" - art. 1088 alin. 2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil, ori, potrivit art. 1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligaţia nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.

Potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. 1 pct. 2 NCPC, hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. 622 NCPC,  obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună-voie, aceeaşi dispoziţie din norma generală fiind preluată de legea specială – Codul Muncii, care în art. 274 prevede că hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

Se constata că, prin sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata unor anumite sume de bani ce au, fără îndoială, ca izvor, raporturile juridice de muncă existente între salariat şi unitatea de învăţământ.

Aşadar, obligaţia unităţii de învăţământ pârâte de a achita sumele de bani a devenit exigibilă la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de fond, întrucât hotărârea acesteia era una executorie de drept, în conformitate cu prevederile art. 448 alin.1 pct.2 NCPC.

Dobânzile legale trebuie acordate de la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti ce constituie titluri executorii şi datorită faptului că prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privinţa exigibilităţii creanţelor, în sensul amânării scadenţei acestora.

Astfel, creanţele recunoscute în favoarea salariaţilor membrii de sindicat, fiind certe, lichide şi exigibile, obligaţia de plată este cu execuţie imediată, chiar de la data pronunţării hotărârilor în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat. Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, obligaţia rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.

Mai mult, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu s-a negat existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eşalonată a obligaţilor de plată conţinute în aceste titluri.

Acest act normativ nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau din culpă.

 Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde, or, eşalonarea plăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene Drepturilor Omului, în care s-a statuat că unei persoane care a obţinut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluţionării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obţine executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa. Împrejurarea că prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligaţiei de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanţele au devenit certe, lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Totodată, actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanţi.

Astfel, actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).

În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere şi acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Prin urmare, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864.

În consecinţă, instanţa urmează să admită în parte acţiunea şi să oblige unitatea şcolară  pârâtă să plătească reclamantelor dobânda legală aferentă drepturilor băneşti, cuvenite conform sentinţei civile nr. 2696/20.03.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul 11407/63/2012, de la data de 19.08.2011  şi până la data plăţii efective.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezentate.

Domenii speta

Spete similare