Condițiile ce trebuie verificate de bancă la data formulării cererii de plată, pe baza scrisorilor de garanție semnate. Dobânda datorată – dobânda penalizatoare

Condițiile ce trebuie verificate de bancă la data formulării cererii de plată, pe baza scrisorilor de garanție semnate. Dobânda datorată – dobânda penalizatoare

„Curtea apreciază că, în acest mod, nu a fost extinsă obligația băncii de a verifica documente suplimentare, altele decât cele agreate de garanția documentară semnată, apelanta-reclamantă respectându-și obligația de a prevedea la rubrica destinatar/ consignee, în toate cazurile, D.S.S. C., respectiv D.S.C. De asemenea, nu se poate reține încălcarea principiului strictei conformități, la care intimata și instanța de fond au făcut trimitere, principiu ce se regăsește inserat în Ghidul pentru interpretarea şi aplicarea Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere din Publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, publicat în anul __, paragraful __. Existența unor rubrici distincte în cuprinsul scrisorilor de transport cu privire la destinatar și loc de livrare presupun posibilitatea concretă a existenței unui loc distinct de livrare față de sediul/ punctul de lucru al destinatarului (astfel cum este și cazul prezentei spețe). Acest lucru nu traduce însă o neconformitate de fond a documentelor prezentate, aptă a justifica refuzul plății garanției bancare.

(…) Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii legale penalizatoare, instanța de apel constată că intimata-pârâtă solicită aplicarea dobânzii legale remuneratorii. Contrar solicitării intimatei, dobânda datorată pentru neîndeplinirea unei obligații bănești la termenul stabilit de părți nu constituie o dobândă remuneratorie, ci penalizatoare, în sensul art. 1 alin. (3) din O.G. 13/2011”.

(Curtea de Apel București, Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 407 din 07.03.2022)

Deliberând asupra cererii de apel, reține:

Soluția instanței de fond:

Prin sentința civilă nr. __ din __, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, prima instanță a procedat la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, reținând, în esență, în cuprinsul considerentelor, următoarele aspecte:

"Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Între reclamantă şi D.S.S.C., respectiv D.S.C. au fost încheiate contracte de livrare de materiale de oţel - contractul nr. CC-BU-__dintre P. S. J.S.C. şi D.S.S.C. şi contractul nr. __ dintre P. S. J.S.C. şi D. S. C..

Pentru garantarea obligaţiilor de plată s-au emis scrisori de garanţie bancară de pârâtă astfel:

1. Scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din __ având ca ordonator D.S.C. şi beneficiar P.S. JSC, care a fost modificată prin amendamentele D.S.C. din __ şi __, prin care pârâta s-a obligat necondiţionat şi irevocabil să plătească beneficiarului orice sumă până la concurenţa valorii de __ EUR (__ mii euro), numai la primirea la sediul băncii a originalelor solicitărilor de plată semnate în mod corespunzător şi a confirmării scrise a beneficiarului că:

a) a furnizat mărfurile în conformitate cu contractul, dovedite prin prezentarea către pârâtă a următoarelor documente în copie:

•factura (facturi) comercială(e) neplătită(e) care indică data scadenţei şi numărul, data contractului de vânzare la care se face referire;

•documente relative de transport (CMR) care prezintă D.S.C. în calitate de destinatar.

Garanţia era valabilă până la __.

2. Scrisoarea de garanţie bancară nr. __, având ca ordonator D.S.S.C. şi beneficiar P.S. J.S.C., pentru suma de __ EUR (__ mii euro) modificată prin amendamentele D.S.S.C. din __ şi __.

Prin această scrisoare de garanţie bancară, pârâta s-a obligat, necondiţionat şi irevocabil să plătească beneficiarului orice sumă până la concurenţa valorii de __EUR (__ mii euro), numai la primirea la sediul băncii a originalelor solicitărilor de plată semnate în mod corespunzător şi a confirmării scrise a beneficiarului că:

a) a furnizat bunurile în conformitate cu contractul, prezentate prin dovedirea următoarelor documente în copie:

•factura (facturile) comercială(e) neplătită(e) care arată data scadenţei şi nr./ data contractului de vânzare la care se face referire;

•documente relative de transport (CMR) care prezintă D.S.S.C. în calitate de destinatar.

Garanţia era valabilă până la __.

Scrisorilor de garanţie bancară menţionate sunt garanţii bancare documentare, deci a căror punere în executare era condiţionată de prezentarea de către beneficiar a unor documente cu un conţinut minim stabilit expres, fiind stipulat şi că scrisorile sunt reglementate de Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris.

La data de __ (pentru scrisoarea de garanţie bancară nr. __) şi  __ (pentru scrisoarea de garanţie bancară nr. __), reclamanta a solicitat pârâtei prin intermediul băncii A.B.B. A.D. plata sumelor garantate prin scrisori, dar pârâta a refuzat.

Refuzul pârâtei a fost justificat prin existenţa unor discrepanţe privind cererea de plată respectiv:

a) în ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.S.C., pârâta a răspuns la data de __ printr-un refuz motivat de câteva discrepanţe, respectiv:

•s-a greşit data scrisorii de garanţie bancară în cerere

•a fost scrisă greşit data contractului încheiat între P. S. J.S.C. şi D.S.S.C..

•o parte dintre CMR-uri nu erau lizibile

•o parte din marfa fusese livrată către societatea C. şi nu către D.S.S.C.

În ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.C., pârâta a răspuns la data de __ printr-un refuz motivat de câteva discrepanţe, respectiv:

•s-a fi greşit data scrisorii de garanţie bancară în cerere

•suma solicitată iniţial era de __,  Euro, iar suma datorată de D S.C.L era de __ Euro.

•o parte dintre CMR-uri nu erau lizibile

•marea parte a CMR-ului indicau că marfa a fost livrată către C. şi D.S.C..

Ulterior, reclamanta a făcut noi solicitări de plată la __, îndreptând erorile materiale şi  comunicând înscrisuri pârâtei.

Pârâta a reanalizat cererile de plată, iar la data de __, a răspuns din nou cu refuz de plată, motivându-şi refuzul de a onora scrisorile de garanţie bancară prin faptul că la o parte dintre CMR-uri destinatarul mărfurilor nu era trecut D.S.S.C., respectiv D.S.C., ci C. sau C. alături de D.S.S.C., respectiv D.S.C.

Astfel, banca a considerat  cererile de plată neconforme, a contactat garantul, pentru a renunţa la discrepanţe. Neprimind răspuns, banca a refuzat plata.

Ceea ce trebuie analizat este dacă pe baza documentelor prezentate băncii în interiorul termenului de plată a scrisorilor de garanţie prin solicitările de plată din __ s-au prezentat documentele prevăzute în scrisorile de garanţie.

Legalitatea procedurii de examinare a conformităţii cererilor de plată şi a documentelor prezentate poate fi analizată exclusiv prin raportare la forma cererilor de plată de la momentul prezentării acestora către bancă şi la înscrisurilor prezentate cu solicitările de plată din __. Astfel, înscrisurile depuse ulterior privind refacturarea mărfurilor de D.S.S.C., respectiv D.S.C. şi adresa M.E. din iunie __ care confirmă C. ca şi societate care efectua recepţia mărfurilor pentru aceasta nu  puteau fi analizate de bancă.

Tribunalul reţine că reclamanta nu contestă faptul că pentru o parte din CMR-urile prezentate pârâtei destinatarul mărfurilor nu era trecut D.S.S.C., respectiv D.S.C., ci C.

Potrivit scrisorilor de garanţie bancară mai sus menţionate exista obligaţia prezentării documentelor de transport (CMR-uri) care să arate ca destinatar al mărfurilor D.S.S.C., respectiv D.S.C. obligaţie care nu a fost îndeplinită.

Contrar celor susţinute de reclamantă pârâta nu a refuzat plata pentru discrepanţe ce ţin de raportul obligaţional preexistent angajamentului de plată, ci pentru condiţiile strict formale din scrisorile de garanţie cu privire la documentele ce trebuiau prezentate. Banca nu avea obligaţia de a analiza raportul obligaţional preexistent cu privire la circuitul mărfii.

Aşa cum rezultă din notificările de respingere a cererilor de plată, motivul final al refuzului de plată al celor două scrisori de garanţie a fost neremedierea discrepanţei constituită de identitatea destinatarului mărfurilor, aşa cum reieşea din documentele de transport (CMR-uri) prezentate, în raport cu identitatea destinatarului mărfii stabilit în textul scrisorilor de garanţie - condiţie prevăzută expres şi neîndeplinită.

Astfel, în textul scrisorilor de garanţie s-a prevăzut că în documentele de transport destinatarul mărfurilor va fi menţionat expres D.S.C. (scrisoarea de garanţie bancară __), respectiv D.S.S.C. (scrisoarea de garanţie bancară __), ca singuri destinatari ai mărfurilor.

Potrivit art. 2.321 alin. (1) C. civ. „Scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat”.

Având în vedere prevederile art. 2.321 alin. (1) C. civ. şi conţinutul scrisorilor de garanţie trebuiau prezentate pârâtei documente de transport (CMR-uri) în care destinatarul mărfurilor să fie D.S.C. (scrisoarea de garanţie bancară __), respectiv D.S.S.C. (scrisoarea de  garanţie bancară __), ca singuri destinatari ai mărfurilor.

În conformitate cu Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, care guvernează cele două scrisori de garanţie după cum este menţionat chiar în cuprinsul acestora, banca poate verifica doar operaţiunile şi/ sau documentele exclusiv prin raportare la textul scrisorii de garanţie (art. 19). Orice alte aspecte agreate de cumpărător şi vânzător în baza raporturilor proprii, dar neaduse şi la cunoştinţa băncii emitente, sunt inopozabile acesteia din urmă.

Totodată, astfel cum rezultă Ghidul pentru interpretarea şi aplicarea Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere din publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, publicat în anul __ în cuprinsul căruia este prevăzut la paragraful __.  Principiul strictei conformităţi a documentelor cu termenii garanţiei, dacă documentele prezentate nu sunt în mod strict conforme cu garanţia, prezentarea lor este considerată neconformă, chiar dacă această neconformitate nu are o semnificaţie practică şi ceea ce este pus la dispoziţie este în egală măsură, conform. Astfel, dacă garanţia presupune prezentarea unui document de transport care arată expedierea până la o anumită dată, prezentarea unui document care atestă livrarea în ziua următoare a aceleiaşi luni reprezintă o prezentare neconformă, chiar dacă marfa este livrată la timp, iar întârzierea livrării se dovedeşte în cele din urmă a nu avea o consecinţă comercială.

Acelaşi ghid stabileşte că în ceea ce priveşte stricta conformitate, aceasta nu înseamnă o atenţie literală la fiecare detaliu, cum ar fi de exemplu folosirea unor abrevieri acceptate în general, ca „." în loc de „Societate cu răspundere limitată" sau „SA" în loc de „Societate pe acţiuni", care nu fac un document neconform. Similar, nici greşelile de ortografie sau de tipar care nu afectează înţelesul unui cuvânt nu reprezintă o discrepanţă.

Aşa cum rezultă însă din documentele prezentate pârâtei la data formulării cererilor de plată, acestea nu conţin doar o eroare materială, ci o discrepanţă cu privire la identitatea destinatarului mărfurilor din documentele de transport, discrepanţă care atrage neconformitatea cu condiţiile stipulate în garanţie.

În condiţiile în care documentele prezentate nu au fost în mod strict conforme cu textul scrisorilor de garanţie şi termenii stabiliţi expres pentru conţinutul documentelor necesare executării garanţiei, cererile de plată nu puteau fi admise, refuzul băncii fiind întemeiat.

Prin urmare, tribunalul apreciază că este neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor de __ euro şi __ euro, (echivalent în lei __ lei) reprezentând debit, sume pretinse ca urmare a refuzului de executare a obligaţiei asumate prin scrisorile de garanţie bancară nr. __ din __ şi din __.

Având în vedere principiul accesoriul urmează soarta principalului tribunalul reţine că sunt neîntemeiate şi capetele de cerere accesorii plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Pentru motivele arătate, tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

În temeiul principiului disponibilităţii se va lua act că pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Apreciază tribunalul că sunt nefondate apărările pârâtei întemeiate pe raportul fundamental în care s-a susţinut inexistenţa raportului principal, întrucât scrisoarea de garanţie este un contract formal, iar datorită caracterului autonom şi independent al garanţiei (art. 5 din Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris şi art. 2.321 alin. (3) C. civ.) limitele ei nu pot fi stabilite prin raportare la obligaţia principală, ci trebuie să rezulte doar din cuprinsul înscrisului constatator - scrisoarea de garanţie.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta argumentele pârâtei, conform cărora reclamanta nu s-a înscris la masa credală a societăţilor ordonatoare, care au intrat în insolvenţă, deci creanţa nu ar mai exista, termenul pentru înscrierea la masa credală a celor două societăţi debitoare a fost abia în luna martie __, deci ulterior introducerii cererilor de plată la bancă.

Totodată, reţine tribunalul că refuzul de plată al pârâtei nu a fost motivat de inexistenţa raportului principal sau abuz de drept sau fraudă din partea reclamantei, ci de neconformitatea documentelor".

Motive de apel invocate de reclamantă:

Împotriva acestei soluții a promovat cerere de apel reclamanta P.S.J.S.C., solicitând admiterea căii sale de atac și schimbarea în tot a soluției primei instanțe. În expunerea criticilor au fost învederate următoarele aspecte: contrar susținerilor pârâtei și concluziilor tribunalului, D.S.C., respectiv D.S.S.C. sunt trecute ca şi destinări ai mărfurilor (consignee în limba engleză) pe toate CMR-urile. În mod greşit instanţa reţine că reclamanta nu contestă faptul că pentru o parte din CMR-urile prezentate pârâtei destinatarul mărfurilor nu era trecut D.S.S.C., respectiv D.S.C., ci C.. Aşa cum s-a arătat în faţa instanţei şi s-a menţionat şi în concluziile scrise, pe toate CMR-urile era menţionat ca şi destinatar D.S.C./ D.S.S.C.. Doar locul livrării era C., însă în textul garanţiilor nu se menţionează nimic cu privire la locul livrării. Prin urmare, consideră că nu au încălcat în niciun fel textul garanţiilor.

Toate condiţiile pentru onorarea cererilor de plată sunt îndeplinite. Aşa cum în mod corect reţine instanţa de fond cu ocazia analizării materialului probator administrat în cauză, în cuprinsul celor două garanţii bancare se menţionează ca şi condiţie pentru plată ca beneficiarul să dovedească că: a furnizat mărfurile în conformitate cu contractul, dovedite prin prezentarea către pârâtă a următoarelor documente în copie: factură/ facturi comercială/ comerciale neplătită/ neplătite care indică data scadenţei şi numărul, data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport CMR care prezintă D.S.C./ D.S.S.C. ca destinatar.

Cu toate acestea, s-au interpretat greşit cele înscrise în garanţii. Astfel, condiţia pentru plată era ca beneficiarul să dovedească că a furnizat mărfurile în conformitate cu contractul.

Referitor la D.S.S.C. - În contractul de vânzare încheiat la __, în B., între P.S.E. şi D.S.S.C. se menţionează la art. 1. obiectul contractului - paragraful 1.2. Părţile sunt de acord că: volumul, sortarea, sortimentul, specificaţiile tehnice, calitatea, preţul, termenii de livrare, măsurile de mărime, condiţiile privind ambalarea, termenele de transport, locul livrării, precum şi orice alte condiţii privind livrarea produselor vor fi convenite şi descrise în confirmarea comenzii, parte inseparabilă a contractului. De asemenea, conform paragrafului 1.3. se arată că părţile sunt de acord ca produsele să fie livrate în părţi (loturi) sau în întregime în condiţii reglementate în detaliu în confirmarea comenzii pentru acest contract. În confirmarea comenzii nr. __ şi __ se menţionează ca adresa de livrare D., R., adică sediul C..

Referitor la D.S.C. - în contractul de cumpărare-vânzare încheiat la __ şi înregistrat sub nr. __, la articolul 3.2., produsele trebuie să fie livrate de către vânzător conform condiţiilor de transport descrise în confirmarea comenzii, semnată de ambele părţi. Conform confirmării de comandă nr.  __ din __, adresa de livrare era D., R., adică sediul C.

De observat este că şi în confirmările de comandă, toate acceptate prin semnătură administratorului societăţilor D.S. şi stampilă, nu se menţionează nimic de destinatar, ci de locul livrării. Există o distincţie între destinatar şi locul livrării. Şi pe CMR-uri apare ca destinatar D.S.C., respectiv D.S.S.C., iar la locul livrării C.

Conform Convenţiei din 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe șosele, semnata la G. (CMR), la care R. a aderat, se arată la art. 6 ce trebuie să conţină CMR-ul: art. 6 - 1. „Scrisoarea de trăsură trebuie sa conţină următoarele date: a) locul şi data întocmirii sale; b) numele şi adresa expeditorului; c) numele şi adresa transportatorului; d) locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia; e)

numele şi adresa destinatarului; f) denumirea curenta a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută; g) numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor; h) greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii; i) cheltuielileaferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă şi alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi până la eliberare); j) instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele; k) indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin prezenta convenţie şi nici unei alte clauze contrare. (…) Părţile pot insera în scrisoarea de trăsură orice altă indicaţie pe care ele o consideră utilă.”.

Se face așadar distincţie între: d) locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia şi e) numele şi adresa destinatarului. Rezultă ca destinatarul este diferit de locul livrării.

Condiţia din garanţie era ca destinatarul să fie D.S.C., respectiv D.S.S.C, ceea ce a fost respectat. Numai locul livrării e C., de care nu se menţionează nimic în garanţie. Dacă s-ar fi procedat altfel, iar reclamanta ar fi trimis mărfurile la sediul D.S.C., respectiv D.S.S.C., ar fi încălcat contractele, ceea ce într-adevăr i-ar fi pus în situaţia de a nu putea solicita plata garanţiei, pentru că nu ar fi livrat marfa aşa cum prevedea contractul. Or, aceștia nu au încălcat în niciun fel textul scrisorilor de garanţie bancară, a livrat mărfurile în conformitate cu contractul. Aceasta era condiţia impusă de bancă pentru a face plata, ca reclamanta să livreze mărfurile în conformitate cu contractul.

Numai pentru a dovedi faptul că mărfurile au fost livrate conform contractului trebuia să prezentăm celelalte două documente: factura/ facturi comercială/ comerciale neplătită/ neplătite care indică data scadenţei şi numărul, data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport CMR care prezintă D.S.C./ D.S.S.C. ca destinatar. Scopul pentru care era necesar a fi prezentate facturile şi CMR-urile era ca banca să se asigure că contractul a fost respectat, adică livrările au fost făcute în conformitate cu acesta, aspect de altfel respectat. Mai mult decât atât, şi pe CMR-uri era menţionat ca destinatar D.S.C./ D.S.S.C. Doar locul livrării era C., însă în textul garanţiilor nu se menţionează nimic cu privire la locul livrării. Prin urmare, nu au fost încălcat, în niciun fel, textul garanţiilor.

Susține apelanta-reclamantă că, și dacă ar considera că destinatarul era societatea C., cererea de plată tot ar fi conformă.

Aşa cum arată şi banca prin întâmpinare a depus cu ocazia formulării celor două cereri de plată: facturi, în care se menţiona drept cumpărător D.S.C., respectiv D.S.S.C., iar locul livrării era societatea C.; CMR-uri, în care la rubrica destinatar (consignee) era D.S.C., respectiv D.S.S.C., iar la rubrica locul livrării era menţionat C.; confirmări de comandă, semnate de cele două societăţi D.S., în care se indică sediul C. (D.) ca loc de livrare. Confirmările de comandă corespundeau facturilor, respectiv numărul de confirmare de comandă se regăsea pe facturi. Pentru D.S.S.C., confirmările de comandă purtau nr. __ şi __, iar pentru D.S.C., __.

Contractele, care erau deja în posesia băncii, prevedeau, că: părţile convin că vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţiile cu privire la fiecare lot, în momentul în care produsele sunt înmânate cumpărătorului, reprezentatului acestuia, expeditor, transportator, în locul precizat în confirmarea comenzii.

Ce trebuia depus atunci când formula cererea de plată, conform textului garanţiei, erau facturi neplătite de peste 60 de zile şi documente relative de transport (facturi feroviare RWB) care prezintă D.S. în calitate de destinatar (consignee).

Cererile de plată au fost făcute înăuntrul termenului de valabilitate. Iniţial au fost sesizate de bancă mai multe neconformităţi care au fost remediate şi ulterior banca a considerat cererile de plată neconforme, constatând că una dintre neconformităţi subzistă, respectiv: în ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.S.C., banca a răspuns că nu poate fi onorată cererea de plată a P.S.J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere că următoarea discrepanţă a rămas nesoluţionată: documentele de transport CMR arată ca destinatar C. sau SC C. şi D.S.S.C. în consecinţă condiţia scrisă în textul garanţiei, următoarele documente în copie, documente relative de transport CMR care arată D. S.S.C. ca şi destinatar este considerată neîndeplinită.

În ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.C., banca a răspuns că nu poate fi onorată cererea de plată a P.S. J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere că următoarea discrepanţă a rămas nesoluţionată: documentele de transport CMR arată ca destinatar SC C. sau SC C. şi D.S.C. În consecinţă condiţia scrisă în textul garanţiei, următoarele documente în copie, documente relative de transport CMR care arată D.S.C. ca şi destinatar este considerată neîndeplinită.

În cuprinsul scrisorii de garanţie bancare este menţionat că acesteia îi sunt aplicabile Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere ale Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris – C.I.C. publicaţia nr __. La articolul 34 litera a) din această publicaţie este menţionat că, dacă nu se prevede altfel în garanţie, legea aplicabilă acesteia va fi cea a domiciliului unităţii sau biroului garantului care a emis garanţia. Prin urmare, prevederile C. civ. sunt aplicabile. Conform prevederilor art. 2.321 alin. (1) din C. civ., "Scrisoarea de garanţie bancară este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat".

Obligaţia băncii garante de a plăti imediat, la cererea beneficiarului de executare a garanţiei, îi corespunde şi o obligaţie de a verifica îndeplinirea condiţiilor de folosire a acesteia. Astfel, plata fără întârziere şi necondiţionată la care s-a obligat garantul nu exclude verificarea cererii de executare, a duratei de valabilitate a garanţiei, pentru ca aceasta să nu fie stinsă şi, în cazul garanţiei documentare, a documentelor ataşate. în legătură cu această obligaţie de verificare care îi incumbă băncii garante, s-a arătat în mod corect în literatura de specialitate că aceasta va trebui să se asigure că există o aparenţă de conformitate a cererii de executare şi a documentelor ataşate cu termenii şi condiţiile garanţiei, fără ca ea să fie ţinută să verifice fundamentul şi justeţea acestora.

Potrivit art. 19 din C.I.C., cu prilejul examinării cererii de plată: garantul va stabili, numai în baza prezentării, dacă aceasta pare, prin conţinutul ei, a fi o prezentare conformă. Informaţiile conţinute de un document cerut prin garanţie vor fi examinate în context cu acel document, cu garanţia şi cu prezentele reguli. Informaţiile nu trebuie să fie identice, dar nici în contradicţie cu informaţiile din acel document, orice alt document cerut sau cu garanţia. Prin urmare, regulile C.I.C. stabilesc că informaţiile conţinute în documentele cerute prin garanţie, respectiv CMR-urile în discuţie, nu trebuie să fie în contradicţie cu celelalte documente care dovedesc relaţia comercială, astfel încât, analizând în ansamblu documentele care dovedesc executarea contractului de către beneficiar şi neplata de către ordonator, acestea să conducă banca la concluzia că, deşi livrarea s-a făcut în conformitate cu cele agreate de părţi, plata nu a fost făcută în termenul agreat şi deci banca trebuie să admită cererea de plată. Scopul este tocmai acesta, de a nu îngrădi relaţiile comerciale, pentru că pe parcursul derulării contractului pot interveni schimbări agreate de părţi, iar asta nu trebuie să ducă la refuzul cererii de plată. Acest lucru înseamnă că banca trebuia să facă o minimă analiză a documentelor depuse, pentru a privi acele CMR-uri in contextul raportului comercial.

Astfel, la o simplă lecturare a facturilor, CMR-urilor şi confirmărilor de comandă despre care a făcut vorbire mai sus, chiar fără a observa contractul între cele două părţi, se observa că în confirmarea de comandă, cumpărătorul indica ca locul livrării să fie în municipiul D., la sediul C., că la fel era menţionat şi în facturi şi la fel şi în CMR. Nu este adevărată susţinerea băncii că în CMR-uri, destinatarul nu erau societăţile D.S. Ele erau trecute la rubrica destinatar (consignee în limba engleză), numai la rubrica locul livrării era trecută societatea C., aşa cum părţile conveniseră şi semnătura aparţinea societăţii C., în mod evident, pentru că acela era locul de livrare.

În garanţie nu este menţionat că CMR-urile trebuiau semnate de societăţile D.S. numai că acestea trebuiau să fie destinatarii, condiţie îndeplinită. Chiar dacă am considera că destinatarul era societatea C., cererea de plată tot ar fi conformă, pentru că există o aparenţă de conformitate a cererii de executare şi a documentelor ataşate cu termenii şi condiţiile garanţiei, aşa cum spune codul civil şi regulile C.I.C. stabilesc că informaţiile conţinute în documentele cerute prin garanţie, respectiv CMR-urile în discuţie, nu trebuie să fie în contradicţie cu celelalte documente care dovedesc relaţia comercială, astfel încât, analizând în ansamblu documentele care dovedesc executarea contractului de către beneficiar şi neplata de către ordonator, acestea să conducă banca la concluzia că, deşi livrarea s-a făcut în conformitate cu cele agreate de părţi, plata nu a fost făcută în termenul agreat şi deci banca trebuie să admită cererea de plată.

Faptul că părţile raportului comercial, respectiv apelanta şi cele două companii D.S. s-au înţeles ca marfa să fie livrată în fapt la societatea căreia D.S. i-a vândut-o nu poate echivala cu o nelivrare a mărfii. Aşa cum au recunoscut reprezentanţii companiilor D.S., semnând notele de livrare, scrisorile de recunoaştere, CMR-urile marfa a fost livrată corespunzător, celelalte condiţii sunt îndeplinite, prin urmare plata este datorată de către emitent, respectiv pârâtă.

Cu privire la plata dobânzilor, apelanta-reclamantă a subliniat următoarele aspecte: termenul de la care curge aceasta este scadenţa obligaţiei. Toate acestea fiind spuse, banca era obligată să califice cererea reclamantei drept o cerere conformă şi să efectueze plata. Prin urmare, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi precizată, respectiv obligarea pârâtei Banca la plata sumei de __ euro, compusă din __ euro plus __  euro, (total echivalent în lei __) reprezentând debit, sumă pe care pârâta ne-o datorează prin refuzul de executare a obligaţiei asumate prin scrisorile de garanţie bancară nr. __ din __ şi __ din __. La aceasta se adaugă dobânda legală calculată conform art. 3 alin. (2) ind. 1 din O.G. 13/2011, de la data de __ şi până la data efectivă a plăţii (până la __, dată la care a fost formulată şi depusă cererea de chemare în judecată, dobânda legală era de __ lei).

Solicită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond şi apel. În drept: textele de lege invocate în prezentul apel, art. 466, art. 480 alin. (2) din C. proc. civ.

Apărări formulate prin întâmpinare:

B.G.S.G. SA în calitate de intimată pârâtă a solicitat instanței de apel respingerea ca nefondată a căii de atac formulate de reclamantă. În motivarea apărărilor au fost învederate următoarele:

La data de __, la solicitarea reprezentanţilor legali ai D.S.C. şi D.S.S.C., în calitate de ordonatori, în baza contractului de credit nr. __ pentru acordarea unui plafon pentru emitere Scrisori de Garanţie Bancară, B.G.S.G. a emis:

(i) Scrisoarea de Garanţie Bancară nr. __, având ca ordonator D.S.C. şi beneficiar P.S.J.S.C., cu data de expirare __, ora __, pentru suma de __ euro (două sute optzeci şi cinci mii euro). Prin această Scrisoare de Garanţie Bancară, B.G.S.G. s-a obligat, necondiţionat şi irevocabil să plătească beneficiarului orice sumă până la concurenţa valorii de __ euro (două sute optzeci şi cinci mii euro), numai la primirea la sediul băncii a originalelor solicitărilor de plată semnate în mod corespunzător şi a confirmării scrise a beneficiarului că: a) a furnizat bunurile în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, prezentate prin dovedirea următoarelor documente în copie: factura (facturile) comercială(e) neplătită(e) care arată data scadenţei şi nr./ data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport (facturi feroviare RWB) care prezintă SC D.S.C. în calitate de destinatar şi b) nu a primit plata la scadenţă (adică 60 de zile de la data facturii) pentru suma solicitată în baza acestei scrisori de garanţie.

La cererea clientului, D.S.C., la data de __ a fost emis amendamentul nr. 1 la garanţia de plată nr. __, prin care a fost modificată garanţia de plată pentru suma de __ euro, după cum urmează: a fost înlocuit articolul a) din paragraful al treilea, pentru a fi citit acum: a) a furnizat mărfurile în conformitate cu contractul, dovedite prin prezentarea către Banca __ SA a următoarelor documente în copie: factura (facturi) comercială(e) neplătită (e) care indică data scadenţei şi numărul; data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport (CMR) care prezintă D.S.C. în calitate de destinatar.

Tot la solicitarea clientului D.S.C., la data de __ a fost emis amendamentul nr. 2 la garanţia de plată nr. __, prin care a fost modificată garanţia de plată pentru suma de __ euro în sensul prelungirii valabilității garanţiei din __ februarie __ până la __ februarie __.

(ii) Scrisoarea de Garanţie Bancară nr. __, având ca ordonator D.S.S.C. şi beneficiar P.S.J.S.C., cu data de expirare __, ora __, pentru suma de __ euro (__ mii euro). Prin această Scrisoare de Garanţie Bancară, B.G.S.G. s-a obligat, necondiţionat şi irevocabil să plătească beneficiarului orice sumă până la concurenţa valorii de __ euro (o sută nouă zeci şi opt mii euro), numai la primirea la sediul băncii a originalelor solicitărilor de plată semnate în mod corespunzător şi a confirmării scrise a beneficiarului că: a) a furnizat bunurile în conformitate cu contractul, prezentate prin dovedirea următoarelor documente în copie: factura (facturile) comercială(e) neplătită (e) care arată data scadenţei şi nr./ data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport (facturi feroviare RWB) care prezintă D.S.S.C. în calitate de destinatar şi b) nu a primit plata la scadenţă (adică 60 de zile de la data facturii) pentru suma solicitată în baza acestei scrisori de garanţie.

La cererea clientului D.S.S.C., la data de __ a fost emis amendamentul nr. 1 la garanţia de plată nr. __, prin care a fost modificată garanţia de plată pentru suma de __ euro, după cum urmează: a fost înlocuit articolul a) din paragraful al treilea, pentru a fi citit acum: a) a furnizat mărfurile în conformitate cu contractul, dovedite prin prezentarea către B.G.S.G. a următoarelor documente în copie: factura (facturi) comercială(e) neplătită (e) care indică data scadenţei şi numărul/ data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport (CMR) care prezintă SC D.S.S.C. în calitate de destinatar, prelungirea valabilităţii garanţiei din __ februarie __ până la __ februarie __. Tot la solicitarea clientului D.S.S.C., la data de __ a fost emis amendamentul nr. 2 la garanţia de plată nr. __, prin care a fost modificată garanţia de plată pentru suma de __ euro în sensul prelungirii valabilității garanţiei din __ februarie __ până la __ februarie __.

Aşa cum rezultă din textul ambelor scrisorilor de garanţie bancară, au fost emise de către B.G.S.G. garanţii bancare documentare, deci a căror punere în executare era condiţionată de prezentarea de către beneficiar a unor documente cu un conţinut minim stabilit explicit, fiind stipulat şi că scrisorile sunt reglementate de Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris.

B.G.S.G. a recepţionat din partea F.S.T. SC următoarele cereri de plată:

a) referitor la garanţia de plată nr. __ emisă la solicitarea D.S.C. pentru suma de __ euro, cu valabilitate până la data de __. La data de __ a fost comunicată solicitarea de plată nr. __ a garanţiei bancare nr. __, iar în urma verificării acestei solicitări de plată, B.G.S.G. a comunicat în termen prin mesaj SWIFT băncii beneficiarului, A.B.B., că nu poate fi onorată cererea P.S.J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere următoarele discrepanţe: în cadrul solicitării de plată nr. __ a beneficiarului, data emiterii a L/ G este __ (în loc de __); suma solicitată pentru plată de __ euro nu este similară cu suma declarată neplătită, de __ euro; copiile documentelor de transport CMR-uri aferente facturilor cu nr. __ sunt necompletate/ ilizibile/ neeligibile, astfel încât condiţia scrisă în textul garanţiei „următoarele documente în copie: documente relative de transport (CMR) arătând D.S.C. în calitate de destinatar nu a putut fi verificată şi, în consecinţă, este considerată neîndeplinită"; în plus, majoritatea documentelor de transport CMR prezintă ca destinatar C./ SC C. şi D.S.C. – condiţie considerată neîndeplinită în conformitate cu termenii şi condiţiile din garanţie.

La data de __ s-a revenit cu solicitarea de plată nr. __ a garanţiei bancare nr. __, iar în urma verificării celei de-a doua solicitări B.G.S.G. a comunicat prin mesaj SWIFT băncii beneficiarului, A.B.B., că nu poate fi onorată cererea de plată a P.S.J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere că următoarea discrepanţă a rămas nesoluţionată: documentele de transport CMR arată ca destinatar: C./ C. şi D.S.C. În consecinţă condiţia scrisă în textul garanţiei „următoarele documente în copie: documente relative de transport CMR care arată D.S.C. ca şi destinatar" este considerată neîndeplinită.

b) referitor la garanţia de plată nr. __ emisă la solicitarea D.S.S.C. pentru suma de __ euro, cu valabilitate până la data de __. La data de __ a fost comunicată solicitarea de plată nr. __ a garanţiei bancare nr. __, iar în urma verificării acestei solicitări de plată, B.G.S.G. a comunicat în termen prin mesaj SWIFT băncii beneficiarului, A.B.B., că nu poate fi onorată cererea P.S.J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere următoarele discrepanţe: în cadrul solicitării de plată nr. __ a beneficiarului, data emiterii a L/G este __ (în loc de __), data contractului de vânzare nr. __ a fost menţionată __ (în loc de __); contractul menţionat în paragraful 1 al garanţiei se referă la confirmarea de comandă nr. __ şi la confirmarea de comandă __, în timp ce beneficiarul declară îndeplinirea obligaţiilor contractuale de furnizare a producţiilor de oţel conform confirmării comenzii nr. __ din __, copiile documentelor de transport CMR-uri aferente facturilor cu nr. __ sunt necompletate/ ilizibile/ neeligibile, astfel încât condiţia scrisă în textul garanţiei „următoarele documente în copie: documente relative de transport (CMR) arătând D.S.C. în calitate de destinatar nu a putut fi verificată şi, în consecinţă, este considerată neîndeplinită"; în plus, majoritatea documentelor de transport CMR prezintă ca destinatar C./ C. şi D.S.S.C. condiţie considerată neîndeplinită în conformitate cu termenii şi condiţiile din garanţie.

La data de __ s-a revenit cu solicitarea de plată nr. __ a garanţiei bancare nr. __, iar în urma verificării celei de-a doua solicitări B.G.S.G. a comunicat prin mesaj SWIFT băncii beneficiarului, A.B.B, că nu poate fi onorată cererea de plată a P.S.J.S.C. pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile şi termenii scrisorii de garanţie, având în vedere că următoarea discrepanţă a rămas nesoluţionată: documentele de transport CMR arată ca destinatar: C./ C. şi D.S.S.C. în consecinţă condiţia scrisă în textul garanţiei „următoarele documente în copie: documente relative de transport CMR care arată SC D.S.S.C. ca şi destinatar" este considerată neîndeplinită.

În luna iulie __ banca a recepţionat din partea P.S.J.S.C. o notificare prin care se solicita plata sumei de __ euro ca urmare a ajungerii la scadenţă a scrisorii de garanţie bancară nr. __ din __ constituită de D.S.C. şi a sumei de __ euro ca urmare a ajungerii la scadenţă a scrisorii de garanţie bancară nr. __ din __ constituită de D.S.S.C. La această notificare subscrisa a răspuns prin adresa din __, comunicând că banca nu poate efectua plata în baza unor cereri de executare atâta timp cât documentele care trebuie să însoţească cererea de executare nu sunt în conformitate cu cele prevăzute în textul SGB, nefiind întrunite condiţiile necesare pentru a da curs solicitării de plată din notificare.

Instanţa fondului a reţinut în mod corect din interpretarea probelor administrate că în situaţia din speţă, B.G.S.G emis în favoarea societăţii reclamante P.S.J.S.C. două scrisori de garanţie bancară (SGB) documentare, deci condiţionate de prezentarea concomitent cu cererea de plată a unor documente expres stipulate în textul celor două garanţii şi cu un conţinut minim explicit, referitoare la dovada facturilor neîncasate şi scadenţa acestora, respectiv îndeplinirea obligaţiilor vânzătorului de livrare/ predare a mărfurilor către ordonatori.

Există o distincţie clară între garanţia bancară care trebuie plătită de către emitent la simpla cerere a beneficiarului şi cea care se plăteşte la cererea beneficiarului însoţită de depunerea unor documente, dacă astfel s-a convenit prin textul scrisorii de garanţie („garanţia documentară"), cum este cazul în speţă. Astfel cum s-a arătat în doctrină, garanţia documentară, este o modalitate de garanţie bancară autonomă condiţionată, care presupune ca cererea de executare a garanţiei din partea beneficiarului să fie însoţită de o serie de documente de natură a o justifica. Lista acestor documente şi/ sau conţinutul acestora este convenită de părţi şi prevăzută în angajamentul de garanţie, fiind vorba, spre exemplu, de rapoarte de expertiză, documente de transport, certificate de calitate a mărfurilor. Legea este permisivă în ceea ce priveşte posibilitatea părţilor de a conveni în ce condiţii se face plata garanţiei, condiţii care trebuie să fie caracterizate de certitudine şi simplitate, pentru ca plata să poată fi efectuată după un simplu examen formal al documentelor prezentate în conformitate cu textul scrisorii de garanţie şi fără a antama un examen de fond al necesităţii şi cuantumului executării, astfel încât condiţiile executării să nu impună în sarcina emitentului verificarea contractului primar.

Scrisoarea de garanţie este un contract formal, iar datorită caracterului autonom şi independent al garanţiei (art. 5 din Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris - ICC URDG __ şi art. 2.321 alin. (3) C. civ.), limitele ei nu pot fi stabilite prin raportare la obligaţia principală, ci trebuie să rezulte doar din cuprinsul înscrisului constatator - scrisoarea de garanţie. De aceea, scrisoarea de garanţie trebuie redactată în termeni foarte clari, în primul rând în ceea ce priveşte intenţia părţilor de a constitui o garanţie autonomă, dar şi cu privire la condiţiile plăţii care trebuie să fie precise, stricte: „la simpla cerere" a beneficiarului sau „prin prezentarea anumitor documente", durata de valabilitate a scrisorii de garanţie, suma maximă ce poate fi plătită, monedă etc.

Practic, scrisoarea de garanţie trebuie să cuprindă toate elementele necesare care să permită emitentului garant să efectueze plata fără verificări suplimentare asupra raportului iniţial dintre creditor şi debitor. În acest sens, alin. (1) al art. 2.321 prevede în partea finală, că emitentul va plăti beneficiarului suma de bani „în conformitate cu termenii angajamentului asumat".

În speţa de faţă, în textul Scrisorilor de Garanţie Bancară emise de B.G.S.G., aşa cum au fost acestea modificate prin amendamentele ulterioare, au fost stipulate în mod expres ca şi condiţii pentru efectuarea plăţii prezentarea documentelor de transport (CMR) în care Consignee va fi D.S.C., respectiv D.S.S.C.

Aşadar, cererea de plată putea fi realizată doar în termenii şi condiţiile stipulate în textul garanţiei. în textul acestor scrisori de garanţie s-a stipulat în mod expres că pentru executarea garanţiei trebuiau prezentate documentele enumerate, iar în cuprinsul documentelor de transport (CMR) Consignee va fi menţionat D.S.C., respectiv D.S.S.C.

După cum rezultă din înscrisurile probatorii, textul scrisorilor de garanţie bancară şi a amendamentelor ulterioare au fost avizate şi agreate de fiecare dată de către beneficiar, P.S.J.S.C. exercitându-şi expres dreptul de a verifica în detaliu textul scrisorilor de garanţie înainte de a agrea forma şi conţinutul acestora şi de a începe derularea unor tranzacţii comerciale în baza garanţiei bancare, nefiind formulată niciun fel de obiecţiune, deşi este un profesionist în sensul legii, care nu se poate prevala de necunoaşterea unor prevederi normative, mai ales unele de strictă interpretare. În plus, au fost aduse şi câte două amendamente la fiecare din cele două scrisori de garanţie, însă niciunul dintre acestea nu a modificat condiţiile legate de identitatea destinatarului mărfurilor în cuprinsul documentelor de transport ce trebuiau prezentate băncii.  Mai ales că prin amendamentul nr. 1 la cele două scrisori s-a modificat chiar modalitatea de livrare a mărfurilor, prin prezentarea de documente de transport CMR în loc de documente relative de transport (facturi feroviare RWB), cum era stipulat în textul iniţial al garanţiilor.

Prin urmare, în condiţiile în care părţile raportului comercial cunoşteau că livrarea se va efectua către sau şi către un alt destinatar decât societăţile cumpărătoare, aşa cum era indicat expres în textul garanţiei prin prevederea că în documentele de transport Consignee va fi menţionat expres D.S.C. (SGB __), respectiv D.S.S.C. (SGB __), ca singuri destinatari ai mărfurilor, aveau obligaţia de a modifica corespunzător şi textul scrisorilor de garanţie, câtă vreme banca, în calitate de emitent nu are posibilitatea de a face verificări de fond asupra raportului primar cu privire la modul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite.

Discrepanţa cu privire la identitatea destinatarului mărfurilor din documentele de transport (CMR) nu a fost remediată. SC C. este nominalizată ca şi destinatar/ consignee pe toate CMR-urile. În conformitate cu Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, care guvernează cele două scrisori de garanţie, banca poate verifica doar operaţiunile şi/ sau documentele exclusiv prin raportare la textul scrisorii de garanţie (art. 191: „Orice alte aspecte agreate de cumpărător şi vânzător în baza raporturilor proprii, dar neaduse şi la cunoştinţa băncii emitente, sunt evident inopozabile acesteia din urmă.” În contradicţie cu cele susţinute de către apelantă, documentele de transport anexate cererilor de plată depuse la bancă nu menţionează destinatarii mărfurilor ca fiind D.S.C., respectiv D.S.S.C. La dosarul de fond al cauzei, a depus în probaţiune înscrisurile reprezentând solicitările de plată a SGB şi toate documentele anexate acestora, exact în forma în care au fost prezentate băncii şi care au stat la baza examinării conformităţii cererilor de plată.

Este adevărat că locul livrării poate fi de principiu diferit de destinatar, însă aşa cum rezultă din documentele de transport prezentate, societatea C. nu este indicată pur şi simplu ca şi loc de livrare a mărfurilor, ci este menţionată explicit ca şi destinatar/ consignee. Calitatea de „Consignee" este redactată explicit pe fiecare document în dreptul denumirii societăţii C., rezultând astfel că destinatarul mărfurilor era această societate, semnatară a documentelor de transport în calitate de destinatar. Dacă intenţia a fost ca această societate să fie doar cea care face recepţia mărfurilor, aceasta nu rezultă din documentele prezentate băncii, subscrisa fiind ţinută în mod expres de textul explicit al garanţiei la momentul verificării documentelor prezentate. Mai mult, inclusiv în cuprinsul tuturor facturilor emise de P.S.J.S.C. şi prezentate băncii este menţionat drept Consignee exclusiv societatea C.

De altfel, societatea reclamantă nu a contestat în niciun moment conţinutul documentelor prezentate, recunoscând că a livrat marfa unei alte societăţi decât cele indicate în cuprinsul textului garanţiei, însă reproşează că banca ar fi trebuit să cunoască sau să analizeze practic uzanţele comerciale dintre aceasta şi ordonatori cu privire la circuitul mărfurilor, chiar dacă în textul garanţiilor erau precizate condiţiile clare, stricte din acest punct de vedere. Ori, tocmai formalismul şi autonomia scrisorii de garanţie presupun că banca, în calitate de emitent, nu are competenţa de a arbitra vreo dispută sau vreun diferend între vânzător şi cumpărător, de a verifica veridicitatea unor documente şi tranzacţii comerciale şi nici nu poate face analiza situaţiei pe fondul raportului preexistent între părţi.

Apelanta susţine că CMR-urile nu trebuie să fie în contradicţie cu celelalte documente care dovedesc relaţia comercială, însă omite să observe că documentele de transport pe care le-a prezentat contrazic tocmai textul şi condiţiile garanţiilor, prin intermediul cărora banca putea să constate în mod formal îndeplinirea obligaţiilor din raportul comercial, fără a fi necesară analiza „în ansamblu" a raportului comercial preexistent. Chiar apelanta recunoaşte în finalul cererii de apel că „faptul că părţile raportului comercial, respectiv subscrisa (P.J.S.C.) şi cele două companii D.S. s-au înţeles ca marfa să fie livrată în fapt la societatea căreia D.S. i-a vândut-o nu poate echivala cu o nelivrare a mărfii". Este evident aşadar că menţiunea de „Consignee" în dreptul SC C. nu a fost întâmplătoare în documentele de transport, cu toate că este contrară textului şi condiţiilor garanţiei. Din acest punct de vedere, argumentele apelantei sunt şi extrem de contradictorii, pentru că pe de o parte susţine în mod repetat că SC C. era doar locul livrării, deşi nu explică de ce pe toate CMR-urile este menţionată expres calitatea de „Consignee" în dreptul acestei societăţi, iar pe de altă parte recunoaşte că a existat o altă înţelegere între P.S.J.S.C. şi cele două societăţi D.S., de a livra marfa unui alt destinatar căruia societăţile D.S. au revândut marfa.

Banca nu a refuzat plata pentru discrepanţe ce ţin de raportul obligaţional preexistent angajamentului de plată, ci pentru condiţiile strict formale din scrisorile de garanţie cu privire la documentele şi conţinutul acestora ce trebuiau prezentate.

Corectitudinea modului în care banca a procedat cu ocazia examinării scrisorilor de garanţie este confirmată inclusiv de ghidul pentru interpretarea şi aplicarea Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere din publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, publicat în anul __ în cuprinsul căruia este prevăzut la paragraful „Principiului strictei conformităţi a documentelor cu termenii garanţiei". Potrivit acestui principiu, dacă documentele prezentate nu sunt în mod strict conforme cu garanţia, prezentarea lor este considerată neconformă, chiar dacă această neconformitate nu are o semnificaţie practică şi ceea ce este prezentat ar putea fi la fel de eficient. Astfel, de exemplu, dacă garanţia presupune prezentarea unui document de transport care atestă livrarea la o anumită dată, prezentarea unui document care atestă livrarea în ziua următoare a aceleiaşi luni reprezintă o prezentare neconformă, chiar dacă marfa este livrată la timp, iar întârzierea livrării se dovedeşte în cele din urmă a nu fi o consecinţă comercială.

Aşadar, în condiţiile în care documentele prezentate nu au fost în mod strict conforme cu textul garanţiei şi termenii stabiliţi expres pentru conţinutul documentelor necesare executării garanţiei, cererile de plată nu puteau fi considerate conforme. În concluzie, este incontestabilă legalitatea şi temeinicia refuzului băncii de a da curs solicitărilor de plată a garanţiei bancare, emis în termenul legal în conformitate cu prevederile art. 20 şi art. 24 lit. d) din ICC URDG 758.

În mod corect, solicitarea de plată a dobânzii legale a fost respinsă în baza principiului accesorium sequitur principale, câtă vreme acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată în ceea priveşte capătul principal de cerere. Contrar susţinerilor apelantei, chiar şi în condiţiile în care banca ar putea fi obligată la plata dobânzii legale, fără ca aceasta să reprezinte o recunoaştere a pretenţiilor, dobânda legală datorată nu ar putea fi decât eventual una remuneratorie, iar nu una penalizatoare. Din clarificările reclamantei ca urmare a cererii de regularizare, rezultă că dobânda legală pretinsă de aceasta reprezintă o dobândă legală penalizatoare calculată după formula dobânda remuneratorie la care se adaugă 8 puncte procentuale, calcul care este evident nelegal şi greşit.

În condiţiile în care ar fi constatat dreptul societăţii apelante de a-i fi plătite sumele pretinse, dobânda penalizatoare ar putea fi calculată şi pretinsă eventual de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti şi până la data plăţii.

Pe de altă parte, data de la care banca poate fi considerată pusă în întârziere este data cererii de chemare în judecată sau, eventual, data notificării prin care s-a solicitat plata sumelor pretinse prin cererea de chemare în judecată. Aşadar, raportarea scadenţei la data de __, dată la care au fost depuse solicitările de plată a garanţiilor bancare, este una fără suport legal. Totodată, scadenţa de plată nu ar putea fi considerată data depunerii solicitării de plată a unei garanţii ci, eventual, data de expirare a termenului de examinare a cererii de plată, în cazul în care aceasta este conformă cu condiţiile şi termenii garanţiei.

Apelanta reclamantă a depus și răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat criticile inițiale.

Soluția instanței de apel:

Din cercetarea motivelor de apel formulate, a apărărilor prezentate cu ocazia întâmpinării și a considerentelor sentinței instanței de fond, Curtea reține că disputa părților vizează condițiile ce trebuie verificate de bancă la data formulării cererii de plată, pe baza scrisorilor de garanție semnate.

Astfel, banca susține că unicele documente ce puteau și trebuiau să fie analizate erau cele prevăzute expres de părți în garanția documentară. Arată aceasta că există o distincţie clară între garanţia bancară care trebuie plătită de către emitent, la simpla cerere a beneficiarului şi cea care se plăteşte la cererea beneficiarului însoţită de depunerea unor documente, dacă astfel s-a convenit prin textul scrisorii de garanţie („garanţia documentară"), cum este cazul în speţă. În opinia băncii, cu trimitere la jurisprudența națională în materie, garanţia documentară, este o modalitate de garanţie bancară autonomă condiţionată, care presupune ca cererea de executare a garanţiei din partea beneficiarului să fie însoţită de o serie de documente de natură a o justifica. Lista acestor documente şi/ sau conţinutul acestora este convenită de părţi şi prevăzută în angajamentul de garanţie. Legea este permisivă în ceea ce priveşte posibilitatea părţilor de a conveni în ce condiţii se face plata garanţiei, condiţii care trebuie să fie caracterizate de certitudine şi simplitate, pentru ca plata să poată fi efectuată după un simplu examen formal al documentelor prezentate în conformitate cu textul scrisorii de garanţie şi fără a antama un examen de fond al necesităţii şi cuantumului executării, astfel încât condiţiile executării să nu impună în sarcina emitentului verificarea contractului primar.

Scrisoarea de garanţie este un contract formal, iar datorită caracterului autonom şi independent al garanţiei (art. 5 din Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris - ICC URDG şi art. 2.321 alin. (3) C. civ.), limitele ei nu pot fi stabilite prin raportare la obligaţia principală, ci trebuie să rezulte doar din cuprinsul înscrisului constatator - scrisoarea de garanţie.

Pe de altă parte, apelanta-reclamantă susține că a complinit toate cerințele băncii și că din documentele prezentate rezulta, fără echivoc, faptul că destinatarul era D.S. și nu C., existând o distincție clară între destinatar și locul plății. Mai mult, CMR-urile erau semnate integral de societățile garantate, apelanta subliniind că pe CMR-uri apare ca destinatar D.S.C., respectiv D.S.S.C., doar la locul livrării figurând C. Se arată că principala condiţie din garanţie era ca destinatarul să fie D.S.C., respectiv D.S.S.C., aspect ce a fost respectat. Numai la locul livrării a fost menționat C., dar pentru locul livrării nu există nici o interdicție menționată în garanţie. Dacă s-ar fi procedat altfel, iar reclamanta ar fi trimis mărfurile la sediul D.S.C., respectiv D.S.S.C., ar fi încălcat contractele, ceea ce într-adevăr, i-ar fi pus în situaţia de a nu putea solicita plata garanţiei, pentru că nu ar fi livrat marfa aşa cum prevedea contractul. Or, aceștia nu au încălcat în niciun fel textul scrisorilor de garanţie bancară, au livrat mărfurile în conformitate cu contractul. Aceasta era condiţia impusă de bancă pentru a face plata, ca reclamanta să livreze mărfurile în conformitate cu contractul.

Numai pentru a dovedi faptul că mărfurile au fost livrate conform contractului trebuia să prezinte celelalte două documente: factura/ facturi comercială/ comerciale neplătită/ neplătite care indică data scadenţei şi numărul, data contractului de vânzare la care se face referire; documente relative de transport CMR care prezintă D.S.C./ D.S.S.C. ca destinatar. Scopul pentru care era necesar a fi prezentate facturile şi CMR-urile era ca banca să se asigure că contractul a fost respectat, adică livrările au fost făcute în conformitate cu acesta, aspect de altfel respectat. Mai mult decât atât, şi pe CMR-uri era menţionat ca destinatar D.S.C./ D.S.S.C. Doar locul livrării era C., însă în textul garanţiilor nu se menţionează nimic cu privire la locul livrării. Prin urmare, nu au fost încălcat, în niciun fel, textul garanţiilor.

Fără a relua modul de încheiere a scrisorilor de garanție bancară, Curtea va sublinia că refuzul băncii de a efectua plata garanțiilor asumate a fost justificat după cum urmează: a) în ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.S.C., intimata-pârâta a răspuns la data de __ printr-un refuz motivat de câteva discrepanţe, respectiv: s-a greşit data scrisorii de garanţie bancară în cerere; a fost scrisă greşit data contractului încheiat între P.S.J.S.C. şi D.S.S.C.; o parte dintre CMR-uri nu erau lizibile; o parte din marfa fusese livrată către societatea C. şi nu către D.S.S.C.; b) în ceea ce priveşte scrisoarea de garanţie bancară nr. __ din data de __, constituită în temeiul contractului nr. __ de către D.S.C., pârâta a răspuns la data de __ printr-un refuz motivat de asemenea de aceleași tipuri de discrepanţe, respectiv: s-ar fi greşit data scrisorii de garanţie bancară în cerere; suma solicitată iniţial era de __ euro, iar suma datorată de D.S C. era de __ euro; o parte dintre CMR-uri nu erau lizibile; marea parte a CMR-ului indicau că marfa a fost livrată către C. şi D.S.C.

Parte dintre aceste discrepanțe au fost remediate de apelanta-reclamantă, care a adresat o nouă cerere de plată, finalizată cu un nou refuz (…) motivat de faptul că la o parte dintre CMR-uri destinatarul mărfurilor nu era trecut D.S.S.C., respectiv D.S.C., ci C. sau C. alături de D.S.S.C., respectiv D.S.C.

În cadrul scrisorilor de garanţie s-a prevăzut că în documentele de transport destinatarul mărfurilor va fi menţionat expres D.S.C.v(scrisoarea de garanţie bancară __), respectiv D.S.S.C. (scrisoarea de garanţie bancară __), ca singuri destinatari ai mărfurilor. Curtea va reține dispozițiile art. 2.321 alin. (1) C. civ. care statuează: „Scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat”.

Din verificarea CMR-urilor prezentate de apelanta-reclamantă se poate constata că destinatari ai mărfurilor au figurat în toate cazurile D.S.S.C., respectiv D.S.C., locul de recepție al mărfurilor constituind o rubrică separată decât cea a destinatarului. În acest sens, se vor oferi cu titlul de exemple fila __ volum __ dosar tribunal CMR în care D.S.C. figurează cu titlul de destinatar/ consignee, iar la locul livrării este trecut C., fila __ volum __ tribunal, cu aceeași modalitate de întocmire, de asemenea fila __ din același volum al primei instanțe, volum __ al primei instanțe, filele __ în care la destinatar figurează în mod specific D.S.S.C. În această modalitate a fost respectată cerința agreată de părți referitoare la livrarea mărfii în conformitate cu contractul. Destinatarul este corect trecut în scrisorile de transport, locul livrării fiind cel agreat de părțile contractuale. Mai mult, CMR-urile sunt semnate de destinatari, fiind neechivocă respectarea prevederilor din cuprinsul contractului părților.

Curtea apreciază că, în acest mod, nu a fost extinsă obligația băncii de a verifica documente suplimentare, altele decât cele agreate de garanția documentară semnată, apelanta-reclamantă respectându-și obligația de a prevedea la rubrica destinatar/ consignee, în toate cazurile, D.S.S.C., respectiv D.S.C. De asemenea, nu se poate reține încălcarea principiului strictei conformități, la care intimata și instanța de fond au făcut trimitere, principiu ce se regăsește inserat în Ghidul pentru interpretarea şi aplicarea Regulilor Uniforme pentru Garanţii la Cerere din publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris, publicat în anul __, paragraful __. Existența unor rubrici distincte în cuprinsul scrisorilor de transport cu privire la destinatar și loc de livrare presupun posibilitatea concretă a existenței unui loc distinct de livrare față de sediul/ punctul de lucru al destinatarului (astfel cum este și cazul prezentei spețe). Acest lucru nu traduce însă o neconformitate de fond a documentelor prezentate, aptă a justifica refuzul plății garanției bancare.

Curtea urmează a reține conformitatea documentelor prezentate cu cerința stipulării în calitate de destinatari ai D.S.S.C., respectiv D.S.C. Pe cale de consecință va admite apelul cu privire la acest aspect și, schimbând în tot sentința primei instanțe cu privire la petitul principal va admite capătul de cerere modificat privind plata de către pârâtă a sumelor reprezentate de __ euro şi __ euro reprezentând debit conform scrisorilor de garanţie bancară nr. __ din __ şi __ din __.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii legale penalizatoare, instanța de apel constată că intimata-pârâtă solicită aplicarea dobânzii legale remuneratorii. Contrar solicitării intimatei, dobânda datorată pentru neîndeplinirea unei obligații bănești la termenul stabilit de părți nu constituie o dobândă remuneratorie, ci penalizatoare, în sensul art. 1 alin. (3) din O.G. 13/2011. Părțile au libertatea de a stipula ele însele cuantumul dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti (a se vedea art. 1 din ordonanță), iar în cazul în care nu s-au prevalat de o atare libertate se vor aplica dispozițiile legale în materie. Din cercetarea dispozițiilor art. 3 din același act normativ rezultă că nivelul dobânzii penalizatoare se calculează în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale (a se vedea în acest sens alin. (11), în vigoare la momentul stabilirii raporturilor dintre părțile procesului). Cu privire la data de la care se datorează dobânda legală penalizatoare, Curtea observă că există de asemenea, o dispută între părți. Astfel, intimata susține că aceasta nu ar putea fi plătită decât de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, sau, în mod excepțional de la data expirării termenului de examinare a cererilor de plată sau data notificării prin cererea de chemare în judecată. În aceasta privință, instanța va reține prevederile art. 1.535 C. civ., care stipulează: „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. Convenția cuprinsă în cadrul scrisorilor de garanție a fost reprezentată de asumarea de către banca intimată a obligației de plată a garanțiilor, în cuantumul convenit, la data expirării scrisorilor, ultima zi fiind reprezentată de data de __. Contrar susținerilor intimatei, termenul de scadență nu poate fi prelungit cu timpul necesar examinării cererii de plată, o atare interpretare putând conduce la stabilirea aleatorie și unilaterală a termenului, fără control convențional sau juridic, aspect ce nu rezultă din vreo înțelegere a părților procesuale. Scadența obligației de plată trebuie asimilată ultimei zile în care a fost în vigoare garanția (….), aceasta fiind data la care banca era obligată să plătească sumele garantate prin intermediul documentelor agreate. Pe de altă parte, contrar susținerilor intimatei nu este necesară nici punerea în întârziere a debitorului, acesta datorând de drept daunele moratorii, de la data scadenței obligației de plată (în lipsă de stipulație contrară a părților). Pe cale de consecință, instanța va admite capătul de cerere accesoriu și va acorda apelantei-reclamante și suma de __ lei cu titlul de dobândă legală calculată conform art. 3 alin. (21) din O.G. 13/2011 de la data scadenţei __ la data introducerii acţiunii __.

O ultimă precizare se impune a fi realizată cu privire la apărările intimatei referitoare la neînscrierea apelantei la masa credală a destinatarilor din scrisorile de transport. Această critică a fost expusă și în primă instanță, unde a fost respinsă cu mențiunea că scrisoarea de garanţie este un contract formal, iar datorită caracterului autonom şi independent al garanţiei (art. 5 din Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere prevăzute în publicaţia nr. __ a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris şi art. 2.321 alin. (3) C. civ.) limitele ei nu pot fi stabilite prin raportare la obligaţia principală, ci trebuie să rezulte doar din cuprinsul înscrisului constatator - scrisoarea de garanţie. Cu privire la aceste considerente, intimata nu a formulat propria cale de atac. Modificarea lor sau reținerea acestei critici ar fi putut fi realizată doar în această modalitate, prin formularea propriei căi de atac, pe care însă banca nu a înțeles să o exercite.

Reținând culpa procesuală a intimatei-pârâte, instanța va acorda cheltuielile de judecată din etapa apelului, dar și din etapa judecării cauzei în fața primei instanțe, în temeiul art. 451-453 noul C. proc. civ., obligând intimata-pârâtă la plata sumei de __ lei taxă de timbru achitată pentru debit în primă instanţă şi __ lei taxă de timbru achitată pentru capătul de cerere accesoriu în primă instanţă, respectiv __ lei taxă de timbru achitată în calea de atac și va respinge în mod corelativ cererea acesteia de acordare a propriilor cheltuieli de judecată, justificat de absența culpei procesuale a apelantei reclamante, care a câștigat procesul.

Domenii speta

Spete similare