Ordonanţă- penalităţi reduse instanţă

ORDONANŢĂ- PENALITĂŢI REDUSE INSTANŢĂ

Prin cererea înregistrată sub nr. ../200/2015 din 30.12.2014 reclamanta creditoare Evolution a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Maralex, emiterea ordonanţei care să conţină  somaţia de plată privind obligarea acesteia la plata debitului de 121.941,22 lei, reprezentând 34.992,42 lei, c.valoare servicii de pază prestate în temeiul Contractului de prestări servicii de pază nr. …/25.01.2013, pentru care au fost emise facturi şi suma de 86.948,80 lei, penalităţi de întârziere calculate până la data de 10.12.2014, conform art. 3.3. din contract şi evidenţiate în factura nr. …./18.12.2014.

De asemenea, a solicitat calcularea penalităţilor în continuare, conform art. 3.3 din contract, pentru perioada 11.12.2014 şi data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 25.01.2013, a încheiat cu debitoarea Contractul de prestări servicii de pază nr. 10, în temeiul căruia au asigurat paza, protecţia şi supravegherea obiectivului aflat în posesia debitoarei situat în mun. Buzău. În conformitate cu art. 3.2 din contract, se arată că la finalul fiecărei luni, au emis factura aferentă serviciilor prestate în luna respectivă, urmând ca plata să fie efectuată de către debitoare într-un interval de 5 zile de la emiterea facturii.

Deşi şi-a respectat în totalitate obligaţiile prevăzute de art. 5.1 din contract, fapt ce se poate constata şi din procesele verbale anexă la facturile emise în fiecare lună, pârâta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia de plată a serviciilor de pază primite, acumulând la data de 11.12.2014, un debit în valoare de 45.722,34 lei, aspect confirmat de debitoare prin extrasul de cont nr. 843.

În continuare, creditoarea a arătat că în urma unor plăţi parţiale efectuate de debitoare, a mai rămas de achitat un debit principal de 34.992,42 lei, conform următoarelor facturi:

- factura nr. …/30.10.2014, în valoare de 3749,76 lei, scadentă la data de 05.02.2014, rest de plată în cuantum de 2208,8 lei,

- factura nr. …./26.02.2014, în valoare de 3214,08 lei, scadentă la data de 05.03.2014,

- factura nr. …/29.03.2014, în valoare de 3660,48 lei, scadentă la data de 05.04.2014,

- factura nr. …./28.04.2014, în valoare de 3481,92 lei, scadentă la data de 05.05.2014,

- factura nr. …./30.05.2014, în valoare de 3571,2 lei, scadentă la data de 05.06.2014,

- factura nr. …/30.07.2014, în valoare de 3714,05 lei, scadentă la data de 05.08.2014,

- factura nr. …./29.08.2014, în valoare de 3999,74 lei, scadentă la data de 05.09.2014,

- factura nr. …/30.09.2014, în valoare de 3618,82 lei, scadentă la data de 05.10.2014,

- factura de …./29.10.2014, în valoare de 3714,05 lei, scadentă la data de 05.11.2014 şi

- factura nr. …./14.12.2014, în valoare de 3809,28 lei, scadentă la data de 09.12.2014.

Mai arată că în urma numeroaselor solicitări de stingere a debitului restant, debitoarea i-a asigurat de fiecare dată că va proceda la plata sumelor datorate, însă aceste promisiuni nu s-au materializat, fapt care a generat penalităţi în cuantum de 89948,80 lei, calculate până la data de 10.12.2014 şi evidenţiate în factura nr. …/18.12.2014, motiv pentru care au sesizat instanţa de judecată.

Apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1013 şi 1014 CPC, în sensul că suma solicitată este certă, lichidă, exigibilă.

 Precizează că obligaţia constă într-o sumă de bani asumată prin facturile enumerate anterior şi însuşite de debitoare prin semnătură, ştampilă şi prin extrasul de cont nr. …/11.12.2013, iar în cea ce priveşte comunicarea somaţiei de plată, arată că au comunicat debitoarei prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care i-au solicitat să achite debitul restant în termen de 15 zile de la primirea acesteia, scrisoare care a fost primită la data de 23.12.2014 de către debitoare.

În urma somaţiei transmise de societatea reclamantă, se arată că debitoarea a făcut o nouă recunoaştere a creanţei, efectuând plăţi parţiale care au determinat scăderea sumei datorate la 121.941,22 lei.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1013 – 1024 CPC şi s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Odată cu cererea, s-a depus în copie „conform cu originalul” de pe contractul de prestări servicii pază nr. …/25.01.2013 (fila 9 – 12), act adiţional (fila 13), adresa nr. …/20.11.2014 (fila 14), extras de cont (fila 15), facturi şi procese verbale de recepţie a lucrărilor (fila 16 – 35), factură penalităţi (fila 36 – 37), somaţie (fila 38 - 39), notă de inventar (fila 40), confirmare de primire (fila 41), extras ONRC (fila 42- 43).

Debitoarei i s-a comunicat cererea şi actele care o însoţeau, cu menţiunea de a depune întâmpinare cu cel puţin trei zile înaintea termenului de judecată.

Instanţa a stabilit termen la data de 30.03.2015, când s-a constata lipsă de procedură cu debitoarea pârâtă, aceasta fiind citată în mod greşit. La acest termen, reclamanta creditoare, reprezentată prin avocat, a depus acte în dovedirea cheltuielilor efectuate pentru acest termen. S-a stabilit termen la data de 27.04.2015, dată pentru care şi debitoarea a fost în mod legal citată. Aceasta NU a depus întâmpinare.

Reclamanta a depus cerere precizatoare, necomunicată de către instanţă, având în vedere prevederile art. 204, al. 2 pct. 2 CPC, precum şi acte noi referitoare la cheltuielile de judecată, însoţită de explicaţii.

DUPĂ rămânerea în pronunţare, prin serviciul de registratură,  la ora 11:30, s-a depus cerere din partea debitoarei pârâte, prin care se solicita acordarea unui nou termen, în vederea angajării unui apărător, cerere pe care instanţa nu a mai putut să o pună în discuţie şi nici nu va fi analizată.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 254, 255 şi 258 CPC, instanţa a încuviinţat proba cu acte.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

Între părţi a fost încheiat Contractul de prestări servicii pază nr. …/25.01.2013, încheiat iniţial pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 01.02.2013 şi până la data de 01.02.2014. în art. 4.1 s-a stipulat însă că acesta se prelungeşte pentru o perioadă egală de timp (încă un an – nota NN), dacă niciuna dintre părţi nu-l denunţă cu treizeci de zile înainte de expirarea sa.

La dosar nu există declaraţie de denunţare, de unde rezultă că acesta s-a prelungit până la data de 01.02.2015. Cu toate acestea, prin adresa nr. …/20.11.2014, debitoarea SC Maralex a solicitat eliminarea pazei umane, începând cu data de 01.12.2014, din motive financiare.

Conform art. 3 din contract, tariful prestaţiei era de 6 lei/oră, la care se adăuga TVA, facturile trebuind să fie achitate într-un termen de 5 – 10 zile de la data emiterii acestora.

Neplata la termen a c.valorii prestaţiei, atrăgea obligaţia beneficiarului de a plăti penalităţi de întârziere la valoarea facturii neachitată, astfel: la depăşirea cu 7 zile a termenului de plată, trebuiau achitate penalităţi de 0,5 % pe zi de întârziere, la depăşirea cu mai multe de 8 zile, până la 27 de zile, trebuiau achitate penalităţi de 1% pe zi de întârziere, iar depăşirea cu mai mult de 28 de zile, conducea la rezilierea contractului din vina exclusivă a beneficiarului şi retragerea posturilor de pază. Rezilierea contractului nu exonera părţile de îndeplinirea obligaţiilor scadente.

Prin actul adiţional încheiat, părţile au convenit majorarea tarifului prestaţiei la 6,4 lei/oră, la care se adăuga TVA.

Conform facturilor existente, reclamanta creditoare a prestat servicii pârâtei debitoare, pentru aceasta emiţând facturi care au fost acceptate de aceasta prin primire şi semnare. Conform evidenţelor prezentate, debitoarea nu a achitat următoarele facturi:

- factura nr. …/30.10.2014, în valoare de 3749,76 lei, scadentă la data de 05.02.2014, rest de plată în cuantum de 2208,8 lei,

- factura nr. …/26.02.2014, în valoare de 3214,08 lei, scadentă la data de 05.03.2014,

- factura nr. …/29.03.2014, în valoare de 3660,48 lei, scadentă la data de 05.04.2014,

- factura nr. …/28.04.2014, în valoare de 3481,92 lei, scadentă la data de 05.05.2014,

- factura nr. …/30.05.2014, în valoare de 3571,2 lei, scadentă la data de 05.06.2014,

- factura nr. …/30.07.2014, în valoare de 3714,05 lei, scadentă la data de 05.08.2014,

- factura nr. …/29.08.2014, în valoare de 3999,74 lei, scadentă la data de 05.09.2014,

- factura nr. …/30.09.2014, în valoare de 3618,82 lei, scadentă la data de 05.10.2014,

- factura de …/29.10.2014, în valoare de 3714,05 lei, scadentă la data de 05.11.2014 şi

- factura nr. …/14.12.2014, în valoare de 3809,28 lei, scadentă la data de 09.12.2014.

Valoarea adiţionată a acestor facturi, rămase neachitate, este de 38.474,34 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1013 CPC, prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Astfel, procedura ordonanţei de plată este o procedură specială care necesită îndeplinirea unor condiţii speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanşează această procedură: creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani; în al doilea rand, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă; iar în al treilea rând, pot fi folosite drept mijloace de probă doar înscrisurile.

Instanţa consideră îndeplinite în speţă condiţiile impuse de lege pentru admiterea ÎN PARTE a somaţiei de plată, având în vedere următoarele argumente:

În cauză, înscrisurile însuşite de părţi prin semnătură sunt reprezentate de facturile depuse la dosar. Factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului şi reprezintă un mijloc de probă cu privire la operaţiunea efectuată.

Instanţa constată că părţile nu au convenit un termen clar nici în ceea ce priveşte data emiterii facturilor, fiind arătat că acestea se emit cel mai târziu la data de 30 a lunii pentru care se face plata (art. 3.2), dar nici un termen cert până la care urma să se efectueze plata, fiind prevăzut un termen de 5 – 10 zile de la data emiterii facturilor.

Referitor la emiterea facturilor, instanţa reţine că facturile sunt emise în ultima decadă a lunii, facturile privind efectuarea serviciilor de pază fiind semnate şi ştampilate de reprezentantul debitoarei, fiecare factură fiind însoţită şi de un proces verbal de recepţie a lucrărilor, de asemenea, semnat fără obiecţiuni.

În continuare, sub aspectul scadenţei fiecărei facturi în parte, prin raportare la data emiterii acestora şi prevederile contractuale referitoare la acest aspect, instanţa constată că pentru TOATE facturile prezentate, ultima fiind emisă la data de 14.12.2014, la data sesizării instanţei, respectiv, 18.02.2015, termenul de plată era împlinit.

Astfel, condiţia impusă de lege referitoare la creanţa creditorului a cărei obligaţie corelativă trebuie să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, este îndeplinită, aşa cum rezultă din cuprinsul facturilor fiscale, din care rezultă că debitoarea datorează suma de 38474,34 lei.

De asemenea, condiţia referitoare la necesitatea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile este îndeplinită.

Potrivit dispoziţiilor art. 662 al. 2 – 4 CPC, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Instanţa constată că, în cauză, creanţa a cărei valorificare se urmăreşte rezultă din facturile existente în dosar, emise conform contractului încheiat între părţi, existenţa sa fiind neîndoielnică.

De asemenea, instanţa reţine că suma este stabilită în lei şi este determinată pentru fiecare factură în parte, iar în privinţa exigibilităţii, reţine că pentru toate facturile prezentate, termenul de scadenţă este îndeplinit şi depăşit.

Drept urmare, instanţa reţine că în cauză creanţa solicitată îndeplineşte caracterul cert, lichid şi exigibil, prevăzut de art. 1013 CPC.

În ceea ce priveşte însă penalităţile de întârziere, calculate, potrivit susţinerii creditoarei reclamante, în baza art. 3.3 din contract, instanţa pleacă de la următoarele principii:

- creditoare NU justifică în nici un fel cuantumul penalităţilor solicitate. Art. 1531 CC, arată că este îndreptăţit creditorul să obţină repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării.

- clauzele contractuale, deşi în mod evident, favorizau creditoarea, deoarece puteau să solicite rezilierea la momentul neplăţii primei facturi scadente factura nr. …./26.02.2014, în valoare de 3214,08 lei, scadentă la data de 05.03.2014, cu 28 de zile, aşa după cum art. 3.3 lit. c) o prevede, aceasta NU a respectat clauzele convenite, prestând în continuare serviciile, deşi nu mai avea această obligaţie pentru neexecutarea obligaţiei corelative din partea debitoarei. Instanţa reţine pactul comisoriu de gradul 4 prevăzut de părţi în art. 7.1 din contract.

- penalităţile stabilite NU reprezintă o limită rezonabilă a ceea ce înseamnă prejudiciul cauzat prin neachitarea la termen a facturilor emise.

- părţile NU au prevăzut în contract posibilitatea ca penalitatea să poată depăşi debitul datorat. Dimpotrivă, părţile au convenit ca şi măsură de limitare a eventualului dublu prejudiciu (creditoarea, prin neprimirea sumei, debitoarea, prin posibilitatea de a achita penalităţi care însemnau anual 365% (1% X 365 zile)), rezilierea contractului după neachitarea primei facturi. Este cert însă că prestaţia a continuat, deşi contractual, obligaţia nu mai exista, debitoarea semnaând toate celelalte facturi emise.

- factura nr. …./18.12.2014, privind penalităţile, NU este nici semnată, nici ştampilată de către debitoare. Sub aspect contractual, părţile nu au prevăzut modalităţile în care urmau să fie facturate penalităţile, tocmai pentru existenţa pactului comisoriu menţionat şi la care, de fiecare dată au făcut referire.

Art. 1541 al. 1, lit. b CC, dau dreptul instanţei de a reduce penalitatea, atunci când aceasta este vădit excesivă faţă de prejudiciul suferit de creditor.

Al. 2 arată că penalitatea trebuie să rămână superioară obligaţiei principale, aceasta însemnând că nu poate fi redusă sub cuantumul acesteia.

Văzând şi lipsa de opoziţie a debitoarei, care nu a formulat întâmpinare, dar şi faptul că părţile nu au respectat, fiecare în parte, contractul negociat, prima prestând, cea de a doua, beneficiind de prestaţie, peste clauzele care arătatu că rezilierea contractului intervine de plin drept, în mod unilateral şi fără intervenţia instanţei, vom proceda la reducerea cuantumului penalităţii până la concurenţa debitului principal şi pe cale de consecinţă ordonă pârâtei debitoare să plătească reclamantei creditoare, suma de 38474,34 lei, cu titlu de penalităţi.

În ceea ce priveşte termenul de plată, instanţa apreciază ca rezonabil termenul de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, faţă de întinderea cuantumului sumelor cumulate.

Instanţa va respinge şi restul solicitărilor referitoare la obligarea în continuare a debitoarei la plata penalităţilor, până la data achitării efective, apreciind că suma astfel stabilită prin prezenta, este suficientă pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat creditoarei.

Potrivit prevederilor art. 453 CPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În cauză, pârâta debitoare a căzut în pretenţii, iar reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens explicaţii. Potrivit acestora, cuantumul cheltuielilor de judecată se întinde la suma de 3527,14 lei, reprezentând:

-200 lei taxă de timbru,

-1377,02 lei, onorariu de avocat fix, conform facturii fiscale …/11.02.2015,

-822,27 lei, onorariu de avocat pentru termenul din data de 30.03.2015,

-827,85 lei, onorariu de avocat pentru termenul din data de 27.04.2015,

- 300 lei, cheltuieli de deplasare la cele două termene de judecată.

În ceea ce priveşte onorariul de apărător, instanţa va proceda la reducerea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 451 al. 2 CPC, apreciind că acesta este vădit disproporţionat faţă de valoarea litigiului, munca efectiv prestată de către avocat (redactarea somaţiei şi a cererii). Reducerea onorariului nu are efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Instanţa apreciază că suma de 500 lei, cu titlu de onorariu apărător este rezonabilă, prin raportare la criteriile enunţate.

Instanţa va păstra cuantumul cheltuielilor de deplasare (300 lei) şi taxele de timbru (200 lei), asupra cărora nu poate interveni, potrivit art. 451 al. 4 CPC.

Drept urmare, instanţa va dispune obligarea pârâtei debitoare să plătească reclamantei creditoare, suma de 1000 lei, reprezentând taxă timbru, cheltuieli de deplasare şi onorariu avocat, astfel după cum a fost diminuat.

Domenii speta

Spete similare