Conflict de competenţă. Minor. Anulare certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap

Sentinţă civilă 4/C din 29.01.2015


Codul de procedură civilă: art. 95 pct. 1;

H. G. nr. 1437/2004: art. 10 alin. 2, 3;

Legea nr. 554/2004: art.  10 alin. 1;

Legea nr. 272/2004.

Raportat la dispoziţiile art.95 pct.1 C.pr.civ. şi art. 10 al.1 din Legea nr.554/2004 precum şi la obiectul cererii de chemare în judecată care vizează un act administrativ emis de o autoritate publică,  întrucât prin lege specială nu se prevede altfel, competenţa de soluţionare a cererii de anulare a certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Prin cererea formulată la data 09 octombrie 2014, reclamanta P. D., în calitate de reprezentant legal al minorului P. D. D., a solicitat anularea certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială, anularea certificatului de încadrare a copilului în gradul accentuat de handicap şi stabilirea stării de sănătate printr-o expertiză şi obligarea la emiterea unui alt act, ce va reflecta starea reală de sănătate a copilului cu implicaţiile aferente.

Prin Încheierea nr. 29 din 9 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus trimiterea dosarului Secţiei civile din cadrul Tribunalului Mureş, având în vedere obiectul cauzei precum şi calitatea reclamantului, care este minor şi încadrat în grad de handicap şi care necesită protecţie specială potrivit Legii nr. 272/2014.

Prin Încheierea civilă nr. 15/C din 20 ianuarie 2015 s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, reţinându-se că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică în sensul art. 2 din Legea 554/2004 astfel că judecarea contestaţiei formulate împotriva acestuia revine potrivit art. 1 alin 1 din acelaşi act normativ, secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Mureş.

Pentru a aprecia în acest fel instanţa reţinut că emitentul actului este potrivit art. 1 HG 1437/2004 un organul de specialitate, fără personalitate juridica al consiliului judeţean cu activitate decizionala în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Mai retine instanţa că stabilirea încadrării copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap reprezintă o atribuţie a acestei comisii prevăzută la art. 2 alin1  lit. a din HG 1437/2004 asupra căreia comisia se pronunţă prin hotărâre pe baza voturilor majorităţii membrilor ei.

În conformitate cu art. 18 alin 2 din Gf 1437/2004 certificatul de încadrare a copilului în grad de handicap constituie o anexa a hotărârii comisiei şi face parte integranta din aceasta.

S-a reţinut în continuare ca luarea hotărârii de către comisie se face potrivit art. 20 şi 23 din acelaşi act normativ pe baza criteriilor medicale de încadrare a copilului într-un grad de handicap aprobate prin ordin comun al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului Ministerului Sănătăţii şi Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap. Se retine că criteriile medicale sunt prevăzute de acelaşi act normativ (Ordinul comun 762/1992/2007 al Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Sanse şi al Ministerului Sănătăţii astfel cum a fost modificat) atât pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor adulte cât şi a copiilor şi ca în privinţa contestării certificatelor de încadrare în grad de handicap privitoare la adulţi competenta de soluţionare este prevăzută în mod expres de art. 90 indice 2 alin 4 din Legea 448/2006 în favoarea secţiei de contencios a tribunalului.

S-a mai reţinut că în conformitate cu art. 18 alin 1 şi 5 din acelaşi act normativ hotărârea comisiei privitoare la încadrarea copilului în grad de handicap se redactează în 3 zile de la data tinerii şedinţei şi se comunica persoanelor interesate în 5 zile de la aceeaşi dată prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

S-a reţinut de asemenea că atribuţia privind încadrarea copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea profesionala a acestora este o atribuţie distinctă de cea privind stabilirea măsurilor de protecţie speciala în condiţiile legii, fiind enumerata distinct în cadrul art. 2 alin 1 din HG 1437/2004.

Prin urmare,  în cauza nu sunt incidente dispoziţiile speciale cuprinse în art. 10 alin 3 din Hg 1437/2004 care trimit la regulile speciale de procedura instituita de Legea 272/2004 pentru a fi atrasă competenta completului specializat de minori şi familie din cadrul secţiei civile a Tribunalului Mureş. Aceasta deoarece din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii raportat la ansamblul actului normativ reiese că acestea se refera strict la hotărârile prin care comisia stabileşte o măsură de protecţie speciala de natura celor enunţate în alineatul 2 al aceluiaşi articol, în exercitarea atribuţiei enumerate la art. 2 alin 1 lit. b din Hg 1437/2004. Se retine ca pentru celelalte hotărâri ale comisiei procedura este reglementata de art. 18 al aceluiaşi act normativ la care am făcut referire mai sus şi care de altfel enunţa în cuprinsul său şi hotărârea dată în privinţa încadrării minorului în grad de handicap.

De altfel, regulile speciale de procedura cuprinse în Legea 272/2004 la care face trimite art. 10 alin 3 din HG 1437/2004 se referă, astfel cum reiese din textul art. 133 alin 1 al Legii 272/2004, la cauzele privind stabilirea masurilor de protecţie specială, respectiv masurile prevăzute la art. 59 din Legea nr.272/2004 –plasament, plasament în regim de urgenta şi supraveghere specializata – iar nu la orice măsură luată în vederea protejării drepturilor minorilor consfinţite de Legea nr. 272/2004.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că există un conflict de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 136 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cele două instanţe menţionate anterior declinându-şi reciproc competenţa de soluţionare a cererii.

Analizând actele dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Raportat la obiectul cauzei dispoziţiile art.10 al.3 din H.G. nr. 1439/2004, care se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecţie specială a copiilor  şi care trimit la regulile speciale de procedură instituită de Legea nr.272/2004 pentru a fi atrasă competenţa completului specializat de minori şi familiei din cadrul secţiei civile a Tribunalului Mureş nu sunt aplicabile.

Dealtfel un argument în plus că în cauza de faţă nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prev. de L. nr.272/2004 îl reprezintă şi prevederile de la al.2 al art. 10 din H.G. nr. 1437/2004 din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului şi nu este vorba despre orice hotărâre. Pentru celelalte hotărâri ale comisiei procedura este reglementată de art.18 al aceluiaşi act normativ.

Conform dispoziţiilor art.10 din Legea nr. 554/2004 competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este  reglementată de două criterii : poziţionarea autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice şi valoarea care face obiectul actului administrativ contestat.

Potrivit primului criteriu litigiul privind actele administrative încheiate de o autoritate publică în sensul art.2 din Legea nr.554/2004 se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Raportat la dispoziţiile art.95 pct.1 C.pr.civ. şi art. 10 al.1 din Legea nr.554/2004 precum şi la obiectul cererii de chemare în judecată care vizează un act administrativ emis de o autoritate publică, se constată competenţa de soluţionare a cauzei de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş, întrucât prin lege specială nu se prevede altfel.

Având în vedere dispoziţiile art.136 Cod pr. civ. se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Tribunalului Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal.