Infracţiuni săvârşite de minori. Individualizare judiciară a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii

 11. Infracţiuni săvârşite de minori. Individualizare judiciară a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii

 Prin sentinţa penală nr.80/09.11.2006, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosar penal nr.8/2006, s-a dispus, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2 1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal condamnarea inculpatului B.N., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

 În baza art.71 Cod penal inculpatului B.N. i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a  lit.b,c Cod penal.

 În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului B.N. deţinut în baza  mandatului de arestare preventivă nr.63/27.12.2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

 În baza art.88 Cod penal din durata pedepsei închisorii pronunţate a fost scăzut timpul reţinerii din data de 26.12.2005 şi al arestării preventive a inculpatului Burcuş Nicolae începând cu data de 27.12.2005 şi până la zi.

 În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.b, art.80 Cod penal a fost condamnat inculpatul G.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

 În baza art.71 Cod penal inculpatului G.A. i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a  lit.b,c Cod penal.

 În baza art.350 Cod procedură penală a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului G.A., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr.62 /27.12.2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

 În baza art.88 Cod penal din durata pedepsei închisorii pronunţate a fost scăzut timpul reţinerii din data de 26.12.2005 şi al arestării preventive a inculpatului G.A.  începând cu data de 27.12.2005 şi până la zi.

 În baza art.211 alin.1, alin.2lit.b şi c, alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

 În baza art.71 Cod penal inculpatului B.A. i-au fost interzise după împlinirea de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a  lit.b,c Cod penal.

 În baza art.350 Cod procedură penală a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu  privind pe inculpatul B.A.

 În baza art.88 Cod penal din durata pedepsei închisorii pronunţate a fost scăzut timpul reţinerii din data de 26.12.2005 şi al arestării preventive a inculpatului B.A. începând cu data de 27.12.2005 şi până în data 12.07.2006.

 În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal  a fost condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.F. pe un termen de încercare, format din durata pedepsei aplicate de 3 ani la care se adaugă un interval de timp de 1 an, deci în total 4 ani.

 În baza art.13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b,c Cod penal pentru inculpatul B.F.

 În baza art.110/1 Cod penal, art.86/3 Cod penal s-a dispus pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, ca inculpatul B.F. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

 b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi încetarea aceluiaşi serviciu;

 c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă aceluiaşi serviciu;

 d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloace lui de existenţă aceluiaşi serviciu;

 În baza art.110/1 alin.1 Cod penal, art.86/3 alin.3 Cod penal a stabilit în sarcina inculpatului B.F.  următoarele obligaţii: de a urma un curs de învăţământ ori de calificare şi de a nu intra în legătură cu inculpaţii B.A., B.N. şi G.A.

 În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului B.F. asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, art.84 Cod penal, art.86/4 Cod penal, art.110/1 alin.3 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării şi face cunoscut inculpatului obligaţiile pe care trebuie să le respecte şi măsurile de supraveghere la care este supus.

 S-a constatat că inculpatul B.F. a fost reţinut din data de 26.12.2005 şi arestat preventiv începând cu data de 27.12.2005 şi până în data de 12.07.2006.

 În baza art.350 Cod procedură penală a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu privind pe inculpatul B.F.

 S-a luat act că partea vătămată A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 În baza art.191 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii B.A., B.N., G.N. şi B.F. la plata sumei de câte 500 RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 100 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

  Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în fapt, în seara  de 25 decembrie 2005, intenţionând să ajungă în localitatea D, partea vătămată A.S. s-a deplasat cu trenul personal din gara Braşov spre comuna T, unde a coborât în jurul orelor 21,00 şi pentru că nu cunoştea drumul, a luat-o pe strada dinspre gară. La un moment dat veneau cei 4 inculpaţi care erau în stare de ebrietate şi aveau câte o sticlă de bere în mână, iar inculpatul B. l-a oprit, l-a întrebat de unde este şi i-a întins mâna, după care i-a aplicat un pumn în faţă, apoi l-a lovit B., iar partea vătămată i-a acoperit faţa cu mâinile şi s-a lăsat la pământ, timp în care s-au apropiat şi ceilalţi doi inculpaţi G. şi B., care rămăseseră mai în urmă şi cu toţii au început să aplice lovituri părţii vătămate şi o întrebau unde este telefonul mobil. La un moment dat partea vătămată a reuşit să fugă, rămânând în mâinile inculpaţilor geaca acesteia, iar pe jos i-a căzut fesul de pe cap. Inculpatul B. a căutat în geacă unde a găsit telefonul şi încărcătorul, inculpatul G. a luat fesul şi l-a pis pe cap, după care inculpaţii B. şi G. au plecat, iar inculpaţii au rămas ă se certe pentru telefon. În cele din urmă telefonul a rămas la inculpatul B., care l-a ascuns acasă într-o criză, ulterior fiind predat de mama lui, geaca şi portmoneul fiind aruncate au fost găsite de martorii B.S. şi T.A. şi predate de asemenea. În cele din urmă toate bunurile au fost recuperate de partea vătămată, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 La individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor majori, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, apreciind că gradul de pericol social este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei –pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, majori şi minori, prin violenţă fizică.

 Referitor la persoana inculpatului B.N. instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 18 ani şi 5 luni la data comiterii faptei şi provine dintr-o familie legal constituită, cu încă 2 fraţi şi 2 surori, toţi majori. Inculpatul a urmat cursurile primare la şcoala din T, după care a abandonat traseul şcolar datorită problemelor financiare şi a început să lucreze ca ziler alături de ceilalţi membrii ai familiei în cea mai mare parte a timpului la SC H. SA. Deşi nu are antecedente penale, inculpatul a fost implicat n conflictul ce a făcut obiectul dosarului penal nr.418/2005 al Judecătoriei Braşov.

 Din referatul de evaluare a reieşit că inculpatul B.N. prezintă un patern infracţional de tip violent în curs de cristalizare  şi are perspective scăzute de reintegrare în societate care se pot ameliora în condiţiile în care pe durata executării pedepsei va fi inclus în programe având ca obiective asimilarea şi exersarea valorilor sociale şi va urma şi un curs de calificare profesională, care nu se coroborează cu caracterizarea întocmită de conducerea SC H SA, astfel încât nu se poate reţine în favoarea lui circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.

 În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.A., instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 26 ani şi 11 luni la data comiterii faptei şi provine dintr-o familie legal constituită, destrămată însă prin decesul tatălui la data de 12.12.2005 (cu puţin înainte de săvârşirea faptei) cu încă 2 fraţi minori şi o soră majoră. Inculpatul a urmat cursurile primare la şcoala din T, după care a abandonat traseul şcolar şi a lucrat alături de tatăl său timp de 4 ani ca şi ciurdar al comunei. În ultimul timp a lucrat ca ziler alături de coinculpaţi şi fraţii săi la SC H. SA.

 Potrivit concluziilor referatului de evaluare comportamentul inculpatului G.A. înainte de comiterea faptei a fost unul adecvat, având o imagine favorabilă în comunitate, aspect confirmat atât de caracterizarea făcută de directorul SC H. SA cât şi de depoziţia martorului A.G., audiat în circumstanţiere, care a declarat că îl cunoaşte pe inculpat ca fiind o fire domoale, muncitoare, care consumă băuturi alcoolice doar când este sărbătoare şi nu a avut niciodată probleme cu poliţia. Consilierul de probaţiune apreciază că inculpatul este bine integrat în comunitate şi va menţine acest nivel în condiţiile în care va evita consumul de alcool şi va realiza o alegere mai judicioasă a anturajului pe care îl frecventează.

 Instanţa a apreciat conduita bună a inculpatului G.A. înainte de săvârşirea faptei drept circumstanţă atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit.b şi art.80 Cod penal referitor la concursul între circumstanţele atenuante şi agravante, respectiv art.75 lit.c Cod penal, ceea ce permite coborârea pedepsei sub minimul special.

 La alegerea sancţiunii pentru inculpaţii minori B.A. şi B.F. instanţa a ţinut seama, conform prevederilor art.100 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea minorului, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

 A constatat că la data săvârşirii faptei, inculpatul B.A. avea vârsta de 17 ani şi provine dintr-o familie legal constituită, având încă 3 fraţi şi 3 surori locuind într-un imobil proprietate a părinţilor ce oferă condiţii modeste de trai. Acesta nu a urmat nici o formă de învăţământ şi a lucrat ca ziler alături de mama sa, în cea mai mare parte a timpului la SC H.SA. Inculpatul B.A. nu are antecedente penale, însă a fost cercetat penal pentru sustragere de material lemnos şi este cunoscut de organele de poliţie din zonă ca o persoană cu atitudini şi comportamente infracţionale, în special pentru comiterea de violenţe asupra trecătorilor care se deplasează de la gara T spre comună.

 Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.862/E/17.03.2005 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, inculpatul prezintă un intelect de limită, suprasimulare, cu trăsături de personalitate disocială, însă la data săvârşirii faptei avea  discernământul păstrat.

 Instanţa a avut în vedere şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, potrivit căruia inculpatul minor BA prezintă perspective scăzute de reintegrare în societate, care se pot ameliora în condiţiile în care va asimila şi exersa valorile sociale şi va reuşi să obţină o pregătire şcolară minimă şi o calificare profesională.

 Referitor la inculpatul B.F. a constatat că la data săvârşirii faptei, avea vârsta de 16 ani şi 5 luni şi provine dintr-o familie organizată având încă un frate minor şi locuieşte într-un imobil proprietate a părinţilor format din 3 camere ce oferă condiţii propice dezvoltării armonioase a copiilor. Acesta a urmat doar cursurile şcolii primare din T, iar în ultima perioadă a lucrat ca ziler la SC H.SA. Inculpatul B.F. nu are antecedente penale şi beneficiază de o imagine favorabilă în comunitate, nu s-au constatat situaţii în care minorul să eludeze autoritatea parentală.

 Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.27/E/5.01.2006 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, inculpatul nu prezintă semne sau simptome clinice de boală psihică, iar la data săvârşirii faptei avea discernământul păstrat.

 Instanţa a avut în vedere şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, potrivit căruia inculpatul minor B.F. este bine integrat în societate şi va menţine acest nivel în condiţiile în care se va afla sub supravegherea deosebită a părinţilor, va evita consumul de alcool şi nu va intra în legătură cu coinculpaţii sub supravegherea unui organism specializat.

 Instanţa a apreciat conduita bună a inculpatului B.F. înainte de săvârşirea faptei drept circumstanţă atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit. a Cod penal, făcând aplicarea art.76 alin.1 lit. c Cod penal, ceea ce permite coborârea pedepsei sub minimul special.

 S-a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului minor B.F. poate fi atins  chiar  şi fără executarea acesteia. Astfel, instanţa a constatat că atitudinea acestuia după săvârşirea faptei este una de regret sincer, inculpatul realizând gravitatea faptei sale. Aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată se justifică în condiţiile în care acesta va putea înţelege în totalitate gravitatea faptei sale şi consecinţele comportamentului său. Având premisele că părinţii inculpatului şi Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov vor exercita o supraveghere atentă a comportamentului inculpatului  prin supunerea la respectarea măsurilor de supraveghere, se apreciază că va putea fi posibilă îndreptarea acestuia şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

 S-a reţinut că, în acest caz sunt aplicabile şi dispoziţiile art.37 lit. b din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, potrivit cărora deţinerea unui copil trebuie să fie  conformă cu legea şi nu va fi decât o măsură extremă şi cât mai scurtă posibil. Se apreciază deci, că în speţă este preferabilă exercitarea supravegherii minorului un timp mai îndelungat, în stare de libertate, în contextul în care minorul îşi va continua studiile şi va conştientiza consecinţele grave ale faptei sale, decât executării pedepsei în regim de detenţie.

 Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii B.N., G.A. şi B.A.

 Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul temeiului juridic al stabilirii modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului şi pentru netemeinicei sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor.

 A motivat prin aceea că inculpatul B.F., fiind minor, la stabilirea a pedepsei şi a modalităţii de executare trebuie aplicate dispoziţiile relative la minoritate, astfel încât, temeiul juridic care trebuia reţinut este cel prev. de art.110, respectiv, art.110 ind.1 Cod penal şi nu art.81 Cod penal, care îi priveşte pe minori.

 Faţă de gravitatea faptei comisă de inculpatul B.F., contribuţia efectivă a acestuia, poziţia procesuală de nerecunoaştere a faptei sunt împrejurări care trebuie avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei şi faţă de care apelantul procuror apreciază că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, care să permită coborârea pedepsei  sub minimul ei special. S-a apreciat că atâta timp cât instanţa a reţinut în considerentele hotărârii faptul că inculpaţii se contrazic în declaraţii, nu se poate reţine faptul că acelaşi inculpat, după săvârşire faptei, a avut o atitudine de regret sincer, realizând gravitatea faptei. În consecinţă, s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse legale şi temeinice.

 Apelantul inculpat B.N. a solicitat, oral, în principal, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod penal, iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea art.86 ind.1 Cod penal.

 Apelanţii G.A. şi B.A. au solicitat, oral, reducerea pedepselor aplicate prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea art.86 ind.1 Cod penal în privinţa modalităţii de executare a pedepsei.

 Examinând sentinţa apelată în raport de toate actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei şi ţinând seama de motivele de apel invocate, Curtea constată  următoarele:

 Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, coroborând în mod judicios probele administrate în cursul procesului penal şi dând faptelor o corectă încadrarea juridică.

 Cât priveşte susţinerea apelantului-inculpat B.N. în sensul că la dosar nu există probe certe din care să rezulte că a comis infracţiunea de tâlhărie, se constată că încă din cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut contribuţia avută la săvârşirea infracţiunii, iar din coroborarea declaraţiilor sale cu depoziţiile celorlalţi inculpaţi rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul B.N. împreună cu ceilalţi trei inculpaţi au deposedat, prin violenţă, partea vătămată A.S. de geaca cu care era îmbrăcat şi în buzunarele căreia se aflau mai multe bunuri.

 Chiar dacă cu ocazia audierii sale nemijlocite de către prima instanţă, acest inculpat a nuanţat depoziţiile anterioare, încercând să acrediteze ideea că palma pe care a aplicat-o părţii vătămate a avut drept scop să pună capăt conflictului născut între aceasta şi inculpatul B.A., neavând cunoştinţă că la momentul conflictului au fost sustrase şi bunuri ale părţii vătămate, faţă de dispoziţiile art.69 Cod procedură penală, instanţa de apel apreciază că această declaraţie nu poate să servească la aflarea adevărului întrucât este în contradicţie evidentă cu celelalte declaraţii date în cauză de coinculpaţi, de partea vătămată, precum şi cu menţiunile cuprinse în procesul-verbal de reconstituire şi depoziţiile martorilor asistenţi la reconstituire (fila 63-66 dosar urmărire penală).

 Relativ la susţinerile acestui apelant privitoare la lipsa unor probe directe, Curtea menţionează că specific infracţiunilor de tâlhărie comise pe timp de noapte este tocmai absenţa martorilor oculari, probele directe, reprezentate de declaraţiile inculpaţilor participanţi şi părţii vătămate, urmând a fi coroborate cu celelalte probe identificate în cauză.

 Prin urmare, solicitarea apelantului B.N. de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală este nefondată, în speţă fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care prima instanţă l-a condamnat.

 Verificând susţinerile apelanţilor referitoare la individualizarea pedepselor aplicate de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov fiecărui inculpat, Curtea constată că, din acest punct de vedere, Tribunalul a dat eficienţă tuturor circumstanţelor reale şi personale existente în cauză, tuturor stărilor de agravare ori atenuare a răspunderii penale, pedepsele aplicate fiind, sub aspectul cuantumului stabilit, la adăpostul oricărei critici.

 Astfel, deşi nici unul dintre inculpaţi nu este cunoscut cu antecedente penale, această împrejurare nu poate să conducă, prin ea însăşi, la concluzia necesităţii reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art.74 alin.1 lit. a Cod penal pentru inculpaţii B.N. şi B.A., fiind necesar a fi analizată şi din perspectiva altor date care să caracterizeze conduita anterioară a acestora.

 Din acest punct de vedere, se constată că B.N. a mai fost implicat într-un incident cu violenţă, din referatul de evaluare aflat la filele 114-117 dosar urmărire penală rezultând că prezintă un patern infracţional de tip violent în curs de cristalizare şi perspective reduse de reintegrare în societate.

 Inculpatul B.A. nu a urmat nici o formă de învăţământ, fiind anterior cercetat penal pentru sustragere de material lemnos şi cunoscut de organele de poliţie ca având atitudini şi comportamente infracţionale, în special pentru comiterea de violenţe asupra trecătorilor care se deplasează de la gara T spre comună. Consilierul de probaţiune a apreciat că acest inculpat are perspective scăzute de reintegrare în societate. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 98 dosar urmărire penală) rezultă că prezintă intelect de limită, suprasimulare şi trăsături de personalitate disocială (în curs de structurare).

 Prin urmare, nici una din datele personale de mai sus nu conduc la concluzia existenţei unei bune conduite anterioare, în sensul art.74 alin.1 lit.b Cod penal.

 În privinţa inculpaţilor G.A. şi B.F., faţă de conţinuturile referatelor de evaluare, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal, coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, fiind nefondate susţinerile apelantului procuror (privitoare doar la inculpatul B.F.) din acest punct de vedere.

 Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor stabilite de prima instanţă, apar ca nefondate susţinerile apelanţilor B.N., G.A. şi B.A. privind întrunirea condiţiilor necesare pentru aplicarea art.86 ind.1 Cod penal. Faţă de datele care caracterizează persoana inculpaţilor, de conduita adoptată de aceştia ulterior comiterii infracţiunii de care sunt acuzaţi (în aceste sens, se observă declaraţiile diferite care privesc săvârşirea faptei), Curtea apreciază că nu este întrunită condiţia prev. de art.86 ind.1 lit.c Cod penal, elementele care caracterizează persoana inculpaţilor fiind avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepselor, orientate de prima instanţă spre minimul special (pentru B.şi B.) şi sub acest minim (pentru G.).

 În privinţa inculpatului B.F., în mod temeinic a fost aleasă o modalitate de executare neprivativă de libertate, sentinţa primei instanţe impunându-se a fi modificată doar sub aspectul aplicării dispoziţiilor speciale relative la minori, Curtea apreciind că este în interesul superior al minorului a se face aplicarea dispoziţiilor art.110 ind.1 alin.1 şi pe perioada minorităţii –prin încredinţarea supravegherii sale părinţilor săi, B.N. şi B.F., şi impunerea respectării următoarelor obligaţii, conform art.103 alin.3 Cod penal: să nu frecventeze locuri publice în care se consumă băuturi alcoolice; să nu intre în legătură cu inculpaţii B.N., G.A. şi B.A.

 După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul B.F. va fi  obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.86 ind.3 alin.1 lit. a-d Cod penal  şi obligaţiei prev. de art.86 ind.3 alin.3 lit.a Cod penal.

 Aplicarea suspendării condiţionate se va face cu reţinerea dispoziţiilor art.13 Cod penal, în raport de noile dispoziţii ale art.71 Cod penal.

 De menţionat că motivul de nelegalitate invocat de procuror, vizând reţinerea de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi a dispoziţiilor art.81 Cod penal, este netemeinic, câtă vreme prin art.110 Cod penal se stabileşte doar un interval diferit al termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, condiţiile necesare aplicării acestei modalităţii de executare fiind cele prev. de art.81 Cod penal, comune deci pentru minori şi majori.

 Apelurile promovate de inculpaţii B.N., G.A. şi B.A. urmează a fi admise doar sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei accesorii. Astfel, în speţa dedusă judecăţii, în raport de infracţiunile pentru care inculpaţii au fost judecaţi şi condamnaţi de prima instanţă, de circumstanţele concrete în care aceştia au comis fapta, precum şi de datele care le caracterizează persoana şi având totodată în vedere practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa necesităţii de a analiza circumstanţele concrete care să determine interzicerea persoanelor condamnate să exercite drepturi fundamentale, aplicată ca pedeapsă accesorie (Hotărârea Sabou şi Pîrcălab contra României şi Hotărârea Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord)  nu rezultă că se impune a le fi interzis şi dreptul prev. de art.64 lit. c Cod penal, ca pedeapsă accesorie; din nici unul din actele aflate la dosarul cauzei nu reiese împrejurarea că infracţiunile ar fi comise sau ar avea vreo legătură cu exerciţiul unei funcţii, profesii sau activităţi.

 Prin urmare, instanţa de apel va proceda la o nouă reindividualizare judiciară a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi având, pentru această ipoteză, caracterul unei legi penale mai favorabile, fiind astfel incidente dispoziţiile art.13 Cod penal şi ale art.385 ind.9 pct.20 Cod procedură penală. Ca atare, va interzice inculpatului doar drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

 În considerarea tuturor argumentelor mai sus expuse, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii B.N., G.A. şi B.A. împotriva sentinţei penale nr.80/09.11.2006, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosar penal nr.8/2006, pe care o va desfiinţa sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate inculpatului B.F. şi sub aspectul individualizării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor B.N., G.A. şi B.A.

 Rejudecând în aceste limite, în baza art.110 rap. la art.81 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.F. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

 În baza art.110 ind.1 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, va încredinţa supravegherea inculpatului B.F. părinţilor săi, B.N şi B.F., impunându-i respectarea obligaţii anterior precizate, conform art.103 alin.3 Cod penal.

 După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul B.F. va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.86 ind.3 alin.1 lit. a-d Cod penal  şi obligaţiei prev. de art.86 ind.3 alin.3 lit. a Cod penal.

 Inculpatului i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art.83, 84, 86 ind.4 alin.2, 110 ind.1 alin.3 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

 Din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei va interzice inculpaţilor B.N., G.A. şi B.A. drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit. b Cod penal.

 Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute

 În baza art.381 Cod procedură penală, va deduce în continuare pentru apelanţii-inculpaţi B.N. şi G.A. starea de arest, începând din data de 09.11.2006  până în prezent, iar în baza art.350 Cod procedură penală, menţine arestarea preventivă a acestora.

 În baza art.189 Cod procedură penală şi art.192 alin.3 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului G.A., în sumă de 150 lei, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie, se va plăti Baroului Braşov şi se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 20/Ap din 13 februarie 2007

Domenii speta

Spete similare