Cerere de revizuire. Condiţii

Decizie 5/R din 20.01.2015


Codul de procedură civilă: art. 322 pct. 5.

Ipoteza vizată de art. 322 pct. 5 teza a II-a Cod procedură civilă se referă la situaţia desfiinţării sau modificării hotărârii unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, aşadar, se are în vedere, ca primă condiţie, existenţa unei hotărâri care a fost ea însăşi desfiinţată sau modificată, iar o a doua condiţie este ca aceasta să fi avut un rol determinant în pronunţarea hotărârii a cărei retractare se urmăreşte, adică să fi constituit chiar suportul ei probator.

Prin urmare, textul legal în discuţie are în vedere situaţia desfiinţării sau modificării unei hotărâri judecătoreşti, iar nu  a unui act administrativ. Sentinţa civilă nr. 4660/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele textului legal în discuţie, întrucât nu a stat la baza pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar HG nr. 737/2010 este un act administrativ, astfel că nu se încadrează în cerinţa menţionată.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg.-Mureş la data de 25 noiembrie 2014 sub nr. 427/43/2014, revizuenta M. D.  a formulat o cerere de revizuire a deciziei nr. 1302/R din 22.08.2012 pronunţate în dosarul nr. 8774/107/2010 a Curţii de Apel Tg.-Mureş, solicitând schimbarea deciziei atacate şi respingerea recursului promovat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 681 din 23 februarie 2011 a Tribunalului Alba.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 4660 din 05.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 11879/2/2010, s-a dispus anularea în parte a HG nr. 737/2010, în ceea ce priveşte Metodologia de aplicare a Legii nr. 119/2010 privind recalcularea pensiilor de serviciu, sentinţa fiind irevocabilă.

Cum decizia de recalculare a drepturilor de pensie a fost emisă în baza HG nr. 737/2010, ca urmare a desfiinţării acestui act normativ, decizia este nulă şi fără temei juridic.

În drept, revizuenta a invocat dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Alba a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, subliniind că nu este incident motivul de revizuire invocat de către revizuentă, recalcularea pensiei acesteia fiind făcută în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care este în vigoare.

În dovedire, la dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: certificat eliberat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 11879/2/2010 (fila 8 dosar),  sentinţa civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011, pronunţată de  Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 11879/2/2010 (filele 9-26 dosar).

Analizând cererea de revizuire formulată, instanţa a constatat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1302/R din data de 22.08.2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg.-Mureş, în dosarul nr. 8774/107/2010, s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei nr. 681 din 23.02.2011 a Tribunalului Alba şi s-a dispus modificarea în parte a acestei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta M. D. .

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 119/2010 intimata a emis decizia nr. 185350 din 15.09.2010, prin care a revizuit pensia de serviciu a reclamantei, stabilită prin decizia cu acelaşi nr. din data de 27.02.2009, în urma recalculării rezultând o pensie de asigurări sociale de 1536 lei.

Instanţa a mai reţinut că prin aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2010 nu a avut loc o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici ale art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a constatat că decizia a cărei revizuire se solicită este pronunţată de o instanţă de recurs care evocă fondul, încadrându-se în dispoziţiile art. 322 Cod procedură civilă şi este formulată în termenul prev. de art. 324 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat, cel prev. de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se referă la situaţia în care după pronunţarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, s-a desfiinţat sau modificat hotărârea  unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea  a cărei revizuire se cere.

În speţă, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele reglementate de textul legal anterior citat.

Astfel, s-a susţinut de către revizuentă că există un raport de cauzalitate între HG nr. 737/2010 care a fost  anulată şi decizia atacată cu revizuire, prima având un rol determinant în pronunţarea deciziei a cărei retractare se urmăreşte, apreciindu-se că ar fi incidentă a doua teză a textului legal indicat.

Ipoteza vizată de art. 322 pct. 5 teza a II-a Cod procedură civilă se referă la situaţia desfiinţării sau modificării hotărârii unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, aşadar, se are în vedere, ca primă condiţie, existenţa unei hotărâri care a fost ea însăşi desfiinţată sau modificată, iar o a doua condiţie este ca aceasta să fi avut un rol determinant în pronunţarea hotărârii a cărei retractare se urmăreşte, adică să fi constituit chiar suportul ei probator.

Prin urmare, textul legal în discuţie are în vedere situaţia desfiinţării sau modificării unei hotărâri judecătoreşti, iar nu  a unui act administrativ. Sentinţa civilă nr. 4660/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele textului legal în discuţie, întrucât nu a stat la baza pronunţării hotărâri a cărei revizuire se cere, iar HG nr. 737/2010 este un act administrativ, astfel că nu se încadrează în cerinţa menţionată.

În plus, astfel cum am reţinut anterior, în decizia pronunţată de Curtea de Apel Tg.-Mureş nu s-a făcut nicio referire la HG nr. 737/2010, ci la dispoziţiile Legii nr. 119/2010, din cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se solicită nerezultând că un rol determinant în pronunţarea hotărârii l-ar fi avut  HG nr. 737/2010.

Pentru considerentele expuse, constatând că situaţia invocată de revizuentă, respectiv anularea HG nr. 737/2010, nu atrage incidenţa niciuneia din ipotezele reglementate de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 326 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta M. D.  împotriva deciziei nr. 1302/R din 22.08.2012 a Curţii de Apel Tg.-Mureş pronunţate în dosarul nr. 8774/102/2010.