Drept procesual penal .Propunere de arestare preventiva. Luarea masurii arestarii la domiciliu

DREPT PROCESUAL PENAL .Propunere de arestare preventiva. Luarea masurii arestarii la domiciliu

- Art.204 Cod procedura penala

În contestatiile formulate de inculpatii C.D., I.M.V., R.N.S. si K.C.S., a fost desfiintata încheierea contestata în sensul ca:

S-a respins propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea privind luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor C.D., R.N.S., I.M.V., si K.C.S. si în baza art. 227 alin. 2 cu referire la art. 202 alin. 4 lit. d) Cod procedura penala comb. cu art. 221 Cod procedura penala s-a dispus luarea fata de inculpatii contestatori C.D., R.N.S., I.M.V. si K.C.S. a masurii arestului la domiciliu pe o durata de 27 de zile, începând din 21 mai 2015 pâna în data de 16 iunie 2015 inclusiv.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedura penala li s-a impus inculpatilor contestatori ca pe durata masurii arestului la domiciliu sa nu paraseasca imobilul unde locuiesc fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati sau a organului judiciar în fata caruia se afla cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii contestatori ca pe durata masurii arestului la domiciliu sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara ori a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa nu comunice între ei si sa nu comunice cu martorii J.I., O.M.R., P.S., K.I., B.B., V.G., D.A., K.M., B.G., S.N., G.D.,K.S., B.M. si V.I..

În temeiul art. 221 alin. 4 Cod procedura penala li s-a atras atentia inculpatilor contestatori ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurilor sau obligatiilor care le revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.

Curtea a retinut ca luarea masurii arestarii la domiciliu este masura procesuala ce poate fi dispusa de judecatorul de drepturi si libertati daca apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru arestarea preventiva a inculpatilor, sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.227 alin.2 Cod procedura penala cu referire la art. 202 alin.4 Cod procedura penala, art. 221 Cod procedura penala, art.218 Cod procedura penala si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatilor, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.

De asemenea, articolul 5 din Conventia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevede nu doar dreptul de a fi judecat într-un interval rezonabil, sau de a fi eliberat în cursul procesului ci si ca eliberarea sa fie conditionata de existenta unor garantii ca acuzatul se va prezenta la proces, astfel cum s-a statuat în cauza Sulaoja contra Estoniei. Acesta este motivul pentru care, atunci când decid cu privire la mentinerea unei stari de detentie, autoritatile sunt obligate sa ia în considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces, în raport de circumstantele spetei, autoritatile putând sau nu lua în considerare masuri mai blânde.

Curtea de Apel Oradea, Sectia penala

Încheierea penala nr. 50 din 8 mai 2015; dosar 1637/111/2015

Prin încheierea penala nr. 94/DL/2015 pronuntata la data de 18 mai 2015 de judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Bihor, s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 226 rap. la art. 223 alin. 1 si 2 Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor:

- C.D., ns. xx.xx.1978 în S., fiul lui F. si F., cadru activ, functionar cu statut special, angajat al IPJ B., Politia Municipiului S., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în com. T., sat G., nr. xxx, jud. B., pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18 mai 2015 si pâna la data de 16 iunie 2015 inclusiv.

- R. N. S., ns. xx.xx.1978 în O., fiul lui G. si F., functionar public cu statut special, angajat al IPJ B. – Politia Municipiului S., CNP 1xxxxxxxxxxxx cu domiciliul în com. M., sat I., nr. xxx, jud. B., pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18 mai 2015 si pâna la data de 16 iunie 2015 inclusiv.

- I. M. V., ns. xx.xx.1974 în S., fiul lui T. si C., functionar public cu statut special, angajat al IPJ B. – Politia Municipiului S., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. S., str. E. Z., nr. x, jud. B., pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18 mai 2015 si pâna la data de 16 iunie 2015 inclusiv.

- K. C.-S., ns. xx.xx.1984 în S., fiul lui I. si M., functionar public cu statut special, angajat al IPJ B. – Politia Municipiului S., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în S., str. R., nr. xxx, bl Yx, et.x, ap.x, jud. B., pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18 mai 2015 si pâna la data de 16 iunie 2015 inclusiv.

În temeiul art 227 Cod procedura penala s-a respins propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea de arestare preventiva a inculpatul P. M. D..

În baza art. 227 alin. 2 Cod procedura penala rap. la art. 202 alin. 4 lit. b) Cod procedura penala, art. 211 si art. 215 si art. 215 ind. 1 Cod procedura penala s-a luat pe o durata de 60 de zile începând cu data de 18.05.2015 pâna la data de 16.07.2015 inclusiv, masura controlului judiciar fata de inculpatul P. M. D., ns. xx.xx.1986 în S., jud. B., fiul lui I. D. si M, functionar în cadrul IPJ B., Politia Municipiului S., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în str. D. nr. xx, com. T. jud. B.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul P. M. D. a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;

c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Politia Comunei T., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului P. M. D. sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decât cu încuviintarea prealabila a organului judiciar;

- sa nu se apropie de ceilalti inculpati din cauza si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale;

- sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului P. M. D. ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.

În baza art 227 alin 1 Cod procedura penala, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului P. M. D. retinut în baza ordonantei procurorului din 18.05.2015.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta încheiere judecatorul de drepturi si libertati de la tribunal a retinut urmatoarele:

S-a constatat ca prin propunerea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.05.2015, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea a solicitat arestarea preventiva a inculpatilor R. N. S., I. M. V., P. M. D., C.D. si K. C. S., agenti de politie din cadrul Politiei Municipiului S., pentru savârsirea infractiunii de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 si art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 Cod penal pentru 30 de zile.

În fapt, s-a retinut ca în perioada 2011-2015, agenti de politie din cadrul Politiei Municipiului S., la diferite intervale de timp si în baza aceleiasi rezolutii infractionale, au pretins si primit diferite sume de bani cu titlu de mita, de la conducatori auto opriti în trafic de catre agenti si constrânsi sub pretextul unor contraventii i-au determinat la plata sumelor de bani conditionându-le totodata restituirea documentelor în vederea continuarii itinerariului. În tiparul acestui mod de operare se includ 16 acte materiale de luare de mita care toate sunt cuprinse în încadrarea juridica mai sus motivata, ca elemente componente ale aceleiasi infractiuni în forma continuata.

S-a retinut ca din probatoriul administrat în cauza a rezultat ca cei cinci inculpati, grupati câte doi, în virtutea atributiilor de serviciu si a repartizarii pe sectoare, au comis în total 16 acte materiale de luare de mita, folosind aceeasi metoda de constrângere a conducatorilor de vehicule, sub pretextul unor contraventii reale sau fictive.

În drept au fost invocate prevederile art.224 Cod procedura penala, art.223 alin (2) din Cod procedura penala rap. la art. 202 alin. (1) si/ (3) din Cod procedura penala.

S-a atasat dosarul de urmarire penala nr. 434/P/2014 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, dosar format în baza ordonantei din 18.11.2014 de preluare a cauzei de la Parchetului de pe lânga Tribunalul B.

Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul de drepturi si libertati a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedura penala, masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, a împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori a prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.

Masura arestarii preventive poate fi luata de judecatorul de drepturi si libertati în cursul urmaririi penale, numai daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii: sa se fi pus în miscare actiunea penala fata de inculpat (art. 203 alin 3); sa nu existe vreo cauza care împiedica exercitarea actiunii penale (art. 202 alin. 2); din probe sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune (art. 223 alin 1); sa existe una dintre situatiile expuse la literele a) - d)  sau în alineatul 2 al aceluiasi articol.

Primele doua conditii sunt îndeplinite, cât timp procurorul a pus în miscare actiunea penala fata de inculpati pentru savârsirea infractiunilor de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 si art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 Cod penal si cât timp din cuprinsul dosarului de urmarire penala nu rezulta incidenta vreunuia din cazurile care împiedica exercitarea actiunii penale, dintre cele prev. de art. 16 Cod procedura penala.

Cât priveste conditia existentei unor probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatii au savârsit infractiunile retinute în sarcina lor, analiza probelor administrate în cursul urmaririi penale pâna la acest moment au condus judecatorul de drepturi si libertati la concluzia ca aceasta este îndeplinita, cu precizarile ce vor fi expuse.

În fapt, s-a retinut ca în perioada 2011-2015, inculpatii R. N. S., I. M. V., P. M. D., C.D. si K. C. S., agenti de politie din cadrul Politiei Municipiului S., la diferite intervale de timp si în baza aceleiasi rezolutii infractionale, au pretins si primit diferite sume de bani cu titlu de mita, de la conducatori auto opriti în trafic de catre agenti si constrânsi sub pretextul unor contraventii i-au determinat la plata sumelor de bani conditionându-le totodata restituirea documentelor în vederea continuarii itinerariului. În tiparul acestui mod de operare se includ 16 acte materiale de luare de mita care toate sunt cuprinse în încadrarea juridica stabilita, ca elemente componente ale aceleiasi infractiuni în forma continuata.

Declaratiile martorilor denuntatori au fost sustinute de declaratiile celorlalti martori audiati în cauza - persoane prezente la momentul opririi în trafic a denuntatorilor - , de recunoasterile de pe plansele fotografice, de procesele verbale de verificare a echipajelor aflate în serviciu la datele reclamate de denuntatori (din care rezulta componenta respectivelor echipaje, confirmând astfel sustinerile denuntatorilor), de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice (al caror continut dovedesc nu doar modul în care inculpatii îsi planuiau si organizau activitatile infractionale, ci si caracterul si moralitatea acestora), de notele de redare a înregistrarilor în mediul ambiental si capturile de ecran, de procesul verbal de înregistrare a apelului înregistrat la serviciul 112 (care confirma sustinerile denuntatorului O. M. R., acesta apelând la scurt timp de la oprirea sa în trafic serviciul 112 pentru a reclama fapta agentilor de politie), de procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, de rapoartele întocmite de agentii de politie, etc.

Totusi, din cuprinsul dosarului de urmarire penala a rezultat ca probele avute în vedere la retinerea, în sarcina inculpatilor P. M. D. si R. N. S., a actului material de luare de mita din data de 11 aprilie 2014, reclamat de K. I., au fost insuficiente pentru a se concluziona asupra caracterului rezonabil al suspiciunii ca cei doi l-ar fi savârsit.

S-a avut în vedere ca numitul K. I. nu a fost audiat nemijlocit de organul de urmarire penala. În aceste conditii, atasarea plângerii acestuia (care nu este mijloc de proba) si încheierea procesului verbal de consemnare a discutiei telefonice purtate prin intermediul unor persoane vorbitoare de limba rusa cu o persoana care s-a prezentat a fi K. I. (proces verbal care nu raspunde nici exigentelor pe care art. 114 si urm. Cod procedura penala le impune pentru audierea martorilor, nici exigentelor prevazute de art 171 si urm. din Legea nr 302/2004 în privinta cererilor de asistenta judiciara în materie penala), nu au fost în masura sa ofere indicii convingatoare cu privire la savârsirea acestei fapte de catre cei doi inculpati.

Si în cazul actului material de luare de mita reclamat de K. M. a lipsit o audiere nemijlocita a acestuia. Audierea persoanei care a fost prezenta la momentul savârsirii de catre inculpati a faptei reclamate nu putut fi suplinita de audierea unei alte persoane (R. D. F.) care a relatat ce i-ar fi povestit K. M.

Totodata, în privinta faptelor reclamate de O. A. (vara anului 2012) si V. G. (august 2014), s-a retinut ca probe declaratiile date de denuntatori, însotite, dupa caz, de planse fotografice si procese verbale de verificare a echipajelor de politie aflate în serviciu la datele reclamate. Verificarea suplimentara a veridicitatii sustinerilor acestora s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât, în declaratia de suspect data de R. N. S. acesta a aratat ca denuntatorul O. A. ar fi „un petitionar cunoscut de întreaga Politie S.” si ca ar suferi de „boli psihice”.

Tot sub aspect probator, s-a mai retinut ca la dosarul cauzei nu au fost depuse fisele postului fiecarui inculpat, esentiale (dincolo de întocmirea unor procese verbale de verificare a echipajelor de politie) în raport de infractiunile de luare de mita în forma continuata retinute în sarcina acestora.

Infractiunea de luare de mita, fapta prev. si ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 si art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 Cod penal retinuta în sarcina fiecarui inculpat, presupune existenta unei legaturi cauzale între folosul pretins, primit sau acceptat si actul îndeplinit, act care trebuie sa intre în îndatoririle de serviciu ale functionarului ori sa fie în legatura cu aceste îndatoriri.

Aceste îndatoriri s-au impus a fi analizate în raport de fiecare act material, pentru a se stabili daca inculpatii aveau în sfera îndatoririlor de serviciu constatarea si sanctionarea contraventiilor în legatura cu care ar fi pretins/primit/acceptat sumele de bani respective cu titlu de mita, deoarece, în cazul în care acestea se situeaza în afara respectivelor îndatoriri, s-ar pune problema schimbarii, în fiecare caz în parte, a încadrarii juridice în infractiunea de înselaciune prev. de art. 244 Cod penal.

Chiar în sesizarea DGA – Serviciul Judetean Anticoruptie B. din 17.04.2012 si chiar în ordonanta de extindere a cercetarilor din 24.09.2014 a organului de urmarire penala s-a aratat ca nu intra în sfera de competenta a inculpatilor constatarea contraventiilor respective.

De altfel, inculpatul I. M. V., în declaratia data ca suspect a aratat ca nu a avut competenta delegata pe zona de lucru rutiera.

Corecta încadrare juridica (problema invocata si de aparare) este importanta atât prin prisma competentei materiale (care s-ar modifica în cazul în care s-ar retine în sarcina tuturor inculpatilor exclusiv infractiuni de înselaciune), cât si prin prisma verificarii îndeplinirii conditiilor impuse de art. 223 alin. 2 Cod penal (în functie de forma simpla sau agravata a infractiunii de înselaciune retinuta), dar si prin prisma altor institutii juridice, între care cea reglementata de art. 244 alin. 3 Cod penal.

Este adevarat ca în cadrul procedurii de solutionare propunerii de arestare preventiva, nu se face un examen amanuntit al probelor administrate în cauza, pentru a se verifica daca acestea sunt apte si suficiente sa sustina vinovatia persoanelor acuzate sau o eventuala solutie de condamnare a acestora (rol care revine instantei investita, eventual, cu solutionarea pe fond a cauzei).

Cu toate acestea, tinând cont si de caracterul exceptional al oricarei masuri preventive (caracter reglementat expres de art 9 alin. 2 Cod procedura penala), din probele prezentate de acuzare trebuie sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala e posibil sa fi savârsit faptele de care este acuzata.

Existenta unor probe suficiente care sa convinga un observator obiectiv ca e posibil ca acuzatul sa fi savârsit respectivele fapte a fost necesara si pentru a evita, conform jurisprudentei CEDO, caracterul arbitrar al masurii preventive. Aceste probe trebuie sa existe chiar daca faptele care ar putea da nastere unei banuieli legitime nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a formula o acuzatie împotriva unei persoane, ceea ce se petrece la un stadiu ulterior al procesului penal.

În privinta conditiilor retinerii temeiului de arestare prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedura penala, invocat de procuror în sustinerea propunerii, acestea au fost îndeplinite doar fata de inculpatii R. N. S., I. M. V., C.D. s K. C. S.

La aprecierea necesitatii unei astfel de masuri în privinta acestor inculpati s-a impus a fi avuta în vedere în primul rând calitatea inculpatilor, functionari publici cu statut special, angajati ai IPJ B. – Politia Municipiului S.

O astfel de calitate ar fi impus inculpatilor asumarea unor standarde de conduita profesionala care sa se ridice la nivelul calitatii avute. Ori modul în care inculpatii au procedat sunt departe de astfel de standarde, notele de redare a înregistrarilor în mediul ambiental si detaliile expuse de denuntatori cu privire la modalitatea în care au fost abordati de inculpati fiind mai mult decât edificatoare în acest sens.

La aprecierea necesitatii unei astfel de masuri s-a avut în vedere în cazul fiecarui inculpat în parte perioada de timp în care ar fi desfasurat activitatea infractionala (pâna în noiembrie 2014 în cazul inculpatului I. M. V., respectiv pâna în martie 2015 în cazul inculpatilor R. N. S., C.D. s K. C. S.), numarul actelor materiale componente ale infractiunii continuate de luare de mita retinute în sarcina fiecaruia, contributia efectiva si rolul fiecaruia în cadrul activitatilor infractionale ce fac obiectul cercetarilor în cauza, valoarea sumelor pretinse/primite/acceptate cu titlu de mita, dar si modul în care inculpatii si-au organizat si protejat activitatea infractionala.

S-a mai avut în vedere si ca, în ciuda faptului ca inculpatii aveau suspiciuni ca ar putea face obiectul unor mijloace speciale de supraveghere, au continuat si perseverat în activitatea infractionala. Declaratia data ca suspect de R. N. S. este mai mult decât edificatoare în acest sens, inculpatul aratând ca „eu aveam cunostinta de faptul ca eram supravegheat cu tehnica de supraveghere ambientala si de aceea am acordat o atentie deosebita comportamentului si discutiilor profesionale…”.

Procedând în modul descris, inculpatii si-au dezvoltat un adevarat mod de operare, profitând de calitatile detinute cât si de vulnerabilitatea persoanelor depistate în trafic, care, pe fondul necunoasterii sanctiunilor contraventionale aplicabile, erau puse practic sa aleaga între a plati mita sau a fi sanctionati contraventional sever.

De altfel, prin modul în care au actionat, inculpatii au denaturat complet rolul pe care-l aveau în cadrul IPJ B. – Politia Municipiului S., punând într-o lumina extrem de defavorabila sistemul în care si-au desfasurat activitatea.

Impactul public pe care acuzarea unor functionari de savârsirea unor astfel de infractiuni le are în societate este unul ridicat, fapte precum cele imputate inculpatilor, lezând din temelii încrederea opiniei publice si a comunitatii din care provin, în autoritatile însarcinate cu asigurarea respectarii legii, ceea ce este extrem de grav.

Circumstantele expuse anterior au fost valabile si în privinta inculpatului P. M. D.

Cu toate acestea, la aprecierea starii de pericol pentru ordinea publica a acestuia, s-a avut în vedere pe de o parte, numarul redus al actelor materiale de care este acuzat (3), faptul ca în privinta actului material de luare de mita reclamat de K. I., judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca sunt insuficiente probele pentru a concluziona asupra caracterului rezonabil al acuzatiei, deficientele sub aspect probator evidentiate în încheiere (vizând inclusiv cea de-a doua fapta retinuta în sarcina acestui inculpat, reclamata de K. M.), perioada de timp în care s-ar fi comis faptele acestui inculpat si distanta în timp dintre ele, elemente care, raportate si la aspectele care au fost expuse în legatura cu încadrarea juridica a faptelor, disting situatia acestui inculpat fata de a celorlalti.

Fata de aceste circumstante, s-a retinut ca în privinta inculpatului P. M. D. o masura preventiva restrictiva si nu privativa de libertate este suficienta pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin 1 Cod procedura penala luând în considerare natura obligatiilor care pot fi impuse si efectul încalcarii acestora.

Pentru considerentele de mai sus:

S-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 226 rap. la art. 223 alin. 1 si 2 Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor: C.D., R. N. S., I. M. V. Si K. C.-S., pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18 mai 2015 si pâna la data de 16 iunie 2015 inclusiv.

În temeiul art. 227 Cod procedura penala s-a respins propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea de arestare preventiva a inculpatul P. M. D.

În baza art. 227 alin. 2 Cod procedura penala rap. la art. 202 alin. 4 lit. b) Cod procedura penala, art. 211 si art. 215 si art. 215 ind. 1 Cod procedura penala, s-a luat pe o durata de 60 de zile începând cu data de 18.05.2015 pâna la data de 16.07.2015 inclusiv, masura controlului judiciar fata de inculpatul P. M. D.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala, pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul P. M. D. a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa informeze de îndata organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;

c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Politia Comunei T., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului P. M. D. sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decât cu încuviintarea prealabila a organului judiciar;

- sa nu se apropie de ceilalti inculpati din cauza si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale;

- sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului P. M. D. ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.

În baza art 227 alin 1 Cod procedura penala, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului P. M. D. retinut în baza ordonantei procurorului din 18.05.2015.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestatie Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea si de inculpatii P. M. D., C.D., I. M. V., K. C. S. si R. N. S.

Parchetul în ceea ce priveste contestatia formulata cu privire la inculpatul P. M. D., solicita ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala sa se admita contestatia cu consecinta desfiintarii încheierii pronuntata la data de 18.05.2015 de Tribunalul B. ca nelegala si netemeinica si sa se dispuna luarea masurii arestarii preventive fata de acest inculpat pentru o perioada de 30 de zile.

Arata ca inculpatul a comis trei acte materiale ale infractiunii de luare de mita în perioada ianuarie 2011 – martie 2015, astfel ca masura preventiva a controlului judiciar dispusa fata de inculpati de judecatorul de drepturi si libertati de la tribunal nu este proportionala cu gravitatea infractiunii comise.

În cauza sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 223 alin. 1 cu raportare la art. 202 Cod procedura penala, pentru a se lua fata de inculpat o masura privativa de libertate si anume arestarea preventiva.

Solicita a se avea în vedere calitatea inculpatului de agent principal de politie – functionar de stat cu statut special si privilegiat, integrat în aparatul de justitie cu o activitate importanta în comunitatea în care acesta si-a execitat profesia, respectiv în localitatea S.

Arata ca faptele imputate inculpatului au fost comise împreuna cu ceilalti coinculpati care au fost deja arestati preventiv, astfel ca masura controlului judiciar aplicata inculpatului P. apare ca o inegalitate de tratament în cauza, care lasa senzatia de injustete în luarea masurilor preventive.

Inculpatii prin aparator au solicitat P. M. D., C.D., I. M. V., K. C. S. si R. N. S., avocat D. R. au aratat ca în aceasta cauza administrarea probelor a fost efectuata într-o maniera neloiala, unde dupa momentul solutionarii unei propuneri de arestare preventiva, cu ocazia solutionarii contestatiei au fost depuse mai multe înscrisuri pe care judecatorul fondului nu le-a avut în vedere la solutionarea propunerii de arestare preventiva. Arata ca Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit cu valoare de principiu ca instanta de control judiciar solutioneaza contestatiile formulate împotriva masurilor preventive doar pe baza actelor pe care si-a întemeiat solutia si judecatorul fondului.

Mai arata ca s-a încalcat grav prezumtia de nevinovatie, iar înscrisurile prezentate de reprezentanta parchetului nu formeaza obiectul cauzei.

În ceea ce priveste contestatia formulata de inculpatul P. M. arata ca în încheierea 94/DL/2015 pronuntata de Tribunalul B., judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca “s-a facut sesizare pentru mai multe acte materiale, dar din cuprinsul dosarului de urmarire penala rezulta ca probele avute în vedere la retinerea în sarcina inculpatilor P. M. D. si R. N., a actului material de luare de mita din data de 11 aprilie 2014, reclamat de K. I., au fost insuficiente pentru a se concluziona asupra caracterului rezonabil al suspiciunii ca cei doi ar fi savârsit infractiunea”. Totodata judecatorul de drepturi si libertati a mai retinut ca „si în cazul actului material de luare de mita reclamat de K. M. a lipsit o audiere nemijlocita a acestuia. Audierea persoanei care a fost prezenta la momentul savârsirii de catre inculpati a faptei reclamate nu putut fi suplinita de audierea unei alte persoane (R. D. F.) care a relatat ce i-ar fi povestit K. M.”. În ceea ce îl priveste de K. I. arata ca exista doua denunturi care nu se coroboreaza cu nicio proba. Mai arata ca ofiterii DNA au contactat telefonic denuntatorii pentru a relata o anumita stare de fapt, însa Codul de procedura penala actual nu reglementeaza o astfel de modalitate de audiere prin telefon, audierea putând fi realizata fie în mod direct prin audierea nemijlocita a persoanelor în cauza, fie prin videoconferinta, fie prin comisie rogatorie.

Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de fond a mai retinut ca „în privinta faptelor reclamate de O. A. (vara anului 2012) si V. G. (august 2014), s-au retinut ca probe declaratiile date de denuntatori ... verificarea suplimentara a veridicitatii sustinerilor acestora s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât, în declaratia de suspect data de R. N. S. acesta a aratat ca denuntatorul O. A. ar fi „un petitionar cunoscut de întreaga Politie S.” si ca ar suferi de „boli psihice”. Arata ca actele materiale pe care acesta le denunta nu se coroboreaza cu nicio proba.

În sarcina inculpatului P. M. au fost retinute trei acte materiale, doua dintre acestea fiind eliminate de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de fond, retinându-se ca nu exista probe pentru retinerea celor doua acte materiale. Cu privire la al treilea act material retinut în sarcina inculpatului P., respectiv fapta comisa în data de 1/2.10.2013 împreuna cu I. M. – s-a retinut ca material probator declaratia data în data de 05.03.2014 de martorul denuntator O. M. R. în care relateaza ca a fost oprit în trafic de un echipaj de politie în S. care i-a comunicat ca de la 12 noaptea s-a schimbat codul rutier si cetatenii români care conduc autoturisme înmatriculate în strainatate au obligatia de a plati amenda pe loc, iar colegul acestui politist nu poate elibera chitanta. Martorul nu a dat nicio suma de bani si a facut un apel la 112 pentru a reclama ca i s-a pretins mita de catre un politist. Arata ca fata de acest act material nu exista martori, nu exista remiterea unor sume de bani, nu exista nicio înregistrare telefonica sau ambientala, nu exista nicio masura de supraveghere tehnica, acest apel la 112 nu se coroboreaza cu nicio proba.

Solicita a se avea în vedere dispozitiile art. 202 Cod procedura penala care preved ca masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune. Potrivit art. 223 alin. 1 Cod procedura penala masura preventiva poate fi dispusa numai în cazul în care din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul ar fi savârsit infractiunea retinuta în sarcina sa.

În ceea ce priveste pe inculpatul R. N., fapta din data de 22 martie 2013 pe care acesta ar fi comis-o împreuna cu inculpatul C.D. are ca probatiune denuntul declarat de G. D. care a reclamat ca a fost oprit în trafic si a dat inculpatului suma de 40 de lire. Arata ca la dosar nu mai exista alte probe în afara de acest denunt.

Fapta din data de 22/23 martie 2015 comisa de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul C.D. are ca probe declaratia martorului K. S. care a aratat în declaratia data în data de 1.04.2015 faptul ca ar fi dat inculpatului 100 de lei si 10 bancnote a câte 5 lei. Arata ca exista un proces – verbal de consemnare a rezultatului de supraveghere tehnica din care rezulta ca inculpatul C. era de serviciu împreuna cu inculpatul C.D., cei doi fiind vizualizati când au oprit vehicolul condus de martorul K. S. Mai arata ca în acest dosar sesizarile pornesc din anul 2011 cu o monitorizare timp de 3 ani de zile a acestor inculpati si au fost autorizati 8 investigatori sub acoperire care au încercat sa ofere mita inculpatilor, si din tot dosarul cauzei nu exista decât un singur proces-verbal întocmit de catre un investigator sub acoperire necoroborat cu nicio alta proba. Considera ca acestea nu sunt probe care sa justifice luarea masurii arestarii preventive, întrucât nu exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatii au savârsit faptele retinute în sarcina lor.

Fapta comisa în noaptea din 21/22 martie 2015 de inculpatul R. împreuna cu inculpatul C.D. are ca probe procesul-verbal de consemnare a denuntului formulat de S. N. si declaratia martorului N. I. care ar fi fost în masina când a fost data inculpatilor o suma de bani si un proces-verbal din care rezulta ca soferul respectiv a fost oprit în trafic, masina politiei fiind filmata. Arata ca niciunul dintre inculpati nu contesta ca au fost de servici la acea data. Solicita a se avea în vedere ca în toata aceasta perioada de trei ani în care inculpatii au fost supravegheati nu s-a reusit efectuarea vreunui flagrant, desi acestia erau supravegheati tehnic si au fost autorizati 8 investigatori sub acoperire.

Fapta comisa în data de 11.04.2015 de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul P. M., este fapta denuntata de K. I., fapta pentru care judecatorul fondului a retinut ca nu exista probe.

Fapta comisa în mai 2015 de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul I. M. are ca probe declaratia martorului J. I. D. (care cumparase 15 porci) ca ar fi dat 200 lei inculpatilor, declaratia martorului F. I. L. care este cumnatul martorului J. I. si care a confirmat faptul ca, cumnatul sau ar fi dat acea suma la politisti si procesul-verbal încheiat la data de 29.05.2012 în care s-a consemnat ca la controlul efectuat la patrula de serviciu format din I. V. si R. N. s-au gasit supra inculpatilor sumele de 100 de lei, respective 50 lei, sume care au fost consemnate si în registrul caietului în care se consemneaza banii cu care au intrat în serviciu. Din aceste probe reiese ca acestia nu au primit suma de 200 de lei asa cum a declarat martorul denuntator.

Fapta comisa în cursul lunii decembrie 2011 de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul I. M. are ca probe doar denuntul formulat de O. A. la data de 27 mai 2013 asupra faptei inculpatilor de a primi suma de 400 lei pentru a nu confisca niste brazi, fapta care ar fi fost savârsita în anul 2011. Arata ca acest denunt nu se coroboreaza cu nicio proba existent la dosarul cauzei.

Fapta comisa în vara anului 2012 de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul I. M. denuntata tot de martorul denuntator O. A. la data de 27 mai 2013 privind pretinderea sumei de 100 lei de la numitul S. pentru a nu confisca carbunele pe care îl transporta, suma care nu ar fi fost remisa pâna la urma. Arata ca judecatorul de drepturi si libertati a retinut cu privire la acest denunt ca “verificarea suplimentara a veridicitatii sustinerilor acestora s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât, în declaratia de suspect data de R. N. S. acesta a aratat ca denuntatorul O. A. ar fi „un petitionar cunoscut de întreaga Politie S.” si ca ar suferi de „boli psihice”.

Fapta comisa în 4 octombrie 2014 de inculpatul R. N. împreuna cu inculpatul K. C. are ca probe procesul-verbal de redare a înregistarilor audio video a conversatiilor purtate de inculpati cu un barbat neidentificat din care reiese ca inculpatii i-ar fi pretins acestuia suma de 20000 forinti pentru a nu fi amendat. Arata ca acest proces-verbal nu se coroboreaza cu nicio alta proba, iar acesta izolat nu poate sa contituie o proba care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savârsit acea fapta.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul I. M., fapta din data de 18.08.2014 având ca proba declaratia martorului denuntator V. G., o sesizare depusa la consulatul României din S. care arata ca ar fi dat inculpatului o suma de bani fara sa îsi justifice declaratia cu nicio alta proba.

Fapta comisa la data de 05.08.2015 împreuna cu inculpatul C.D. având ca probe declaratia sotilor B. B. si M. S. B. care au relatat ca remis o anumita suma de bani celor doi inculpati. Arata ca si acesata declaratie nu este sustinuta de nicio alta proba.

Fapta comisa la data de 1/2 octombrie 2013 împreuna cu inculpatul P. M. privind pretinderea unei sume de bani de la martorul O. M.. Arata ca si aceasta declaratie a martorului nu are nicio sustinere cu alte probe, iar inculpatul I. nu ar fi fost de serviciu în acea noapte.

Faptele comise la datele din 29 mai 2012, în cursul lunii decembrie 2011 si în vara anului 2012 împreuna cu inculpatul R. N., au fost analizate mai sus la inculpatul R. N.

Fapta comisa la data de 19.11.2014 împreuna cu inculpatul C.D. are ca proba doar procesul-verbal al investigatorului sub acoperire D. A. din care reiese ca inculpatii i-ar fi pretins o suma de bani pentru a nu-i aplica o amenda. Arata ca si pentru aceasta fapta nu exista nicio alta proba.

Mai arata ca, Curtea Europeana a Drepeturilor Omului în cauza Constantin si Stoian contra României si cauza Texteira contra Portugaliei - a aratat ca agentii statului (inclusiv investigatorii sub acoperire) trebuie sa aiba un rol pasiv, un rol de observatori în desfasurarea unui eventual fenomen infractional, fiind interzis orice activitate care impune o implicare activa în savârsirea unei eventuale fapte de coruptie.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul C.D., arata ca fapta savârsita la data de 25/26.03.2015 împreuna cu inculpatul K. C. are ca probatiune denuntul formulat de V. I. care reclama ca cei doi inculpati i-ar fi pretins suma de 100 de euro. Totodata ca probatiune este si procesul verbal de consemnare a rezultatului de supraveghere tehnica din care reiese ca la acea data cei doi inculpati au fost vizualizati când opresc în trafic vehicolul condus de V. I. Arata ca si cu privire la aceasta fapta nu exista presupunerea rezonabila ca s-a comis acea fapta.

Fapta comisa la data de 22 martie 2015 împreuna cu inculpatul R. N. are ca probatiune denuntul formulat de G. D. care reclama ca a fost oprit în trafic de cei doi inculpati si le-ar fi dat suma de 140 de lire. Arata ca si pentru aceasta fapta nu mai exista alte probe la dosar care sa conduca la presupunerea ca inculpatii ar fi savârsit acea fapta.

Fapta comisa la data de 22/23.03.2015 împreuna cu inculpatul R. N. – probe declaratia martorului K. S. din care reiese ca acesta ar fi dat inculpatilor suma de 150 de lei, precum si procesul verbal de consemnare a rezultatului de supraveghere tehnica din care reiese ca cei doi inculpati au fost vizualizati când au oprit în trafic vehicolul condus de martorul denuntator. Arata ca si cu privire la acesta fapta nu sunt probe suficiente care sa conduca la concluzia ca inculpatii ar fi savârsit fapta imputata.

Fapta comisa la data de 21/22.03.2015 împreuna cu inculpatul R. N. are ca probe declaratia martorului denuntator S. N. care sustine ca inculpatii i-ar fi cerut o suma de bani. Arata ca aceasta declaratie nu se coroboreaza cu nicio alta proba din dosar.

Fapta comisa la data de 25/26.03.2015 împreuna cu inculpatul K. C. având ca probe denuntul formulat de B. M. care declara ca ar fi oferit o suma de bani inculpatilor, acesta recunoscând dupa fotografiile judiciare pe inculpatul C., precum si procesul-verbal de consemnare a rezultatului de supraveghere tehnica din care reiese ca cei doi inculpati au fost vizualizati când au oprit vehicolul condus de B. M.. Arata ca acest denunt nu a fost coroborat cu un flagrant, cu o înregistrare tehefonica, sau cu o alta declaratie de martor sens în care considera ca nu poate duce la concluzia arestarii acestor inculpati.

Fapta comisa la data de 05.08.2014 împreuna cu inculpatul I. M. având ca proba denuntul în forma electronica depus de numita Bartos Beata cetatean maghiar si de sotul acesteia.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul K. C. arata ca fapta savârsita la data de 25/26.03.2015 împreuna cu inculpatul C.D. denuntata de numitul V. I., fapta cu privire la care judecatorul de drepturi si libertati la la tribunal arata ca se bazeaza pe un denunt care ar trebui verificat.

Fapta comisa la data de 25/26 martie 2015 împreuna cu inculpatul C.D. având ca probe denuntul numitului B. M. care nu se coroboreaza cu alte probe.

Fapta din data de 05.02.2014 savârsita împreuna cu inculpatul P. M., fapta care are ca proba denuntul formulat de K. M. cetatean britanic, fapta pe care judecatorul de drepturi si libertati nu a retinut-o ca temei al arestarii si a aratat ca este nelegala audierea prin telefon a acestui denuntator.

Fapta comisa la data de 27.10.2014 împreuna cu inculpatul C.D. având ca probe denuntul numitului B. G. care nu se coroboreaza cu nicio alta proba.

Fapta comisa la data de 4.10.2014 împreuna cu inculpatul R. N. având ca proba înregistrarea ambientala, fara sa existe un denuntator, o declaratie de martor.

Arata ca din anul 2011 au fost sesizate organele de urmarire penala, activitatea infractionala a fost retinuta în intervalul 2011-2015 timp în care au fost efectuate mai multe interceptari telefonice, înregistrari ambientale, au fost montate camere video în masina politiei, au fost autorizati opt colaboratori sub acoperire, iar din toata aceasta probatiune nu s-au adus suficiente probe care sa conduca la presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savârsit faptele imputate.

Solicita admiterea contestatiilor, cu consecinta respingerii propunerii de arestare preventiva fata de toti inculpatii.

Arata ca niciunul dintre inculpati nu are antecedente penale, toti având familie si copii minori, fiind bine integrati în societate. Mai arata ca interceptarile telefonice consemnate în procese-verbale de redare de la dosarul cauzei nu au nicio legatura cu infractiunile pentru care sunt cercetati inculpatii. Totodata arata ca timp de trei ani de zile nu s-a putut realiza niciun flagrant.

Fata de toate aceste aspecte solicita în principal admiterea contestatiei si luarea unei masuri preventive alternative, respectiv masura controlului judiciar sau masura arestului la domiciliu. Considera ca masura controlului judiciar este suficienta pentru inculpati cu toate interdictiile pe care instanta le-ar impune.

Totodata se solicita respingerea constestatiei formulata de parchet în ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. Arata ca judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca pentru doua fapte nu sunt probe, iar pentru a treia fapta a apreciat ca denuntul respectiv nu se coroboreaza cu nicio proba.

Examinând contestatiile prin prisma motivelor invocate si din oficiu Curtea a retinut urmatoarele:

Luarea masurii arestarii la domiciliu este masura procesuala ce poate fi dispusa de judecatorul de drepturi si libertati daca apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru arestarea preventiva a inculpatilor, sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.227 alin.2 Cod procedura penala cu referire la art. 202 alin.4 Cod procedura penala, art. 221 Cod procedura penala, art.218 Cod procedura penala si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatilor, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.

De asemenea, articolul 5 din Conventia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevede nu doar dreptul de a fi judecat într-un interval rezonabil, sau de a fi eliberat în cursul procesului ci si ca eliberarea sa fie conditionata de existenta unor garantii ca acuzatul se va prezenta la proces, astfel cum s-a statuat în cauza Sulaoja contra Estoniei. Acesta este motivul pentru care, atunci când decid cu privire la mentinerea unei stari de detentie, autoritatile sunt obligate sa ia în considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces, în raport de circumstantele spetei, autoritatile putând sau nu lua în considerare masuri mai blânde.

Or, tinând seama de împrejurarile concrete ale cauzei, respectiv de natura infractiunilor ce li se retin în sarcina inculpatilor P. M. D., C.D., R. N. S., I. M. V., K. C. S., de împrejurarea ca acestia ar fi comis faptele folosindu-se de functia de angajati a IPJ B. – Politia Municipiului S. pe care o exercitau, ca denunturile care s-au formulat împotriva lor trebuie atent verificate si coroborate în etapele urmatoarele ale procesului penal, Curtea a apreciat ca singura masura preventiva suficienta este arestul la domiciliu.

În raport de cele aratate, curtea a apreciat ca masura arestului la domiciliu dispusa fata de inculpati este proportionala cu gravitatea faptelor ce li se imputa si continua sa fie necesara pentru a asigura buna desfasurare a procesului, tinând seama si de modificarile aduse continutului acestei masuri, inculpatilor fiindu-le în mod evident respectate atât dreptul la munca, cât si dreptul la libertate de gândire, de constiinta si de religie, precum si dreptul la aparare.

Judecatorul de drepturi si libertati va dispune alta masura preventiva, mai blânda, în cazul în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive, sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 218 Cod procedura penala si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatilor se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.

De asemenea, articolului 5 din Conventia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevede nu doar dreptul de a fi judecati într-un interval rezonabil, sau de a fi eliberati în cursul procesului ci si ca eliberarea sa fie conditionata de existenta unor garantii ca acuzatii se vor prezenta la proces, astfel cum s-a statuat în cauza Sulaoja contra Estoniei. Acesta este motivul pentru care, atunci când decid cu privire la mentinerea unei stari de detentie, autoritatile sunt obligate sa ia în considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanelor respective la proces, în raport de circumstantele spetei, autoritatile putând sau nu lua în considerare masuri mai blânde.

Asa cum s-a retinut si în decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2015 a Curtii Constitutionale, masurile preventive sunt institutii de drept procesual, cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal, ele vizând starea de libertate a inculpatilor si au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertatii de miscare.

Prin aceeasi decizie instanta de contencios constitutional a apreciat ca din perspectiva naturii sau substantei, masura arestului la domiciliu - ce consta în obligatia impusa inculpatilor, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuiesc fara permisiunea organului în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta -, este similara cu cea a arestului preventiv.

În raport de cele mai sus aratate si tinând seama, asa cum s-a aratat, de stadiul procesual, de împrejurarile concrete ale cauzei, dar si de conduita procesuala a inculpatilor, precum si de împrejurarea ca sunt functionari publici, judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca masura arestului la domiciliu cu toate obligatiile ce vor fi instituite în sarcina lor, va fi de natura sa asigure atât buna desfasurare a procesului penal cât si sa împiedice sustragerea inculpatilor de la judecata.

Contestatia formulata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea în sensul luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul P. M. D. nu este întemeiata. S-a apreciat de judecatorul de la Tribunalul B. ca fata de inculpatul P. M. D. o masura restrictiva si nu privativa de libertate este suficienta pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 Cod procedura penala, luând în calcul natura obligatiilor ce pot fi impuse si efectul încalcarii acestora. Contestatia formulata de inculpatul P. M. D. care nu a fost motivata în concret, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiata, pentru aceleasi motive aratate anterior.

În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, a admis contestatiile formulate de inculpatii C.D., I. M. V., R. N. S. si K. C.-S., toti din Arestul IPJ B., împotriva încheierii penale nr. 94/DL din 18 mai 2015 a judecatorului de drepturi si libertati al Tribunalului B., pe care a desfiintat-o în sensul ca:

A respins propunerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea privind luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor C.D., ns. xx.xx.1978 în S., fiul lui F. si F., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în com. T., sat G., nr. xxx, jud. B., R. N. S., ns. la 18.08.1978 în Oradea, fiul lui Gheorghe si Floarea, CNP 1xxxxxxxxxxxx cu domiciliul în com. M., sat I., nr. xxx, jud. B., I. M. V., ns. xx.xx.1974 în S., fiul lui T. si C., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. S., str. E. Z., nr. x, jud. B. si K. C.-S., ns. xx.xx.1984 în S., fiul lui I. si M., CNP 1xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în S., str. R., nr. xxx, bl Yx, et.x, ap.x, jud. B. si în baza art. 227 alin. 2 cu referire la art. 202 alin. 4 lit. d) Cod procedura penala comb. cu art. 221 Cod procedura penala dispune luarea fata de inculpatii contestatori C.D., R. N. S., I. M. V. si K. C.-S. a masurii arestului la domiciliu pe o durata de 27 de zile, începând din 21 mai 2015 pâna în data de 16 iunie 2015 inclusiv.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedura penala, a impus inculpatilor contestatori ca pe durata masurii arestului la domiciliu sa nu paraseasca imobilul unde locuiesc fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati sau a organului judiciar în fata caruia se afla cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedura penala, a obligat inculpatii contestatori ca pe durata masurii arestului la domiciliu sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara ori a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa nu comunice între ei si sa nu comunice cu martorii J. I., O. M. R., P. S., K. I., B. B., V. G., D. A., K. M., B. G., S. N., G. D., K. S., B. M. si V. I..

În temeiul art. 221 alin. 4 Cod procedura penala a atras atentia inculpatilor contestatori ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurilor sau obligatiilor care le revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.

A dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului C.D. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 28 din 18 mai 2015, emis de Tribunalul B., a inculpatului R. N. S., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 29 din 18 mai 2015, emis de Tribunalul B., a inculpatului I. M. V., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 30 din 18 mai 2015, emis de Tribunalul B. si a inculpatului K. C.-S. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 31 din 18 mai 2015, emis de Tribunalul B. daca inculpatii nu mai sunt arestati în alte cauze.

În baza art. 221 alin. 8 Cod procedura penala, s-a dispus comunicarea copiei minuti IPJ B., Politiei mun. S., Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor O. si Politiei de Frontiera.

S-a constatat ca inculpatii contestatori au fost retinuti o perioada de 24 de ore, începând cu 18 mai 2015 si arestati preventiv începând cu 18 mai 2015.

În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, au fost respinse ca nefondate contestatiile formulate de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea si de inculpatul P. M. D. împotriva aceleasi încheieri.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul P. M. D. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor ramânând în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare