Civil - contestaţie la executare

Hotărâre 267 din 21.05.2014


DECIZIA CIVILĂ NR. 267

Şedinţa publică de la data de

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de … sub nr. …/../… contestatorul X a formulat contestaţie la executarea silită pornită de intimata Y, în baza procesului-verbal nr. 1161323/26.03.2013 emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean X, solicitând anularea formelor de executare.

În fapt, contestatorul a arătat că la data de 4.07.2013 a primit o somaţie din partea intimatei prin care era înştiinţat despre faptul că Inspectoratul de Poliţie Judeţean X i-a aplicat o amendă de circulaţie în cuantum de 1125 lei în baza procesului-verbal nr. nr. 1161323/26.03.2013 şi că s-a pornit executarea silită în baza acestui titlul executoriu. A afirmat că nu i s-a comunicat procesul-verbal şi din acest motiv executarea sancţiunii ar fi prescrisă, solicitând ca organele de poliţie să depună actul în instanţă şi să facă dovada comunicării legale.

A mai susţinut petentul, că în situaţia în care i s-ar fi comunicat procesul-verbal ar fi avut posibilitatea să plătească jumătate din minimul amenzii sau eventual să formuleze plângere contravenţională.

În drept au fost invocate prevederile art. 711 şi următoarele din Codul de procedură civilă, iar în susţinerea acţiunii a fost depusă la dosar copia somaţiei nr. 100.420 din 20.06.2013 emisă de intimată.

Legal citată, intimata  Y nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar în copie certificată înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor de executare silită.

Contestatorul a depus concluzii scrise după finalizarea dezbaterilor, prin care a invocat încălcarea prevederilor legale privind comunicarea procesului-verbal de contravenţie de către organele de poliţie, susţinând că procedura nu s-a îndeplinit în mod legal şi ca atare a intervenit prescripţia executării sancţiunii.

În probaţiune prima instanţă a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentinţa civilă nr. .. din data de …a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul X, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 20.06.2013 intimata Y a emis pe numele contestatorului somaţia nr. 100.420 pentru plata sumei de 1125 lei reprezentând „amendă circulaţie”, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenţie nr. 1161323 din 26.03.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean X.

Au fost depuse la dosar de către intimată în copii certificate procesul-verbal de contravenţie şi un procesul-verbal din data de 6.04.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean X conform căruia actul sancţionator a fost comunicat petentului la domiciliu prin afişare.

În drept, potrivit art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.

Referitor la titlul executoriu ce face obiectul prezentei cauze, art. 31 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Fiind un titlu executoriu pentru care legiuitorul a instituit o cale procesuală specifică de contestare, nu se pot pune în discuţie pe cale contestaţiei la executare apărări de fond cu privire la procesul-verbal de contravenţie.

S-a constatat că în ceea ce priveşte executarea sancţiunii contravenţionale, intimata Y a procedat corect prin emiterea somaţiei pe numele contestatorului, în condiţiile în care procesul-verbal neatacat în termen a fost comunicat de organul constatator potrivit art. 39 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, însoţit de procesul-verbal de comunicare prin afişare.

Contestatorul X a invocat în acţiunea sa faptul că nu a avut cunoştinţă de procesul-verbal de contravenţie nr. 1161323 din 26.03.2013 încheiat de organele de poliţie, invocând nelegala comunicare. A precizat că a luat cunoştinţă de actul sancţionator de la dosarul prezentei, după ce a fost depus de intimată.

În considerarea prevederilor art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care nu permit dezbaterea chestiunilor legate de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, contestatorul avea posibilitatea de a formula plângere la instanţa de judecată împotriva procesul-verbal de contravenţie în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001 după ce a aflat de existenţa acestuia şi de a invoca nelegala comunicare, cu solicitarea de repunere în termenul de formulare a plângerii, iar ulterior să ceară suspendarea judecăţii prezentei cauze potrivit art. 413 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Contestaţia la executare care priveşte un titlu executoriu pentru care legea a instituit o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui se limitează numai la analizarea legalităţii actelor de executare silită, iar din această perspectivă instanţa constată că în prezenta cauză intimata a procedat în mod legal la declanşarea procedurii de executare silită, pe baza actelor înaintate de organul constatator.

Din analiza motivelor invocate de contestator în acţiunea formulată, rezultă că singurele critici aduse de acesta vizează nelegala comunicare a procesului-verbal, aspect ce nu poate face obiectul prezentei contestaţii la executare, din motivele expuse anterior.

În cauza dedusă judecăţii se pot invoca pe calea contestaţiei la executare numai neregularităţi privind executarea silită însăşi, iar din analiza actelor de executare emise de intimată, s-a constatat ca acestea au fost întocmite în concordanţă cu normele legale care reglementează executarea silită şi conform titlului executoriu.

Ca atare, a apreciat prima instanţă că  nu sunt motive de anulare a formelor de executare silită aşa cum a cerut contestatorul.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel petentul X.

Intimata Y, în termen procedural, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La data de 24 martie 2014 apelantul X, în temeiul dispoziţiilor art. 201 alin. 2 din NCPC,  a formulat  Răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în mod netemeinic şi nelegal  Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 3869/15.11.2013 a respins contestaţia la executare formulată, atât timp cât a titlul executoriu nu a fost comunicat  în termen legal şi în condiţiile legii, situaţie în care, potrivit art. 14 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, executarea sancţiunii amenzii este prescrisă.

Susţinerea instituţiei pârâte în sensul că potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, '"împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ”, reprezintă o cale specifică de contestare şi că, pe calea contestaţiei la executare, nu pot fi puse în discuţie apărări de fond cu privire la procesul-verbal de contravenţie, este eronată, procedura prevăzută de OG 2/2001 nefiind exclusivă, situaţie în care se poate invoca prescripţia executării amenzii şi prin intermediul contestaţiei la executare.

S-a mai arătat că, art. 31 al OG 2/2001 prevede doar că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere” fără a se arăta că această plângere ar viza întotdeauna motive de nulitate a procesului-verbal.

Pe de altă parte, conform art. 134 din Legea cadru, instanţa, după verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, ” hotărăşte asupra sancţiunii’’ ceea ce înseamnă că va verifica inclusiv faptul dacă această sancţiune poate fi executată, respectiv dacă nu a intervenit prescripţia executării sancţiunii.

De asemenea, a mai susţinut apelantul că, în procedura contravenţională, instanţa nu verifică numai legalitatea procesului-verbal, ci examinează, în concret, dacă poate fi angajată răspunderea contravenţională a persoanei şi dacă nu există inclusiv vreun impediment de executare a sancţiunii.

În situaţia în care procesul-verbal nu este comunicat contravenientului, dar autoritatea competentă pune în executare dispoziţiile referitoare la plata amenzii, contravenientul va putea, pe calea unei contestaţii la executare, să invoce prescripţia executării sancţiunii, iar instanţa trebuie să admită contestaţia şi să dispună anularea formelor de executare silită.

Referitor la modul de comunicare al procesului-verbal, apelantul a precizat că:

-potrivit art. 27 din OG 2/2001-comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se fac prin poştă cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

Prin Decizia nr. 10/2013, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire. Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.

Apelantul a mai subliniat că, IPJ X avea obligaţia de a comunica procesul-verbal prin poştă, cu aviz de primire; doar în situaţia în care această procedură de comunicare nu s-ar fi îndeplinit, se putea proceda la comunicarea de maniera aleasă. Or, neregularităţile privind comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată nu pot fi interpretate decât în sensul neîndeplinirii, în mod legal a procedurii de comunicare.

Potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 - executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la data aplicării sancţiunii.

Întrucât, până la data de 04 iulie 2013, când s-a primit din partea Y, Somaţia nr. 100420/20 iunie 2013, cu plicul recomandat 987/2 iulie 2013, procesul-verbal de contravenţie nr. 1161323/26.03.2013 nu a fost comunicat în mod legal către contestator,  rezultă că excepţia este întemeiată, fiind prescrisă executarea sancţiunii aplicate şi, în aceste condiţii, actele de executare efectuate după împlinirea termenului de prescripţie, sunt nelegale.

Pentru toate aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei la executare, cu consecinţa anulării parţiale a Somaţiei nr. 100420/20.06.2013 şi a actelor de executare subsecvente, doar în ceea ce priveşte suma de 1125 lei  amendă contravenţională aplicată de IPJ X, prin procesul verbal nr.1161323/26.03.2013.

Apelantul a depus la dosar, în copie, sentinţa civilă nr. 143/22.01.2014 a Judecătoriei Tulcea (ds. 6729/327/2013).

Examinând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale aplicabile şi sentinţa civilă criticată, tribunalul va reţine că apelul este nefondat.

Astfel, la data de 20 iunie 2013 intimatul Y a emis pe numele apelantului somaţia nr.100.420 pentru plata sumei de 1.125 lei reprezentând amendă circulaţie în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenţie nr. 1161323 din 26 martie 2013 încheiat de IPJ X. Potrivit art. 712 alin.2 cod procedură civilă în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprinse în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Dar, pentru titlul executoriu care face obiectul prezentei cauze, art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,  prevede că împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Fiind un titlu executoriu pentru care legiuitorul a instituit o cale procesuală specifică de contestare, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, nu se pot pune în discuţie pe calea contestaţiei la executare apărări de fond cu privire la procesul verbal de contravenţie.

Se reţine de către Tribunal că intimata Y a procedat corect şi legal la emiterea somaţiei pe numele apelantului, în condiţiile în care procesul verbal neatacat în termen a fost comunicat de organul constatator potrivit art. 39 alin.2 din OG nr.2/2001 însoţit de procesul verbal de afişare.

Tribunalul constată că prin motivele invocate în apel apelantul critică sentinţa doar cu privire la faptul că nu i-a fost comunicat în mod legal procesul verbal de contravenţie.

Această critică nu poate fi primită deoarece procesul verbal de contravenţie a fost comunicat în mod legal apelantului iar acesta avea posibilitatea ca în termen de 15 zile de la comunicare să formuleze plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei. Pierzând acest termen apelantul a recurs la prezenta contestaţie la executare arătând în mod eronat că a aflat de existenţa procesului verbal de contravenţie cu ocazia acestei cauze.

Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001,  procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei necontestat în termenul legal constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Tocmai pentru a da posibilitatea celui sancţionat contravenţional să conteste procesul verbal, articolul 27 din OG 2/2001 stabileşte modalitatea de comunicare a procesului verbal prin poştă cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Contestaţia la executare care priveşte un titlu executoriu pentru care legea a instituit o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui, se limitează numai la analizarea legalităţii actelor de executare silită, iar din această perspectivă se constată că în prezenta cauză Y a procedat în mod legal la declanşarea procedurii de executare silită, pe baza actelor înaintate de către organul constatator.

Faţă de aceste considerente, urmează ca apelul să fie respins ca nefondat şi a se păstra sentinţa atacată ca legală şi temeinică.