Ordonanţă de plată

Dosar nr. 26443/3/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-VI-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 4318

Şedinţa publică de la 30 Iulie 2015

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: I B

Grefier:  C V S

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta-creditoare A A S SRL în contradictoriu cu pârât-debitoare P S P SRL, având ca obiect ordonanţă de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la ordine, se prezintă reclamanta-creditoare prin avocat B C M, conform delegaţiei de substituire, fila 3 dosar, emisă în baza împuternicirii avocaţiale nr. 1645868/2015 de Cab. Av. „V A Au”, fila 4 dosar, lipsind pârâta-debitoare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că pârâta-debitoare nu a formulat întâmpinare, după care:

Tribunalul, pune în discuţie competenţa Tribunalului Bucureşti.

Reclamanta-creditoarea, prin avocat, apreciază că Tribunalul Bucureşti Secţia a VI a Civilă este competent, general şi material să soluţioneze prezenta cauză. Referitor la competenţă teritorială, arată că potrivit art. 28 din contract, părţile au stabilit că litigiile apărute vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti de la sediul creditoarei.

Tribunalul, verificându-şi competenţa conform dispoziţiilor art. 131 NCPC, constată că este competent general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză în temeiul art. 1016 C.pr.civ. raportat la  art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k, valoarea obiectului cererii fiind mai mare de 200.000 lei, precum şi în raport de dispoziţiile art. 126 C. pric civ, părţile convenind prin art. 28 din contract că litigiile izvorâte din contract vor fi soluţionate de instanţele competente din Bucureşti.

Creditoarea, prin avocat, depune la dosar cerere precizatoare privind cuantumul penalităţilor de întârziere, în sensul că acestea au fost calculate până la data de 30.07.2015.

Tribunalul, acordă cuvântul asupra probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Reclamanta-creditoarea, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Tribunalul, în temeiul art. 1021 C.pr.civ. raportat la art. 258 alin. 1 şi  art. 255alin 1 C.pr.civ, încuviinţează  creditoarei proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba ca fiind admisibilă, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri prealabile de soluţionat, sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cererii.

Reclamanta-creditoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii şi  emiterea ordonanţei de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata  sumei  de 399.356,02 lei, reprezentând debit principal, la plata sumei de 82.324 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente  debitului, calculate până la data de 30.07.2015, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare, până la data plăţii integrale a creanţei. Arată că debitul este cert, lichid şi exigibil, facturile emise fiind acceptate de către societatea debitoare prin semnare şi parafare. Precizează că ultima factură nr. 3564/01.09.2014  a devenit scadentă la data de 29.04.2015, dată la care a fost comunicată şi somaţia prin executorul judecătoresc, suma fiind introdusă în tabelul privind creanţele datorate. Menţionează că solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi pe cale separată, onorariul de avocat.

Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 14.07.2015, sub nr. 26443/3/2015, creditoarea A A S SRL a chemat în judecată pe debitoarea P S P SRL, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată al plata următoarelor sume:

- 399.356,02 lei, reprezentând debit principal neachitat aferent unui număr de 12 facturi emise de creditoare pentru produsele livrate debitoarei in perioada mai - octombrie 2014;

- 75.534,95 lei, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului neachitat pana in prezent, calculate începând cu data scadentei fiecărei facturi pana la data formulării prezentei cereri;

- penalităţi de întârziere, aferente debitului principal neachitat, calculate începând cu data  prezentei cereri pana la data plaţii efective a debitului principal, precum; cheltuieli de judecata

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5 din data de 8 ianuarie 2014, prin care creditoarea s-a obligat sa livreze debitoarei mai multe produse, urmând ca aceasta să-i achite contravaloarea produselor livrate, in termenele convenite de părţi pentru fiecare livrare în parte.

Creditoarea si-a onorat toate obligaţiile asumate in baza contractului menţionat mai sus si a livrat debitoarei, in termen, toate produsele solicitate. Fiecare livrare a fost însoţita de documentele prevăzute de lege, inclusiv de facturile fiscale emise de creditoare, facturi care au fost acceptate de debitoare prin semnarea si parafarea acestora.

Societatea debitoare P S P SRL nu si-a respectat integral obligaţiile de plata asumate prin contractul încheiat intre părţi, respectiv nu a achitat integral 12 facturi emise de creditoare pentru contravaloarea produselor livrate debitoarei in perioada mai - octombrie 2014.

Aşa cum reiese din situaţia facturilor restante, prezentata detaliat in Anexa I la prezenta cerere, in prezent, debitoarea are de achitat creditoarei un debit restant in cuantum de 399.356,02 lei, debit care a fost confirmat de debitoare prin parafarea si semnarea tuturor facturilor, precum si prin efectuarea unor plaţi parţiale.

Întrucât debitul mai sus menţionat nu a fost achitat la data scadentă, devin incidente dispoziţiile art. 20 din contract care stipulează ca „pentru întârzierea in executarea obligaţiilor contractuale, partea in culpa va plăti celeilalte părţi penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere". Prin urmare, debitoarea datorează in prezent creditoarei, cu titlu de penalităţi contractuale, si suma de 75.534,95 lei, conform calculelor prezentate in Anexa I la prezenta cerere.

În plus, la aceasta suma se adaugă si penalităţile de întârziere, ce urmează a fi calculate conform prevederilor contractuale, pana la data plaţii efective a debitului principal.

Creditoarea susţine că a urmat procedura prevăzuta de art. 1014 NCPC, comunicând debitoarei, prin intermediul executorului judecătoresc, o somaţie prin care i s-a pus in vedere sa plătească suma datorata in termen de 15 zile de la data comunicării somaţiei, insa debitoarea nu a înţeles sa dea curs acestei solicitări.

Mai susţine creditoarea că sunt îndeplinite condiţiile art. 1013 NCPC, respectiv (i) creanţa este certa, in sensul ca existenta sa rezulta din contractul încheiat între părţi, creanţa fiind recunoscuta de debitoare prin parafarea si semnarea facturilor in discuţie; (ii) creanţa este lichida, fiind vorba de o suma de bani, al cărui cuantum este determinat prin actele care constata obligaţia de plata, respectiv facturi emise conform prevederilor contractuale; (iii) creanţa astfel determinata este exigibila întrucât obligaţia de plata a devenit scadenta; si (iv) obligaţia debitoarei rezulta dintr-un raport contractual stabilit intre profesionişti.

În concluzie, creditoarea consideră ca pretenţiile sale sunt justificate, creanţa fiind certa, lichida si exigibila si, pe cale de consecinţa, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.013 si urm. NCPC, Codul civil.

In dovedirea cererii s-a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri.

In conformitate cu prevederile art. 411, alin. (1), pct. 2 din NCPC, s-a solicitat  judecarea cererii in lipsa.

La data de 30.07.-2015 reclamanta creditoare a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că în perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată şi data formulării cererii precizatoare, debitoarea nu a mai achitat nicio sumă din debitul principal. Prin urmare, valoarea penalităţilor contractuale, calculate conform art. 20 din contract, s-a majorat corespunzător de la suma de 75.534,95 lei, la suma de 82324 lei.

Pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 1.014 alin. (1) NCPC, procedura ordonanţei de plată este aplicabilă creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Aşadar, admisibilitatea cererii prin care se declanşează procedura emiterii ordonanţei de plată depinde de îndeplinirea, pe lângă condiţiile generale necesare exercitării oricărui mijloc procesual şi a condiţiilor speciale: creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani; creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă.

Potrivit art. 663 alin. (2)-(4) NCPC, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu; este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În mod evident, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă nu este necesar un titlu executoriu, fiind suficient un înscris din care să rezulte caracterul cert şi lichid al creanţei, întrucât în cazul în care înscrisul ce constată obligaţia de plată a unei sume de bani constituie, conform legii, titlu executoriu, cererea creditorului de emitere a ordonanţei de plată este lipsită de interes şi trebuie respinsă ca atare.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că între reclamanta-creditoare A AS SRL (fostă  M A M SRL), în calitate de vânzător, şi pârâta –debitoare P S P SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat Contractul de vânzare - cumpărare nr. 5/08.01.2014, având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor în sortimentele, cantităţile şi la preţurile stabilite în anexele la contract, care fac parte integrantă din acesta.

S-a stabilit prin art. 18 din Contract, că  acesta expiră la data de 31.12.2014, putând fi prelungit prin acordul scris al părţilor contractante, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare. 

Conform prevederilor art. 4 din Contract, facturile comunicate se consideră acceptate de cumpărător, fără a fi necesară semnătura de primire, exemplarul original al facturii urmând a fi transmis prin poştă sau curier. Părţile contractante au convenit că facturile pot fi comunicate prin orice mijloc care asigură dovada comunicării, inclusiv prin fax sau e-mail. 

Pentru produsele livrate pârâtei-debitoare în perioada mai-octombrie 2014, conform avizelor de însoţire a mărfii depuse la dosar, reclamanta –creditoare a emis următoarele facturi fiscale: nr. 22894/16.05.2014, nr. 3147/27.05.2014, nr. 33339/01.06.2014, 33400/12.06.2014, nr. 3250/18.06.2014, nr. 22969/20.06.2014, nr. 33463/27.06.2014, nr. 3303/27.06.2014, nr. 3308/30.06.2014, nr. 3331/09.06.2014, nr. 33784/09.09.2014, nr. 3564/01.10.2014, în valoare totală de 399.356,02 lei 

Facturile fiscale mai sus menţionate au fost însuşite de pârâta debitoare prin  semnătură, aplicându-se  şi ştampilei societăţii. 

Prin urmare, existenţa creanţei în sumă de 399.356,02 lei, rezultă cu certitudine din actele care o constată, respectiv avizele de însoţire a mărfii şi facturile fiscale emise pentru contravaloarea mărfurilor livrate, însuşite de debitoare.

De asemenea, creanţa este lichidă, deoarece cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale  mai sus menţionate şi este exigibilă,  întrucât obligaţia de plată  a debitoarei pârâte  este ajunsă la scadenţă, termenele de plată fiind menţionate în cuprinsul fiecărei facturi.

În ceea ce priveşte creanţa în sumă de 82324 lei, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului neachitat, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 30.07.2015, conform cererii precizatoare, tribunalul constată că şi aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1014 C. proc civ., fiind certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, conform prevederilor art. 20 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5/08.01.2014, pentru întârzierea în executarea obligaţiilor contractuale, partea în culpă va plăti celeilalte părţi penalităţi de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere. Cuantumul penalităţilor poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În cazul în care cumpărătorul are de plătit contravaloarea mai multor facturi, din care unele sunt întârziate la plată, alocarea sumelor plătite se va face de către vânzător pentru cea mai veche datorie depăşită. Dacă sunt mai multe datorii cu aceeaşi scadenţă, alocarea se va face cronologic, în funcţie de numărul şi data facturii.

Tribunalul constatată că deşi în cuprinsul fiecărei facturi fiscale au fost menţionate termene de plată diferite pentru o parte din debit şi respectiv pentru restul debitului (cu titlu de exemplu,  pentru factura fiscală nr. 22894/16.05.2014, în valoare de 56.548,96 lei, s-a stabilit primul termen de plată la data de 12.11.2014  pentru suma de 13571,75 lei,  iar pentru restul debitului de 42977,21 lei, s-a stabilit termenul de plată la data de 12.12.2014), penalităţile de întârziere au fost calculate în raport de ultimul termen scadent menţionat în facturi ( cu titlu de exemplu, în cazul facturii nr. 22894/16.05.2014, de la data de 12.12.2014), astfel cum rezultă din modul de calcul prezentat de creditoare în Anexa nr. 1 la cererea  de chemare în judecată, mod de calcul necontestat de către debitoare .

De altfel, debitoarea nu a depus întâmpinare la dosar, necontestând creanţa pretinsă de creditoare, astfel că, în temeiul art. 1019 alin. 3 C. proc. civ., tribunalul va considera aceasta, ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei, având în vedere împrejurările cauzei, respectiv semnarea avizelor de însoţire a mărfii de către de către destinatar şi însuşirea de către debitoare a facturilor fiscale emise pentru marfa livrată.

 Având în vedere cele reţinute mai sus şi dispoziţiile art. 1014 C. proc. civ. precum şi faptul că prin contract părţile au  convenit că penalităţile de întârziere curg pentru fiecare zi de întârziere  a plăţii debitului, tribunalul va admite cererea creditoarei şi va emite ordonanţa de plată prin care  va  obliga debitoarea-pârâtă să plătească reclamantei-creditoare: debitul în sumă de 399.356,02 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate în perioada mai-octombrie 2014,  penalităţi de întârziere în cuantum de 82.324 lei, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi, până la data de 30.07.2015, în raport de debitul datorat, penalităţile de întârziere care vor curge în continuare, până la data achitării integrale a debitului, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei.

În temeiul art. 453 alin 1 NCPC raportat la art. 451 alin. 1 C. proc. civ. tribunalul va obliga pârâta-debitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, către reclamanta-creditoare, sumă reprezentând taxa judiciară de timbru. 

 Având în vedere principiul disponibilităţii şi prevederile art. 453 alin. 1 NCPC, tribunalul va lua act că reclamanta - creditoare îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocatului, pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea precizată formulată de reclamanta-creditoare A A S SRL cu sediul în Voluntari,  în contradictoriu cu pârât-debitoare P S P SRL cu sediul în judeţul Sibiu.

Obligă pârâta-debitoare să achite reclamantei-creditoare debitul în sumă de 399.356,02 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate în perioada mai-octombrie 2014 şi penalităţi de întârziere în cuantum de 82.324 lei, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 30.07.2015, în raport de debitul mai sus menţionat, precum şi penalităţile de întârziere care vor curge în continuare, până la data achitării integrale a debitului, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei.

Obligă pârâta debitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei către reclamanta creditoare.

Ia act că reclamanta creditoare îşi rezervă dreptul de a solicita onorariul avocatului pe cale separată.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30.07.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare