Faliment.Cuprinderea în masa credală a cheltuielilor de executare silită reprezentate de onorariu avocat

Faliment

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 10.04.2014. Cuprinderea în masa credală a cheltuielilor de executare silită reprezentate de onorariu avocat.

Prin cererea adresată la data de …. şi înregistrată sub nr. Y contestatoarea CDD în contradictoriu cu intimaţii R prin administrator judiciar SCA AP SPRL şi R Drobeta Turnu Severin prin administrator special AD a formulat contestaţie cu privire la creanţele trecute în tabelul preliminar al creanţelor R Dr. Tr. Severin înregistrat sub nr. 803/27.11.2013 întocmit de administratorul judiciar AP SPRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 73 din Lg. 85/2006.

În fapt, a arătat că a solicitat înscrierea creanţei sale în cuantum de 280.240 lei, drept creanţă garantată, însă a observat că în tabelul preliminar această creanţă nu a fost înscrisă.

Se mai arată că, această creanţă constă în onorariu de avocat aferent cheltuielilor de executare silită conform proceselor verbale întocmite în acest sens de BEJ RC şi sunt aferente unor creanţe garantate. Mai mult, aceste înscrisuri nu au fost contestate de către debitoare.

De asemenea, contestatoarea susţine că toate aceste înscrisuri au fost depuse în termen, până la data de 01.11.2013 urmând a fi avute în vedere de către administratorul judiciar la întocmirea tabelului preliminar, iar până la această dată nu a primit nicio notificare cu privire la neînscrierea acestei creanţe în tabelul preliminar şi nici motivele pentru care nu s-au înscris, fapt contrar prevederilor art. 72 alin. 4 din Lg. 85/2006.

Pe cale de consecinţă a solicitat înscrierea creanţei drept creanţă garantată pentru suma de 280.240 lei.

Intimata R Drobeta Turnu Severin prin administrator judiciar şi administrator special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia conexării prezentei cauze la dosarul nr. X şi excepţia nulităţii contestaţiei pentru lipsa condiţiile de formă expres prevăzute de art. 194-197 şi 148 şi urm. Cod procedură civilă, solicitând respingerea contestaţiei.

În motivare a arătat că în data de 18.09.2013 s-a deschis procedura de insolvenţă asupra debitoarei R Dr. Tr. Severin, în dosar nr. M pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

Conform dispoziţiilor judecătorului sindic, data limită de pentru formularea cererilor de înscriere la masa credală a fost 01.11.2013, iar la data de 28.11.2013 în BPI nr. 20223, s-a publicat tabelul preliminar de creanţe al debitoarei R.Contestatoarea a depus cerere de înscriere la masa credală cu suma totală de 280.240 lei, arătând că deţine o creanţă garantată.

În temeiul prevederilor art. 66 şi următoarele din Lg. 85/2006, administratorul judiciar a procedat la analiza cererii de creanţă cu consecinţa respingerii integrale a creanţei.

În temeiul prevederilor art. 65 din Lg. 85/2006 modificată şi completată, raportat la prevederile art. 151 din C. pr. civ., sarcina probei aparţine creditorului, care avea obligaţia procedurală să depună toate înscrisurile care să-i dovedească creanţa.

Raportat la cererea de înscriere la masa credală a contestatoarei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, având în vedere prevederile exprese ale art. 64 raportat la art. 3 alineatul 1, punctul 7 din Lg. 85/2006. Astfel legea specială prevede în mod clar că, creditorii care deţin creanţe asupra patrimoniului debitorului, anterioare deschiderii procedurii vor depune cerere de înscriere la masa credală, aşadar se impune o calitate procesuală specială, respectiv vor putea participa la procedura doar acele persoane care pot opune un drept respectiv pot ridica vreo pretenţie împotriva debitoarei. Din actele anexate la cererea de creanţă, se poate lesne observa că între R şi contestatoare nu au existat raporturi contractuale, contractul de asistenţă juridică probabil a fost încheiat între avocat şi clientul acestuia (care evident nu este R), clientul este cel care are obligaţia să achite onorariul de avocat, cu consecinţa recuperării creanţei de la debitorul rău platnic, or, în speţă, se pare că onorariul d-lui. Avocat nu a fost achitat de client, motiv pentru care dl. avocat în mod ingenios doreşte recuperarea sumei de la un terţ.

Faţă de cele de mai sus, se impune a se respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată cu privire la creanţa, contestatoarea nefăcând dovada că are o creanţă faţă de debitoare, neimpunându-se analiza existenţei sau nu a vreunui drept de preferinţă.

În consecinţă, a solicitat respingerea contestaţiei.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 205 şi urm. din C.pr.civ. şi prevederile Lg. 85/2006, art. 65,66 şi urm. şi 73.

Contestatoarea CDD a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat pe cale de excepţie, că înţelege să invoce lipsa calităţii de reprezentant şi a mandatului pentru avocat, conform art. 151 din C. pr. civ., constând în aceea că avocatul PI de la un barou din România a ataşat o împuternicire avocaţială care îi face dovada de reprezentant în dosarul nr. T în fata Tribunalului Mehedinţi, prin urmare nu are calitatea de reprezentant în prezenta cauză.

Întrucât întâmpinarea poartă semnătura şi ştampila unei persoane ce nu are calitatea de reprezentant, a solicitat ca instanţa să aplice sancţiunea decăderii intimatei din dreptul de a-şi mai formula apărări şi de a propune probe şi să înlăture toate apărările aduse prin întâmpinare, fiind incidente dispoziţiile art. 208 al. 2 C.pr.civ.

Referitor la excepţia conexităţii, a precizat că se opune, întrucât nu există identitate de părţi, obiect şi cauză cu dosarul nr. X, respectiv nu există identitate între contestatoare si SC AE SRL.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii contestaţiei, a apreciat că aceasta este nefondată, arătând că în dosarul nr. M s-au depus două împuterniciri avocaţiale, din care una priveşte CDD. În ceea ce priveşte invocarea art. 200 din Codul de procedură civilă, intimata îşi arogă atribuţii ce aparţin exclusiv instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte conturile bancare deţinute de creditoare şi debitoare, acestea sunt consemnate în răspunsul la întâmpinare pentru creditoare şi chiar în antetul de la întâmpinare pentru debitoare.

Pe fond, a precizat că a chemat în judecată debitoarea anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, întrucât aceasta îşi depăşise scadenţele de plată, cu termene mai mari de 6 luni în condiţiile în care termenele de plată a facturilor erau cuprinse între 90 de zile şi 180 de zile de la livrarea bunului sau efectuarea prestaţiei.

Se mai arată că, după ce a achitat statului, în avans, TVA reprezentând 24% din valorile înscrise în facturile neplătite, s-a adresat Tribunalului Mehedinţi care a emis un titlu, reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Ulterior, susţine contestatoarea, observând că demersurile amiabile făcute în termenul de graţie, stabilit în hotărâre nu au condus la plata niciunei sume de bani, a fost obligată să se adreseze executorului judecătoresc.

Acesta, după formularea somaţiilor nu a primit nicio sumă de bani şi nici după formularea popririlor, motiv pentru care a fost obligată de către debitoarea R să treacă la executarea silită mobiliară. Însă ulterior acestui moment s-a deplasat la sediul debitoarei, care prin fostul director general şi actualul administrator special, a asigurat-o că va face plata într-un termen de 60 de zile, motiv pentru care înlăuntrul acestui termen nu a mai efectuat nici un alt act de executare.

Totodată, mai arată că, înlăuntrul acestui termen alţi creditori au fost achitaţi, nu şi contestatoarea, deşi se invoca o pretinsă lipsă de fonduri.

Faţă de aceste considerente, după trecerea termenului de 60 de zile, a trecut la executarea silită mobiliară.

Astfel, susţine contestatoarea că s-a deplasat împreună cu executorul judecătoresc, reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Jandarmi şi ai debitoarei, la sediul debitoarei, solicitându-i să îi indice bunurile mobile pentru a fi sechestrate şi valorificate, astfel încât să nu perturbe activitatea debitoarei R, ţinând cont de prevederile art. 727 din Codul de procedură civilă.

După ce aceste bunuri i-au fost indicate, executorul judecătoresc le-a sechestrat, aplicând sechestru fără deposedare şi cu drept de folosinţă, lăsându-se în custodia debitoarei cu drept deplin de folosinţă, motiv pentru care s-a întocmit proces verbal de sechestru cu aceste menţiuni.

Mai arată că, întrucât sechestrul era legal şi valid, debitoarea nu l-a contestat în termen de 15 zile de la aplicarea acestuia, recunoscând prin aceasta legalitatea şi temeinicia sechestrului.

Ca act necontestat, sechestrul valid, contestatoarea l-a înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare pentru a fi opozabil erga omnes şi pentru a-şi garanta creanţa şi a preîntâmpina situaţia după care debitorul să garanteze cu bunul sechestrat unui alt creditor al său.

Cu ocazia executării fiecare creditor şi-a notat în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, garanţia pentru propriile titluri, reprezentate de hotărâri definitive, irevocabile şi executorii.

Ulterior, pe parcursul executării mai multe titluri aparţinând mai multor societăţi s-au conexat ipso facto, garanţiile înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare beneficiind tuturor societăţilor ale căror dosare de executare s-au conexat.

Astfel, susţine contestatoarea că aceste afirmaţii le probează cu încheierile de conexare a dosarelor de executare emise de BEJ RC, încheieri de conexare ce nu au fost contestate în termen de 15 zile de către debitoare, fiind acte valide cu putere de lucru judecat.

De asemenea, contestatoarea susţine că sechestrul a fost consemnat într-un proces verbal, în conformitate cu prevederile art. 743 din C.pr.civ., iar în conformitate cu prev. art. 741 din C. pr. civ., despre aplicarea sechestrului s-a făcut menţiune în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, fapt probat prin înscrisurile anexate răspunsului la întâmpinare, astfel încât susţinerile intimatei că garanţiile reale nu au fost constituite prin contract/convenţii civile sunt nefondate, sechestrul întocmit de executorul judecătoresc îndeplinind toate condiţiile şi forma prevăzute de lege.

Mai arată că, la înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, debitoarea RAAN avea posibilitatea să formuleze contestaţie în măsura în care considera că înscrierea nu îndeplineşte condiţiile imperative solicitate de lege, însă nu a făcut-o, validând o dată în plus legalitatea înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Pe cale de consecinţă, contestatoarea consideră că ne aflăm în prezenţa unui drept real de garanţie asupra unor bunuri mobile, ce îi conferă facultatea de a le valorifica cu prioritate faţă de alţi creditori care nu au făcut nici un demers de executare silită, iar dacă l-au făcut nu l-au făcut opozabil, erga omnes, prin notarea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, faţă de ceilalţi creditori.

Astfel, consideră că legiuitorul, urmare demersurilor legale repetate pe care le-a satisfăcut, conferă un regim privilegiat creanţei sale, fiind fără putinţă de tăgadă că este singura creditoare(alături de cei din încheierile de conexare, amintite) ce are un drept de preferinţă înscris, opozabil tuturor, asupra unor bunuri specificate.

Se mai susţine că, motivul pentru care se impune conferirea garanţiei pentru întreaga sumă de 280.240,00 lei a fost prezentat mai sus, la dosarul nr. 9089/101/2013 odată cu cererea de creanţă fiind depuse documentele justificative, însă acestea nu au fost observate de intimată.

A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 63 din Lg. 85/2006 „ dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite instanţelor, autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe sentinţa de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune”, iar în ceea ce o priveşte, administratorul judiciar trebuia să cunoască faptul că o parte din bunurile debitoarei au fost înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, tocmai acesta fiind şi scopul legiuitorului când a înfiinţat această instituţie.

Astfel, susţine contestatorul că, creanţa cabinetului are acelaşi regim cu creanţele urmărite şi reprezentate, în sensul în care urmează soarta creanţei principale, pentru care a fost făcută cheltuiala judiciară având acelaşi regim de garanţie.

Onorariul de avocat în executare, în momentul în care a fost comunicat procesul verbal de cheltuieli şi nu a fost contestat de către debitoare, devine titlu executoriu procesul verbal de cheltuieli necontestat. Acesta devine titlu executoriu de sine stătător la adresa debitoarei.

Sub acest aspect, contestatoarea invocă dispoziţiile imperative ale art. 638 alin. 1 pct. 1 care stipulează” „sunt de asemenea titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: 1. Încheierile şi procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc, care potrivit legii constituie titluri executorii. „Art. 656, pct. 3 din C.pr.civ., stabileşte aceea ca încheierile … sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare. Încheierea de stabilire a cheltuielilor este titlu executoriu şi nefiind atacată cu contestaţie la executare, a devenit titlu executoriu independent.

Astfel, susţine contestatoarea că, din economia textelor noului cod de procedură civilă, rezultă fără putinţă de tăgadă, în ipoteza în care procesul verbal de cheltuieli nu a fost contestat, a devenit titlu executoriu de drept, născând un raport juridic nou ce obligă debitoarea să achite avocatului creditoarei contravaloarea onorariului. Prin urmare, necontestarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor, transforma debitorul în debitor direct, având toate caracteristicile unui titlu executoriu independent.

Pe cale de consecinţă, nu există nicio dispoziţie legală după care sumele cerute trebuiau cerute de către creditori  , iar procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, act execuţional de sine stătător, nu a fost contestat de către debitoare în termen de 15 zile, căpătând putere de lucru judecat.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi înscrierea creanţei contestatoarei drept creanţă garantată pentru suma de 280.240,00 lei.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri, respectiv: înscrieri în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, formulare de avize de ipotecă, procese verbale de sechestru, publicaţie de vânzare, listă bunuri materiale proprii R, procese verbale ale BEJ RC, încheieri, împuternicire avocaţială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin încheierea din 18.09.2013 pronunţată în dosarul nr. M de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă cererea formulată de debitorul R Dr. Tr. Severin şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului.

Prin  aceeaşi  încheiere, s-a stabilit termenul limită pentru depunerea creanţelor la data de 1.11.2013.

La data de 27.11.2013 a fost depus şi afişat de administratorul judiciar al debitorului tabelul preliminar al creanţelor, conform procesului verbal aflat la dosarul nr. M, din care rezultă că prezenta contestatoare nu a fost înscrisă în tabloul creditorilor împotriva debitoarei R, tabelul fiind publicat în B.P.I. nr. 20223 din data de 28.11.2013.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că prezenta contestatoare a formulat cerere de creanţă înregistrată la Tribunalul Mehedinţi în data de 06.11.2013, la care se află ataşate înscrisuri (vol. 60, filele 58-68), prin care a solicitat înscrierea creanţei în valoare de 280.240 lei asupra averii debitorului, cu titlu de creanţă garantată, reprezentând onorariu avocat, respectiv asistenţă şi reprezentare în executare silită a unor sentinţe, după cum urmează:

- sentinţa nr. …… pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ….. în data de 04.07.2013, având ca obiect ordonanţa de plată formulată de creditoarea SC GT SRL, iar în urma demersurilor făcute de către CDD şi a formulării cererii de executare silită a acestei sentinţe către BEJ RC, acesta a introdus în data de 19.08.2013 pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin, cererea cu nr. …….13 pentru încuviinţarea executării silite, aceasta fiind admisă prin sentinţa pronunţată în data de ……..;

- sentinţa nr. …… pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ……. în data de 28.08.2012, având ca obiect ordonanţa de plată formulată de creditoarea SC RF SRL, iar BEJ RC, la cererea contestatoarei acesta a introdus în data de ….. cererea de încuviinţare a executării silite, aceasta fiind înregistrată sub nr. …… pe rolul pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin, fiind admisă prin încheierea pronunţată în data de ……;

- sentinţa nr. ….. pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ……. în data de ……, având ca obiect ordonanţa de plată prin care a fost admisă cererea creditoarei SC SV SRL şi, ca urmare a acestei sentinţe contestatoarea CDD a formulat cerere de executare silită către BEJ RC, acesta introducând pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin în data de ….. cerere pentru încuviinţarea executării silite, cerere înregistrată sub nr. ……. şi admisă în data de …....

De asemenea, prin cererea de creanţă, contestatoarea arată că toate cele trei societăţi au fost reprezentate în executarea silită de către CDD, care pentru serviciile sale a emis câte o factură, astfel: pentru SC GT SRL s-a emis factura nr. 36/8.08.2013 în valoare de 12.400 lei; pentru SC RF SRL s-a emis factura nr. 2/27.08.2013 în valoare de 19.840 lei şi pentru SC SV SRL a fost emisă factura nr. 3/29.08.2013 în valoare de 248.000 lei, facturi ce au fost comunicate debitoarei R prin intermediul BEJ RC prin încheieri de stabilire cheltuieli de executare, încheieri necontestate, care produc efecte juridice inter partes, fiind obligatorii, respectiv încheierea nr. …. din …. pentru suma de 12.400 lei aferentă facturii nr. 36/08.08.2013, încheierea nr. ….. din …… pentru suma de 19.840 lei aferentă facturii nr. 2/27.08.2013, încheierea nr. ….. din ….. pentru suma de 248.000 lei aferentă facturii nr. 3/29.08.2013.

Susţinerea contestatoarei referitoare la faptul că în mod eronat administratorul judiciar nu a înscris creanţa în cuantum de 280.240 lei în tabelul creditorilor constituit împotriva debitorului R ca şi creanţă garantată, nu poate fi reţinută pentru următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 7 din Lg. 85/2006 „prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului”.

Din interpretarea logico-gramaticală a textului legal precitat rezultă că pentru a putea fi înscris în tabelul creditorilor este necesar a se face dovada unor relaţii profesionale între părţi din care rezultă existenţa unui drept de creanţă asupra averii debitoarei.

Or, din actele depuse la dosar, respectiv facturile nr. 36/08.08.2013, nr. 2/27.08.2013 şi nr. 3/29.08.2013 pe care îşi întemeiază contestatoarea pretenţiile, rezultă că raporturile profesionale s-au desfăşurat între aceasta şi SC GT SRL, SC RF SA, SC SV SRL în niciun caz cu debitoare.

Stabilirea prin încheierile nr.  129/E/2013, nr. 138/E/2013, nr. 139/E/2013 pronunţate de BEJ RC în dosarele nr. 129/E/2013, nr. 138/E/2013 şi nr. 139/E/2013 a cheltuielilor de executare silită printre care şi sumele de 12.400 lei, de 19.840 lei, de 248.000 lei reprezentând onorariu avocat CDD nu-i conferă acestuia legitimitate procesuală şi nu poate da naştere unor raporturi juridice directe între contestator şi debitoare.

Mai mult decât atât, chiar dacă potrivit art. 669 C.pr. civ. încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu, alin. 6 al aceluiaşi text de lege stipulează că „încheierea reprezintă titlu executoriu pentru creditor şi pentru executorul judecătoresc” nicidecum pentru alte persoane care ar fi implicate în procedura de executare.

Câtă vreme nu s-a făcut dovada că, contestatoarea are o creanţă faţă de debitoare, nu se mai impune analiza celui de-al doilea aspect invocat şi anume neînscrierea ca şi creanţă garantată în tabelul de creanţe constituit împotriva debitoarei.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea apelului formulat împotriva sentinţei.

Domenii speta

Spete similare