Recurs. Cazuri în care se poate face recurs.

 16. Recurs.  Cazuri în care se poate face recurs.

 Prin sentinţa penală nr. 1641/30 iunie 2006  Judecătoria Braşov a dispus condamnarea inculpatei M.R. la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,8/l alcool pur în sânge, prev. de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a şi art. 76 lit.d Cod penal.

 Pedeapsa a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 9 luni.

 În fapt s-a reţinut că în data de 3 iulie 2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpata a plecat de la domiciliul său din localitatea G spre Braşov pentru a-l lua pe soţul său de la locul de muncă.

 Pe o stradă din Braşov inculpata a provocat un accident de circulaţie în care au fost implicate mai multe maşini, fără ca vreuna din persoanele implicate să fi suferit vătămări care să atragă răspunderea penală a acesteia.

 Inculpata a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov unde i-au fost recoltate  probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

 Din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie  nr. 1754 şi nr. 1755/4 iulie 2005 întocmit de Serviciul judeţean medico legal Ploieşti rezultă că inculpata a avut, la data şi ora recoltării probelor biologice, o concentraţie de alcool în sânge de 1,25 gr%o, respectiv 1,15 gr%o.

 Din expertiza medico legală care a avut ca obiect recalcularea retroactivă a alcoolemiei a rezultat că aceasta ar fi putut avea  teoretic, la orele 22,00, o alcoolemie de 1,45 gr %o.

 Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpata.

 Prin decizia penală nr. 477/23 octombrie 2006 Tribunalul Braşov a admis apelul parchetului şi a desfiinţat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

 A înlăturat circumstanţele atenuante şi a majorat pedeapsa la 1 an închisoare, cu consecinţa majorării termenului de încercare la 3 ani.

 S-a respins apelul formulat de inculpată ca nefondat.

 Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpata care a solicitat  achitarea sa întrucât fapta nu există şi dacă ar exista nu poate fi reţinută în sarcina ei întrucât proba biologică recoltată nu este proba recoltată de la ea.

 Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs invocate, se constată următoarele:

 În cuprinsul art. 385/9 Cod procedură penală sunt indicate cazurile în care se poate face recurs. Văzând motivele de recurs expuse în fapt de către inculpată în cererea sa, se constată că acestea s-ar putea examina în condiţiile prevăzute de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, care se referă la cazul când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

 Această gravă eroare de fapt, invocată de recurentă, nu este susţinută de probele administrate şi de aprecierile făcute de instanţele de fond asupra stării de fapt, în urma coroborării acestor probe.

 Apărarea inculpatei a fost formulată astfel pe parcursul procesului penal, cunoscută de instanţe, analizată şi înlăturată în mod temeinic după coroborarea tuturor probelor administrate.

 Ca urmare, solicitarea acesteia de a fi achitată întrucât fapta nu există sau există dubii asupra  săvârşirii ei de către inculpată, se dovedeşte a fi nefondată şi urmează a fi respinsă.

 Recursul se dovedeşte a fi nefondat urmând a se aplica dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Decizia penală nr. 64/R din 26 ianuarie 2007

Domenii speta

Spete similare