Contestația la executare formulată de un creditor ipotecar, bancă, prin care se solicită anularea procesului verbal de distribuire a prețului în care se regăsesc și sumele de bani distribuite altor executori judecătorești care au început executarea acelui

Se examinează recursul civil formulat de contestatoarea XX, cif XX, cu sediul în XX, împotriva sentinţei civile nr. XX din 08.06.2016 pronunţată de Judecătoria XX, în dosarul XX, în contradictoriu cu intimaţii XX, cif XX, cu sediul în XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, str. XX, XX, cu sediul în XX, bd. XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, bd. XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, str. XX,  XX, cnp XX şi XX, cnp XX, ambii domiciliaţi în XX, bd. XX,

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat XX pentru intimatul XX, lipsă fiind celelalte părţi.

S-a făcut referatul cauzei, grefierul de şedinţă învederând următoarele:

-cauza este la al doilea termen de judecată;

-stadiul procesual este recurs;

-procedura de citare este îndeplinită prin afişare cu intimaţii XX, XX şi XX.

-s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei.

Întrebat fiind, avocatul intimatului XX arată că îşi menţine excepţiile invocate.

Nemaifiind cereri, instanţa acordă cuvântul atât pe excepţiile invocate prin întâmpinare, cât  şi pe fondul cererii de recurs.

Avocatul intimatului XX solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de XX împotriva încheierii de şedinţă din data de 25.05.2016 faţă de dispoziţiile art. 282 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi recursului potrivit art.299 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă. Cum încheierea din 25.05.2016 este încheiere premergătoare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 282 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă. În consecinţă, cum SC XX nu a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, ci împotriva încheierii de şedinţă din data de 25.05.2016, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului potrivit art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului, faţă de menţiunea clară a XX potrivit căreia formulează apel împotriva încheierii pronunţate în şedinţa publică din 25.05.2016, susţine că potrivit prevederilor art. 402 alin.2 din Codul de procedură civilă, împotriva hotărârii pronunţate în contestaţie la executare se poate declara recurs. De asemenea, aceeaşi menţiune este şi în hotărârea judecătorească pronunţată în cauză. Cu toate acestea, XX a înţeles să formuleze apel, motiv pentru care  XX a înţeles să formuleze excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului întrucât în cauză calea legală de atac este recursul.

Cu privire la cea de a treia excepţie invocată, în cazul în care instanţa va aprecia că cererea formulată de XX reprezintă un recurs, invocă excepţia nulităţii recursului, faţă de dispoziţiile art.302 alin.1 lit. b din vechiul Cod procedură civilă, potrivit căreia cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii următoarele menţiuni: indicarea hotărârii care se atacă, ori XX a arătat foarte clar că declară apel împotriva încheierii de şedinţă din 25.05.2016, deci un eventual recurs împotriva hotărârii judecătoreşti nu se poate reţine faţă de faptul că s-a omis această menţiune prevăzută sub sancţiunea nulităţii de către lege, respectiv indicarea hotărârii care se atacă şi s-a arătat clar că se atacă încheierea din 25.05.2016. Faţă de acest aspect, solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului.

Pe fondul cauzei, apreciază că susţinerile XX sunt nefondate.

Solicită a se observa că a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de XX SA împotriva adresei din 3.11.2016 emisă de executor prin care s-au stabilit aceste cheltuieli de executare. Arată că a depus la dosar sentinţa pronunţată de Judecătoria XX prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată de XX, iar în cauză nu s-au exercitat căi de atac, deci această hotărâre a rămas definitivă.

Apreciază că procesul-verbal de stabilire sume din data de 2.12.2015 emis în dosarul de executare al executorului judecătoresc XX respectă pe deplin prevederile legale. Sumele cu care executorii judecătoreşti s-au înscris la distribuire reprezintă cheltuieli de executare potrivit art. 563 alin. 1 lit. a din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil în cauză, în care se prevede foarte clar ordinea de  preferinţă a sumelor, iar la lit.a sunt prevăzute cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare silită. Creanţele ipotecare sunt prevăzute înaintea creanţelor de la lit. b, deci ordinea de preferinţă este foarte clară şi nu pot exista discuţii.

Apreciază că este nefondată susţinerea XX potrivit căreia sumele ar avea titlu de cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor. Executorul judecătoresc a dispus aceste sume cu titlu de cheltuieli de executare, sume prevăzute la lit. a din articolul menţionat. De asemenea, aceste sume sunt stabilite prin procese-verbale de stabilire sumă care reprezintă titluri executorii în baza art. 3717 alin.4. Având în vedere aceste titluri executorii ale intimaţilor, aceştia s-au înscris la distribuirea sumei la executorul judecătoresc XX potrivit dispoziţiilor  art.563 din Codul de procedură civilă şi în consecinţă au fost respectate prevederile legale din acest articol.

Este nefondat şi motivul de recurs potrivit căruia trebuia să se facă mai întâi conexarea dosarelor de executare silită, în condiţiile în care conexarea dosarelor de executare silită nu este o condiţie obligatorie pentru a se proceda la distribuirea sumei. Aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea Tribunalului XX pronunţată în iunie 2016, pe care a depus-o la dosar, conexarea este doar o posibilitate a creditorului sau a executorului judecătoresc şi nicidecum o obligaţie în lipsa căreia să nu fie distribuite sumele de către executorul judecătoresc.

Este nefondată şi susţinerea XX potrivit căreia onorariul executorului judecătoresc nu ar reprezenta cheltuieli de executare. Potrivit art. 39 al. 5 din Legea 188/2000, onorariul executorului judecătoresc reprezintă cheltuială de executare.

Tot nefondată este şi susţinerea XX potrivit căreia doar cheltuielile de executare ale executorului judecătoresc XX ar fi trebuit să fie distribuite şi nu  cheltuielile de executare ale celorlalţi executori. Ori textul legal este foarte clar, art.563 se referă şi la alte dosare de executare şi la alte titluri executorii, cum respectivele procese verbale de stabilire sumă reprezintă titluri executorii şi acest lucru a fost motivat şi în decizia Tribunalului XX pe care a depus-o la dosar, respectiv faptul că pot fi depuse şi alte titluri executorii din alte dosare de executare. Pentru că legiuitorul stipulează în mod expres să se acorde preferinţă unei creanţe doar în funcţie de categoria din care face parte, fiind fără relevanţă categoria cheltuielilor de executare.

Arată că a depus la dosar şi extras din literatura de specialitate, conform căruia au prioritate cheltuielile de executare faţă de creanţele ipotecare la distribuirea sumelor. De asemenea, a depus mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în speţe similare, respectiv în contestaţie la procesul verbal de distribuire, respectiv sentinţa civilă nr.XX din 02.12.2014 pronunţată de Judecătoria XX şi arată că dispoziţiile privind ordinea de preferinţă sunt foarte clare şi au prioritate faţă de creanţele ipotecare. De asemenea a depus şi decizia XX din 17.06.2016 a Tribunalului XX unde se reţin aceste aspecte şi sunt motivate pe larg, acest lucru fiind reţinut şi în decizia pronunţată de Tribunalul XX pe care a depus-o la dosar.

Faţă de aspectele menţionate apreciază că recursul formulat este nefondat, iar procesul-verbal de stabilire sume din data de 2.12.2015 emis de B.E.J. XX este legal, fiind îndeplinite condiţiile legale aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei XX, la data de 7.12.2015 sub nr. XX,contestatoarea XX SA a chemat în judecată intimaţii XX, XX, XX, XX, XX, XX şi XX solicitând anularea parţială a procesului verbal distribuţie sumă încheiat la data de 2.12.2015 de Biroul Executorului Judecătoresc XX în dosarul de executare nr.230/2012 în ceea ce priveşte sumele distribuite către pârâţii Birouri executori judecătoreşti cu titlu de onorariu şi cheltuieli de executare.

Totodată, a solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a învederat că are calitatea de creditoare a intimaţilor XX şi XX, în vederea recuperării creanţei fiind înregistrat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc XX dosarul de executare nr.230/2013, conexat cu dosarul nr.231/2012.La termenul de licitaţie din data de 15.10.2015 a adjudecat în contul creanţei bunul imobil urmărit silit situat în XX, str. XX, judeţ XX asupra căruia banca avea înscris un drept de ipotecă imobiliară. La data de 3.11.2015, Biroul Executorului Judecătoresc XX a emis o adresă prin care a comunicat cuantumul cheltuielilor de executare ce includea şi cheltuielile intimaţilor de la pct.1-5 solicitând ca până la data de 16.11.2015 să fie depuse sumele respective în contul de consemnare. Menţionează că împotriva acestei adrese ce poate fi considerată că are natura juridică a unui proces verbal de stabilire cheltuieli,a formulat acţiunea ce face obiectul dosarului nr.XX înregistrat pe rolul Judecătoriei XX. Se mai menţionează, în esenţă,că prin procesul verbal de distribuire sume încheiat la data de 2.12.2015, Biroul Executorului Judecătoresc XX a dispus în mod nelegal distribuirea,cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariu a următoarelor sume către executorii judecătoreşti: 3.096 lei- XX, 10.541 lei- XX, 17.139,80 lei- XX, 18.390,26 lei şi 7.179,40 lei- XX şi 31.938,30 lei- XX. Consideră nelegală distribuirea cheltuielilor şi onorariilor,executorii judecătoreşti neavând dreptul la achitarea cheltuielilor,sumele distribuite către aceştia neputând fi asimilate cheltuielilor de executare prevăzute la art. 563 alin.1 lit. a Cod procedură civilă.  Cheltuielile şi onorariile celorlalţi executori judecătoreşti nu se circumscriu sferei cheltuielilor făcute în interesul comun al creditorilor, această natură având-o doar cheltuielile de executare stabilite în cadrul dosarului nr.230/2012 al XX, acesta făcând munca de executare efectivă. Executorii judecătoreşti ar fi avut dreptul la onorarii şi cheltuieli de executare dacă ar fi făcut efectiv muncă de executare silită, procedură finalizată prin valorificarea bunurilor. Consideră, în consecinţă, că executorilor judecătoreşti le pot fi distribuite cel mult sumele avansate cu titlu de cheltuieli de executare propriu-zise. Totodată, pentru a le putea fi distribuite sumele,executorii judecătoreşti ar fi trebuit să solicite instanţei de executare conexarea executării silite pornite de aceştia la executarea silită pornită de XX. Atât timp cât bunul executat silit este proprietatea intimatei XX iar cei doi executori deţin un titlu împotriva fostului proprietar XX, este nelegală înscrierea/participarea acestora la distribuirea vreunei sume cu titlu de cheltuieli de executare.

În subsidiar, dacă se va aprecia de către instanţă că executorilor judecătoreşti trebuie să li se distribuie anumite sume,solicită să se constatate că nu au întocmit acte de executare asupra bunului imobil executat silit,onorariile având un cuantum exagerat. Urmează ca instanţa să aprecieze raportul dintre complexitatea cauzei şi volumul muncii desfăşurate de executorii judecătoreşti intervenienţi şi să se dispună cenzurarea onorariului.

În dovedire, a anexat înscrisuri.(filele 13-78 ds).

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei).

Intimatul XX a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat, în esenţă, că procesul verbal de distribuire sume respectă pe deplin prevederile legale. Sumele cu care executorii judecătoreşti s-au înscris la distribuire reprezintă cheltuieli de executare silită potrivit art.563 alin.1 lit. a din Codul de procedură civilă vechi. Executorul judecătoresc XX a respectat ordinea de preferinţă prevăzută de art.563 Cod procedură civilă, dispoziţiile legale fiind foarte clare. Menţionează că sunt nefondate susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că respectivele cheltuieli nu ar fi trebuit incluse în categoria cheltuielilor de executare silită. Totodată, cheltuielile de executare ale acestuia sunt stabilite prin procesul verbal de stabilire sumă care constituie titlu executoriu. Arată că a depus titlurile executorii pentru a participa la distribuirea sumei în dosarul de executare,executorul judecătoresc procedând corect şi respectând pe deplin ordinea de preferinţă. De asemenea, arată că este nefondată şi susţinerea contestatorului potrivit căreia onorariul executorului judecătoresc nu ar intra în sfera cheltuielilor de executare,potrivit art.39 alin.5 din Legea 188/2000, onorariul executorului judecătoresc reprezintă cheltuieli de executare.Art.563 Cod procedură civilă nu impune obligativitatea conexării dosarelor de executare ci doar obligativitatea înscrierii pe tabloul creditorilor până la eliberarea sau distribuirea sumei,obligaţie pe care acesta a îndeplinit-o. În consecinţă, creditorul are obligaţia de a depune sumele necesare pentru plata creanţelor. Apreciază că este nefondată susţinerea contestatorului privind cuantumul onorariilor, în realitate onorariul îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul Ministrului Justitiei. XX mai arată că a început executarea silită în anul 2010 şi a efectuat numeroase acte de executare,demersuri şi cheltuieli în intervalul de 5 ani.

Intimatul XX a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare,a arătat că suma cu care s-a înscris reprezintă cheltuieli de executare silită potrivit art.563 Cod procedură civilă iar procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare silită nr.202/2010 din 19.10.2015 reprezintă titlu executoriu iar dispoziţiile legale privind ordinea de preferinţă sunt foarte clare şi au rang prioritar. Mai precizează că dosarul de executare are 350 pagini, a efectuat expertize,evaluări, a emis publicaţii de vânzare şi a făcut nenumărate deplasări în teren iar procesul verbal nu a fost contestat.

În drept,au fost invocate  dispoziţiile art.205-207 Cod procedură civilă, art.371 ind.7 alin.4, art.512 alin.2,art.563.art.564 Cod procedură civilă din 1865 şi art.39 alin.5 din Legea 188/2000.

  Prin sentinţa civilă nr. XX, Judecătoria XX a respins contestaţia ca nefondată , fiind reţinute următoarele:

Instanţa a avut în vedere  dispoziţiile art. 563  şi Art. 564 Cod procedură civilă din 1865 .

Potrivit procesului verbal de distribuire sume ,încheiat la data de 2.12.2015, executorul judecătoresc a constatat că s-au înscris în urma citării pentru participarea la distribuirea preţului şi executorii judecătoreşti cu următoarele sume: 3.096 lei- XX, 10.541 lei- XX, 17.139,80 lei- XX, 18.390,26 lei şi 7.179,40 lei- XX şi 31.938,30 lei- XX.

 Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea 188/2000, „executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

 Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea in executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.

 Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepţia cazului in care creditorul a renunţat la executare, situaţie in care vor fi suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel.”

 Aceste dispoziţii ale legii speciale in deplin acord cu art. 371 indice 7 Cod procedura civilă din 1865 conduc la concluzia de certitudine ca pentru o parte a cheltuielilor de executare executorul judecătoresc este el însuşi creditor al debitorului urmărit astfel cum de altfel rezulta si din procesul verbal contestat.

Din coroborarea înscrisurilor care se regăsesc în dosarul de executare comunicat în copie certificată de Biroul Executorului Judecătoresc XX rezultă că au fost avute în vedere procesele verbale de stabilire sumă încheiate de executorii judecătoreşti,acestea reprezentând titluri executorii.

Instanţa a constatat că a fost respectată ordinea de preferinţă stabilită de art.563 Cod procedură civilă şi nu pot fi  reţinute apărările creditoarei potrivit cărora onorariul executorului judecătoresc nu intră în sfera cheltuielilor de executare şi că era necesară conexarea dosarelor de executare,dispoziţiile art.39 alin.5 din Legea 188/2000 atribuindu-le un astfel de caracter iar obligativitatea conexării nu este impusă de nici o dispoziţie legală. Pe de altă parte,dispoziţiile legale menţionate anterior nu fac distincţie între cheltuielile de executare,acestea fiind distribuite în mod corect.

A apreciat că nu pot fi primite nici apărările creditoarei referitoare la faptul că bunul executat silit este proprietatea intimatei XX iar executorii judecătoreştii deţin un titlu împotriva fostului proprietar XX deoarece debitele sunt în legătură cu bunul urmărit şi nu în legătură cu calitatea de debitor a acestuia din urmă.

În ceea ce priveşte cuantumul sumelor solicitate de către executorii judecătoreşti a fi distribuite cu titlu de cheltuieli de executare,instanţa a reţinut că nu au fost formulate contestaţii împotriva proceselor verbale de stabilire sume care se regăsesc în cuprinsul dosarului de executare şi în care sunt menţionate actele efectuate de aceştia în procedura execuţional. În consecinţă, plafonul maximal al cheltuielilor nu a fost depăşit iar prin raportare la activităţile desfăşurate de executorii judecătoreşti, cheltuielile solicitate sunt justificate.

 SC XX a formulat apel (înregistrat ca recurs), solicitând modificarea în tot a sentinţei civile nr. XX şi anularea parţială a procesului verbal de distribuire sume din data de 2-12-2015.

Recurenta  a apreciat ca nelegală sentinţa motivat de  următoarele : sumele distribuite către executorii judecătoreşti nu pot  fi asimilate cheltuielilor de executare  prev. de art. 563 alin 1 lit. a Cod procedură civilă ; pentru a putea fi distribuite , executorii trebuiau să solicite conexarea executărilor silite ; BEJ XX şi XX nu deţin un titlu executoriu împotriva debitoarei XX care este proprietara bunului adjudecat ; nu au fost efectuate acte de executare asupra bunului urmărit silit,cuantumul onorariilor acordate fiind exagerat.

 BEJ XX a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului , invocând excepţia de inadmisibilitate raportat la art 282 alin 2 cpciv, art 402 alin 2 cpciv, excepţia nulităţii recursului raportat la art 302 ind 1 cpciv. Pe fondul cauzei, s-au reluat , în esenţă apărările de la fond  ,apreciind ca temeinic  şi legal procesul verbal de distribuire  Recursul este întemeiat pentru cele ce urmează : Obiectul dosarului este o contestaţie la executare. În cauză , potrivit art. 24 din L134/2010, sunt incidente prevederile vechiului cod de procedură civilă, având în vedere că cerere de executare silită a fost înregistrată în anul 2012 . Calea de atac formulată de  creditoare deşi intitulată „apel”,  a fost calificată potrivit dispozitivului sentinţei atacate ca fiind  recurs, în acord cu prevederile 402 c.p.civ . În contextul mai sus reţinut ,susţinerile intimatului BEJ XX , privind incidenţa art. 402 alin 2 Cod procedură civilă  sunt lipsite de obiect. 

În ceea ce privește excepţia de inadmisibilitate raportat la art. 302 ind 1 Cod procedură civilă  invocată de acesta : se reţine că recurenta , deși iniţial  se referă la încheierea pronunţată în  şedinţa publică din data de 25-05-2015, în finalul cererii, solicită clar modificarea  în tot a sentinţei civile nr. XX pronunţată la data de 8-06-2016 ( fila 7 ). Criticile recurentei  vizează modul greşit de interpretare si aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 563 alin 1 litera a Cod procedură civilă, în ceea ce priveşte includerea, în categoria creanţelor reprezentând cheltuieli de executare a sumelor cuprinse în titlurile depuse de ceilalţi executori judecătoreşti în cadrul dosarului execuţional 230/2012

În opinia tribunalului, textul legal menţionat, atunci când face trimitere la cheltuielile de executare, se referă la cheltuielile de executare din acel dosar execuţional , nu şi din altele. Executorii judecătoreşti care şi-au depus creanţele în acest dosar sunt creditori chirografari şi în această calitate pot participa la distribuirea sumei obţinute din valorificarea bunurilor vândute în dosarul execuţional  230/2012. Această concluzie logică se impune şi din  observarea modului în care legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţia cheltuielilor de executare în cazul conexării executărilor. Articolul 373 ind 4 c.p.civ arată că atunci când se dispune conexarea executărilor (când privitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite de către mai mulţi executori judecătoreşti), instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării, iar executarea va continua de către executorul desemnat ,situaţie după care, evident, nu vor mai exista cheltuieli executare decât din partea acestui executor. Este cu atât mai logic să nu se poată recunoaşte calitatea de cheltuieli de executare decât pentru cheltuielile efectuate de executorul din dosarul 230/2012 pentru că altfel s-ar ajunge la situaţia în care, prin vânzarea unui imobil ipotecat în favoarea creditorului urmăritori, executori judecătoreşti din alte dosare execuţionale, deschise la cererea altor creditor, chiar fără creanţe garantate, şi care executori nu au făcut alte acte de executare silită cu privire la acest bun (în afara somaţiilor imobiliare), să se îndestuleze cu prioritate, în defavoarea creditorului ipotecar din dosarul execuţional în care intervin. Executorii judecătoreşti şi-au depus doar propriile titluri, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, fără a se preocupa să depună şi titlurile creditorilor care i-au investit cu respectivele cereri de executare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.312 rap. la art. 304 pct. 9  Cod procedură civilă, recursul va fi admis şi sentinţa atacată, modificată în parte,  în sensul admiterii contestaţiei la executare şi a anulării procesului verbal de distribuire sumă în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiate excepţia de inadmisibilitate şi excepţia de nulitate invocate de intimatul XX.

Admite recursul formulat de contestatoarea XX, cif XX, cu sediul în XX, împotriva sentinţei civile nr. XX din 08.06.2016 pronunţată de Judecătoria XX, în dosarul XX, în contradictoriu cu intimaţii XX, cif XX, cu sediul în XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, str. XX, XX, cu sediul în XX, bd. XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, bd. XX, XX, cif XX, cu sediul în XX, str. XX,  XX, cnp XX şi XX, cnp XX, ambii domiciliaţi în XX, bd. XX.

 Modifică sentinţa recurată.

 Admite contestaţia la executare.

Anulează în parte procesul verbal de distribuire sumă încheiat la data de 2/12/2015, în dosarul de executare nr. 230/2012 al B.E.J. XX, cu privire la distribuirea sumelor către Birourile executorilor judecătoreşti evidenţiate la pct. 1-5 în procesul verbal.

Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Domenii speta

Spete similare