Recurs declarat împotriva încheierii judecătorului de respinge a cererii de înlocuire a arestării preventive. Admisibilitate. Prioritatea dispoziţiilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental...

 9. Recurs declarat împotriva încheierii judecătorului de respinge a cererii de înlocuire a arestării preventive. Admisibilitate. Prioritatea dispoziţiilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale faţă de dispoziţiile art. 140/3 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală

 Prin încheierea din 6 februarie 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 1355/62/2007, judecătorul din cadrul Tribunalului Braşov a respins cererea inculpatului C.S., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, motivând că temeiurile care au determinat luarea arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii atacate şi înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. S-a motivat că nu există probe din care să rezulte săvârşirea in fracţiunii de trafic de influenţă, iar interceptarea unor convorbiri a fost autorizată de un judecător din cadrul judecătoriei, fiind încălcate dispoziţiile art.91/1 alin.3 Cod procedură penală.

 Faţă de prevederile art. 140/3 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală, potrivit cărora încheierea prin judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, cererea  de înlocuirea măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, curtea a pus în discuţie admisibilitatea recursului declarat de inculpat.

 Atât inculpatul cât şi procurorul au considerat că, faţă de principiile ce se degajă din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale, recursul este admisibil.

 Deşi în art.140/3 teza ultimă Cod procedură penală legiuitorul a preluat soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XII/2005 într-un recurs în interesul legii, este de observat că, cel puţin în ceea ce priveşte arestarea preventivă, aceste prevederi contravin articolului 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale. Este adevărat că, astfel cum a statuat constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului( a se vedea spre exemplu Hotărârea din 12 decembrie 1991 în cazul Toth contra Austriei), textul citat nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva deciziei judiciare prin care s-a respins cererea de înlocuire a arestării preventive, dar poziţia legiuitorului ar fi fost în concordanţă cu norma internaţională numai dacă nici procurorul nu avea calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului de înlocuire a arestării preventive cu  o altă măsură preventivă. În condiţiile în care însă procurorului i se recunoaşte dreptul de a ataca cu recurs o asemenea încheierea, acelaşi drept trebuie recunoscut şi persoanei deţinute pentru respectarea principiului „egalităţii armelor” între procuror şi persoana deţinută.

 În consecinţă, curtea constată că inculpatul are dreptul de a ataca cu recurs încheierea prin care i s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Încheierea nr. 8 din 9 februarie 2007

Domenii speta

Spete similare