Drept penal. Înşelăciune. Infracţiune continuată. Recidiva postcondamnatorie. Concurs de infracţiuni. Anulare suspendare sub supraveghere a executării pedepsei

Decizie 406 din 05.06.2015


DREPT PENAL. Înşelăciune. Infracţiune continuată. Recidiva postcondamnatorie. Concurs de infracţiuni. Anulare suspendare sub supraveghere a executării pedepsei

- anulare suspendare sub supraveghere a executării pedepsei

- concurs de infracţiuni

- infracţiune continuată

- recidiva postcondamnatorie

- art. 215 alin. 1, 3, 5 vechiul Cod penal

- art. 5 Cod penal

- art. 15 Cod penal

- art. 86/5 vechiul Cod penal

- art. 85 vechiul Cod penal

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală

Decizia penală nr. 406 din 05 iunie 2015; dosar nr. 6689/111/P/2012

În cazul infracţiunii continuate, data săvârşirii faptei este data săvârşirii ultimului act de executare, iar săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în forma continuată înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru alte fapte concurente atrage anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin hotărârea respectivă şi nu revocarea acesteia, dacă infracţiunea a fost descoperită anterior expirării termenului de încercare.

Prin sentinţa penală nr. 241 din 13 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului I. G. S. R. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, cu consecinţa reţinerii dispoziţiilor legii penale mai favorabile în noua calificare prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

În baza art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, şi art. 39 lit. a) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. G. S. R.,  fiul lui G. și E. D., ns. la xx yyyyyyyyy 1972 în B., domiciliat în P., str. S., nr. xx, jud. P., cu reşedinţa în O., str. M., nr.x, Bl.YY-xx, ap.x, B.,  având CNP: 1xxxxxxxxxxxx recidivist postcondamnatoriu, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 65, art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, la care – potrivit art. 42 teza ultimă rap. la art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 – a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 65, art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma continuată.

În baza art. 67 alin. 1, rap. la art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 86 ind. 4 alin. 1 rap. la art. 83, art. 84 din Codul penal din 1969, ţinând seama de prev. art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatul I. G. S. R. prin S.p. 2287/2006 a Judecătoriei O., def. prin D.p. 548/2008 a Curţii de Apel O., şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, obţinând pedeapsa  rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 şi următoarele Cod civil în forma anterioară Legii 287/2009, a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi a fost obligat inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL – prin lichidator judiciar E. IPURL, la plata pretenţiilor civile, după cum urmează:

- 22.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile G. G. T., dom.  în O., str.C.N., nr.x, Bl.Y-x, ap.x, jud. B., reprezentând despăgubiri civile.

- 44.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile G. E., dom. în com.H.S., sat H.J., nr.xx6, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 22.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile B. F. M.- domiciliată în  com.M., sat I., nr.xxx, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 17.500 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile D. B. Q. - domiciliat în O., str.P. N. G., nr.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 15.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda de 8,9% aferentă contractului de împrumut bancar M. B. nr. xxxxxxxxxx din 31.07.2008 la zi, în favoarea părţii civile I. F. N. – domiciliat în com.O., nr.xxx, ap.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 30.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţilor civile F. L. și F. I. -domiciliaţi în O., str.M., nr.x, ap.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

S-au respins celelalte pretenţii civile formulate în cauză.

În baza art. 274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 272 Cod procedură penală, rap. la art. 82, art. 85 din Legea nr.  51/1995 republicată, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului, conf. delegaţiei nr. xxxx/08.08.2012 de la dosar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

S-a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 1023/P/2010 şi înregistrat la această instanţă la data de 10.07.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. G. S. R., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 şi 37 lit. a) din Codul penal din 1969, pentru că, în calitate de administrator împuternicit al SC R. SRL, în anul 2008 a încheiat mai multe antecontracte de vânzare - cumpărare ce aveau ca obiect vânzarea - cumpărarea unor apartamente - garsoniere ce urmau a fi construite în O., deasupra blocului YY xx, str. B., nr. xx, garsoniere pe care urma să le întabuleze în Cartea Funciară și să încheie contractele de vânzare - cumpărare în forma autentică după care, ulterior, nu și-a mai îndeplinit obligațiile stabilite în acestea iar promisiunile de vânzare - cumpărare au fost notate în C.F., de către notarii publici, la interval de câteva luni, după încheierea lor, în acest mod inducându-le în eroare pe părțile vătămate G. G. T. M., G. E., B. F. M., D. B. Q., I. F. N., F. L. şi F. I.

Părţile vătămate s-au constituit parte civilă în cauză.

Din actul de sesizare, cât şi din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor, celelalte înscrisuri prezentate, coroborat cu declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriu este prezentată următoarea stare de fapt:

SC R. SRL a fost înființată în anul 2005, a avut sediul social declarat în O. str. M., bl. YY xx, et. x, ap. xx, iar ca obiect principal de activitate fabricarea elementelor de beton pentru construcții. La început, administratorul firmei a fost numita I. E. D., mama inculpatului I. G. S. R., iar calitatea de asociat a avut-o numita I. V., soția inculpatului.

În luna septembrie 2009 părțile sociale ale firmei sunt preluate de către I. G., tatăl inculpatului I. G. S. R., iar obiectul principal de activitate al firmei se transformă în lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.

Prin sentința nr. 915/F/2009 din dosarul nr. 5160/111/2008 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC R. SRL.

Prin sentința nr. 1402/F/2010 din același dosar s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC R. SRL, având CUI Y XXXXXXXX și număr de ordine YXX/XXXX/2005.

În cursul desfășurării activității societății, SC R. SRL reprezentată de inculpatul I. G. S. R. a obținut autorizațiile de construire/desființare nr. xxxx și xxxx/22.12.2006 .

Autorizația nr. xxxx/22.12.2006 a fost obținută pentru mansardare bloc și construire casa liftului aferentă blocului YY XX, situat în O. str. B., nr. xx/Y, bl. YY XX, înscris în CF nr. 4194 și nr. cadastral xx/x și CF nr. 11866 nr. cadastral xx/x.

Conform normelor prevăzute de Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, termenul de valabilitate al autorizației este de 12 luni de la data emiterii, timp în care trebuie începute lucrările de execuție autorizate, iar termenul de execuție a lucrărilor este de 24 luni de la data începerii lucrărilor.

În baza acestei autorizații, inculpatul I. G. S. R., în calitate de administrator împuternicit, în anul 2008 a încheiat mai multe antecontracte de vânzare - cumpărare ce aveau ca obiect vânzarea - cumpărarea unor apartamente-garsoniere ce urmau a fi construite în O., deasupra blocului YY xx, str. B., nr. xx.

Prin aceste promisiuni de vânzare - cumpărare, SC R. SRL se obliga să construiască garsonierele, să le întabuleze în Cartea Funciară și să încheie contractele de vânzare - cumpărare în forma autentică.

Cu toate acestea, la data stabilită în antecontracte pentru predarea garsonierelor, vânzătorul promitent nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în acestea, mai mult promisiunile de vânzare - cumpărare au fost notate în CF, de către notarii publici, la interval de câteva luni, după încheierea lor.

La data de 27.03.2008 a fost încheiat Contractul de Credit Ipotecar nr. xxx/YY/27.03.2008 între I. IFN SA, în calitate de creditor ipotecar și SC R. SRL, în calitate de împrumutat garant, în valoare de 100.000 euro, pe o perioadă de 1(un) an, având ca obiect și destinație realizarea investiției imobiliare constând în construcția a 12 garsoniere la mansarda acoperișului – tip terasă, proprietate tabulară a împrumutatului, situat în O., str. B., nr. xx/Y, bl. YY XX, în suprafață totală de 521,88 mp, imobil înscris în CF nr. 11866 Seleuș, sub A1, nr. cadastral xx/x, conform autorizației de construcție nr. xxxx/22.12.2006 emisă de Primăria O.

Din copia Cărții Funciare Individuale nr. 11866 Seleuș, str. B., nr. xx/Y se observă, pe de o parte că autorizația de construcție nr. xxxx/2006 este înscrisă doar la data de 31.03.2008, iar pe de altă parte, antecontractele de vânzare - cumpărare cu părţile vătămate: G. G. T., G. E., B. F.-M. sunt înscrise la 30.07.2008, deși antecontractele de vânzare - cumpărare şi cele de împrumut au fost încheiate în luna ianuarie 2008.

Tot la aceeași dată 31.03.2008 este înscris și contractul de garanție reală imobiliară încheiat între SC I. IFN SA și SC R. SRL.

La data de 19.03.2009 este notată în CF și promisiunea sinalagmatică de vânzare - cumpărare între SC R. SRL și partea vătămată I. F. N., deși aceasta a fost încheiată în fața notarului în luna august 2008.

Din declarația părții vătămate G. G. T. M., a reieşit că la 16 ianuarie 2008 a încheiat la Biroul Notarului Public P. F. din O. antecontractul de vânzare - cumpărare nr. 189/2008, având ca obiect imobilul situat în O., str. B., nr. xx, jud. B., în suprafață utilă de 34 mp, compus dintr-o cameră și dependință.

La data încheierii contractului a fost predată și suma de 16.000 euro, fără a fi eliberată vreo chitanță sau alt document cu valoare contabilă.

Inculpatul I. G. S. R. i-a propus părții vătămate G. G. T. M. să încheie un alt contract, de această dată cel de împrumut, pentru diferența de sumă, motivând că în acest fel nu ar fi obligat să plătească taxe și impozite la stat. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că la biroul aceluiași notar au încheiat și contractul de împrumut autentificat sub nr. xxx/16 ianuarie 2008.

La data de 15 mai 2008, dată la care garsoniera trebuia predată, întabulată și contractul de vânzare încheiat în formă autentică, inculpatul I. G. S. R. nu a mai răspuns la telefon și nu a mai fost de găsit.

Partea vătămată G. G. T. M. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 22.000 euro.

La aceeași dată a fost încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008 cu partea vătămată G. E.. La data încheierii contractului în fața notarului public, aceasta a plătit reprezentantului SC R. SRL, înv. I. S. R. suma de 44.000 euro, pentru 2 garsoniere în acel imobil pe care intenționa să le cumpere.

Partea vătămată a arătat că inculpatul I. G. S. R. , în prezența notarului public i-a propus să scrie în antecontract că a achitat doar suma de 32.000 euro, iar pentru diferența de până la 44.000 euro să fie încheiat un alt contract de împrumut, motivând că firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Nici de această dată partea vătămată G. E. nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 44.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 15 mai 2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în CF, iar contractul de vânzare-cumpărare definitivat.

SC R. SRL nici până în prezent nu a respectat clauzele contractuale și nici nu a mai putut fi contactat.

Partea vătămată G. E. a arătat că prin activitatea desfășurată de către reprezentantul SC R. SRL a fost indusă în eroare și i-a fost prezentată o situație nereală, iar dacă ar fi cunoscut statutul juridic al imobilului situat în O. str. B., nr. xx nu ar mai fi încheiat cele două contracte amintite mai sus.

Din motivele expuse mai sus, partea vătămată G. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 44.000 euro, actualizată la cursul zilei, la care se adăugă daune morale pe care le-a arătat în fața instanței de judecată.

De asemenea, tot la data de 16 ianuarie 2008 a fost încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx/2008 cu partea vătămată B. F. M.

 La data încheierii contractului în fața notarului public, a fost plătită reprezentantului SC R. SRL, înv. I. S. R. suma de 22.000 euro, pentru o garsonieră în imobilul mai sus amintit pe care intenționa să o cumpere.

Partea vătămată B. F. M. arată că inculpatul I. S. R., în prezența notarului public i-a propus să insereze în contract că a fost achitată suma de 16.000 euro, iar pentru diferența de până la 22.000 euro să fie încheiat un alt contract de împrumut, motivând ca firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Nici de această dată nu s-a întocmit vreun document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 22.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit pentru data de 15 mai 2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în C.F., iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

Având în vedere cele expuse, partea vătămată arată că se consideră înșelată, datorită faptului că, inculpatul, după ce a intrat în posesia sumelor de bani, nu și-a îndeplinit nicio obligație, construcția nu a fost finalizată, iar apoi nu a mai fost de găsit.

Partea vătămată B. F. M. arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 22.000 euro, aproximativ 100.000 lei, la care se vor adăuga daune morale pe care le va preciza în fața instanței.

La data de 17.03.2008, partea vătămată D. B. Q. a încheiat la notarul public D. C. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008. La data încheierii contractului în fața notarului public, a plătit reprezentantului SC R. SRL, înv. I. G. S. R. suma de 17.500 euro.

La momentul la care a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare, partea vătămată D. B. Q. nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 17.500 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 21.06.2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întabulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

Partea vătămată D. B. Q. arată că se consideră înșelat prin modul în care inculpatul I. G. S. R. a acționat și a expus situația de fapt, iar dacă ar fi cunoscut adevărata stare de fapt nu ar fi recurs la încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare.

Partea vătămată D. B. Q. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 17.500 euro.

La data de 12.08.2008, partea vătămată I. F. - N. a încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărător, cu SC R. SRL în calitate de vânzător promitent. Contractul a fost autentificat sub nr. xxxx/2008. La data încheierii contractului în fața notarului public, a plătit reprezentantului SC R. SRL, inculpatul I. G. S. R. suma de 15.000 euro.

Partea vătămată I. F. - N. a declarat faptul că inculpatul I. G. S. R., în prezența notarului public i-a propus să menționeze în contract că a achitat doar suma de 10.000 euro, iar pentru diferența de până la 15.000 euro să fie încheiat un contract de împrumut, motivând că firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Partea vătămată I. F. - N. arată că nu a fost de acord cu această propunere și atunci înv. I. G. S. R. i-a spus notarului să insereze toată suma de 15.000 euro în antecontractul de vânzare - cumpărare, ceea ce s-a și întâmplat.

Partea vătămată arată că nu i-a fost adus la cunoștință faptul că nu a fost făcută mențiunea privind promisiunea de vânzare - cumpărare în extrasul CF și nu i-a fost adus la cunoștință că imobilul era grevat de sarcini, respectiv reprezenta garanție reală la creditul obținut de SC R. SRL de la I. IFN C..

Partea vătămată arată că dacă ar fi știut că imobilul este ipotecat nu ar fi înmânat nicio sumă de bani inculpatului I. G. S. R.

La momentul la care a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare, 12.08.2008 nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 15.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 15.01.2009 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

S-a stabilit că aceeași garsonieră a fost înstrăinată și părţii vătămate D. B. Q.

Partea vătămată a solicitat să se facă cercetări și față de notarul P. F. întrucât cu bună știință a omis să-i comunice că imobilul respectiv era ipotecat, fapt ce l-ar fi determinat să nu mai încheie acel contract.

Partea vătămată I. F.-N. arată că prin activitatea desfășurată de către reprezentantul SC R. SRL, înv. I. G. S. R. a fost indus în eroare și i s-a prezentat o situație nereală, iar dacă ar fi cunoscut situația juridică a imobilului situat în O. str. B., nr. xx nu ar mai fi încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare.

Partea vătămată I. F. N. s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 15.000 euro, aproximativ 65.000 lei - daune materiale reprezentând dobânda pe care o achită în prezent la M. B., instituția care i-a acordat creditul pentru cumpărarea locuinței, la care se vor adăuga daune morale pe care le va formula în fața instanței de judecată.

La data de 29.02.2008 a fost încheiat la notarul public D. C. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008, între părţile vătămate - soții F. L. și F. I., având ca obiect imobilul situat pe str. C. N., nr. xx, bl. YY x, înscris în CF 11865 Seleuș cu nr. cadastral xxx/x, pe care intenționau să îl cumpere. La momentul respectiv nu s-a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 17.500 euro.

La aceeași dată a fost încheiat și contractul de împrumut nr. xxx/2008, pentru suma de 12.500, despre care înv. I. G. S. R. le-a comunicat că reprezintă diferența pentru prețul garsonierei, însă era mai convenabil să-i dea sub forma unui împrumut.

Părţile vătămate - soții F. L. și F. I. au fost de acord cu propunerea acestuia bazându-se pe buna - credință a acestuia și pe faptul că toate actele s-au întocmit în fața notarului public.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 01.05.2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întabulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

În declarațiile lor, părţile vătămate - soții F. L. și F. I. au arătat că în prezent garsoniera este locuită de către fiul lor, instalația pentru apă și branșarea curentului au fost realizate de ei și a costat în jur de 1000 lei. Inculpatul I. G. S. R. s-a ocupat doar de activitățile de zugrăvire a garsonierei.

A fost intentată acțiune civilă pentru întabularea garsonierei, următorul termen fiind stabilit pentru luna mai 2012.

Aceștia consideră că prin activitatea desfășurată de către reprezentantul SC R. SRL au fost induși în eroare și li s-a prezentat o situație nereală, iar dacă ar fi cunoscut statutul juridic al imobilului situat în O. str. N., nr. xx, nu ar mai fi încheiat cele două contracte amintite mai sus.

Părţile vătămate - soții F. L. și F. I. s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro, respectiv 130.000 lei.

În cauză s-a procedat la audierea lichidatorului judiciar H. I., practician în insolvență numit administrator judiciar al SC R. SRL, iar din declarația acestuia reiese că inculpatul I. G. S. R. nu a predat documentele contabile ale firmei nici până în prezent.

În urma licitației din 29.06.2011, SC B. C. SRL a fost desemnată potențial cumpărător al terasei unde urmau a fi construite cele 12 garsoniere.

Cauza a suferit amânări repetate dată fiind cererea de strămutare a cauzei, probaţiunea administrată şi lipsa martorilor, ori imposibilitatea prezentării la cauză a inculpatului cu apărător ales.

Inculpatul nu a înţeles să beneficieze de judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Din declaraţiile părţilor civile G. E., B. F., G. G. T., I. F., şi martorilor G. D., H. I., B. A.-M., H. L., audiaţi în faţa instanţei, rezultă că starea de fapt descrisă se confirmă, respectiv că, prin modul de acţiune inculpatul a urmărit şi reuşit să le inducă în eroare pe părţile vătămate cu consecinţa cauzării unui prejudiciu însemnat.

În declaraţiile sale date pe parcursul urmăririi penale inculpatul I. G. S. R. a recunoscut că le-a solicitat părților vătămate să încheie contractele de împrumut, deoarece avea de achitat datorii de altă natură.

Audiat în faţa instanţei iniţial inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei. A declarat mai întâi că a încheiat contracte de împrumut cu părţile civile şi că nu a reuşit să restituie sumele. Sumele împrumutate ar fi fost destinate unor nevoi personale. Revine însă şi declară că a încheiat contracte de vânzare – cumpărare cu părţile civile, sumele achitate reprezentând contravaloarea construirii garsonierelor pe acoperişul blocurilor. Arată că a încheiat acele contracte în calitate de director al SC R. SRL, având împuternicirea necesară. Recunoaşte că după ce părţile civile au achitat contravaloarea apartamentelor a ipotecat acele imobile pentru obţinerea unui împrumut bancar. Se apără cu argumente care se vor a infirma intenţia sa de a induce în eroare părţile civile.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Primul termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin Sent. pen. nr.2287/6.12.2006 a Judecătoriei O., pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6,6 ani.

Analizând probatoriul administrat în dosar, ţinând seama de dispoziţiile legale în materie, instanţa a constatat că starea de fapt descrisă în ce-l priveşte pe inculpat este pe deplin lămurită.

Instanţa şi-a însuşit probele administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la pronunţarea soluţiei în cauză.

În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, reţinând şi poziţia exprimată de inculpat, rezultă că fapta şi starea de fapt sunt stabilite, existând suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse, şi că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice achitarea acestuia.

Nefiind întrunite condiţiile legale, şi ţinând seama de încadrarea juridică din actul de sesizare justificată prin probatoriul administrat, instanţa a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, cu consecinţa reţinerii dispoziţiilor legii penale mai favorabile în noua calificare prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Analizând probele administrate în cauză instanţa a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus şi probată la dosar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu reţinerea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile inclusiv în ce priveşte reglementarea sancţionării infracţiunii continuate şi a recidivei postcondamnatorii. Totodată vor fi respectate disp. art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 în împrejurarea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpatului, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 74 Cod penal, instanţa l-a condamnat inculpat la o pedeapsă just individualizată, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenţie, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

Instanţa, după ce a făcut analiza naturii infracţiunii săvârşite, gradului de pericol social, modalităţii de săvârşire, celorlalte chestiuni legate de cauză arătate mai înainte, şi-a format convingerea potrivit căreia nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului. S-a avut în vedere conduita anterioară şi ulterioară săvârşirii infracţiunii, vârsta inculpatului şi scopul ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei. A fost nesincer, a negat săvârşirea faptelor.

Ca o consecinţă a reţinerii infracţiunii continuate, raportat la toate chestiunile analizate, în baza art. 42 teza ultimă rap. la art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 s-a adăugat un spor de pedeapsă. Sporul este necesar, rezonabil şi justificat datorită gravităţii faptei, numărului de părţi civile, prejudiciului însemnat şi modului de săvârşire a faptei.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 42 de ani, recidiva postcomdamnatorie, împrejurările comiterii faptei, săvârşirea infracţiunii în forma continuată, gradul sporit de pericol social al acesteia, numărul părţilor civile şi prejudiciul cauzat acestora, precum şi atitudinea inculpatului, de a nu recunoaşte şi regreta fapta.

În ce priveşte latura civilă, au fost admise pretenţiile civile justificate şi dovedite. Sumele reprezentând despăgubiri civile au fost actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi.

În ce priveşte partea civilă I. F. suma reprezentând despăgubiri civile a fost actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda de 8,9% aferentă contractului de împrumut bancar M. B. nr. xxxxxxxxxx din 31.07.2008 la zi, deoarece a dovedit la dosar că banii predaţi inculpatului au provenit dintr-un împrumut bancar solicitat în acest scop.

Au fost respinse pretenţiile civile reprezentând contravaloarea chiriei deoarece nu s-a probat la dosar că părţile civile ar fi închiriat imobile pentru a locui pe durata construcţiei şi procesului penal. Făcându-se referire doar la un prejudiciu eventual, acesta nu se poate cuantifica.

Prin urmare, ţinând seama de limitele pedepsei, s-a dispus după cum urmează:

S-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului I. G. S. R. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, şi 5 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, cu consecinţa reţinerii dispoziţiilor legii penale mai favorabile în noua calificare prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

În baza art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41, art. 42 din Codul penal din 1969, şi art. 39 lit. a) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. G. S. R., recidivist postcondamnatoriu, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 65, art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, la care – potrivit art. 42 teza ultimă rap. la art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 – s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 65, art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma continuată.

În baza art. 67 alin. 1, rap. la art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 86 ind. 4 alin. 1 rap. la art. 83, art. 84 din Codul penal din 1969, ţinând seama de prev. art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, a fost dispusă revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I. G. S. R. prin Sentinţa penală 2287/2006 a Judecătoriei O., def. prin D. p. 548/2008 a Curţii de Apel Oradea, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, obţinând pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 şi următoarele Cod civil în forma anterioară Legii 287/2009, s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL – prin lichidator judiciar E. IPURL, la plata pretenţiilor civile, după cum urmează:

- 22.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile G. G. T., dom. în O., str. C.N., nr.x, Bl.Y-x, ap.x, B., reprezentând despăgubiri civile.

- 44.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile G. E., dom. în com. H.S., sat H.J., nr.xx, B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 22.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile B. F. M.- domiciliată în com. M., sat I., nr. xxx, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 17.500 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţii civile D. B. Q. - domiciliat în O., str. P. N. G., nr.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 15.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda de 8,9% aferentă contractului de împrumut bancar M. B. nr. xxxxxxxxxx din 31.07.2008 la zi, în favoarea părţii civile I. F. N. – domiciliat în com. O., nr.xxx, ap.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

- 30.000 Euro, în lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi cu dobânda legală la zi, în favoarea părţilor civile F. L. și F. I. -domiciliaţi în O., str. M., nr.x, ap.x, jud. B. - reprezentând despăgubiri civile;

Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate în cauză.

A fost obligat inculpatul la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului, conf. delegaţiei nr. xxxx/08.08.2012 de la dosar.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul I. G. S. R. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina lui, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, înlăturarea stării de recidivă reţinută în sarcina lui, înlăturarea ori reducerea sporului de pedeapsa aplicat şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

În motivarea apelului penal formulat s-a arătat că inculpatul a acţionat în calitate de mandatar al SC R. SRL, toate promisiunile de vânzare cumpărare fiind făcute de persoana juridică SC R. SRL, în cadrul căreia inculpatul deţinea calitatea de director. Faptul că societatea nu a reuşit să respecte obligaţiile asumate prin convenţiile încheiate, respectiv de a preda garsonierele către beneficiari nu este de natură a antrena răspunderea penală a inculpatului, care nu şi-a asumat vreo răspundere în nume propriu prin încheierea contractelor mai sus menţionate.

Referitor la susţinerea reprezentantului parchetului, potrivit căruia săvârşirea infracţiunii subzistă prin încheierea celor doua tipuri de contracte s-a arătat că aceasta nu poate fi reţinută deoarece, în cazul părţilor civile I. F. şi D. B. Q. nu s-au încheiat contracte de împrumut, iar din plângerile părţilor civile rezultă că acestea au invocat alte elemente prin care au considerat că au fost induşi în eroare.

S-a arătat că nu ne aflam în situaţia vânzării unor bunuri inexistente, din actele aflate la dosarul cauzei rezultând că edificarea garsonierelor s-a făcut în baza documentaţiei legal întocmite, antecontractele de vânzare cumpărare fiind încheiate în forma autentică la notari, tocmai pentru că se dorea să se acţioneze conform legii.

A arătat inculpatul că nu se poate susţine existenţa infracţiunii nici prin raportare la faptele petrecute în faza executării silite – valorificarea garanţiei aferente creditului contractat la I. IFN - în condiţiile în care inculpatul şi familia sa au fost prejudiciaţi, pierzând un apartament cu patru camere. De altfel, şi în prezent sunt efectuate reţineri din pensia tatălui său, iar până la decesul mamei sale au fost poprite şi veniturile din pensia acesteia, cei doi având calitate de fidejusori în contractul de garanţie.

La momentul suplimentarii garanţiei cu apartamentul părinţilor societatea nu a obţinut de la bancă suplimentarea creditului, intenţia fiind de a aduce ca garanţie suplimentară un bun proprietate personală pentru a putea ridica garanţia asupra terasei blocului de pe strada B., pentru a se realiza dezmembrarea garsonierelor, înscrierea în cartea funciară şi încheierea contractelor de vânzare cumpărare.

Cu privire la susţinerile părţilor civile s-a arătat că din niciuna dintre acestea nu rezultă cu fermitate elementul prin care acestea au fost induse în eroare, în condiţiile în care vechiul Cod penal, sub durata căruia ar fi fost comisă infracţiunea, prevedea ca modalitate a infracţiunii înşelăciunea în convenţii, una din cerinţele esenţiale pentru existenta acesteia fiind elementul de inducere în eroare fără de care părţile vătămate să nu fi încheiat contractul respectiv.

S-a menţionat că partea civilă G. G. T. M. nu a menţionat că în prezent deţine două garsoniere edificate de SCR. SRL pe strada C.N., pentru care mai are de achitat o diferenţă de preţ de 25.000 euro, contractate anterior încheierii promisiunii de vânzare din prezenta cauză, cu privire la care nu a formulat plângere penală.

G. E. şi B. F. M. au formulat plângeri fără a arăta în mod concret în ce a constat activitatea de inducere în eroare, recunoscând totodată că locuinţele din O., str. B. nr.xx/Y au fost construite şi acoperite, lui B. F. fiindu-i restituită suma de 3000 euro.

D. B. Q. a arătat că a fost înşelat în aceeaşi modalitate deşi, la data încheierii antecontractului - 17.03.2008 nu fusese semnat contractul de credit, acesta fiind încheiat ulterior la data de 27.03.2008; s-a arătat că anterior acesta mai încheiase două antecontracte care au fost reziliate prin acordul părţilor, fiindu-i restituite sumele de bani achitate.

I. F. a arătat că ulterior încheierii antecontractului a aflat că firma contractase un credit imobiliar, garantând plata împrumutului cu o ipotecă de rangul I asupra imobilului unde se construiau garsonierele şi dacă ar fi cunoscut acest aspect nu ar fi încheiat antecontractul. Inculpatul a menţionat că modalitatea de redactare a antecontractului şi înscrierea acestuia la O.C.P.I. este de competenţa notarului neputându-i-se imputa lui eventualele deficiente.

Înscrierea în cartea funciară s-a făcut tocmai pentru a se realiza opozabilitatea faţă de terţi, această înscriere neputând fi posibilă anterior încheierii contractului de credit, iar ulterior acesteia era de datoria notarilor să solicite extrase CF.

F. L. şi F. I. au arătat tot generic că se consideră induşi în eroare de activitatea desfăşurată de reprezentantul societăţii, precizând că în garsoniera contractată locuieşte fiul lor şi că la momentul la care au formulat plângere penală exista pe rolul instanţei civile un litigiu pentru intabularea garsonierei, litigiu care ulterior a fost soluţionat în mod favorabil.

Examinând sentinţa apelată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate curtea a reţinut următoarele:

În mod corect prima instanţă a stabilit starea de fapt dedusă judecăţii constând în aceea că SC R. SRL a fost înființată în anul 2005, a avut sediul social declarat în O. str. M., bl. YY xx, et. x, ap. xx, iar ca obiect principal de activitate fabricarea elementelor de beton pentru construcții.

Iniţial administratorul firmei a fost numita I. E. D., mama inculpatului, iar calitatea de asociat a avut-o numita I. V., soția acestuia.

În luna septembrie 2009 părțile sociale ale firmei au fost preluate de către I. G., tatăl inculpatului I. G. S. R., iar obiectul principal de activitate al firmei se transformă în lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.

Prin sentința nr. 915/F/2009 din dosarul nr. 5160/111/2008 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC R. SRL, după care, prin sentința nr. 1402/F/2010 din același dosar s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC R. SRL, având CUI Y XXXXXXXX și număr de ordine YXX/XXXX/2005.

În cursul desfășurării activității societății, SC R. SRL reprezentată de inculpatul I. G. S. R. a obținut autorizațiile de construire/desființare nr. xxxx și xxxx/22.12.2006 pentru mansardare bloc și construire casa liftului aferentă blocului YY XX, situat în O. str. B., nr. xx/Y, bl. YY XX, înscris în CF nr. 4194 și nr. cadastral xx/x și CF nr. 11866 nr. cadastral xx/x.

Conform normelor prevăzute de Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, termenul de valabilitate al autorizației este de 12 luni de la data emiterii, timp în care trebuie începute lucrările de execuție autorizate, iar termenul de execuție a lucrărilor este de 24 luni de la data începerii lucrărilor.

În baza acestei autorizații, inculpatul I. G. S. R., în calitate de administrator împuternicit, în anul 2008 a încheiat mai multe antecontracte de vânzare - cumpărare ce aveau ca obiect vânzarea - cumpărarea unor apartamente-garsoniere ce urmau a fi construite în O., deasupra blocului YY xx, str. B., nr. xx.

Prin aceste promisiuni de vânzare - cumpărare, SC R. SRL se obliga să construiască garsonierele, să le întabuleze în Cartea Funciară și să încheie contractele de vânzare - cumpărare în forma autentică.

Cu toate acestea, la data stabilită în antecontracte pentru predarea garsonierelor, vânzătorul promitent nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în acestea, mai mult promisiunile de vânzare - cumpărare au fost notate în CF, de către notarii publici, la interval de câteva luni, după încheierea lor.

La data de 27.03.2008 a fost încheiat Contractul de credit ipotecar nr. xxx/YY/27.03.2008 între I. IFN SA, în calitate de creditor ipotecar și SC R. SRL, în calitate de împrumutat garant, în valoare de 100.000 euro, pe o perioadă de 1(un) an, având ca obiect și destinație realizarea investiției imobiliare constând în construcția a 12 garsoniere la mansarda acoperișului – tip terasă, proprietate tabulară a împrumutatului, situat în O., str. B., nr. xx/Y, bl. YY XX, în suprafață totală de 521,88 mp, imobil înscris în CF nr. 11866 Seleuș, sub A1, nr. cadastral xx/x, conform autorizației de construcție nr. xxxx/22.12.2006 emisă de Primăria O.

Din copia Cărții Funciare individuale nr. 11866 Seleuș, str. B., nr. xx/Y se observă, pe de o parte că autorizația de construcție nr. xxxx/2006 este înscrisă doar la data de 31.03.2008, iar pe de altă parte, antecontractele de vânzare - cumpărare cu părţile vătămate: G. G. T., G. E., B. F.-M. sunt înscrise la 30.07.2008, deși antecontractele de vânzare - cumpărare şi cele de împrumut au fost încheiate în luna ianuarie 2008.

Tot la aceeași dată 31.03.2008 este înscris și contractul de garanție reală imobiliară încheiat între SC I. IFN SA și SC R. SRL.

La data de 19.03.2009 este notată în CF și promisiunea sinalagmatică de vânzare - cumpărare între SC R. SRL și partea vătămată I. F. N., deși aceasta a fost încheiată în fața notarului în luna august 2008.

1. Cu privire la partea civilă G. G. T. M., din probele administrate în cauză a rezultat că la 16 ianuarie 2008 acesta a încheiat la Biroul Notarului Public P. F. din O. antecontractul de vânzare - cumpărare nr. 189/2008, având ca obiect imobilul situat în O., str. B., nr. xx, jud. B., în suprafață utilă de 34 mp, compus dintr-o cameră și dependință ocazie cu care a fost predată și suma de 16.000 euro, fără a fi eliberată vreo chitanță sau alt document cu valoare contabilă.

Inculpatul I. G. S. R. i-a propus părţii civile G. G. T. M. să încheie un alt contract, de această dată cel de împrumut, pentru diferența de sumă, spunându-i că în acest mod nu ar fi obligat să plătească taxe și impozite la stat.

Partea civilă a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că la biroul aceluiași notar au încheiat și contractul de împrumut autentificat sub nr. xxx /16 ianuarie 2008.

La data de 15 mai 2008, dată la care garsoniera trebuia predată, întabulată și contractul de vânzare încheiat în formă autentică, inculpatul I. G. S. R. nu a mai răspuns la telefon și nu a mai fost de găsit.

2. La aceeași dată a fost încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008 cu partea vătămată G. E., ocazie cu care aceasta a plătit reprezentantului SC R. SRL, inculpatul I. G. S. R. suma de 44.000 euro, pentru două garsoniere în acel imobil pe care intenționa să le cumpăre.

În prezența notarului public inculpatul i-a propus să scrie în antecontract că a achitat doar suma de 32.000 euro, iar pentru diferența de până la 44.000 euro să fie încheiat un alt contract de împrumut, motivând că firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Nici de această dată partea vătămată G. E. nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 44.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 15 mai 2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

SC R. SRL nici până în prezent nu a respectat clauzele contractuale și nici nu a mai putut fi contactat.

3. La data de 16 ianuarie 2008 a fost încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx/2008 cu partea civilă B. F. M., ocazie cu care partea civilă a plătit reprezentantului SC R. SRL, înv. I. G. S. R. suma de 22.000 euro, pentru o garsonieră în imobilul mai sus amintit pe care intenționa să o cumpere.

 În prezența notarului public inculpatul i-a propus să se insereze în contract că a fost achitată suma de 16.000 euro, iar pentru diferența de până la 22.000 euro să fie încheiat un alt contract de împrumut, motivând ca firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Nici de această dată nu s-a întocmit vreun document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 22.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit pentru data de 15 mai 2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în C.F., iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

4. La data de 17.03.2008, partea civila D. B. Q. a încheiat la notarul public D. C. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008 ocazie cu care a plătit reprezentantului SC R. SRL, înv. I. G. S. R. suma de 17.500 euro,

La momentul la care a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare, partea civilă D. B. Q. nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 17.500 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit la 21.06.2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întabulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

5. La data de 12.08.2008, partea vătămată I. F. - N. a încheiat la notarul public P. F. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărător, cu SC R. SRL în calitate de vânzător promitent. Contractul a fost autentificat sub nr. xxxx/2008, ocazie cu care a plătit reprezentantului SC R. SRL, inculpatul I. G. S. R. suma de 15.000 euro.

În prezența notarului public inculpatul i-a propus să menționeze în contract că a achitat doar suma de 10.000 euro, iar pentru diferența de până la 15.000 euro să fie încheiat un contract de împrumut, motivând că firma SC R. SRL să nu fie obligată să plătească impozit pe venit pentru toată suma.

Din cauză că partea civilă nu a fost de acord cu această propunere inculpatul I. G. S. R. i-a spus notarului să insereze toată suma de 15.000 euro în antecontractul de vânzare - cumpărare, ceea ce s-a și întâmplat.

La momentul la care a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare, 12.08.2008 nu a primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță pentru suma de 15.000 euro.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 15.01.2009 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întăbulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

S-a stabilit că aceeași garsonieră a fost înstrăinată și părţii vătămate D. B. Q.

6. La data de 29.02.2008 a fost încheiat la notarul public D. C. din O. antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/2008, între părţile vătămate - soții F. L. şi F. I., având ca obiect imobilul situat pe str. C. N., nr. xx, bl. YY x, înscris în CF 11865 Seleuș cu nr. cadastral xxx/x, pe care intenționau să îl cumpere, ocazie cu care aceştia au achitat suma de 17.500 euro fără să fi primit nici un document justificativ, respectiv factură fiscală sau chitanță.

La aceeași dată a fost încheiat și contractul de împrumut nr. xxx/2008, pentru suma de 12.500, despre care inculpatul I. G. S. R. le-a comunicat că reprezintă diferența pentru prețul garsonierei, însă era mai convenabil să-i dea sub forma unui împrumut, părţile civile F. L. şi F. I. fiind de acord cu propunerea acestuia.

Termenul pentru predarea imobilului conform celor stabilite în contract a fost stabilit a fost 01.05.2008 termen la care imobilul trebuia să fie notat și întabulat în CF, iar contractul de vânzare - cumpărare definitivat.

În prezent garsoniera este locuită de către fiul lor, instalația pentru apă și branșarea curentului au fost realizate de ei și a costat în jur de 1000 lei, inculpatul I. G. S. R. ocupându-se doar de activitățile de zugrăvire a garsonierei.

Părţile civile au intentat acțiune civilă pentru întabularea garsonierei, având câştig de cauză.

La datele la care garsonierele trebuiau predate, întabulate și contractele de vânzare încheiate în formă autentică, inculpatul I. G. S. R. nu a mai răspuns la telefon și nu a mai fost de găsit.

Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din probele administrate în cauză, sens în care instanţa de apel a apreciat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului I. G. S. R., chiar dacă acesta, audiat fiind a arătat că nu se consideră vinovat.

Astfel, în declaraţiile date în faţa instanţei de fond părţile civile G. E., B. F., G. G. T., I. F., au arătat că au încheiat cu inculpatul antecontractele de vânzare cumpărare în condiţiile mai sus menţionate, ocazie cu care, deşi au plătit întregul preţ al garsonierelor, în acte s-a înscris doar o parte a acestuia, pentru diferenţa de bani încheindu-se contracte de împrumut.

Doar în cazul părţii civile I. F. N. a fost înscrisă în antecontract preţul integral al garsonierei deoarece aceasta nu a acceptat încheierea contractului de împrumut, aşa cum i-a solicitat inculpatul.

La data de 27.03.2008 între SC R. SRL şi SC I. IFN SA s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr.xxx/YY/27.03.2008 având ca obiect acordarea de către SC I. IFN SA a unui împrumut în sumă de 100.000 euro în favoarea SC R. SRL care urma să fie folosit pentru construcţia unui număr de 12 garsoniere la mansardă pe acoperişul tip terasă proprietatea societăţii împrumutate situat în O., strada B., nr.xx Y, bloc YYxx, în suprafaţă de 521,88 mp, imobil înscris în CF nr.11866 S., sub A1, număr cadastral xx/x conform autorizaţiei de construcţie nr.xxxx/22.12.2006 emisă de Primăria O.

Asupra imobilului identificat mai sus a fost instituită o ipotecă de rang I în favoarea creditorului ipotecar SC I. IFN, ipotecă ce a fost notată în cartea funciară la data de 31.03.2008.

Din verificarea cărţii funciare aferente imobilului ipotecat rezultă că, la data de înscrierii ipotecii mai sus menţionate în conţinutul CF-ului nu figurau notate antecontractele de vânzare cumpărare încheiate cu părţile civile F. L. şi F. I., G. G. T., G. E., B. F.-M., D. B. Q. deşi acestea fuseseră încheiate anterior încheierii contractului de împrumut, respectiv în perioada 16 ianuarie 2008 - 29.02.2008.

Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, la data încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare demarase deja procedurile de obţinere a împrumutului care i-a fost acordat ulterior de SC I. IFN, împrejurare ce rezultă din chiar declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de apel când acesta a arătat :,,Este adevărat că la data perfectării antecontractelor de vânzare cumpărare fuseseră purtate discuţii cu I. IFN C. şi cu alte bănci pentru obţinerea unui credit însă nu am adus la cunoştinţa părţilor civile această împrejurare deoarece nu primisem nici un răspuns de la băncile respective”.

Astfel, din declaraţia inculpatului rezultă că la data încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare cu părţile civile acesta, cu intenţie nu a adus la cunoştinţa acestora demersurile făcute în scopul de a contracta un credit (care sa fie garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilelor ce urmau a le fi vândute acestora) întrucât exista posibilitatea ca aceştia să nu mai fie de acord să cumpere imobilele respective.

Antecontractele de vânzare cumpărare au fost notate în CF ulterior înscrierii ipotecii în favoarea SC I. IFN curtea, apreciind că, chiar dacă obligaţia notării în cartea funciară revenea notarului, inculpatul trebuia să ceară acestuia înscrierea lor în cartea funciară pentru ca, la data prezentării CF-ului firmei creditoare coala de carte funciară să evidenţieze situaţia reală a imobilului.

Referitor la partea civilă I. F. N. curtea a reţinut că la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare cu aceasta – 12.08.2008 – contractul de împrumut era notat în cartea funciară.

În aceste condiţii este irelevantă împrejurarea susţinută de partea civilă potrivit căreia inculpatul nu i-a adus la cunoştinţă această împrejurare, înscrierea în CF oferindu-i acesteia posibilitatea să verifice dacă imobilul era grevat de sarcini, indiferent de susţinerile inculpatului.

Curtea a reţinut însă că obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu această parte civilă este acelaşi cu cel al antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu partea civilă D. B. Q.

Astfel, s-a constatat că prin antecontractul autentificat sub nr.xxx/17.03.2008 inculpatul, în calitate de reprezentant al SC R. SRL s-a obligat să vândă părţii civile D. B. Q. o garsonieră în curs de construire situată în O., str. B., nr.24 A, bloc. YY XX, identificată ca fiind prima pe partea stângă la ieşirea din lift.

La data de 12.08.2008, prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul xxxx/2008 inculpatul s-a obligat să vândă părţii civile I. F. N. acelaşi imobil, despre care se arată că este poziţionat primul pe partea stânga de la ieşirea din lift.

Prin urmare, inculpatul s-a obligat să îi vândă părţii civile I. F. N. garsoniera pe care anterior se obligase să o vândă părţii civile D. B. Q. şi a primit de la acesta suma de 15.000 euro, fără să îi aducă la cunoştinţă părţii civile această împrejurare.

Partea civilă a arătat în declaraţiile date în cursul procesului penal că ulterior încheierii antecontractului a aflat că garsoniera care i-a fost vândută lui a fost anterior vândută părţii civile D. B. Q., precizând totodată că, dacă ar fi cunoscut acest lucru nu ar mai fi încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu inculpatul.

Prin urmare s-a constatat că inculpatul I. G. S. R. le-a indus în eroare şi le-a prejudiciat pe părţile civile cu ocazia încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare având ca obiect garsonierele identificate anterior în modalităţile mai sus arătate, părţile civile arătând că dacă ar fi cunoscut adevărul nu ar mai fi încheiat aceste antecontracte.

Stabilită fiind vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşită în forma continuată curtea a procedat la verificarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina acestuia şi a pedepsei aplicate. ocazie cu care a reţinut următoarele:

De la data comiterii infracţiunii de către inculpat şi până în prezent a intervenit o modificare legislativă, la data de 1.02.2014 intrând în vigoare noul Cod penal, care sancţionează infracţiunea de înşelăciune în art.244 Cod penal cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Totodată art.35 din noul Cod penal prevede că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleaşi infracţiuni.

Prin urmare, noul Cod penal impune ca, pentru existenţa infracţiunii continuate actele de executare să fie îndreptate de fiecare dată împotriva aceleaşi victime. Când actele de executare sunt îndreptate împotriva mai multor subiecţi pasivi diferiţi fiecare act de executare va fi considerat o infracţiune distinctă, iar, împreună, toate aceste infracţiuni vor da naştere unei pluralităţi sub forma concursului de infracţiuni.

Infracţiunea continuată este o cauză reală, de agravare facultativă pentru acea infracţiune, aplicarea pedepsei urmând a se face într-o singură etapă, dintr-o dată, pedeapsa urmând să fie aplicată între limitele speciale, instanţa putând depăşi maximul special cu cel mult trei ani, în cazul pedepsei cu închisoarea.

Articolul 215 alin.2, 3 şi 5 Cod penal 1969 sancţiona infracţiunea de înşelăciune cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, iar art.42 Cod penal 1969 infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani, potrivit art.34 Cod penal.

Potrivit art.5 Cod penal în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii pănă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin decizia nr.265/6.05.2014 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.5 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă incidentă în cauză o constituie Codul penal anterior, întrucât, în cazul reţinerii dispoziţiilor noului Cod penal fiecare din actele materiale săvârşite de inculpat ar trebui considerate ca fiind o infracţiune distinctă, rezultând un număr de şase infracţiuni săvârşite sub forma concursului de infracţiuni întrucât fiecare act de executare este îndreptat împotriva mai multor subiecţi pasivi diferiţi.

În cazul concursului de infracţiuni, conform art.39 Cod penal, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adăugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare se constată că, potrivit vechiului Cod penal, în cazul infracţiunii continuate, aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ, pe când în cazul concursului de infracţiuni reglementat potrivit noului Cod penal, aplicarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse este obligatorie.

Referitor la starea de recidivă reţinută cu privire la inculpatul I. G. S. R., s-a apreciat că faptele din prezenta cauză au fost comise în concurs cu cele pentru care a fost condamnat acesta prin sentinţa penală nr.2287/2008 a Judecătoriei O., definitivă la data de 23.10.2008 prin decizia penală nr.548/2008 a Curţii de Apel Oradea.

Conform art.33 Cod penal există concurs de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

În cauză ultimul act de executare a fost săvârşit de inculpat la data de 12.08.2008, deci anterior date de 23.10.2008 când a rămas definitivă sentinţa nr.2287/2008 a Judecătoriei O., ceea ce impune anularea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin această sentinţă şi contopirea ei cu pedeapsa aplicată în cauză, conform dispoziţiilor art.85 alin.1 Cod penal 1969 potrivit căruia suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează chiar dacă pedeapsa închisorii pentru infracţiunea concurentă este aplicată după expirarea termenului de încercare, cu condiţia ca infracţiunea să fi fost descoperită anterior expirării termenului de încercare.

Potrivit art.86/5 Cod penal 1969 dispoziţiile art.85 alin.1 si 2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Procedând la individualizarea pedepsei curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de textul legal este suficientă pentru realizarea scopului reeducativ şi preventiv al pedepsei raportat la modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta şi la circumstanţele personale ale inculpatului, care este un element tânăr, cu studii medii precum şi la împrejurarea că pedeapsa urmează a fi executată în regim privativ de libertate.

Cu privire la latura civilă a cauzei curtea a reţinut că în faţa instanţei de apel părţile civile F. L. şi F. I. au precizat că, datorită câştigării litigiului civil intentat cu privire la imobilul cumpărat, şi-au redus pretenţiile solicitate cu titlu de daune civile de la 30.000 euro până la 12.500 euro.

Faţă de starea de fapt şi de considerentele mai sus expuse curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul I. G. S. R. împotriva sentinţei penale nr.241 din 13.05..2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

A constatat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului I. G. S. R. este compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2287/2006 a Judecătoriei O. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41,42 Cod penal 1969 şi art.39 litera a) Cod penal 1969 precum şi pe cele privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2287/2006 a Judecătoriei O.

A reţinut ca lege penală mai favorabilă aplicabilă în cauză dispoziţiile art.215 alin.1, 3 şi 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art.41, 42 Cod penal, precum şi dispoziţiile art.74 alin.2 Cod penal 1969 raportat la art.76 Cod penal, texte în baza cărora a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.15 coroborat cu art.16 din Legea 187/2012 raportat la art.86/5 si 85 alin.1 Cod penal 1969 a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2287/2006 a Judecătoriei O., definitivă la data de 23.10.2008 prin decizia penală nr.548/2008 a Curţii de Apel Oradea, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

A redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţilor civile F. L. şi F. I. de la 30000 euro până la 12.500 euro, sumă care a fost actualizată conform dispoziţiilor sentinţei apelate.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.