Lovire sau alte violenţe

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SĂVENI

SENTINŢA PENALĂ NR.

Şedinţa publică de la 09  februarie 2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte - XXXXXXXXXXXX

Grefier – XXXXXXXXXXX

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni reprezentat de

Procuror XXXXXXXXXXX

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul XXXXXXXXXXX, persoană vătămată XXXXXXXXXXX, parte civilă XXXXXXXXXXX,  având ca obiect comiterii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din 26.01.2015, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când judecătorul a stabilit că pronunţarea va avea loc la data de 09.02.2015, când a dispus următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul emis la data de 30.07.2014, în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe în data de 31.07.2014, sub nr. 1474/297/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, în oraş XXXXXXXXXXX, jud. XXXXXXXXXXX, cu domiciliul în oraş XXXXXXXXXXX, jud. XXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XXXXXXXXXXX, nr. XXXXXXXXXXX, eliberată de SPCLEP XXXXXXXXXXX, CNP: XXXXXXXXXXX, sub aspectul comiterii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de inculpare s-a reţinut în esenţă că în data de 08.02.2014, în jurul orelor 23:30, inculpatul XXXXXXXXXXX, împreună cu numitul XXXXXXXXXXX, au lovit-o pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate XXXXXXXXXXX (f. 9-12, d.u.p.), declaraţiile martorilor XXXXXXXXXXX (f. 24-27, d.u.p.), XXXXXXXXXXX (f. 28-31, d.u.p.), XXXXXXXXXXX (f. 32-34, d.u.p.),  XXXXXXXXXXX (f. 35-37, d.u.p.),  declaraţiile inculpatului XXXXXXXXXXX (f. 15-19, d.u.p.), declaraţiile inculpatului XXXXXXXXXXX (f. 20-23d.u.p.) şi certificatul medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani (f. 13-14, d.u.p.).

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 01.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii. Totodată, prin aceeaşi încheiere, instanţa a dispus  desemnarea unui apărător din oficiu persoanei vătămate XXXXXXXXXXX, care la data faptei avea capacitate de exerciţiu restrânsă, având în vedere prevederile art. 93 alin. 4 Cod de Procedură Penală.

La primul termen de judecată din data de 10.11.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. Pen, a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa a procedat la aducerea la cunoştinţa inculpatului a drepturilor sale procesuale. Consimţind să dea declaraţia în cauză, la termenul din 10.11.2014, inculpatul a fost audiat, context în care inculpatul a învederat instanţei că recunoaşte fapta cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată şi a  a solicitat instanţei ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Declaraţia acestuia a fost consemnată şi ataşată la dosar (f. 102).

Cererea inculpatului XXXXXXXXXXX de a utiliza procedura prev. de art. 374 alin. 4 raportat la art. 375 Cod proc. penală, după punerea în discuţia părţilor, a fost repinsă de instanţă în temeiul art. 374 alin. 8 Cod proc. penală., întrucât instanţa a apreciat că pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei se impune readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

La acelaşi termen,  persoana vătămată XXXXXXXXXXX a învederat instanţei că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale şi a solicitat pentru dovedirea pretenţiilor civile încuviinţarea probei testimoniale, cu un martor, respectiv martorul XXXXXXXXXXX (f.122-123)

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii XXXXXXXXXXX (f. 121), XXXXXXXXXXX (f.122-123), XXXXXXXXXXX (f. 118-119),  XXXXXXXXXXX (f. 120) şi XXXXXXXXXXX (f. 119).

La termenul din 26.01.2015 instanţa din oficiu, în baza art. 386 Cod procedură penală, a pus în discuţia parţilor schimbarea încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracţiunea de de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a  Cod Penal

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească în condiţiile art.387 CPP, după închiderea dezbaterilor instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa constată dovedită vinovăţia inculpatului faţă de săvârşirea faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, reţinând următoarea situaţie de fapt ce concordă în mare parte cu cea expusă în actul de sesizare al instanţei:

În data de 08.02.2014, în jurul orei 23.30, persoana vătămată XXXXXXXXXXX s-a întâlnit în zona stadionului din oraşul Săveni cu martora XXXXXXXXXXX pentru a discuta despre mesajele schimbate în cursul respectivei zile de cei doi, şi în urma cărora se crease o stare relativ tensionată între persoana vătămată XXXXXXXXXXX şi martora XXXXXXXXXXX.

În timp ce discuta cu martora XXXXXXXXXXX, persoana vătămată XXXXXXXXXXX – aflat sub influenţa băuturilor alcoolice – a devenit extrem de nervos şi agresiv, context în care la faţa locului au venit inculpatul XXXXXXXXXXX însoţit de martorul XXXXXXXXXXX.

Conform declaraţiilor martorilor XXXXXXXXXXX (f. 121) şi XXXXXXXXXXX (f. 118), dar şi a persoanei vătămată XXXXXXXXXXX (f. 104) rezultă că inculpatul XXXXXXXXXXX şi martorul XXXXXXXXXXX au intervenit în discuţia tensionată dintre persoana vătămată XXXXXXXXXXX şi martora XXXXXXXXXXX, context în care persoana vătămată XXXXXXXXXXX l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpatul XXXXXXXXXXX. În urma loviturii primite inculpatul XXXXXXXXXXX l-a lovit la rândul său pe XXXXXXXXXXX cu pumnul în faţă – aşa cum rezultă din declaraţiile XXXXXXXXXXX (f. 121) şi XXXXXXXXXXX (f. 118) – şi ulterior cei doi au început să se îmbrâncească unul pe altul. În acest context, au sosit la faţa locului şi martorii XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, care au încercat să îi despartă pe inculpatul XXXXXXXXXXX şi pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, însă aceasta din urmă l-a lovit pe martorul XXXXXXXXXXX cu pumnul în zona feţei. Martorul XXXXXXXXXXX a ripostat şi l-a lovit pe XXXXXXXXXXX cu pumnul în zona feţei.

Din declaraţiile martorilor XXXXXXXXXXX (f. 121), XXXXXXXXXXX (f. 118-119),  XXXXXXXXXXX (f. 120) şi XXXXXXXXXXX (f. 119) rezultă că conflictul dintre persoana vătămată XXXXXXXXXXX, pe de o parte,  şi inculpatul XXXXXXXXXXX şi martorul XXXXXXXXXXX, pe de altă parte, a continuat o perioadă de timp, în cadrul căreia părţile implicate au continuat în principal să se îmbrâncească. În acest context, persoana vătămată XXXXXXXXXXX s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ unde a continuat să fie lovită de inculpatul XXXXXXXXXXX şi martorul XXXXXXXXXXX.

După ce conflictul s-a încheiat, inculpatul XXXXXXXXXXX, împreună cu martorii XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, pe de o parte şi martorii XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, pe de altă parte, au plecat de la locul unde a avut loc conflictul lăsând persoana vătămată XXXXXXXXXXX căzută la pământ, fără a-i acorda nici un ajutor.

Instanţa nu poate reţine declaraţia martorului XXXXXXXXXXX (f.122-123), care se afla la 20m de locul unde s-a desfăşurat conflictul, conform căruia persoana vătămată nu i-a lovit nici pe inculpatul XXXXXXXXXXX şi nici pe martorul XXXXXXXXXXX, acest aspect fiind recunoscut chiar de către persoana vătămată XXXXXXXXXXX în declaraţia dată faţa instanţei (f.104) şi rezultând din toate declaraţiile martorilor care au fost la faţa locului în momentul şi pe durata desfăşurării conflictului.

Rezultă astfel, din probele adminsitrate că persoana vătămată a fost cea care a iniţiat conflictul fizic cu inculpatul XXXXXXXXXXX, creându-i acestuia o stare de puternică tulburare ca urmare a unui act de violenţă fizică neprovocată, în condiţiile în care inculpatul nu a avut iniţial o atitudine agresivă faţă de persoana vătămată.

Cu toate acestea, inculpatul XXXXXXXXXXX a avut o reacţie disproporţionată faţă de actul provocator lovind persoana vătămată atât singur cât şi împreună cu martorul XXXXXXXXXXX – faţă de acesta din urmă fiind începută de altfel urmărirea penală, cauza fiind însă clasată ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată – semnificativ pentru activitatea infracţională fiind şi faptul că inculpatul a continuat să lovească persoana vătămată şi când aceasta a căzut la pâmânt.

Urmare a loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul capului care au făcut necesară spitalizarea acestuia, iar în urma examinării medico-legale la Serviciul Medico-Legal  Botoşani i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014  (f. 13-14, d.u.p.) în care se precizează că persoana vătămată prezenta la data examinării „tumefecţie echimotică, tumefacţie, echimoze, hemoragie subconjunctivală”, iar din documentaţia medicală a rezultat diagnosticul de „fractură oase proprii nazale pentru care s-a practicat reducere, incizie de hematom septal urmat de contenţie internă şi externă”,  necesitând pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere şi declaraţia inculpatului – care a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu -,  declaraţiile martorilor,  coroborată în mare măsură şi cu declaraţiile date de persoana vătămată, instanţa apreciază că vinovăţia inculpatului rezultă din probele administrate în cauză care se coroborează cu concluziile raportului medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014.

ÎNCADRAREA ÎN DREPT

Având în vedere că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal şi raportat la aspectul că fapta inculpatului XXXXXXXXXXX a fost comisă după intrarea în vigoare a Noului Cod penal - în data de 08.02.2014- , instanţa  constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod Penal, în temeiul principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Noul Cod Penal.

În drept  fapta inculpatului XXXXXXXXXXX care în data de 08.02.2014, în jurul orelor 23:30, împreună cu numitul XXXXXXXXXXX, au lovit-o pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal.

Din punct de vedere al laturii obiective elementul material al infractiunii de lovire sau alte violenţe s-a realizat în momentul în care inculpatul a săvârşit acte de violenţă asupra persoanei vătămate constând în lovirea acesteia cu pumnul în zona feţei şi ulterior cu pumnii şi picioarele atunci când persoana vătămată era căzută la pământ. Urmarea imediată a acţiunii fost atinsă atunci când persoanei vătămate i s-au cauzat suferinţe fizice şi  leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă există fiind dovedită şi prin concluziile raportului medico-legal care atestă faptul că leziunile suferite de persoana vătămată pot proveni prin lovirea acesteia cu miloace contodente şi pot data din 08.02.2014, dată la care s-a comis agresiunea .

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că atitudinea subiectivă a inculpatului  faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută art. 16 alin.3 lit.a Cod penal, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât şi a urmărilor produse de aceasta, chiar dacă inculpatul se afla într-o stare de încărcare nervoasă urmare a faptei provocatoare săvârşite de persoana vătămată.

Analizând condiţiile legale pentru ca instanţa să reţină circumstanţa atenuantă a provocării – prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal – se constatată că în prezenta cauză acestea sunt îndeplinite, în sensul că actul provocator a fost realizat prin violenţă fizică, a fost îndreptată împotriva inculpatului şi nu este imputabilă celui care a comis fapta în stare de provocare  - adică inculpatului XXXXXXXXXXX -, iar în ceea ce priveşte riposta (infracţiunea săvârşită în stare de provocare) se observă că aceasta a fost comisă faţă de persoana care a efectuat actul de provocare, a fost săvârşită cu intenţie directă, a  fost determinată de actul de provocare şi a fost săvârşită imediat după actul de provocare.

Din aceste considerente, în temeiul art. 386 Cod procedură penală,  va dispune schimbarea încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracţiunea de de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a  Cod Penal

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că fapta există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va angaja răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Individualizarea judiciară

În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcţie de: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În aprecierea gradului de pericol creat pentru valoarea ocrotită, instanţa va avea în vedere faptul că urmările produse asupra persoanei vătămate au fost destul de grave, astfel cum reiese din raportul medico legal depus la dosarul cauzei, aceasta necesitând un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Totuşi, având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (conform copiilor de pe cazierul judiciar  f. 45 d.u.p.), şi că a adoptat în faţa organelor judiciare, în ambele faze procesuale, o poziţie procesuală de recunoaştere şi regretare a faptei, solicitând  instanţei ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, săvârşind fapta în stare de provocare cauzat de actul de violenţă al persoanei vătămate, instanţa apreciază că dintre pedepsele alternativ prevăzute de textul art.193 alin.2 Cod penal este necesar a opta către pedeapsa amenzii.

Totodată, instanţa reţinând aceeaşi situaţie de fapt ca cea din actul de sesizare şi recunoscută de inculpat, va face aplicarea art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, având în vedere faptul că instanţa a respins cererea inculpatului ca judecata să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 375 Cod procedură penală, sens în care va reduce limitele de pedeapsă a amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe cu o pătrime. Astfel, având în vedere faptul că infracţiunea de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal este sancţionată cu pedeapsa închisoarii de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, precum şi faptul că art. 61 alin. 4 lit.c Cod penal  prevede între 180 şi 300 de zile de amendă atunci când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, instanţa făcând aplicarea art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, va dispune reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă a amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, rezultând astfel o limită minimă de 135 zile de amendă şi o limită maximă de 225 zile de amendă.

Totodată, reţinând circumstanţa atenuantă a provocării, instanţa va face aplicarea şi art. 76 alin. 1  Cod penal, care stipulează că în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime. Astfel, rezultă că raportat la limitele stabilite de instanţa în prezenta cauză  în urma aplicării art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală,  respectiv o limită minimă de 135 zile de amendă şi o limită maximă de 225 zile de amendă, aplicarea art. 76 alin. 1  Cod penal face ca limita minimă a amenzii pentru infracţiunea de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal  să fie de 90 zile de amendă, iar limita maximă de 150 zile de amendă.

Totodată, instanţa va avea în vedere art. 61 alin. 1 Cod Penal care prevede că cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor amendă, precum şi prevederile art. 61 alin. 2 Cod Penal care stipulează că cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa. Astfel, raportat la faptul că inculpatul XXXXXXXXXXX este elev, neavând nici un venit propriu, instanţa va stabili cuantumul unei zile-amendă în prezenta cauză în suma minimă de 10 lei pe zi.

În stabilirea cuantumul zilelor de amendă ce-i va fi aplicat inculpatului, instanţa se va orienta  spre minimul special stabilit mai sus şi va aplica inculpatului o pedeapsă cu  amenda de 90 zile de amendă, luând în considerare aspecte ce circumstanţiază fapta şi pe autorul acesteia, respectiv faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda de 900 lei (90 de zile de amendă X 10 lei pentru fiecare zi de amendă) este aptă să conducă la atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, apreciind că prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii inculpatul s-a dovedit nedemn de a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice precum şi de a ocupa o funcţie care  implică exerciţiul autorităţii de stat.

SOLUŢIONAREA LATURII CIVILE A CAUZEI

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa constată că în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti s-a constituit parte civilă persoana vătămată XXXXXXXXXXX (f.104).

Având în vedere acest cadru procesual, instanţa constată că acţiunea civilă promovată în cauză are temei legal, respectiv, disp. art. 19 alin. 1 Cod proc. pen. potrivit cărora acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.

Instanţa reţine că partea vătămată nu a solicitat daune materiale, însă a solicitat suma de 1500 lei cu titlu de daune morale. 

Cât priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă XXXXXXXXXXX, potrivit art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, această cerere trebuie analizată prin prisma condiţiilor stabilite de legea civilă.

Astfel, instanţa arată că leziunile fizice suferite, internarea medicală pentru tratament, efectuarea tratamentului ulterior externării au produs inevitabil persoanei vătămate un prejudiciu moral, afectând negativ participarea părţii civile la viaţa de familie, socială şi profesională, după cum rezultă din atât declaraţia persoanei vătămate cât şi a martorului XXXXXXXXXXX (f 122-123).

Cu toate acestea, având în vedere suma de 1500 solicitată de persoana vătămată, instanţa reţine că  însăşi condamnarea inculpatului este de natură a reprezenta o reparaţie morală pentru partea civilă mai sus menţionată, iar sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victima daunelor.

Mai mult, având în vedere suma de 1500 lei solicitată de persoana vătămată, instanţa reţine că, la stabilirea cuantumului sumei care poate fi acordată pentru compensarea acestor suferinţe, este necesar a se ţine cont şi de împrejurarea că există şi o culpă a victimei/persoanei vătămate în producerea conflictului care a avut ca urmare vătămarea acesteia (în speţa de faţă, instanţa reţinând circumstanţa legală a provocării inculpatului de către actul violent săvârşit de persoana vătămată).

Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, instanţa apreciază că acordarea unei sume în cuantum de 1.000 lei este suficientă pentru compensarea acestor suferinţe.

Astfel, instanţa,în temeiul art. 19 raportat la art.397 Cod procedură penală şi art.1349 şi art. 1357 Cod civil, va admite în parte acţiunea civilă, în parte,  şi va obliga pe inculpat la plata sumei de 1000 lei menţionate anterior.

DISPOZIŢII FINALE

În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de prezentul proces instanţa, având în vedere soluţia dată în cauză şi făcând aplicarea art . 398 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească statului suma de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi art. 272 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile privind apărătorii din faza urmăririi penale desemnaţi din oficiu, suma de 750 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţiilor nr. 994/01.04.2014 şi 995/01.04.2014, avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţie nr. 996/01.04.2014 urmând a fi avansată către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului Public, iar suma de 150 lei – avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţie nr. 97/2014, va fi avansată către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracţiunea de de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a  Cod Penal

Condamnă inculpatul XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, în oraş XXXXXXXXXXX, fără antecedente penale, la pedeapsa de 90 zile amendă, stabilind cuantumul zilei de amendă în sumă de 10 lei, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa amenzii penale în sumă de 900 lei, pentru comiterea, la data de 08.02.2014, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală raportat la art.  374 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu art. 375 Cod procedură penală.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal  a căror nerespectare determină înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi art. 1357. C. civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX şi XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, legitimat cu CI seria XXXXXXXXXXX,  şi obligă inculpatul XXXXXXXXXXX la plata către partea civilă a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi art. 272 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile privind apărătorii din faza urmăririi penale desemnaţi din oficiu, suma de 750 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţiilor nr. 994/01.04.2014 şi 995/01.04.2014, avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţie nr. 996/01.04.2014 urmând a fi avansată către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului Public, iar suma de 150 lei – avocat XXXXXXXXXXX, conform delegaţie nr. 97/2014, va fi avansată către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09.02.2015.

Domenii speta

Spete similare