Grăniţuire

Constată că prin acţiunea civilă formulata de reclamantii G. D. si G. A. in contradictoriu cu pârâtul S. G. si B. M. s-a solicitat ca prin hotărâre sa se dispună

1.- stabilirea liniei de graniţă dintre imobilul - teren, proprietatea reclamantilor înscris în C.F. P1.II nr.384 top.389/2/1/1 şi cel ale pârâţilor înscrise în C.F. PI.II nr.417 top.389/2/2, 389/2/1/2, 389/2/2-al pârâtului S.G., respectiv în C.F. PI.II nr.164 top.389/1, sub B.10 al pârâtei B.M. ;

2.- obligarea pârâtului S. G. să se retragă în limitele de graniţă ale imobilului proprietatea sa, având nr.top.389/2/1/2, în suprafaţă de 400 mp.;

3.- rectificarea c.f., în baza prevederilor art.36 pct.4 din L.7/1996 şi modificarea menţiunii suprafeţei de teren înscrisă sub A+5 în C.F. PUI nr.384, de la 1.254 mp. la 2.547 mp., cât este în realitate ;

4- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată rezultate în urma compensării

IN FAPT: - Pârâţii sunt proprietarii terenurilor învecinate terenului proprietatea reclamantilor, identificat în petitul acţiunii.

Procedând la măsurarea terenului proprietatea reclamantilor şi făcând ridicarea topografică, au constatat că suprafaţa de teren deţinută , în limitele graniţelor actuale este mai mare decât cea arătată sub A+5 în cartea funciară, respectiv 2.547 mp., faţă de 1.254 mp. înscrişi. In atare condiţii, pentru a aduce situaţia suprafeţei imobilului proprietatea reclamantilor în concordanţă cu situaţia sa actuală, au fost obligaţi să promoveze prezenta acţiune. Terenul proprietatea reclamantilor este grevat de o servitute de trecere în favoarea terenului cu nr. top.389/2/1, proprietatea lui S. G.

ÎN DREPT: - Invocăm prevederile art.480 şi 584 C.Civ. precum şi dispoziţiile art.36 pct.4 din L.7/1996, respectiv art.274 C.Pr.Civ.

Prin întâmpinare , pârâtul S. G.,a solicitat respingerea acţiunii.

In fapt părţile, inclusiv pârâta B. M. ( mama şi respectiv soacra reclamanţilor ) sunt vecini, fiind proprietarii tabulari ai imobilelor în litigiu.

Cele trei imobile implicate în cauză au constituit iniţial un singur imobil sau corp funciar, înscris în C.F. nr. 164 P.II, A + 1, nr. top.389, - fanat, de 4.538 m.p. ( 1.258 stg.), fiind proprietatea numiţilor H. V. şi H. M.

Aceştia din urmă, prin actul de dezmembrare şi de donaţie, în baza încheierii de întabulare nr. 8689/21.08.1996, l-au dezmembrat în trei noi corpuri funciare, anume:

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/1, - fânaţ de 964 m.p., de sub A + 2, a fost transmis, cu titlu de donaţie, pârâtei B. M. şi intabulat pe numele acesteia sub B. 10 în c.f. de mai sus;

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/2, - fânaţ de 3.304 m.p., de sub A + 3 şi B. 8, a fost transcris în C.F. nr. 384 P. H în favoarea vechilor proprietari H. V. şi M.;

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/3, - fânaţ de 260 m.p., de sub A + 4 şi

B. 9, a fost transcris în C.F. nr. 385 P.II pe numele numiţilor C.I. şi L.

Totodată s-a instituit şi înscris în C.F. iniţial dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi auto în favoarea corpului funciar cu nr. top. 389/1 ca fond dominant şi in sarcina imobilului cu nr. top. 389/2 ca fond servant.

Mai apoi, corpul funciar cu nr. top. 389/2, - fanat de 3.304 m.p., înscris in C.F. nr. 384 P.II, sub A + 1, proprietatea numiţilor H. V. şi M. de mai sus, de sub B. 1,2, prin încheierea de întabulare nr. 9343/22.07.1997, în baza actului de dezmembrare autentic nr 1154 1997, a fost dezmembrat la rândul său în alte trei noi corpuri funciare ce sunt reînscrise în aceeaşi C.F. şi pe numele aceloraşi proprietari de mai sus sub A + 2-4 şi B 3, astfel:

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/2/1, - fanat de 1.654 m.p., de sub A + 2;

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/2/2, - fanat de 1.450 m.p., de sub A + 3;

-corpul funciar cu nr. top. nou 389/2/3, - fanat de 200 m.p., de sub A + 4;

De asemenea, urmare acestui partaj, s-a reînscris dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi auto de mai sus în favoarea imobilului cu nr. top. 389/1 ca fond dominant şi în sarcina celui cu nr. top. 389/2 ca fond servant.

Ultimul corp funciar de mai sus, cu nr. top. 389/2/3, - fânaţ de 200 m.p., de sub A + 4 şi B. 4, se transcrie prin aceeaşi încheiere de întabulare nr. 9343/22.07.1997, în C.F. nr. 485 P.II, în favoarea numiţilor C. I. şi L.

Cel de al 2-lea corp funciar de mai sus, cu nr. top. 389/2/2, - fanat de 1.450 m.p., de sub A + 3 şi B. 5, a fost cumpărat de pârâtul S. G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1157/16.07.1997 de BNP şi transcris, prin încheierea de întabulare nr. 9344/22.07.1997, pe numele meu în C.F. nr.486 P.II.

Primul corp funciar de mai sus, cu nr. top. 389/2/1, - fanat de 1.650 m.p., de sub A + 2 şi B. 6 din aceeaşi C.F. nr. 384 P.II, a fost dezmembrat la rândul său, prin actul de dezmembrare şi vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 440/20.04.1999 de BNP, în două noi corpuri funciare : nr. top. 389/2/1/1, - fanat de 1.250 m.p. ( din care 815 m.p. teren de construcţii ) şi nr. top. 389/2/1/2, - fanat de 400 m.p., ce au fost reînscrise în C.F. de mai sus, sub A + 5-6, în baza încheierii de întabulare nr. 5063/27.04.1999, pe numele vechilor proprietari H. V. şi M., anume :

-corp funciar cu nr. top. nou 389/2/1/1, - fanat de 1.254 m.p. ( din care 815

m.p. teren de construcţii), de sub A + 5;

-corp funciar cu nr. top. nou 389/2/1/2, - fanat de 400 m.p., de sub A + 6;

Totodată se intabulează şi dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi

maşina în favoarea imobilului cu nr. top. 389/2/2 din C.F. nr. 417 P.II ca fond dominant şi în sarcina celui cu nr. top. 389/2/1/1 ca fond servant.

In baza actelor juridice de mai sus, imobilul cu nr. top. 389/2/1/2, de sub A - 6 şi B. 7, se transcrie în C.F. nr. 399 P.II, sub B. 1, cu titlu de drept cumpărare, în favoarea pârâtului S. G., cu precizarea că acest imobil se reînscrie, prin încheierea de întabulare nr. 1609/15.02.2001, conform menţiunii de sub B. 2 din acest C.F., care astfel se sistează, m C.F. nr. 417 P.II, în vederea unificării.

Aşa fiind, imobilul cu nr. top. 389/2/2. - fanat de 1450 m.p. adus din C.F. nr. 384 II şi înscris, sub A + 1 şi B. 1, în C.F. nr. 417 II se comasează cu imobilul cu nr. top. 389/2/1/2, - fânaţ de 400 m.p., adus din C.F. nr. 599 II şi înscris, sub A - 2 şi B.2, în aceeaşi C.F. nr. 417 II de mai sus, intr-un unic corp funciar, în suprafaţă de 1.850 m.p., căruia i se reţine ca unic ar. top. 389/2/2, de sub A+ 3. şi i se schimba ramul de cultură din fanat în teren pentru construcţii, conform menţiunii de sub B. 3.

Se înscrie în continuare dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi auto în favoarea nr. top. unificat 389/2/2 ca fond dominant şi în sarcina nr. top. 389/2/1/1 din C.F. nr. 384 II ca fond servant.

Ca atare, imobilul, aparţinând în proprietate subsemnatului pârât S. G.., care urmează să fie avut în vedere cu prilejul stabilirii liniei de graniţă în raport de celelalte imobile învecinate în cauză este corpul funciar unificat, reprezentând teren de construcţii, în suprafaţă de 1.850 m.p., înscris în C.F. nr. 417 II, A + 3, nr. top. 389/2/2.

Imobilul cu nr. top.389/2/1/1,- fânaţ de 1.250 m.p. ( din care 815 m.p. teren de construcţii, conf. încheierii nr. 19602/21.09.2004 c.f., de sub B. 10 ) a fost dobândit, ca bun comun, de reclamanţii G. D. şi A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1118/2003 de BNP şi intabulat pe numele acestora, sub B. 8-9, în C.F. nr. 384 P.II prin încheierea de întabulare nr. 4153/24.04.2003.

Dezmembrările succesive operate în condiţiile mai sus arătate au avut în vedere numai suprafaţa înscrisă în C.F. de 4.528 m.p. ( 1.258 stg.) a imobilului iniţial partajat, înscris în C.F. nr. 164 P.II, A + 1, nr. top. 389, - fânaţ, deşi suprafaţa reală din teren a acestuia este cel puţin dublă, ţinând cont că numai terenul reclamanţilor ( nr. top. 389/2/1/1, din C.F. nr. 384 P.II ), ce are înscrişi în c.f. doar 1.254 m.p. are în realitate cea. 2.200 m.p. ( cei 2.547 m.p. din schiţa anexată acţiunii nefiind reali), în timp ce terenul proprietatea mea ( nr. top. unificat 389/2/2, din C.F. 417 P.II) cu o suprafaţă înscrisă în c.f. de 1.850 m.p. are în realitate cea. 2.600 m.p. ( nr. top. iniţial 389/2/2 are cea. 1.900 m.p. faţă de cei 140 m.p. înscrişi, iar nr. top. iniţial 389/2/1/2 are cca. 700 m.p. în loc de 400 m.p. din c.f. ).

In raport de această situaţie, capătul de cerere nr. 3 din acţiunea reclamanţilor, privind rectificarea suprafeţei terenului proprietatea lor la suprafaţa reală pare întemeiat, dar nu la suprafaţa pretinsă de 2.547 m.p. din schiţa tehnică prezentată de aceştia, ci o la o suprafaţă de cca. 2.200 m.p., ce exact va rezulta din măsurătorile efectuate, printr-o expertiză tehnică topometrică, în funcţie de graniţa corectă a acestuia.

Neîntemeiat se prezintă însă capătul 2 din acţiunea reclamanţilor relativ la obligarea mea de a-mi retrage limitele de graniţă ale imobilului meu, având nr. top. 389/2/1/2, stabilite potrivit acestora în raport de o suprafaţă de 400 m.p. a acestuia, atât timp cât, pe de o parte, acest top nu mai are o existenţă tabulară de sine-stătătoare, el fiind inclus în nr. top. unificat 389/2/2, iar, pe de altă parte, chiar considerat separat, corpul funciar identificat la un moment dat cu acest top. are în realitate o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în c.f., respectiv de cea. 700 m.p. în loc de 400 m.p.

Cât priveşte linia de graniţă, solicitată prin primul petit al acţiunii reclamanţilor a fi stabilită între imobilul pârâtului şi cel al reclamanţilor, aceasta urmează se facă pe un aliniament precizat de expertul tehnic topo în funcţie de limitele reale ale acestor imobile învecinate, materializate prin semne exterioare evidente, anume:

-o fundaţie din beton cu inserţii metalice, lată de cca. 30 cm.,

executată de mine, ca un zid de sprijin, pentru consolidarea unui drum de acces

al imobilului meu la calea publică, prin intermediul servitutii de trecere

recunoscută în favoarea acestuia. Drum, ce este amenajat pe terenul pârâtului în pantă şi

care marchează, pe toată lungimea sa de cca. 20 m.l., linia de graniţă dintre

terenul proprietatea pârâtului, ( identificat iniţial prin nr. top. 389/2/1/2 ) şi terenul proprietatea reclamanţilor, stabilită ca atare cu acordul deplin al foştilor proprietari H. V. şi M., cei care au vândut părţilor imobilele implicate în litigiul de faţă ( acest teren al pârâtului este despărţit înspre dreapta de terenul pârâtei nr.2 printr-un gard lung de cea. 28 m.l., iar în spate este marcat de un drum forestier aparţinând Ocolului Silvic );

-o brazdă de pământ trasată în anul 1998, cu lama buldozerului, pe toată

lungimea de cca. 50 m.l. a liniei de graniţă existentă între terenul proprietatea

mea (identificat iniţial prin nr. top. 389/2/2, - fânaţ de 1.450 m.p. ) şi terenul

proprietatea reclamanţilor, spre stânga acestuia luând ca punct de reper drumul

spre com. ….şi pârâul M. Brazda în discuţie a creat pentru terenul pârâtului faţă de cel al reclamanţilor o diferenţă de înălţime în minus de 50cm.şi marchează totodată o porţiune de pământ a terenului său în discuţie, lată de cca. 10m.l. şi lungă de cca. 20 m.l., existentă între imobilul proprietatea numiţilor C. I. şi L. şi imobilul proprietatea reclamanţilor. Linia de graniţă marcată astfel a fost stabilită de asemenea în prezenţa şi cu acordul deplin al foştilor proprietari H. de mai sus.

Atât schiţa tehnică aferentă expertizei topometrice întocmită extrajudiciar şi anexată acţiunii reclamanţilor, cât şi celelalte schiţe ( inclusiv cele executate cu prilejul dezmembrărilor succesive ale imobilelor implicate ) şi acte anexate acesteia nu reflectă realitatea, relativ la suprafeţele imobilelor învecinate în litigiu şi la dimensiunile limitelor ori graniţelor acestora, astfel că se impune efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topografică pentru stabilirea corectă şi exactă a acestor aspecte.

In drept dispoz. art. 115 şi urm. C. pr. civ., art. 480 şi urm., art. 584 şi urm. C civ., art. 36 alin. 4 Lg. nr. 7/1996, art. 274 şi urm. C. pr. civ.

Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului instanţa  de  fond  a reţinut următoarele: Reclamantul a cerut in esenta constatarea neconformitatii granitei existente cu intinderea reala a drepturilor partilor si obligarea paratului de a preda posesia asupra unei portiuni detinuta pe nedrept.

 Granituirea reprezintă o operatie de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine. Ea este admisibila, chiar daca intre proprietati exista hotare exterioare, ori de cate ori aceste hotare n-au fost stabilite prin intelegerea partilor sau printr-o hotarare judecatoreasca.

Avand in vedere ca prin prezenta actiune petitorie, reclamantul solicita in capătul al 2-lea, obligarea paratului S. G. sa se retraga in limitele de granita ale imobilului proprietatea sa, in suprafata de 400 mp., granituirea implica o revendicare deoarece se cere o parte determinanta din terenul limitrof, pe care paratul S. ar detine-o fara drept.

Capetele de cerere fiind intr-o relatie adiacenta si subsidiara, trebuie facuta dovada , prin orice mijloc de proba, de catre reclamanti, ca paratul S. ar fi ocupat abuziv suprafata de aproximativ 160 mp. revendicata de primii.

Ca atare, reclamantii trebuie sa-si dovedeasca dreptul de proprietate asupra suprafetei de 2.547 mp, pe care sustin că o detin faptic şi la care solicita, de altfel, a fi rectificata suprafata topograficului lor cu nr. 389/2/1/1.

Paratul S. are a dovedi, în ceea ce priveste revendicarea, ca nu a ocupat abuziv terenul si ca nu a schimbat unilateral traseul initial al granitei pe latura dinspre padurea Ocolului Silvic.

Instanta a constatat ca exista un conflict intre titluri , ambii proprietari care au un autor comun, pe numitul H. V. sustinind ca stăpanesc legal portiunea care formeaza obiectul revendicarii, apreciata de reclamant la 160 mp.

Stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor, pe aliniamentul solicitat de reclamanti este conditionata de solutia data petitului privind revendicarea.

Preferinta ce deriva din anterioritatea transcrierii titlului paratului, este de partea acestuia, ca prim cumparator, întabulat in CF  fiind de necontestat ca mai intai s-au vandut parcele paratului S., iar ceea ce a ramas s-a instrainat reclamantului. Apoi superioritatea unei posesii poate rezulta si din alte circumstante invocate de parti: semne de hotar vizibile, taluzul indicat de martorul C., dintre terenul reclamantului si cel al paratului, şantul sapat in parte superioara a terenului, existenta unor tarusi, scanduri care să delimiteze loturile, nivelarea terenului lui S., operata de acesta, în vederea construirii unei locuinte, elemente care au fost confirmate testimonial de martorul H.

Din intreg materialul probator administrat in cauza, rezulta ca situatia actuala nu corespunde cu situatia de carte funciara si cu planul de situatie şi ca excedentul de suprafata al ambilor proprietari , nu este cuprins nici in titlul autorului lor, si nici in ale cumparatorilor.

Numitul H. V., vanzator al terenurilor in litigiu, catre ambele parti, G. şi S., a detinut un corp funciar cu suprafata de 3304 mp., fanat, inscris sub A+1, in CF 384 II, top 389/2.

Proprietarul tabular de mai sus a procedat la instrainari succesive, vanzand prima data suprafata de de 1.450 mp catre S. in anul 1997, imobil cu nr. top 389/2/2, din CF 486.,facand o prima dezmembrare, recunoscuta si prin proba testimoniala. Este de  necontestat ca paratul s-a ocupat de ridicarile topo si de dezmembrari. Apoi, in anul 1999, prin contractul de vanzare-cumparare 440/1999, paratul a mai cumparat suprafata de 400 mp., imobil inscris in CF 399 top 389/2/1/2.

Corpul funciar cu nr. top 389/2/1/1 fanat de 1.254 mp, a ramas in urma dezmembrarii din 1999 in proprietatea lui H. V. si M. şi s-a instrainat reclamantilor, la data de 24.04. 2003, contract autentificat la BNP. Vânzătorul a arătat expres in depozitia sa ’’ tot ce a rămas i-am vândut lui G.’’

Loturile cumparate de partile litigante de la numitul H. au vizat exclusiv suprafetele inscrise in CF si nu suprafetele real folosite.

Situatia conflictuala a fost generata de faptul ca la momentul instrainarilor, nu s-a pus de acord situatia scriptica, de carte funciara, cu situatia concreta reiesita din posesia efectiva, ajungandu-se astfel ca partile sa stapaneasca loturi care insumate au suprafete de 5005 mp, desi suprafata de CF este de 3304 mp.

Dezmembrarile nu au avut in vedere suprafetele reale instrainate, ci au fost realizate doar pe suprafetele inscrise in CF. Documentatia  privind dezmembrările succesive operate în aceste conditii  nu a urmărit stabilirea exactă a întinderii  sau individualizării parcelelor vândute, ci a avut în vedere numai suprafaţa înscrisă în C.F. de 4.528 m.p. ( 1.258 stg.) a imobilului iniţial partajat, înscris în C.F. nr. 164 P.II, A + 1, nr. top. 389, - fânaţ. Totusi configurarea parcelelor pârâtului si amplasamentul fiecăreia dintre ele a fost determinată faptic prin măsurătorile  şi delimitările despre care a amintit martorul H.

Lipsa cotelor pe schitele de dezmembrare sunt de domeniul evidentei, fiind recunoscută si de experti, dar nu reprezinta un delict civil comis de paratul S. care s-a ocupat de ridicarile topo cu ocazia primului si celui de-al doilea act de partaj, deoarece nici in 1997, nici in 1999, nu avea intentia de a aduce prejudicii reclamantului, prin reducerea dimensiunii corpului funciar al acestuia, cumparat abia in anul 2003, neexistand nici o proba ca atitudinea lui psihica este echivalenta cu lipsa de onestitate.

In ipoteza in care paratul ar fi cotat aceste laturi ale noilor corpuri funciare, dimensiunile nu puteau fi altele decat cele reale, deoarece imobilul dezmembrat, cat si cele rezultate din aceasta operatiune aveau suprafete cu mult mai mari decat cele inscrise in cartea funciara, respectiv in contractele de vanzare cumparare.

Aceasta diferentă este posibila deoarece inscrierea in CF garanteaza existenta dreptului real, dar nu si intinderea obiectului material asupra caruia acel drept exista.

Documentatia de intabulare privind dezmembrarea efectuata in etape succesive, nu a fost contestata.

Declaratia martorului H. nu dezminte imprejurarea ca la vanzare, in cele doua etape descrise anterior, a stabilit limitele proprietatii paratului S. El afirma ca s-au batut tarusi si scanduri. Ca atare, semnele de hotar s-au fixat in primul rand fata de primul cumparator S., in cele doua etape, iar referirea pe care o face martorul la locul de trecere bătătorit care se afla pe proprietatea reclamantului G., vizeaza servitutea, necontestata de parti si nu linia perpendiculara care separa fondurile reclamantilor de cel a paratului, in partea superioara a imobilului reclamantului, spre padurea Ocolului Silvic. In context, exprimarea martorului a fost urmatoarea: ’’scândura de lemn dintre doi ţăruşi delimita proprietătile reclamantului de a pârâtului….Motivul pentru care am vândut a doua bucată lui S. a fost ca să aibă acces la primul teren si i-am permis să treacă pe terenul meu. Am si făcut servitute cu acte. Locul acesta  de trecere bătătorit apreciez că se află in proprietatea dl G.’’ fila 62

De aici se deduce că şi la a 2 a vânzare, către S. s-a facut delimitarea cu tărusi si scânduri, că acesta a nivelat râpa ca să-si faca o cabană, că servitutea este pe terenul reclamantului pentru a avea iesire la imobilul pârâtului, că există o denivelare de teren de aproximativ 20- 30 m în partea superioară, spre pădure asa cum rezultă si din fotografii, că S. nu a schimbat semnele de hotar, martorul arătând că nu poate să-si reprezinte dacă ţărusii montati la vânzare sunt pe acelasi aliniament cu zidul de beton a cărei desfiintare se cere.

Afirmatia echivoca a martorului potrivit careia tarusii (pociumbii) montati la vanzare sunt pe acelasi aliniament cu gardul sau zidul de beton vazut de el, se explica pe de o parte pentru ca l-a vazut de la departare, circa 200 m si datorita unui efect obiectiv, trecerea timpului, aratand ca nu a mai calcat pe terenuri de 7-8 ani. Nu infirma ca tarusii sunt pe amplasamentul initial, fixat conventional cu paratul S., astfel ca depozitia martorului nu conduce la ideea ca dupa stabilirea granitelor, in urma celei de-a doua vanzari (1999), paratul ar fi mutat semnele de hotar pentu a acapara terenul reclamantului.

Martorul H. afirma ca si la vanzarea catre reclamantul G. a delimitat terenul, având asupra sa schita facuta de acesta, în 2003, insa marturia nu se coroboreaza cu inscrisurile din dosar, avand in vedere ca singura schita emanand de la reclamant este posterioara vanzarii din 2003, adica in 2007, efectuata de tehnicianul G. D. (f. 217, fata si verso).

Anexa 14 apartinand aceluiasi executant, in anul 2007, nu este rezultatul unui acord de vointa al partilor asupra suprafetelor reale ale loturilor lor si nici asupra cotelor, pentru a concluziona ca singura documentatie tehnica cu valoare probanta absoluta este aceasta, relativ la suprafata corpului funciar cu nr.top 389/2/1/1 al reclamantului apreciat unilateral ca ar avea suprafata de 2547 mp, datorita laturii de 71 m care desparte terenul de parata B. (f. 225).

Contextul in care a fost elaborata documentatia topo cadastrala a fost acela al scoaterii terenului de 815 mp din circuitul agricol în favoarea reclamtului si nu pentru granituirea proprietatii partilor litigante.

Lungimea servitutii de 71 m, asa cum este figurata de tehnicianul G., nu exprima coniventa dintre proprietarii fondurilor dominante si aservite, respectiv H. si S., care au precizat-o la 65 mp, cu finalitatea de a se ajunge la imobilul paratului. Daca s-ar lua in considerare prima expertiza cu consecinta coborârii liniei de granita, servitutea si-ar inceta traseul cu 6 ml mai inainte de terenul paratului si nu i-ar mai fi folositoare. Or scopul declarat al celor doua parti a fost modificarea actului de vanzare cu instituirea servitutii pentru ca paratul sa aiba acces la terenul sau .

 Argumente tehnice dovedesc că lungimea servitutii de 65 ml se termină la actuale linie de demarcatie  dintre terenurile in litigiu, in conditiile in care lungimea totală a laturii din dreapta este de 89,73 m, deci diferenta este de 24,73m care reprezintă lungimea reală a laturii din dreapta a terenului cumpărat mai întâi de pârât, in anul 1999( top 389/2/1/2), în loc de 19,50 m sabiliti eronat de expert P. Asadar distanta în plus stabilită de expertul P., de 6,69 m raportată la fundatia de beton executată de pârât nu este reală.

Referitor la executia fără autorizatie a acestei lucrări cu destinatia de zid de sprijin, sanctionată contraventional, se constată că această lucrare a fost executată pe terenul pârâtului înainte de dobândirea terenului de către reclamanti.

 Aspectele civile ale stabilirii liniei de granită nu sunt influentate de aspectele ţinând de raportul de drept administrativ al pârâtul cu organele statului, atâta timp cât in cadrul acestei din urmă relatii nu s-a stabilit că lucrarea ar fi fost ridicată pe terenul reclamantilor.

Prin actul notarial autentificat sub nr 895/14.02.2001 s-a modificat actul de dezmembrare si de vanzare cumparare autentificat sub nr 440/1999 prin care martorii H. V. si M. i-au instraint paratului imobilul cu nr top 389/2/1/2 cu instituirea servitutii care greveaza imobilul , in prezent al reclamantilor.

Ca atare, reclamantul trebuie sa respecte atât linia de granita fixata de autorul său, numitul H. cu paratul, dupa achizitionarea celei de a doua parcele, cat si servitutea de trecere, fata de ambele situatii juridice fiind un având cauza caruia îi incumba această obligatie.

Acordul de vointa al pârâtului si al vânzătorului H. a fost sa constituie o servitute de trecere cu lungimea de 65 ml asa cum au stipulat in mod expres in conventia din 2001 , fiind nerelevant ca pentru aceasta au recurs la masuratori sau nu. Aceasta omisiune creează dificultăti probatorii dar nu invalidează conventia părtilor si nu modifică traseul sau lungimea servitutii, reper fundamental in trasarea liniei de granită in partea superioara a terenului reclamantilor si a cărei măsurătoare trebuie să înceapă in mod firesc, de la drumul comunal si nu dinspre pădure.

Suprafata reala a imobilelor care însumate au 5005 mp, are relevanta asupra demarcatiei dintre loturile partilor deoarece dimensiunile concrete ale laturilor, atat pe exteriorul corpului funciar initial, top 392/2 ,fractionat in 3 parti, cat si dimensiunile laturilor fiecarui corp, rezultat in urma dezmembrării, sunt altele decat ceea ce s-a evidentiat in cartea funciara si in schitele anexate cu ocazia dezmembrarii.

Este unanim recunoscut ca operatiunile de CF (dezmembrari si instrainari) nu au avut la baza masuratori in teren pentru etapa scriptică, dar la individualizarea loturilor, vânzătorul a iesit la fata locului cu cumpărătorii si i-a pus in posesie delimitând parcelele

Toate cele trei loturi dezmembrate au avut suprafete faptice mai mari decât cele din evidenta de CF , altminteri s-ar ajunge la concluzia că pârâtul a cumpărat si foloseste exact suprafetele de 1450 mp + 400 mp, iar reclamantul foloseste restul suprafetei până la concurenta de 5005 mp, ceea ce nu este exact.

Proba testimoniala cu martorul C. I., coroborata cu aceea a martorului H. dovedeste ca granituirea proprietatii a avut loc in urmă cu vreo 10 ani prin crearea unui taluz,  primul martor semnalând si existenta unei excavatii in aceeasi perioadă( ruptura unui mal),  ca si  prezenta pe terenul pârâtului a unei constructii metalice albastre, dincoace de stâlpi ( fotografia de la fila 109)

Evaluarea probelor nu demonstrează că reclamantul are titlu pentru un imobil cu suprafata exactă de  2547 mp sau că posesia lui a fost exercitată pentru această suprafată. Nu se deduce nici că vânzătorul i-a înstrăinat o parcelă cu aceste dimensiuni având limita superioară dincolo de actualul zid de beton  creat de pârât.

În ceea ce priveste optiunea instantei pentru una din expertize, în functie de concludenta si pertinenta solutiilor propuse, se constată că concluziile expertizei au o valoare orientativă si de îndrumare şi că expertiza cu trei experti este cel mai aproape de situatia reală a imobilelor, aşa cum decurge din întreg ansamblul probator.

Expertiza topografica a expertului P. nu poate fi insusita de catre instanta pentru ca nu tine seama de vointa partilor din actul  notarial 895/2001 care a instituit  o servitute de trecere de 65 ml; comite doua erori fundamentale aratand ca suprafatele de cf sunt egale cu cele masurate si ca exista schite de dezmembrare cotate; nu stabileste granita, in prima lucrare cu linii  punctate  , iar in supliment fractioneaza cu liniile de culoare albastra corpul funciar al paratului, care a fost comasat( f. 120).; emite o ipoteză putin verosimilă, aceea a schimbării cursului paraului Marajdie cu zeci de metri,  efectuarea masuratorilor dinspre padure, spre drumul comunal si nu invers cum este firesc, dovada fiind si modul de prezentare a schitelor, rasturnate (f 90), raportat la planul de orientare de la fila 33 si de schitele expertilor B. si C.

De altfel creeaza si o inadvertenta sustinind ca la stabilirea liniei de granita, cand sunt schiţe cotate, suprafata imobilului este ultimul element care se ia in calcul. Or tocmai suprafata imobilului, mult marita, a fost luata in calcul., afirmandu-se ca s-au suprapus planurile de carte funciara cu situatia din teren.În absenta cotelor si dimensiunilor de pe planurile tabulare , nu se putea fixa granita prin suprapunerea planurilor de cf cu situatia din teren intrucât sunt diferente de 1700 mp.

O altă eroare a fost ignorarea faptului că în prezent, corpurile funciare ale pârâtului au fost comasate rezultând nr. top. unificat 389/2/2, din C.F. 417 P.II cu o suprafaţă înscrisă în c.f. de 1.850 m.p, dar cu dimensiuni faptice mult majorate.

Experiza care se coroboreaza cu toate probele din dosar este a celor trei experti, chiar daca unul dintre ei, si anume expertul M. a avut o părere diferita, apropiata de prima lucrare, a expertului P.

Neexistând motive de nulitate a raportului efectuat de expertii C., B. si M., raportul va fi valorificat, instanta  a administrat  un probatoriu foarte amplu, posterior depunerii lucrării din 20.02.2009( f. 158-168) pentru a examina legalitatea actului, constând in audierea expertilor si incuviintarea unui supliment la expertiză.

În consecinţă, prin sent. civ. nr. 896/2010,  Judecătoria  Sibiu a dispus admiterea în parte a actiunii civile formulată reclamantii G. D. si G. A. în contradictoriu cu pârâţii S. G.  si B. M. şi  s-a stabilit linia de graniţă dintre imobilul teren, proprietatea reclamantilor, înscris in CF pII nr 384, top 389/2/1/1 şi cele ale pârâtilor înscrise în CF Cr. pII nr 417 top 389/2/2, 389/2/1/2, 389/2/2 apartinând pârâtului S., respectiv în CF pII 164 top 389/1, sub B 10 apartinând paratei B., conform expertizei tehnice topografice cu trei experti din 16.01.2009, planşa nr trei, care face parte integrantă din horărâre, pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-I ( intre imobilele proprietatea reclamantului G. si pârâtului S.) si pe aliniamentul marcat prin literele F-G(între imobilul reclamantilor si al pârâtei.

S-a  dispus rectificarea de suprafata a corpului funciar cu nr top  389/2/1/1 al reclamantilor , se va face corespunzător acestei expertize, insusite de către instanta,  de la supr de 1254 mp, cât este inscrisă in CF, la cea reală de 2385 mp.

S-a respins petitul privind revendicarea terenului .

S-au  compensat cheltuielile de judecată având in vedere că ambele părti au avansat sume de bani cu acest titlu , iar cheltuielile grănituirii privesc ambele parţi.

Împotriva aceste  sentinţei au declarat apel reclamanţii  G. A. şi G. D. solicitând schimbare  în parte în sensul stabilirii liniei de graniţă conform expertizei efectuate de  expertul P. M., solicitând  obligarea pârâtului să-şi retragă  folosinţa  în această limită, cu  privire la parcela  proprietatea sa  în suprafaţa  de 400 m.p. şi  având  nr.  top 389/2/1/2.

Se mai solicită  să se constate  nulitatea  expertizei  efectuate de  expert  B. P.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului  apelanţii  arată că  excepţia nulităţii expertizei  efectuate  de  expertul B. P. nu a fost luată în discuţie şi soluţionată deşi acesta a efectuat singur o lucrarea pentru care  instanţa numise  3  experţi.

Apelanţii mai arată că  în mod  greşit  prima instanţă şi-a  fundamentat  soluţia  pe  această expertiză( numită expertiză cu  trei experţi , dar a  fost efectuată de  un singur expert).

Apelanţii  mai arată în apelul  declarat  că :

-soluţia preluată de instanţă  din  expertiză  este nelegală  şi îi expropriază de o suprafaţă de  teren aferentă  servituţii de  trecere.

-servitutea  nu e  înscrisă  în  careta funciară  prin delimitarea suprafeţei  , iar actul notarial încheiat de părţi  cu  vânzătorul  nu le este opozabil.

-pârâtul S.  foloseşte  în prezent  2620 m.p.( în loc. de 1850  m.p.  cât rezultă din actele  de  dobândire a imobilului  şi  din CF).

-fostul proprietar al terenului  H. D. a  vândut reclamanţilor întreaga suprafaţă rămasă  după dezmembrările efectuate până în 2003.

Prin întâmpinare  intimatul S. G  a  solicitat  respingerea apelului  ca  nefondat.  Cu cheltuieli de  judecată.

În motivare a întâmpinării se arată că  instanţa de  fond a  respins justificat şi  motivat cererile reclamanţilor (de anulare şi refacere a  expertizei ) care a fost efectuată şi semnată (procedural) de  doi  experţi, cel de-al treilea  expert expunând un punct de vedere separat şi diferit.

Se mai arată că  în disputa pentru cei  160 m.p. de  teren, în mod corect, prima instanţă a  dat  prioritate  titlului său  pentru că şi-a îndeplinit  mai întâi  formalitatea transmiterii  titlului  în  evidenţele de  publicitate  imobiliară  şi este şi posesorul terenului.

În apel a  fost administrată proba  cu  înscrisuri şi s-a efectuat o cercetarea locală. Apelanţii  nu au solicitat efectuarea unei  noi expertize  tehnice  sau  refacerea  celei de la fond.

Analizând  sentinţa  atacată prin prisma motivelor de  apel şi, din oficiu  sub  toate aspectele de legalitate şi temeinicie tribunalul reţine  că  apelul  este  neîntemeiat  şi  va  fi respins  pentru  considerentele pe care le  vom arăta  în continuare.

Prima  instanţă a reţinut în mod corect  că, în cauză,  acţiunea  în grăniţuire  este dublată  şi de  revendicarea  a  160 mp  de  teren,  astfel  că  părţile  trebuiau să facă dovada,  atât a semnelor de  hotar, cât şi a  titlurilor  lor  de proprietate pentru suprafeţele  pe  care  le folosesc  efectiv.

Aspectul cel mai important de la care  trebuie pornită analiza  în cauza  de faţă (aspect sesizat şi de instanţa de  fond) este acela că  terenurile în litigiu au  o suprafaţă  mult mai mare  decât  cea  înscrisă în  C.F. Astfel,  iniţial terenurile au constituit un singur  corp  funciar, cu suprafaţa înscrisă  în C.F.  de 3304 m.p.,  deşi  în realitate  există 5005 m.p.

 Această diferenţă  de  suprafaţă  a declanşat  conflictul dintre  părţi,  reclamanţii susţinând  că pârâtul are dreptul  să folosească  doar suprafaţa  înscrisă în C.F.  pentru imobilele  pe care le-a cumpărat, iar plusul de suprafaţă îi revine integral lui  pentru că a  cumpărat ultimul şi  a  cumpărat tot ceea ce a  mai rămas.

Susţinerile reclamanţilor  sunt neîntemeiate.

Prima instanţă  a sesizat  în mod corect că dezmembrările efectuate succesiv nu au avut  în vedere  suprafeţele  real  înstrăinate, ci au fost realizate doar pe  suprafeţele înscrise în  C.F. , astfel că  pe schiţele de  dezmembrare  lipsesc  cotele. Această  omisiune  nu a urmărit  fraudarea  reclamanţilor,  pentru că  schiţele s-au întocmit în 1997 şi  1999, iar  reclamanţii au  cumpărat abia  în anul  2003. Documentaţia de  dezmembrare  şi  întabulările  succesive  nu au fost  contestate  de  părţi.

O probă  importantă  administrată în faţa  instanţei de fond  a fost  declaraţia martorului H. (vânzătorul  tuturor parcelelor  în litigiu)  care a  arătat că  la vânzarea  terenurilor  către  pârâtul S. s-a  făcut o delimitate cu ţăruşi  şi scânduri şi s-a nivelat locul de trecere care  constituie  servitutea ce  afectează terenul reclamanţilor.

Având în vedere că  între pârât şi vânzătorul H. a intervenit o convenţie prin care s-a constituit  o  servitute de  trecere  cu  lungime de 65 metri liniari,  în mod corect prima  instanţă a considerat  că această  lungime  de  65  ml trebuie avută în vedere  şi la  demarcarea  celor  două proprietăţi  în latura  superioară a imobilului reclamantului  (înspre  pădurea Ocolului Silvic).

Reclamantul, care  a dobândit terenul ulterior constituirii servituţii,  este  obligat  să respecte  aceste limite fixate  de antecesorul său.

Faptul că  nu a  luat în considerare  actul notarial  nr. 895/2001  prin care  părţile  au instituit o servitute de trecere de 65  ml este motivul principal  pentru care  instanţa  de  fond  a înlăturat  expertiza efectuată  de expertul P.

Înlăturarea  acestei expertize şi validarea celei efectuate de expertul B. P.  este  amplu şi pertinent motivată de  instanţa de fond.

De altfel, instanţa de  fond nu s-a  baza  exclusiv pe probele  ştiinţifice, ci le-a coroborat  cu  înscrisurile depuse  şi cu probele testimoniale astfel că în final,  să pronunţe o soluţie legală şi temeinică.

În ceea  ce priveşte  motivul invocat  în apel referitor la  nulitatea  expertizei  cu cei doi experţi, acesta este neîntemeiat.

Conform  art. 201 şi următ. C.p.c.,  expertiza  se  efectuează de  1 sau  trei experţi  numiţi la  cererea  părţilor sau din  oficiu. Când  sunt mai mulţi experţi  cu păreri diferite lucrarea trebuie să  cuprindă părerea motivată a fiecăruia ( art. 210  C.pr.civ.)

În cauză,  instanţa de fond  a  numit  trei experţi. Expertiza  a fost  semnată de  experţii B. P. şi C. A. ( faptul că ulterior acesta  a  pierdut calitatea  de  expert nu este relevantă), iar expertul  M.  a  exprimat  un punct de vedere diferit, apropiat de al  expertului P., care a  efectuat prima expertiză în cauză.

  Ca  urmare,  expertiza a  fost efectuată în condiţii  de legalitate,  iar  dintre  cele  două  poziţii exprimate  de experţi  instanţa de fond a ales  una, respectiv  cea care se  coroborează şi  cu celelalte probe  administrate, şi a motivat temeinic şi pe larg de ce a ales o  expertiză şi a  înlăturat-o  pe  cealaltă.

Instanţa de apel  apreciază  că  alegerea  a  fost corectă şi motivată, în principal, pe faptul că expertul P. a ignorat  convenţia  pârâtului  cu  martorul Hanzu privitoare la lungimea servituţii de  trecere, convenţie ce este  consfinţită prin  actul  notarial nr. 895/2001.Această chestiune  este  singurul element obiectiv  ce  rezultă  din actele încheiate succesiv  de părţi  şi trebuie respectată şi de reclamanţi  care  au  dobândit  ulterior  şi tot de la martorul H.,  faţă de  care  au calitatea de  avânzi – cauză.

Astfel toate motivele de apel s-au gasit  neîntemeiate şi  în baza  art. 296  C.pr.civ.  s-a respins apelul  şi s-a  păstrat sentinţa atacată.

În baza art. 274  C.pr.civ.  fiind  în culpă procesuală  apelanţii au fost obligaţi  şi la plata cheltuielilor  de judecată efectuate de  intimat  în apel, respectiv onorariul de  avocat.

Domenii speta

Spete similare