Anulare act fraudulos. Neîndeplinirea condiţiilor de fond ale acţiunii întemeiate pe art. 80 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006

DOMENIUL: Faliment. Procedura insolvenţei.

Anulare act fraudulos. Neîndeplinirea condiţiilor de fond ale acţiunii întemeiate pe art. 80 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006

A. Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, temei de drept pe care lichidatorul judiciar al SC F SRL înţelege să îl valorifice în cauză, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte : acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

B. Anterior încheierii contractului de cesiune creanţă a cărui anulare se solicită, cedentul a dispus de această creanţă în alt sens, respectiv a emis două instrucţiuni de plată către U, debitor, pentru virarea sumelor în contul unei alte societăţi comerciale. Potrivit celor susţinute de părţi, instrucţiunile de plată fuseseră deja executate la momentul încheierii cesiunii de creanţă, astfel încât această din urmă operaţiune juridică era lipsită de obiect.

Din verificarea motivelor de recurs expuse de către reclamant, Curtea constată că acesta critică interpretarea dată de către instanţa fondului operaţiunii juridice a cesiunii; contrar celor subliniate de către lichidator, Curtea notează că judecătorul sindic nu a făcut aprecieri cu referire la lipsa intenţiei de fraudare a debitorului insolvent ori asupra chestiunii prejudicierii creditorilor; considerentele sentinţei analizate evidenţiază că finalitatea acţiunii prevăzute de art.79 sau 80 este readucerea bunului în patrimoniul debitorului, împrejurare ce nu poate fi atinsă în cazul de faţă.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1903 din 13.11.2014)

Prin cererea  inregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul HM E  IPURL a solicitat in contradictoriu cu paratii SC U G SA, SC C E E R E S BV anularea  contractului  de cesiune de creanta  incheiat  la data de 05.04.2011  intre F, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar, si U, debitor cedat.

Prin sentinţa civilă nr.3791 din 04.04.2014, pronunţată în dosarul nr.2406/3/2013, Tribunalul Bucureşti secţia a VII a Civilă a respins cererea formulată de HM E IPURL, in calitate de lichidator al debitorului SC F SRL,  in contradictoriu cu paratii SC U G SA,  C E E R E si SC F SRL, prin curator special B.R.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa fondului a reţinut că la data de 21.03.2008, intre societatea F, in calitate de  subantreprenor, si societatea U (fost SC U I C SA), in calitate de antreprenor general, s-a incheiat contractul de subantrepriza  nr. 3/344/60207.17C,  in temeiul caruia Flexxelf a executat o  serie de lucrari, valoarea contractului fiind de 3.026.821,6 Euro. In urma executarii  contractului, din valoarea  totala a lucrarilor de 3.026.821,6 Euro, a ramas de incasat suma de 5.401.220,28 lei  reprezentand  contravaloarea urmatoarelor facturi:  factura fiscală  seria BYCS 7681687  emisa  pentru  1.755.771,65 lei  din care a ramas de plata suma de 1.120.027,93 lei;  factura fiscala  seria BYCS 7682519  emisa  pentru suma de 546.429,86 lei; factura fiscala  seria BYCS nr. 7681515  emisa pentru suma de 2.753.920,54 lei; factura fiscala seria BYCS nr.  768 1394  emisa pentru suma de 980.841,85 lei.

Prin instructiunea de plata nr. 1065  din 11.02.2011 SC F SRL a solicitat  paratei SC U G SA sa achite suma de 1.666.457,79 lei  in  contul  N T, in numele  si pe seama E M BV  cu titlu de aport la capitalul social.

Prin instructiunea de plata nr.234  din 29.01.2011 SC F SRL a solicitat  paratei SC U G SA sa achite suma de 2.753.920,64 lei  in  contul  N T, in numele  si pe seama E M BV  cu titlu de aport la capitalul social.

Prin sentinta civila nr.11827 din 16.11.2012 instanta a admis cererea creditoarei si in temeiul dispozitiilor art. 33 alin  6 din  legea nr. 85/2006 a deschis procedura generala impotriva debitorului; a numit administrator judiciar cu atributiile prevazute de lege.

A constatat judecătorul sindic că administratorul judiciar a solicitat anularea instructiunilor de plata  intrucat acestea au fost incheiate cu fraudarea intereselor creditorilor, incalcand prevederile  art.79-80 lit.a)  din legea nr. 85/2006.

A reţinut instanţa că din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca debitoarea SC U G SA s-a conformat instructiunilor de plata emise de catre debitoarea SC F SRL, achitand sumele mentionate cu titlu de aport social la capitalul social al N T SA  in numele si pe seama E M BV. Se constată că în cauză se solicita anularea  contractului de cesiune de creanta  incheiat  la data de 05.04.2011  intre F, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar, si U, in calitate de debitor  cedat, pe motiv ca  debitorul  F SRL a cesionat o creanta  stinsa  anterior  prin plata. Se mentioneza ca acesta a fost de rea-credinta la incheierea cesiunii de creanta,  contractul avand scop ilicit, iar cesiunea lovita de nulitate absoluta.

Instanta retine ca actiunea reglementata de dispozitiile art. 79-80 are caracterul unei actiuni in anlare şi nu al unei actiuni in  constatarea nulitatii absolute, iar anularea contractului de cesiune poate interveni numai  in conditiile  in care  sunt indeplinite  cerintele prevazute de dispozitiile legale mentionate, respectiv daca are drept scop readucerea unui bun in patrimoniul debitorului sau se dovedeste ca  actul a avut drept scop  scoaterea unor  bunuri de sub urmarirea  creditorilor.

Or, in cazul de fata prin anularea  contractului  de cesiune nu se urmareste readucerea unor bunuri  in patrimoniul debitoarei si nici nu s-a  urmarit scoaterea unui bun din patrimoniul debitoarei,  debitoarea  dispunand  de creanta  ce face obiectul contractului de cesiune anterior incheierii acesteia.

În opinia judecătorului de fond, simpla incheiere  de catre debitoare  a unui  contract cu incalcarea  conditiilor de validitate prevazute de art. 948 C. civ. duce la anularea acestuia in temeiul dispozitiilor art. 79-80 din legea  insolventei doar  in masura numai in masura in care sunt indeplinite  cerintele prevazute de acesta, pentru  celelalte ca cazuri  partile avand calea dreptului comun.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs HM E I.P.U.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. F S.R.L., prin care a solicitat modificarea in tot a sentinţei atacate, şi pe fond admiterea acţiunii având ca obiect anulare act fraudulos.

În motivarea cererii sale recurentul a arătat obiectul cererii sale introductive, evidenţiind situaţia de fapt care a determinat formularea acestei cereri în sensul că în data de 21.03.2008, intre societatea F SRL, în calitate de subantreprenor si societatea U (fost S.C. U I C S.A.), in calitate de antreprenor general, s-a incheiat contractul de subantrepriza nr. 3/344/60207.17C, in temeiul căruia F SRL, a executat o serie de lucrări. Preţul contractului este de 3.026.821,6 EUR. Se arată că în urma executării contractului, din valoarea totala a lucrărilor efectuate, de 3.026.821,6 EUR (fără TVA), a rămas de incasat suma de 5.401.220,28 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi.

In vederea stingerii datoriei, F a emis doua instrucţiuni de plata, prin care a solicitat debitorului U, sa achite sumele rezultate din executarea contractului de subantrepriza, in contul SC N T SA.

In data de 05.04.2011 (deci după emiterea si executarea instrucţiunilor de plata), din totalul sumei datorate de U in temeiul contractului de subantrepriza, F a cesionat către CEERES o creanţa in cuantum de 2.138.400 lei (echivalentul sumei de 540.000 EUR la cursul de 1 euro — 3,96 lei), reprezentând contravaloarea facturii nr.2009000134-2009000135/27.02.2009 si 30,29% din factura nr.2008001641-2008001642/16.12.2008. Partile s-au inteles sa transfere creanţa la valoarea nominala, 540.000 EUR.

Cu referire la hotărârea instanţei de fond se susţine că este nelegala si neîntemeiata, fiind data cu aplicarea greşita a legii si cu nesocotirea probatoriului administrat.

În opinia recurentului, instanţa de judecata investita cu judecata fondului a pronunţat o hotărâre cu incalcarea dispoziţiilor legale aplicabile in material insolventei, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 Cod procedura civila.

Recurentul procedează la citarea considerentelor sentinţei de fond şi evidenţiază că instanţa a apreciat ca in cauza nu poate fi vorba despre o anulare pentru frauda in condiţiile art. 79 si urm. din Legea 85/2006 a (Contractului de cesiune de creanţa, încheiat in data de 05.04.2011, intre F SRL, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar si UTI, debitor cedat, atât timp cat creanţa ar fi fost stinsa anterior prin plata, in consecinţa neputandu-se vorbi de intenţia de fraudare a debitorului insolvent, cat si cea de prejudiciere a intereselor creditorilor.

Consideră recurentul că o astfel de interpretare nu poate fi reţinuta cu atât mai mult cu cat instanţa de fond a ignorat ca actul a cărei anulare se solicită nu a reprezentat o activitate curenta, fireasca, in limitele scopului pentru care a fost înfiinţata societatea debitoare, ci una frauduloasa, iar atât debitoarea cat si intimatii-parati, au avut reprezentarea acestui fapt si au urmărit lezarea drepturilor creditorilor.

Arată recurentul că instanţa de fond ar fi trebuit sa dispună anularea Contractului de cesiune incheiat in data de 05.04.2014 si sa oblige paratii in solidar la plata sumei de 5.401.220,28 lei, in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei S.C. F S.R..L.

Sunt citate dispoziţiile art.80 alin. (1) lit.a din legea insolventei şi se arată că în cauză aceste dispoziţii sunt aplicabile întrucat s-a făcut dovada ca debitoarea a transferat sumele respective cu titlu gratuit, in intervalul "suspect", fiind îndeplinite si condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv transferul sumelor de bani fiind efectuate in dauna creditorilor, lezarea drepturilor acestora din evidenta.

În opinia recurentului, singura concluzie la care se poate ajunge in urma examinării situaţiei de fapt, astfel cum a fost prezentata in cauza, este aceea ca actele juridice încheiate sunt frauduloase, fiind făcute in dauna creditorilor, care suporta consecinţele diminuării activului patrimonial al debitoarei si chiar cauza falimentului. De aceea, motivarea instanţei in legătura cu nedovedirea fraudei este greşita, străina cauzei, intrucat legea speciala instituie o prezumţie de frauda, in speţa fiind îndeplinite toate condiţiile pentru instituirea acestei prezumţii. Prin promovarea acţiunii, lichidatorul judiciar urmăreşte sa anuleze transferurile frauduloase realizate de debitoare prin operaţiuni si acte încheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii si sa asigure restituirea de către aceasta a bunurilor înstrăinate.

Specificul acestei acţiuni consta in existenta unui concert fraudulos intre debitor si partenerii săi, toţi fiind animaţi de intenţia de a-i leza pe creditori prin sustragerea bunului din sfera celor urmărite in temeiul gajului general al creditorilor.

In drept au fost invocate dispoziţiile art.8 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, art.299, art. 304 si art. 304, pct. 9, Cod procedura civila.

La data de 22.09.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata pârâtă C E E R E S B.V., prin care s-a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului recursul formulat de HM E I.P.U.R.L.

În motivarea întâmpinării a fost expusă situaţia de fapt, evidenţiindu-se că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a respins acţiunea în anularea Contractului de Cesiune şi, mai ales, cererea de obligare a pârâtelor (printre care şi CEERES) la plata sumei de 540.000 Euro.

În opinia intimatei, contractul de Cesiune nu a fost un act fraudulos/prejudiciabil pentru debitoarea F, ci chiar pentru intimata CEERES care a plătit un preţ de 540.000 Euro pentru o creanţă care nu exista. Se susţine  că dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, în mod evident, nu sunt aplicabile în speţă pentru că acestea se referă strict la „acte de transfer cu titlu gratuit', iar Contractul de Cesiune a avut un preţ de 540.000 Euro, pe care CEERES l-a plătit. Se arată că în cazul în care s-ar dispune anularea Contractului de Cesiune pentru lipsă de obiect, ar însemna să se repună părţile în situaţia anteriora, repunere care înseamnă restituirea prestaţiilor. Or, conform Contractului de Cesiune, prestaţiile părţilor au constat în următoarele: cedenta F a transferat către cesionara CEERES creanţa pe care F susţinea că o are împotriva U; CEERES, în calitate de cesionară, a plătit F preţul cesiunii stabilit la valoarea de 540.000 Euro conform art. 2.1 din Contractul de Cesiune.

Prin urmare, contrar susţinerilor  din recurs, situaţia  anterioară ar fi trebuit restabilită în sensul că CEERES transferă înapoi către Flexxelf pretinsa creanţă împotriva UTI, iar Flexxelf restituie către CEERES preţul plătit, sumă care trebuie achitată cu prioritate de către Flexxelf la masa credală, chiar dacă această societate este în prezent în faliment.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, ale Legii nr. 85/2006, ale Codului civil.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar şi în considerarea dispoziţiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, temei de drept pe care lichidatorul judiciar al SC F SRL înţelege să îl valorifice în cauză, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Reclamantul a înţeles să supună cenzurii instanţei de judecată operaţiunea juridică a cesiunii de creanţă încheiate la data de 05.04.2011 între F, în calitate de cedent, C, în calitate de cesionar şi U, debitor cedat.

Situaţia de fapt reţinută de către judecătorul fondului şi necontestată de către părţi evidenţiază faptul că, anterior încheierii contractului de cesiune creanţă a cărui anulare se solicită, cedentul a dispus de această creanţă în alt sens, respectiv a emis două instrucţiuni de plată către U, debitor, pentru virarea sumelor în contul unei alte societăţi comerciale. Potrivit celor susţinute de părţi, instrucţiunile de plată fuseseră deja executate la momentul încheierii cesiunii de creanţă, astfel încât această din urmă operaţiune juridică era lipsită de obiect.

Din verificarea motivelor de recurs expuse de către reclamant, Curtea constată că acesta critică interpretarea dată de către instanţa fondului operaţiunii juridice a cesiunii; contrar celor subliniate de către lichidator, Curtea notează că judecătorul sindic nu a făcut aprecieri cu referire la lipsa intenţiei de fraudare a debitorului insolvent ori asupra chestiunii prejudicierii creditorilor; considerentele sentinţei analizate evidenţiază că finalitatea acţiunii prevăzute de art.79 sau 80 este readucerea bunului în patrimoniul debitorului, împrejurare ce nu poate fi atinsă în cazul de faţă.

Prin urmare, criticile recursului nu îşi găsesc suport în motivele ce au dus la respingerea cererii introductive.

Cu referire la aspectele relevate de parte privitor la lipsa de legătură a operaţiunii cu activitatea normală a societăţii, Curtea arată că această verificare are un caracter subsecvent şi se impune numai în măsura în care sunt întrunite condiţiile impuse de dispoziţiile art.80 alin.1 lit. a din lege. Or, aşa cum s-a arătat în considerente anterioare, aceste cerinţe nu sunt complinite.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii în considerarea dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nu se identifică motive de casare ori modificare a soluţiei instanţei de fond.

Astfel, în mod temeinic judecătorul sindic a reţinut că lipsa de obiect a cesiunii poate fi valorificată în cadrul unei acţiuni de drept comun, iar nu în procedura specială reglementată de dispoziţiile Legii nr.85/2006.

În plus, nici premisa actului cu titlu gratuit nu poate fi constatată atât timp cât contractul de cesiune de creanţă, aflat la fila 4 şi urm. dosar fond, stipulează un preţ al acesteia de 540.000 euro, a cărui plată se efectuează în condiţiile art.III.3.1.

Or, în aceste condiţii, nu se poate proceda la invalidarea efectelor contractului de cesiune din perspectiva dispoziţiilor art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, motiv pentru care Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul ca nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare