Consideraţii referitoare la incidenţa disp. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în sensul înlocuirii administratorului judiciar al debitoarei pentru „motive temeinice”.

Prin încheierea nr. 1315 din 04.11.2014, judecătorul sindic a stabilit termen la data de 02.12.2014, pentru punerea în discuţie a sesizării din oficiu privind înlocuirea administratorului judiciar, cu citarea acestuia din urmă si a Comitetului Creditorilor.

Prin precizările depuse de administratorul judiciar referitoare la măsura de „sesizare din oficiu a judecătorului sindic privind înlocuirea administratorului judiciar„ dispusă de instanţa de judecată în dosarul nr. 10432/86/2012 prin aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006,  a arătat că, la data de 11.09.2012 a fost deschisă procedura de insolvenţă a debitoarei SC M. T. C. SRL, având la bază dispoziţiile art. 27 din Legea nr.85/2006, la cererea debitoarei, solicitând totodată instanţei de judecată numirea sa in calitatea de administrator judiciar.

Ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, in cadrul şedinţei Adunării creditorilor din data de 27.11.2012 cu un procent de 55.85 % calculat conf. prev. art. 15 alin. 1 din L.85/2006, calitatea sa de administrator judiciar a fost confirmată de forumul decizional al creditorilor, nefiind înregistrate contestaţii asupra hotărârilor luate de adunarea creditorilor la şedinţa respectivă.

A precizat faptul că, în prezenta cauză, deşi legiuitorul a reglementat prin prisma prev.art. 21 alin.3 posibilitatea creditorilor de a solicita instanţei de judecată supunerea controlului de legalitate a activităţii administratorului judiciar prin promovarea contestaţiilor asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor legale sau asupra managementului procedurii in dosarul de fond nr. 10432/86/2012, în intervalul a aprox. 2(doi) ani de la numirea şi confirmarea sa, nici un creditor nu a solicitat instanţei de judecată aplicarea prev. art. 21 alin 3 din L.85/2006 (controlului de legalitate a măsurilor întreprinse), ori prin tăcerea creditorilor se desprinde o singură concluzie, aceea că, managementul aplicat debitorului de către administratorul judiciar nu a necesitat intervenţia instanţei de judecată.

Aşadar, cum controlul de oportunitate a deciziilor manageriale ale administratorului  judiciar se exercită într-un mod organizat în adunarea creditorilor şi în comitetul creditorilor, în cazul de faţă comitetul creditorilor de la data numirii (27.11.2012) şi până la data prezentă, nu a investit instanţa de judecată cu nici o cerere care să vizeze activitatea administratorului judiciar sau aspecte de legalitate a modului de administrare a procedurii de insolvenţă a debitoarei.

Mai mult decât atât, la data de 27.11.2014, urmare a convocării comitetului creditorilor, administratorul judiciar a supus analizării sub aspectul controlului de oportunitate si legalitate conţinutul raportului nr. 2307/20.11.2013, raport depus la dosarul de fond prin care administratorul judiciar a prezentat modul de aplicare a atribuţiilor sale ai managementului privind analizarea cererilor de creanţe pe parcursul procedurii, precum si raţiunea proprie a administratorului judiciar asupra modului de analiză/sinteză a creanţelor care a determinat întocmirea succesiva a Tablourilor de creanţă depuse la dosarul cauzei, motivat pe de o parte de modificarea cuantumului creanţelor garantate(art.41 alin.2) şi, pe de alta parte, de confirmarea planului de reorganizare cu toate implicaţiile ce decurg faţă de creanţele cuprinse in programul de plăţi ( art.102 alin.l si art.137 alin. 2).

Astfel, prin votul acordat de membrii comitetului creditorilor in cadrul şedinţei din data de 26.11.2014 in conformitate cu prev. art. 17 din Legea nr. 85/2006 - decizie necontestată la data prezentă - s-au aprobat măsurile întreprinse de administratorul judiciar şi aduse la cunoştinţa membrilor comitetului fără nici o obiecţiune, asupra legalităţii si oportunităţii măsurilor dispuse;

În concluzie, actele de procedură efectuate cuprinse in rapoartele de activitate depuse periodic la dosarul cauzei si necontestate ce constituie modalitatea de verificare a îndeplinirii atribuţiilor legale ce cuprind întreaga activitate desfăşurată, precum si măsurile luate şi eventual şi măsurile ce urmează a fi întreprinse, au fost supuse controlului  de legalitate efectuat de instanţa de judecată, control concretizat într-un act de procedură, „rezoluţie - încheiere de şedinţă ", care poate fi privită ca o certificare sub aspectul legalităţii a  măsurilor întreprinse până in prezent.

A învederat faptul că,  din postura de interfaţă între creditori si debitor pe care o deţine M. IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei, emană o serie de atribuţii stabilite în sarcina administratorului judiciar de către legiuitor sau de către judecătorul sindic. Astfel, pe toată perioada de derulare a prezentei proceduri de insolvenţă în dosarul nr. 10432/86/2012, este in măsură să facă dovada clară a eforturilor depuse în vederea redresării activităţii debitorului. 

De altfel, a precizat că, înlocuirea administratorului judiciar reprezintă o urmare a unor sancţiuni aplicate gradual acestuia in baza unor motive clar definite de judecătorul sindic si temeinic dovedite. În prezentul dosar (si nu numai) nu au fost identificate si motivate situaţii pentru care practicianul în insolvenţă organizat sub forma M. IPURL să fie sancţionat cel puţin administrativ pentru modul in care a înţeles să managerieze procedura de insolvenţă/reorganizare judiciara a debitorului, în cauză lipsind măsura sancţionării graduale a administratorului judiciar;

Având în vedere ca legiuitorul creează posibilitatea pentru judecătorul sindic sa procedeze la înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului confirmat de adunarea creditorilor, atât din oficiu cât şi la cererea comitetului creditorilor, apreciază ca este raţionala aceasta reglementare ce îngăduie judecătorului sindic să înlocuiască administratorul judiciar/lichidatorul din oficiu, adică la intervenţia sa, insa numai pentru motive temeinice.

Referindu-se la sintagma "motive temeinice" ce stau la determinarea judecătorului sindic, a apreciat că,  acestea trebuie  să vizeze grave încălcări ale atribuţiilor sale, în categoria motivelor temeinice nu pot intra decât situaţiile in care administratorul judiciar îşi încalcă vădit atribuţiile legale, chestiune dovedita fără echivoc şi nu motive subiective. Astfel, măsura dispusă de instanţa de judecată, respectiv "sesizarea din oficiu" privind înlocuirea administratorului judiciar nu poate avea la bază decât motive temeinice, context in care se pune problema analizării in ce constau motivele temeinice ce stau la baza deciziei in raport cu îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor stabilite de legea 85/2006 in sarcina administratorului judiciar, sau masuri dispuse de judecătorul sindic, toate aceste aspecte urmând a fi analizate in raport cu situaţia de fapt a dosarului de fond;

A precizat că, în contextul dat se reţine că nu orice culpă sau omisiune a practicianului în insolvenţă poate constitui motiv temeinic de înlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului în insolvenţă care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor in procedura şi nu interesele individuale a unui creditor - MTC AE GRECIA.

A subliniat faptul că, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere dacă şi-a exercitat atribuţiile cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, existând in acest sens dovezi concludente si pertinente care să ateste aceste fapte, jurisprudenţa statuând în acest sens aplicarea gradual a sancţiunilor. 

Cu privire la analizarea motivelor temeinice de înlocuire a administratorul judiciar,  a solicitat să se aibă în vedere faptul că, nici un raport de activitate întocmit in conf. cu prev. art. 21 şi art. 106 din L. 85/2006 depus la dosarul cauzei nu a fost contestat de către creditori participanţi in cadrul procedurii; că a fost confirmat în aceasta calitate la Adunarea Creditorilor ce a avut loc in data de 27.11.2012; nu s-a constatat prin nici o încheiere de şedinţa sau sentinţa definitivă si executorie neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege sau a celor stabilite de judecătorul sindic in sarcina administratorului judiciar; nici un creditor, cu excepţia MTC AE - aflat în conflict de interese cu debitoarea, nu a reclamat încălcarea atribuţiilor sau a managementului defectuos in dosarul nr. 10432/86/2012; nici un creditor îndreptăţit de lege nu a sesizat, respectiv nu a convocat Comitetul creditorilor cu privire la activitatea desfăşurata de administratorul judiciar confirmat; Comitetul creditorilor in data de 27.11.2014 a analizat şi aprobat sub aspectul controlului de oportunitate conţinutul raportului nr.2307/20.11.2013, raport depus la dosarul de fond prin care administratorul judiciar a prezentat modul de îndeplinire a atribuţiilor sale si a managementului procedurii raportat la analizarea cererilor de creanţe pe parcursul procedurii.

Prin Notele de concluzii depuse creditoarea MTC AE a solicitat înlocuirea practicianului M. IPURI, cu un altul având in vedere gravele încălcări ale dispoziţiilor legale, ale judecătorului sindic, precum şi defavorizarea vădită a acestei creditoare, coroborată cu favorizarea nejustificată a creditoarei B. T., motivat de  faptul că, prin încheierea din data de 11.09.2012 dată in dosarul nr. 10432/86/2012, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar M. IPURL, cu un onorariu iniţial de 1.000 lei/lună.

Prin măsurile dispuse pe parcursul procedurii, administratorul judiciar a diminuat patrimoniul societăţii debitoare, având drept consecinţă prejudicierea intereselor creditorilor si implicit ale sale şi  nu, în ultimul rând, administratorul judiciar a încasat un onorariu mult mai mare decât cel aprobat de adunarea creditorilor si instanţa, adică 2.480 lei lunar, în loc de 1.500 lei + TVA/luna. Prin urmare, s-a încasat în plus, cu titlu de onorariu administrator judiciar, peste 12.000 lei calculat pana in septembrie 2013, potrivit datelor ultime la care creditoarea a avut acces.

A arătat că prin încheierea de şedinţă din 11.09.2012, i s-a pus in vedere administratorului judiciar sa depună la dosar rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuţiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare al procedurii in conformitate cu dispoziţiile art. 21 al. 1 din Legea nr. 85/2006, ceea ce nu s-a realizat in cauza. Mai mult decât atât, începând cu data de 15.01.2013 i s-a pus in vedere prin încheiere de şedinţa sa se depună aceste rapoarte de activitate lunar; nici aceasta condiţiune nu a fost îndeplinită.

Neîntocmirea de către administratorul judiciar a execuţiei bugetare lunare, pentru a putea monitoriza in timp real activitatea economica si pentru a se putea lua masurile necesare pentru efectuarea plaţilor conform planului de reorganizare, reprezintă fapte ce afectează cursul firesc al procedurii insolventei. Administratorul judiciar M. IPURL, prin reprezentantul sau legal C. O. a nesocotit dispoziţiile legale privind atribuţiile conferite acestuia prin art. 20 din Legea nr. 85/2005.

Mai mult, în rapoartele întocmite in perioada 11.09.2012- 30.09.2013, nu sunt menţionate toate încasările aferente acestei perioade, în contul special fiind încasate diverse sume, nefiind insa justificate nici încasarile si nici cheltuielile. Nu s-a adus niciodată la cunoştinţa creditoarei care este modul de distribuire a cheltuielilor.

De asemenea  în sarcina administratorului judiciar se poate retine si fapta de a nu fi depus diligentele necesare in vederea recuperării creanţelor debitoarei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Prin Încheierea nr. 1456 din 9 decembrie 2014, pronunţată de judecătorul sindic, în temeiul art.22 alin.2 din Legea 85/2006 a dispus înlocuirea administratorului judiciar M. IPURL,  cu practicianul în insolvenţă G. I. IPURL, acesta din urmă urmând a îndeplini atribuţiile prevăzute de art.20 din Legea 85/2006, cu un onorariu provizoriu în cuantum de 1.000 lei.

De asemenea, a pus în vedere administratorului judiciar M. IPURL obligaţia de a preda noului administratorul judiciar desemnat, documentaţia aferentă dosarului de insolvenţă al debitoarei până la data de 30.12.2014.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut – în esenţă  că, dispozitiile din art.22 alin. 2 din Legea nr.85/2006 vizează exclusiv conduita administratorului judiciar in cursul procedurii insolvenţei, fără a fi necesară buna – credinţă a părtilor implicate in procedură. Astfel, eventualul comportament incorect al unui creditor, un concurs între calitatea de administrator statutar al debitoarei aflate in insolvenţă si calitatea de asociat si administrator al unui creditor şi eventuala reaua - credinţă a creditorului manifestată pe parcursul procedurii nu împietează asupra activităţii administratorului judiciar, analizată în prezentul cadru, ci pot cel mult fi avute in vedere ca şi justificare a unei anumite atitudini a administratorului judiciar. Prin intermediul art.22 nu este sancţionat creditorul, ci administratorul judiciar.

În prezenta procedură, M. IPURL a dobândit calitatea de administrator judiciar ca urmare a solicitării debitoarei şi votului pozitiv manifestat de creditoarea MTC AE, aspect ce contrazice susţinerile administratorului, în sensul că această din urmă creditoare urmăreşte înlocuirea sa, pentru a avea control asupra procedurii şi pentru a o dirija în sensul dorit. De altfel, pentru conduita culpabilă a debitoarei aflate în insolvenţă sau a unui creditor, există căi legale de sancţionare, astfel încât procedura concursuală să îşi atingă obiectivul – plata datoriilor debitoarei.

Urmărind procedura derulată, judecătorul sindic a reţinut faptul că, la data de 23.10.2012, s-a publicat tabelul preliminar de creanţe, în care figurau ca şi creditori B. T., cu un procent de 44,03 % din totalul creanţelor, DGFP cu un procent de 0,11%, SC MTC AE SRL cu un procent de 55,81 % si E-ON cu un procent de 0,04%.

La data de 22.02.2013, ulterior soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar,  administratorul judiciar a publicat tabelul definitiv al creanţelor, în care figurau următorii creditori: B.T. SA cu un procent de 43,98 %, Primăria mun. F. cu un procent de 0,11%, DGFP cu un procent de 0,11% , SC MTC AE cu un procent de 55.75 %, E-ON, cu un procent de 0,04% Ulterior, la data de 27.08.2013, s-a întocmit de către administratorul judiciar, fără nicio justificare, tabelul definitiv consolidat şi actualizat al creanţelor, acesta fiind anulat prin sentinţa civilă nr.916/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, irevocabilă. 

Ulterior tabelului din 27.08.2013 au mai fost întocmite alte tabele definitive, care însă nu au fost analizate în cauza de faţă, dat fiind că acestea fac obiectul unor dosare separate,  ca urmare a contestării lor şi care nu au fost soluţionate.

S-a mai  reţinut că, în cadrul şedinţei Adunării Creditorilor din data de 18.12.2012, s-a aprobat o ofertă financiară privind cumpărarea unor bunuri imobile situate în mun. Iasi, proprietatea debitoarei.

La data de 25.03.2013, debitoarea a depus plan de reorganizare a activităţii, plan confirmat de către judecătorul sindic prin sent.nr.1519/12.11.2013, confirmat de societatea  creditoare MTC AE figurează cu o pondere de 55,75% din totalul pasivului, pondere cu care figura şi în tabelul definitiv de creanţe afişat la 22.02.2013.

 Prin sent.civ.nr.1316/04.11.2014 pronunţată de Tribunalul Suceava, executorie, s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 29.01.2014, instanta retinând că in mod nejustificat s-a trecut peste calitatea de creditor majoritar de la acel moment al unei creditoare si că s-a aprobat propunerea administratorului judiciar de evaluare si punere în vânzare a unor bunuri imobile, contra celor stabilite prin planul de reorganizare, confirmat de către instanţă. Astfel, la f.207 dosar insolvenţă, s-a consemnat că, în perioada reorganizării judiciare, debitoarea în cauză îşi propune continuarea activităţii, printre altele, prin obţinerea de lichidităţi, prin vânzarea parţială de active din averea debitoarei, care nu sunt indispensabile derulării activităţii si a căror înstrăinare nu are un impact negativ asupra demersurilor de redresare si salvgardare a agentului economic.  In acest context, la.cap.6.2.1 din plan, s-a stabilit că vor fi vândute doar activele care prin înstrăinare nu vor afecta desfăşurarea activităţii debitoarei, respectiv activul „depozit si terenul aferent” situate în mun.Iasi. Or,  prin hotărârea din 29.01.2014, s-a decis la pct.1 pe ordinea de zi şi aprobarea raportului de evaluare privind bunurile imobile situate in mun. Fălticeni, deşi cu privire la aceste imobile nu s-a decis vânzarea prin planul de reorganizare.

Ulterior, la 31.01.2014, administratorul judiciar a emis si regulamentul de vânzare a bunurilor imobile sus – indicate, depozitul de mărfuri si birourile situate in Fălticeni, făcând obiectul licitaţiilor publice.

S-a mai reţinut că, în cuprinsul cererii de înlocuire formulată de creditoarea SC MTC AE, s-a invocat neîndeplinirea atribuţiilor administratorului judiciar privind asigurarea recuperării creanţelor pe care debitoarea le înregistrează la diferiţi beneficiari, atribuţii care se subsumează disp.art.20  alin. l din Legea 85/2006. 

S-a reţinut de asemenea, că administratorul judiciar şi-a motivat această atitudine pe nepredarea întregii evidente contabile de către debitoare şi pasivitatea administratorului statutar al debitoarei. S-a reţinut şi existenţa unor dosare de executare silită in curs, pentru recuperarea creanţelor debitoarei faţă de proprii debitori, aspect adus la cunoştinţa administratorului judiciar cel târziu în şedinţa publică din 23.09.2014, când creditoarea MTC AE a depus înscrisurile din care rezultă faptul existentei unor creanţe nerecuperate. Or, până la data prezentei, nu s-a făcut dovada efectuării nici unui demers pe lângă executorii judecătoreşti  pentru identificarea si încasarea creanţelor.

Judecătorul sindic a apreciat astfel că, comportamentului administratorului judiciar de a întocmi un tabel definitiv actualizat în procedura reorganizării, ulterior afişării celui definitiv, fără explicaţie legală, în scopul exclusiv de a elimina calitatea de creditor majoritar a unuia din creditori (indiferent de legătura acestui creditor cu debitoarea), de a derula procedura cu încălcarea planului de reorganizare confirmat de instanţă şi de a nu lua masurile care se impun pentru recuperarea creanţelor debitoarei (nu doar pentru înstrăinarea bunurilor acesteia)  constituie motiv temeinic în sensul art.22 alin.2 din Legea 85/2006 pentru  a se proceda din oficiu la înlocuirea acestuia. Procedând in modul indicat mai sus, administratorul judiciar a creat cadrul pentru nesocotirea atât a intereselor debitoarei, dar şi a creditorilor acesteia, iar prin întocmirea de acte criticabile, s-a produs indirect tergiversarea procedurii, ca efect al contestaţiilor formulate şi al aşteptării soluţionării acestora.

Judecătorul sindic  a apreciat că nu poate fi reţinut niciunul din motivele exoneratoare de vinovăţie indicate în nenumăratele precizări si note de concluzii, nici unul neputând fi calificat ca „obiectiv” şi de natură să justifice neîndeplinirea corespunzătoare a atributiilor administratorului judiciar, sens în care, în temeiul art.22 alin.2 din Legea 85/2006, din oficiu  a procedat la înlocuirea administratorului judiciar M. IPURL cu G. I. IPURL.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs lichidatorul judiciar M. IPURL Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În  dezvoltarea motivelor de recurs, care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 din Codul de procedură, recurentul a solicitat instanţei de control judiciar, ca urmare a analizării  recursului să  reţină faţă de acesta lipsa motivelor temeinice în sensul prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006.

A precizat faptul că, în speţă, instanţa de judecată a înţeles să aplice prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006, reţinând aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii  recurată, motive temeinice de înlocuire a sa, motive ce nu au fost expuse verbal în şedinţa de judecată în vederea formulării apărării necesare şi ca atare se impune  analizarea în sensul prevederilor L.85/2006 a motivelor reţinute de instanţa de fond sub aspectul motivării încheierii recurate în raport de situaţia de fapt din dosarul de fond.

A învederat faptul că, judecătorul sindic a apreciat incidenţa prev. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv a reţinerii „motivelor temeinice” prin însuşirea punctului de vedere al creditorului MTC AE, aflat în vădit conflict de interese cu debitoarea conf. prev art 17 a lin. 5 din L85/2006, sancţionând astfel cu înlocuirea sa  pentru  presupusele fapte, respectiv, încălcarea planului de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special, precum şi lipsa măsurilor în vederea recuperării creanţelor şi, întocmirea succesivă a tablourilor de creanţă fără explicaţii cu scopul eludării unui creditor, respectiv MTC AE.

A arătat că la data de 25.03.2013, debitoarea prin administrator special K. I. a depus la dosarul cauzei Planul de reorganizare al activităţii economice împreună cu programul de plată al creanţelor conf.art.94 alini, lit. a) din L85/2006, iar la data de 10.03.2013 Adunarea  creditorilor  legal  convocată  de  către administratorul judiciar  a aprobat în temeiul art. 101 din L.85/2006 planul de reorganizare propus de către administratorul special, confirmat  prin sentinţa nr. 1519/12.11.2013. Astfel, în raport cu dispoziţiile instanţei de judecată începând cu data de 12.11.2013, faţă de debitoare s-au născut obligaţiile asumate prin planul de reorganizare propus creditorilor plan care a beneficiat de un vot favorabil din partea acestora

Având la bază temeiurile legale după care debitorul îşi desfăşoară activitatea în cadrul procedurii de reorganizare judiciară în raport cu prevederile planului propus şi asumat de administratorul special,  a solicitat să se reţină confuzia instanţei cu privire la entităţile si calitatea procesuală a participanţilor în cadrul procedurii de reorganizare.

Judecătorul sindic a apreciat în mod eronat faptul că administratorul judiciar aplică în mod efectiv prevederile planului de reorganizare, lăsând astfel fără efecte juridice instituţia administratorului special prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 18 alin. 1 coroborat cu prev. art 103 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, transferând fără nici un teniei juridic atribuţiile asumate de administratorul special prin planul de reorganizare asumat faţă de creditori în sarcina sa, înţelegând să-l sancţioneze prin aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006.

Astfel, prin transferul nelegal şi nefondat de atribuţii si obligaţii instituit de instanţa de fond în sarcina sa, fără a-i fi aduse la cunoştinţa  sa, instanţa de fond nu doar că nu valorifică instituţia administratorului special în conformitate cu intenţia legiuitorului care a instituit o calitate specială în cadrul procedurii de reorganizare, lăsând astfel la decizia  foştilor administrator statutari posibilitatea mandatării unei persoane, care în baza mandatului încredinţat şi cu aplicarea corespunzătoare a prev. art. 18 coroborat cu art. 103 alin. 3 din L.85/2006 să administreze activitatea de reorganizare judiciară cu scopul implementării măsurile propuse în planul de afaceri ce îmbracă forma planului de reorganizare judiciară votat de creditori, ci dispune sancţionarea administratorului judiciar prin aplicarea prev. art 22 alini din Legea nr. 85/2006 ) pentru neîndeplinirea mandatului acordat de fostul administrator statutar unei terţe persoane:

A precizat faptul că, prin Legea Insolvenţei dreptul de reprezentare al debitorului pe perioada cât acesta îşi păstrează administrarea afacerii proprii, este atribuit administratorului special, însă printr-o anumită confuzie creată de instanţa de fond, aceasta a transpus in sarcina administratorului judiciar M. IPURL anumite responsabilităţi care, de drept, s-au născut în mandatul asumat de administratorul special K. I., acesta fiind reprezentantul legal al asociaţiilor cu rol activ in cadrul procedurii de reorganizare.

Totodată, a adus la cunoştinţa instanţei de fond în repetate rânduri prin rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei, lipsa de diligenţă a administratorului special numit în prezentul dosar, însă singura măsură dispusă de către instanţa de fond a constat în sancţionarea sa,  prin aplicarea prev. art, 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 motivat de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de terţe persoane (administratorul special), fără a face o limitare între momentul naşterii obligaţiilor rezultate din mandatul special si obligaţia subscrisei strict de supraveghere a modului de derulare a planului de reorganizare în sensul prev. art. 103 alin, 2 din L.8S/2006, în raport cu stadiul juridic al dosarului de fond - reorganizare judiciară condusă de administrator special confirmată de judecătorul sindic;

Cu privire la tabloul de creanţă, rezultă că  unul din motivele reţinute de instanţa de judecată faţă de administratorul judiciar în aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006, a constat în sancţionarea comportamentului administratorului judiciar de întocmire a tablourilor de creanţă, fără explicaţii legale, în scop exclusiv de a elimin calitatea de creditor majoritar o unuia din creditori, astfel, deşi reţinerea instanţei de judecată cu privire la acest aspect nu este motivată, în fapt şi în drept în sensul prev  de art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă,  care consacra principiul general privind motivarea hotărârilor, astfel judecătorii sunt datori sa arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, în cazul de faţă, instanţa de fond a redat unilateral numai concluziile unui creditor şi deşi ne afla în situaţia prev. de art. 22 alin. 2  din Legea nr.85/2006, fără a se analiza nici un mijloc de proba administrat de către ea şi fără a se arăta motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, că actele administrative întocmite  sunt nelegale.

 Astfel, din analizarea situaţiei prezentată judecătorului sindic, prin rapoartele de activitate succesive depuse la dosarul cauzei, precum şi prin supunerea aprobării Comitetului creditorilor la data de 26.03.2014 a raportului cuprinzând demersurile efectuate în sensul aplicării prev. art. 66 faţă de prev. art. 41 din L.85/2006, conform  Procesului Verbal al  comitetului creditorilor din data de 26.11.2014 depus la dosar spre ştiinţa judecătorului sindic şi a creditorilor, publicat în BPI, rezultă fără echivoc faptul că, reţinerea instanţei de fond cu privire la modul de întocmire a tablourilor de creanţe cu scopul exclusiv de eliminare a unui creditor, respectiv MTC AE  nu este motivată  şi nici fundamentată.

A subliniat faptul că, analizarea cererilor de creanţă accesorii este atributul exclusiv al administratorului judiciar, cu care a fost investit în cadrul procedurii de insolvenţă, fiind  vorba de creditorul garantat B. T. SA,  ce a acordat creditele bancare debitoarei, astfel încât, tablourile de creanţe succesive au întocmite în conformitate cu prev. art. 41 din Legea nr. 85/2006 şi nu poate constitui un motiv temeinic prevăzut art. 22 alin. 2 din L.85/2006 în sensul înlocuirii practicianului in insolvenţă.

 Fiind un act de voinţă exprimat de către creditori, participarea la procedura de insolvenţă este opţională, cererea de creanţă formulată de creditor fie în baza art. 64 , fie in baza art. 41. alin, 2 din L.85/2006 , naşte obligaţii în sarcina administratorul judiciar, în sensul interpretării acesteia conf. art. 66 dinL.85/2006, context în care administratorul judiciar nu poate ignora solicitările formulate de creditori exprimate prin cereri de creanţe ca urmare a drepturilor procesuale conferite de legiuitor, astfel obligaţia de verificare, analizare si înscriere la masa credală a unui creditor nu poate constitui premisele reţinute de instanţa de fond in cuprinsul soluţiei pronunţată.

 Astfel, în baza prevederilor Legii nr.85/2006 coroborată cu prevederile Codului de procedură civilă, a principiului legalităţii, egalităţii părţilor şi a disponibilităţii în ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii,  a apreciat că instanţa de fond nu poate să dispună peste textul de lege,  adică ignorarea cererilor de creanţă accesorii cu care a fost investită.

 A mai arătat că, judecătorul sindic, procedând la soluţionarea sesizării din oficiu şi-a însuşit simpla  afirmaţie formulată de creditorul MTC AE aflat in conflict de interese cu debitoarea, abdicând de la principiul rolului activ al judecătorului. Or, în cazul de faţă cu ignorarea elementelor materiale (cereri de creanţă accesorii) existente fizic la dosarul cauzei şi fără analizarea raţionamentului administratorului judiciar expus în rapoartele depuse la dosarul cauzei, s-a reţinut în mod total eronat şi nefondat scopul exclusiv de eliminare a unui creditor de la masa credală, context în care apreciază raţiunea legiuitorului privind edictarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006  în sensul sancţionării administratorului judiciar pentru motive temeinice şi culpabile dovedite şi nu  pentru opiniile exprimate în cursul procedurii de insolvenţă pe care o manageriază, opinii exprimate prin actele de procedură întocmite în conformitate cu prev. art. 20 din Legea nr. 85/2006, respectiv, rapoarte de activitate, tabele de creanţă, sau alte acţiuni pentru care legiuitorul a stabilit individual căile de atac corespunzătoare si in nici un caz înlocuirea practicianului in insolvenţă.

În acest context, a solicitat să se reţină faptul că, instanţa de fond a aplicat o sancţiune faţă de ea în lipsa elementelor care să ateste existenţa certă si neîndoielnică a motivelor temeinice avute in vedere de legiuitor la data edictării textului de lege (art.22 alin. 2), astfel, motivele subiective emanate din grave confuzii cu privire la identitatea participanţilor în cadrul procedurii de insolvenţă in diferite stadii procedurale}, participanţi în sarcina cărora legiuitorul a stabilit in mod exclusiv atribuţii si responsabilităţi, precum şi raţionamentul administratorului judiciar cu privire la modul de analizarea si acceptare la masa credală a pretenţiilor creditorilor, nu pot constituii motive temeinice în vederea înlocuirii practicianului în insolvenţă.

De asemenea, a solicitat să se reţină că, nu orice culpă sau omisiune a practicianului în insolvenţă poate constitui un motiv temeinic de înlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor (şi nu interesele individuale a unui creditor), în speţă, nefiind dovedită prejudicierea intereselor colective ale creditorilor prin managementul aplicat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a criticilor invocate, Curtea a constatat recursul  nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 22 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2006 „În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.”

 Se remarcă astfel faptul că legiuitorul creează posibilitatea ca judecătorul sindic să procedeze la înlocuirea administratorului judiciar confirmat, fie din oficiu, fie la cererea comitetului creditorilor, cu îndeplinirea condiţiei sine qua non, respectiv existenţa şi dovedirea motivelor temeinice.

De principiu, se impune precizarea că, în speţă, M. IPURL a fost confirmat în calitate de administrator judiciar al debitoarei, ca urmare a solicitării acesteia şi a votului pozitiv acordat de creditorii S MTC AE S.R.L. şi DGFP, creditoarea B.T. exprimând un vot negativ, situaţie ce rezultă din procesul verbal al Adunării creditorilor din 27.11.2012 şi contrazice apărarea administratorului judiciar în sensul că, această creditoare SC MTC AE S.R.L. doreşte înlocuirea sa pentru a deţine controlul asupra procedurii de insolvenţă.

Oricum, dispoziţiile speciale ale legii nu sancţionează conduita incorectă a unui creditor, care, poate manifesta rea-credinţă  în derularea procedurii colective, ci sancţionează atitudinea administratorului judiciar, care, prin încălcarea atribuţiilor stabilite în sarcina sa de legiuitor, prin săvârşirea unor fapte sau prin omiterea derulării unor acţiuni specifice şi necesare procedurii, prejudiciază interesele creditorilor.

Considerentele expuse în mod pertinent şi coincis în sentinţa atacată, se circumscriu unei analize judiciare realizată în mod obiectiv de judecătorul sindic, care, a reţinut că, aspecte precum întocmirea nejustificată a unui tabel definitiv actualizat în procedura reorganizării, ulterior afişării celui definitiv, derularea procedurii cu încălcarea planului de reorganizare confirmat de instanţă şi neîndeplinirea obligaţiei de recuperare a creanţelor debitoarei constituie „motive temeinice” pentru înlocuirea din oficiu a administratorului judiciar.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că motivarea amplă a recursului vizează doar un prim aspect, cel al întocmirii tabelelor de creanţe pe parcursul procedurii de insolvenţă, recurentul omiţând a răspunde criticilor judecătorului sindic referitoare la continuarea procedurii cu încălcarea planului de reorganizare şi lipsa interesului pentru recuperarea creanţelor debitoarei, împrejurare ce întăreşte convingerea instanţei de recurs asupra faptului că susţinerile instanţei de fond nu pot fi combătute şi înlăturate.

În acest context, Curtea a apreciat că în tabelul definitiv de creanţe publicat la data de 22.02.2013 administratorul judiciar a menţionat creanţe eronate în raport de cele evidenţiate în tabelul preliminar de creanţe iar tabelul definitiv consolidat şi actualizat al creanţelor întocmit de administratorul judiciar la data de 27.08.2013 a fost anulat de judecătorul sindic prin sentinţa civilă nr. 916/27.06.2014 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7312/10.10.2014 a Curţii de Apel Suceava, care a reţinut că nu se justifică întocmirea acestui tabel  în condiţiile în care nu a existat o compensare reală a creanţelor solicitată de creditoarea SC MTC AE, fapt ce a determinat descalificarea acestui participant la procedură.

Pe de altă parte, deşi în planul de reorganizare a societăţii – debitoare, confirmat de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 1519/12.11.2013 s-a consemnat că în perioada de reorganizare judiciară vor fi vândute active din averea debitoarei care nu vor afecta desfăşurarea activităţii, respectiv „depozite şi terenul aferent” situate în mun. Iaşi, prin hotărârea Adunării creditorilor din 29.01.2014 s-a aprobat propunerea administratorului judiciar M. IPURL de aprobare a raportului de evaluare şi vânzarea bunurilor imobile situate în mun. Fălticeni, str. Republicii nr. 18, acţiunea administratorului judiciar fiind în mod vădit derulată cu nesocotirea celor statuate de judecătorul sindic şi confirmă încălcarea flagrantă a atribuţiilor legale de către recurent.

Curtea constată de asemenea şi neîndeplinirea corespunzătoare de către administratorul – recurent a obligaţiei prev. de art. 20 alin. 1 lit. l) din  Legea nr. 85/2006, în sensul a depune diligenţe în vederea recuperării creanţelor debitoarei, în condiţiile în care, din înştiinţările emise de executorii judecătoreşti care efectuau procedurile de executare  silită în favoarea creditoarei SC M.T.C. S.R.L. (debitoarea din procedura insolvenţei), se reţine că administratorul judiciar nu a formulat o cerere de continuare a executării silite, fapt ce demonstrează lipsa de interes pentru gestionarea intereselor debitoarei.

Nu a fost reţinută susţinerea administratorului judiciar, potrivit căreia în perioada de observaţie şi de reorganizare are exclusiv rolul de supraveghetor  al activităţii debitoarei, întrucât  conducerea şi administrarea societăţii se află în sarcina administratorului special, dat fiind faptul că, considerentele expuse vizează inclusiv perioada de început a procedurii de insolvenţă deschisă la data de 11.09.2012, planul de reorganizare fiind confirmat ulterior, prin sentinţa nr. 1519/ 12.11.2013, or, încălcarea atribuţiilor stabilite de legiuitor în sarcina sa nu au permis realizarea scopului legii speciale, respectiv, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoare  aflate în insolvenţă.

În considerarea celor reţinute, constatând că nu sunt date motivele de recurs invocate şi că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă din 1865, a respins recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare