Anulare act

Dosar nr. /223/2013 - anulare act -

Operator date cu caracter personal nr. 5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1466

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte: OS - judecător

 Grefier: MP

Pe rol este soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanţii LI, LMşi SG, domiciliaţi în municipiul Drăgăşani, str. Traian, judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta DG, domiciliată în municipiul Drăgăşani, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Vâlcea.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 24 septembrie 2014 şi a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A:

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 07.02.2013 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.567/223/2013, reclamanţii LI, LMşi SG au chemat în judecată pe pârâta DG, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2741/27.10.2004 autentificat de BNP Daniela Ileana Munteanu şi încheiat între autorul lor  LGşi pârâtă.

În motivare reclamanţii au menţionat că sunt moştenitorii legali ai autorului LG, decedat la data de 17.04.2010. După decesul acestuia au iniţiat procedura de deschidere a succesiunii acestuia solicitând, printre altele, şi partajarea unui imobil reprezentat de un apartament compus din trei camere, situat în Drăgăşani, str. Tudor Vladimirescu, , jud. Vâlcea.

La termenul din data de 20.01.2011 pârâta din acea cauză, numita LN, cea de-a doua soţie a autorului, a prezentat contractul de vânzare – cumpărare contestat, moment în care au luat cunoştinţă de vânzarea apartamentului menţionat.

Se susţine că la momentul la care a fost încheiat contractul autorul era în vârstă de 74 ani, fiind externat recent din Spitalul mun. Drăgăşani, starea sănătăţii sale fiind precară, acesta fiind diagnosticat cu demenţă vasculară, senilitate, boală cunoscută sub denumirea de Altzheimer.

Prin urmare, discernământul i-a fost grav afectat de boală, mintea sa fiind foarte uşor de manipulat de către cei interesaţi în a deveni proprietari ai imobilului, motiv de nulitate relativă.

De asemenea, s-a arătat că şi cauza actului juridic este imorală, chiar ilicită, în contextul aceloraşi considerente, iar preţul vânzării stipulat în contract este derizoriu.

În drept au fost invocate prevederile art.948, art.966, art.968 C.civil, art.6 din OG nr.12/1998.

La data de 10.04.2013 pârâta DG a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare aceasta a menţionat că, în cauză operează prezumţia de lucru judecat ca prezumţie, aspectele cu privire la lipsa discernământului fiind tranşate irevocabil în cadrul dosarului nr.1444/223/2011 ce a avut ca obiect constatarea simulaţiei aceluiaşi contract, prin respingerea acţiunii reclamanţilor şi motivat pe starea sănătăţii vânzătorului.

Se susţine că vânzătorul a exprimat un consimţământ valabil, acesta fiind dat în faţa notarului public, ca urmare a corectei reprezentări a realităţii la încheierea sa. De asemenea, se apreciază că nu poate fi vorba de o lipsă a contraprestaţiei care să lipsească contractul de cauză, preţul stabilit îndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.

În cauză instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul părţilor, a probei cu expertiză medico – legală, avizată de IML Bucureşti şi a probei testimoniale în cadrul căreia au fost audiaţi în calitatea de martori numiţii Coarnă Rodica, Denghel Angela, ?erban Mihai, Orădan Cristina Florina, Bleotu Mimi Lorelai şi Andrei Gheorghe.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2741/27.10.2004 de BNP Daniela – Ileana Munteanu, numitul LG, autorul reclamanţilor, a convenit cu pârâta DG vânzarea apartamentului nr.11, compus din trei camere şi dependinţe, situat în mun. Drăgăşani, str. Tudor Vladimirescu, nr.349, sc.C, et.3, jud. Vâlcea. S-a prevăzut drept preţ al vânzării suma de 100.000.000 lei ROL, sumă pe care vânzătorul a declarat că a primit-o în întregime până la data autentificării contractului, acesta rezervându-şi folosinţa imobilului până la momentul decesului său.

Reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune în declararea nulităţii contractului menţionat invocând lipsa consimţământului la încheierea acestui act în ceea ce îl priveşte pe vânzătorul LG.

S-a arătat că vânzătorul avea o stare de sănătate precară, suferind de Altzheimer, ceea ce a determinat lipsa discernământului vânzătorului, şi deci a consimţământului.

Potrivit art.948 C.civ. de la 1865, în vigoare la momentul intervenirii convenţiei, exprimarea consimţământului valabil al părţii ce se obligă constituie una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii.

Consimţământul definit ca manifestare de voinţă juridică a unei persoane, în vederea formării unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie să fie liber şi neviciat şi să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ. Prin urmare, discernământul este o componentă esenţială a consimţământului, şi existenţa acestuia demonstrează libertatea de exprimare a consimţământului.

Actul juridic civil este prin esenţa sa un act conştient, deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecinţelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voinţă.

În situaţia în care lipseşte discernământul, consimţământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimţământului, sancţionată cu nulitatea actului (prin raportare la natura interesului protejat prin instituirea condiţiei referitoarele la consimţământ şi discernământ, nulitatea incidentă în cauză este una relativa).

De aceea este esenţial a se stabili dacă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, autorul reclamanţilor era în deplinătatea facultăţilor mintale, dacă avea discernământul faptelor şi actelor sale păstrat.

Sub acest aspect instanţa constată că, declaraţiile martorilor privitoare la starea de sănătate a numitului LG la momentul perfectării convenţiei sunt contradictorii.

Astfel, martora Denghel Angela – declaraţie fila 164, a relatat că are cunoştinţă de încheierea contractului de vânzare – cumpărare, în cursul anului 2004, moment la care autorul era o persoană lucidă, care înţelegea consecinţele faptelor sale şi care a conştientizat exact ce fel de contract a încheiat. Martora a menţionat că acesta era o persoană apreciată şi, deşi anterior încheierii convenţiei a suferit un accident vascular, în urma tratamentului urmat s-a recuperat, astfel că la data intervenirii contractului autorul era o persoană lucidă, responsabilă de actele sale şi aptă să încheie acte juridice.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului Andrei Gheorghe – declaraţie fila 228 dosar, care a arătat că l-a cunoscut pe autor, în cursul anilor 2003 – 2004 fiind o persoană lucidă, cu un aspect îngrijit, coerentă în gândire, astfel că niciodată nu a constatat ca aceasta să prezinte probleme de natură psihică.

Martora Bleotu Mimi Lorelai, medic care îl consulta lunar pe autorul LGîncepând cu anul 2009, a menţionat că are cunoştinţă de boala acestuia, însă era o persoană conştientă, lucidă, orientată în timp şi spaţiu, stăpână pe actele sale, personal percepându-l drept o persoană aptă să încheie acte juridice.

Martora a menţionat că deţinea o fişă cu antecedentele de sănătate ale acestei persoane, apreciind că şi anterior aceasta era o persoană capabilă să încheie acte juridice, chiar în urma accidentului vascular suferit.

Toate aceste declaraţii, având în vedere şi relaţiile apropiate existente între autor şi martori, fie de prietenie, fie de tipul pacient – medic, sunt de natură a acredita ideea că, perfectarea convenţiei de vânzare – cumpărare a avut loc fără ca discernământul vânzătorului să fie afectat.

În ceea ce o priveşte pe martora Orădan Cristina Florina – declaraţie fila 196 dosar, aceasta a declarat iniţial că autorul a fost pacientul său începând cu anul 2003 până la momentul decesului, astfel că periodic îi prescria medicamente, îi acorda consultaţii şi emitea scrisori medicale. Martora a menţionat că acordarea consultaţiilor avea loc la un interval de 6 luni şi că, aproximativ la nivelul anului 2003 a suferit un accident ischemic tranzitoriu. Chiar în aceste împrejurări acesta avea un coeficient de inteligenţă în concordanţă cu vârsta la care se afla, nu prezenta niciun fel de atrofiere corticală, împrejurare în care martora a menţionat că aprecierea sa este în sensul că avea discernământ, fiind o persoană capabilă să se îngrijească şi să încheie acte juridice. În calitate de medic a susţinut că accidentul vascular a fost unul uşor, care nu i-a atras acestuia incapacitatea de a încheia acte juridice, întotdeauna percepându-l o persoană lucidă, păstrând legătura şi cu medicul de familie Bleotu Lorelai, care niciodată nu a informat-o că autorul ar fi suferit o decompensare, adică o modificare a stării sale psihice.

Ulterior, în şedinţa publică din data de 25.06.2014 martora a revenit asupra declaraţiei date anterior, menţionând că s-a aflat în eroare cu privire la persoana despre care a relatat, în sensul că declaraţia dată în şedinţa publică din data de 30.04.2014 a vizat persoana numitului LI.

În ceea ce-l priveşte pe autorul LGmartora a menţionat că acesta a fost pacientul său în perioada 28.08.2004 – 10.03.2010, pe care îl consulta lunar şi care se prezentase la ea în urma unui accident vascular ischemic şi a unui traumatism cranio-cerebral suferit în anul 2003. A susţinut martora că nu are în competenţă să evalueze starea psihică a acestei persoane, nefiind în măsură să facă aprecieri cu privire la discernământul acestuia şi, în condiţiile în care se afla sub tratament, luând trofice cerebrale, anterior încheierii actului notarial se impunea efectuarea unui examen psihologic care să evalueze discernământul acestuia. De asemenea, a mai susţinut martora că, deşi în convorbirile pe care le avea cu autorul LG, acesta era coerent în exprimare, răspunsurile fiind la obiect, nu poate aprecia dacă acesta era capabil să încheie acte juridice, precum şi că a efectuat unele teste de memorie în urma cărora a reieşit că autorul avea nevoie de tratament – declaraţie fila 230 dosar.

În schimb, martora Coarnă Rodica – declaraţie fila 162, a menţionat că l-a cunoscut pe autor, fiind vecină cu acesta timp de 40 de ani, că a fost o persoană deosebită, însă începând cu anul 2002 acesta s-a schimbat întrucât se confrunta cu probleme medicale. În aceste împrejurări autorul reclamanţilor a ajuns să nu mai comunice, starea sa medicală impunând să fie însoţit, fiind dezorientat. Martora a apreciat că, la nivelul anului 2004, acesta nu mai avea capacitatea să încheie acte juridice, nefiind în măsură să le înţeleagă consecinţele, concluzie desprinsă şi din faptul că, în momentul în care mergea la diverse magazine, lăsa banii fără a şti să-i numere, astfel că se impunea să fie însoţit de soţia sa, LN.

A susţinut martora că personal a încercat să stea de vorbă cu el însă nu a fost posibil întrucât nu vorbea, probabil pe fondul problemelor de sănătate pe care le avea. Martora a relatat că în cursul anilor 2002 – 2003 mai vorbea cu acesta, însă nu era o persoană coerentă, lipsa de comunicare intervenind în cursul anului 2003, iar raportat la felul cum se prezenta, orice persoană, chiar necunoscându-l, ar fi putut să-şi dea seama că nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului Şerban Mihai – fila 170, care a relatat că l-a cunoscut pe autorul reclamanţilor, numitul LG, persoană cu privire la care a constatat că, începând cu anul 2002, avea pierderi de memorie. În aceste împrejurări martorul a menţionat că erau momente când autorul nu avea reprezentarea faptelor întreprinse la o dată foarte recentă, respectiv că erau momente când nu era recunoscut de autor astfel că, pe fondul pierderilor de memorie, începând cu anul 2004 acesta era în permanenţă însoţit de soţie.

Alterarea stării de sănătate era cunoscută şi de către vecinii acestuia, martorul relatând că începând cu anul 2003 nu l-a mai perceput pe autor ca fiind o persoană sănătoasă, astfel că nu crede că avea capacitatea să încheie acte juridice.

La dosarul cauzei se află o multitudine de acte medicale privind starea de sănătate a vânzătorului, înscrisuri în baza cărora instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, de către o comisie din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală – Spitalul Judeţean de urgenţă Vâlcea, concluziile acesteia fiind în sensul că autorul nu avea capacitate de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor juridice ce pot decurge din încheierea actului notarial, fiind lipsit de discernământ.

Aspectul ce s-a impus a fi lămurit în prezenta cauză era acela dacă la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2741/27.10.2004 autentificat de BNP Daniela Ileana Munteanu, autorul LGera lipsit de discernământ.

S-a reţinut în cuprinsul raportului de expertiză că, defunctul era cunoscut cu antecedente cardiace, în anul 2002 fiind internat la secţia medicală cu diagnosticul TPSV.CICD. Angor de efort.

Cu 10 luni înainte de a semna contractul de vânzare – cumpărare, anume în decembrie 2003, pacientul a suferit un AVC ischemic cu hemipareză dreapta, pentru care a fost internat la secţia neurologie a Spitalului Drăgăşani. În august 2004 a fost consultat în cadrul secţiei de neurologie, fiind stabilit diagnosticul de AVC ischemic sechelar, sindrom demenţial, eliberându-se bilet de trimitere către psihiatrie. În aceeaşi perioadă, cu două luni înaintea încheierii contractului, autorul a fost luat în evidenţe la Psihiatrie în cadrul Ambulatoriului Spitalului Drăgăşani cu diagnosticul de demenţă vasculară, recomandându-se tratamentul cu Aricept.

Chiar la data semnării actului de vânzare – cumpărare – 27.10.2004, a fost consultat în cadrul Cabinetului de psihiatrie, fiind consemnat în fişa de consultaţii aspectul că simptomatologia persistă, fără a fi precizate simptomele, fiind prescris tratament cu Aricept, iar la aproximativ o lună după semnarea actului – 29.11.2004, a fost consemnată următoarea simptomatologie: agitaţie psiho – motorie, impulsivitate, agresivitate, amnezie retrogradă, anxietate, tulburări sfincteriene.

S-a reţinut că, având în vedere deficitul volitiv cognitiv secundar afecţiunii demenţiale, ce implică dificultăţi în a înţelege şi evalua predictiv conţinutul şi consecinţele social – juridice ale actului notarial, la data încheierii actului – 27.10.2004, numitul LGprezenta diagnosticul de demenţă vasculară, care i-a afectat capacitatea de a decide cu liberă voinţă şi, prin urmare, cu mare probabilitate, acesta nu a avut capacitate de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor juridice ce pot decurge din încheierea actului notarial, fiind incompetent psihic în raport cu actul de vânzare - cumpărare.

În cuprinsul adresei înaintată la fila 240 dosar, Serviciul Judeţean de Medicină Legală a menţionat că, în principal, concluziile raportului de expertiză au fost bazate pe internările autorului la secţia medicală (pentru afecţiunile cardiologice, în anul 2002), la secţia neurologie în luna decembrie 2003 (pentru AVC – ul ischemic), respectiv pe fişa de consultaţii medicale din cadrul cabinetului de psihiatrie.

Instanţa se va raporta la concluziile acestui raport, formulate de experţi în domeniul medicinei legale care, la data de 23.07.2014 a fost aprobat de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti şi care se coroborează cu toate celelalte înscrisuri medicale depuse la dosar, înscrisuri care au fost analizate, de altfel, de catre comisia de expertiza, precum şi cu declaraţiile martorilor Coarnă Rodica şi Şerban Mihai. De asemenea, instanţa reţine că, concluzia formulată de comisie este susţinută de argumente pertinente care explica mecanismul de funcţionare a bolii cu care a fost diagnosticat autorul LG.

Declaraţiile martorilor Denghel Angela, Andrei Gheorghe şi Bleotu Mimi Lorelai care susţin teza că, la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, autorul Andrei Gheorghe avea discernământ, nu sunt suficiente pentru a răsturna concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, având în vedere specificitatea bolii defunctului, raportat la care era absolut necesar un examen psihiatric de specialitate pentru a se stabili în ce măsură discernamântul persoanei bolnave nu este afectat.

Prin urmare, reţinând că la momentul semnării contractului autentificat sub nr.2741/27.10.2004 de BNP Daniela Ileana Munteanu, autorul LGnu avea discernământ (nu avea capacitatea de a aprecia asupra efectelor juridice pe care se produc în baza manifestării de voinţă), rezultă că acesta nu a exprimat un consimţământ valabil pentru încheierea respectivului act; fiind în prezenţa  dovedirii fără echivoc a lipsei discernământului părţii la data facerii actului din cauză de boală, concluzie ce a fost impusă pe baza constatărilor ştiinţifice medico-legale, întemeiate pe acte medicale oficiale întocmite în succesiunea bolii, analizate şi atestate prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, instanţa apreciază întemeiate criticile reclamanţilor, acţiunea urmând a fi admisă.

Criticile privitoare la preţul bunului înstrăinat urmează a fi înlăturate. Sub acest aspect instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art.1294 C. civ., în vigoare la momentul perfectării actului, vânzarea este convenţia prin care două părţi se obligă, una să transmită celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta să plătească celui dintâi preţul lucrului. Se impune ca preţul să existe, să fie sincer şi serios.

Cum existenta preţului este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul are obligaţia de a dovedi caracterul neserios al acestuia.

Prin noţiunea de preţ serios, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1303 C. civ., urmează a se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.

Preţul serios se transpune în existenta unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, fără însă a reclama o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, fiind exclusă însă existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească.

Echivalenţa valorică relativă a preţului faţă de valoarea lucrului vândut trece prin filtrul subiectivismului părţilor contractante, care prin efectul voinţei lor sunt libere să aprecieze întotdeauna întinderea valorii ce se plăteşte drept preţ.

S-a statuat în practica judecătorească că şi în situaţia în care un contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat pentru un preţ mult inferior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părţile sunt libere să determine preţul sub sau peste valoarea bunului, acesta rămâne, în principiu valabil.

În consecinţă, dacă preţul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă ca preţul este neserios, la stabilirea preţului putând fi avute în vedere si alte criterii, această chestiune, de a se şti care ar fi într-o vânzare preţul serios fiind o problemă de fapt, lăsată la aprecierea instanţelor.

Nulitatea absolută a vânzării poate fi, însă, dispusă pentru preţ neserios, doar atunci când preţul este atât de mic încât lipseşte vânzarea de cauză, nu şi când acesta ar fi lezionar.

Reclamanţii susţinând că preţul la care s-a vândut imobilul este excesiv de mic în raport de preţul practicat pe piaţa imobiliară la vremea respectivă, tind la a argumenta ca preţul primit este modic, mult inferior valorii lucrului, situaţie juridică definită ca vilitatea preţului în sens de preţ lezionar, împrejurare în care vânzătorul major nu poate exercita acţiunea în resciziune potrivit art. 1165 C. civ.

Preţul este neserios atunci când este atât de disproporţionat încât nu există preţ, este infim şi tinde spre zero. Or, în speţă, preţul există şi, deşi reclamanţii nu au produs nicio probă, chiar dacă ar fi fost disproporţionat prin raportare la valoarea bunului înstrăinat, nu s-ar putea susţine că este atât de mult încât nu ar exista, fiind clar specificat în contractul de vânzare-cumpărare.

În raport de situaţia existentă în speţă, instanţa apreciază că subzistă elementele necesare aprecierii caracterului serios al preţului, având în vedere relaţiile de rudenie dintre părţi, respectiv faptul că vânzătorul şi-a rezervat dreptul de folosinţă asupra apartamentului până la momentul decesului său, ambele raportate la momentul perfectării convenţiei – 27.10.2004, astfel că suma de 100.000.000 lei ROL stipulată în contract, nu poate fi apreciată drept un preţ derizoriu şi, cu atât mai mult, nu poate fi apreciată drept preţ inexistent ci doar, cel mult, inferior valorii reale a bunului.

Prin urmare, chiar în prezenţa vilităţii preţului nu este afectată validitatea convenţiei, un astfel de preţ neputând fi considerat neserios, fiind practicabil în situaţii asemănătoare, când există raporturi apropiate între părţi.

În aceste împrejurări, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1303 C. civ. privind realitatea şi seriozitatea preţului, criticile reclamanţilor urmând a fi respinse.

Referitor la criticile aduse cauzei juridice a actului intervenit instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice.

Cauza actului juridic vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat, stabilit pe categorii de acte juridice, numit si scopul obligaţiei, precum si scopul mediat, care este motivul determinant al încheierii actului în sine.

În cazul de faţă, scopul imediat este caracteristic unei convenţii sinalagmatice şi vizează contraprestaţia, iar scopul mediat a fost cauza determinantă urmărită de către cele două părţi contractante la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2741/27.10.2004 de BNP Daniela Ileana Munteanu.

În aprecierea existenţei unei cauze ilicite ori imorale se impune a fi avută în vedere intenţia părţilor la momentul contractării, anume aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilul.

Obiectivul pe care l-a urmărit vânzătorul, respectiv acela de a obţine preţul imobilului înstrăinat, corelativ cu obiectivul urmărit de cumpărătoare, cel de a obţine proprietatea bunului, nu se înfăţişează sub forma unei cauze ilicite şi imorale capabilă de a impune sancţiunea nulităţii absolute.

Susţin reclamanţii ilicitatea şi imoralitatea cauzei prin intenţia cumpărătoarei pârâte de a scoate bunul din patrimoniul autorului LG, deşi cunoştea că acesta avea descendenţi de gradul I ce veneau la succesiunea acestuia şi care urmau să moştenească bunul în litigiu. În cauză, nu s-a realizat dovada unei cauze ilicite, nici mediate ilicite, reclamanţii nerealizând proba faptului că pârâta a urmărit să-l expolieze pe autor de bunul său. Soluţia este întărită şi în contextul celor statuate în precedent în privinţa preţului contractului, cu atât mai mult cu cât autorului i s-a rezervat dreptul de folosinţă viageră asupra apartamentului, astfel că nu s-a realizat nicio dovadă a faptului că pârâta ar fi profitat de starea de sănătate precară a acestuia, astfel că nu se poate susţine credibil că pârâta a încălcat prevederile art. 966-968 C. civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere întreaga situaţie de fapt şi de drept reţinută, constatând întemeiat doar primul dintre motivele de declarare a nulităţii contractului, anume cel referitor la lipsa discernământului, instanţa urmează să admită acţiunea şi să anuleze contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2741/27.10.2004 de BNP Daniela Ileana Munteanu, încheiat între autorul LGşi pârâta DG.

În raport de prevederile art.274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, instanţa urmează să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 2796 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanţi, constând în 2611 lei taxă judiciară de timbru şi 185 lei onorariu expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii LI, LM şi SG, domiciliaţi în Drăgăşani, str. Traian, nr. 62, jud. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta DG, domiciliată în Drăgăşani, str. Tudor Vladimirescu, nr. 349, bl. A, sc. C, ap. 11, jud. Vâlcea.

Dispune anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2741/27.10.2004 de BNP Daniela Ileana Munteanu, intervenit între autorul LGşi pârâta DG.

Obligă pârâta la plata sumei de 2796 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanţi.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 septembrie 2014.

Preşedinte, Grefier,

Red. /tehnored. S.O.

6ex./ 31 Octombrie 2014

Domenii speta

Spete similare