Uzucapiune

Cu privire la recursul civil de faţă reţine următoarele:

Prin sent. civ. nr. 596/06.09.2010 a Judecătoriei AVRIG a fost admisă  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei reconvenţionale B. A., faţă de capetele de cerere din acţiunea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional Statul Român. A fost admisă  acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, s-a constatat că  după defunctul R. C., proprietar tabular al imobilului înscris în CF 1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top. 1, succesiunea este vacantă, şi că aceasta revine în integralitate Statului Român, că  din masa succesorală rămasă după defunctul R. C. face parte şi imobilul înscris în CF 1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top. 1, s-a dispus  dezmembrarea imobilului înscris în CF 1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top. 1., în suprafaţă de 540 mp, în două corpuri funciare, cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei tehnice judiciare întocmite de expert B. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:

-nr. top. nou 1/1 – arabil, în suprafaţă de 252 mp.

-nr. top. nou /1/2 – arabil, în suprafaţă de 288 mp.

Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF  1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top 1/1, în suprafaţă de 252 mp, având valoarea de circulaţie de 60,48 lei, prin efectul uzucapiunii.

Dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei B. A. asupra imobilului înscris în CF 1. Boiţa (devenit CF 2.Boiţa), nr. top 1/1, în suprafaţă de 252 mp, cu titlu de uzucapiune. A fost respinsă e acţiunea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta reconvenţională B. A..

Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Statului Român:

Asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 1. Boiţa (prin conversie devenit CF 2. Boiţa), cu nr. top. 1,  proprietar tabular este pârâtul  R. C., acesta dobândind dreptul de proprietate prin încheierea de CF nr. din anul 1898.

Având în vedere că de la data întabulării dreptului de proprietate al pârâtului în CF au trecut mai mult de 100 ani, instanţa a prezumat că acesta nu mai era în viaţă la data formulării prezentei acţiuni, deoarece, în principiu, o persoană nu trăieşte, în medie, 100 ani.

Aşa cum s-a arătat şi în minuta CSM pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 11.06.2008, judecătorul, apelând la o prezumţie simplă, potrivit căreia o persoană nu trăieşte 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate care nu trebuie dovedit) poate prezuma că o persoană este decedată la data introducerii acţiunii.

Ori, raportat la anul intabulării în cartea funciară a proprietarului tabular R. C. (instanţa reţine că acesta era major la data intabulării în lipsa unei menţiuni referitoare la minoritate, precum şi faptul că în perioada respectivă o persoană devenea majoră la împlinirea vârstei de 21 de ani) şi aplicând prezumţia simplă enunţată anterior, instanţa a prezumat că acesta este decedată la data introducerii acţiunii

Reclamanta a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând declararea succesiunii vacante după pârâtul R.C.

Calitatea Ministerului Finanţelor Publice de reprezentant al Statului Român este conferită de disp. art. 25 din D. nr. 31/1954, conform căruia statul participă în litigii civile prin Ministerul Finanţelor,  şi nu prin unităţile administrativ – teritoriale.

Totodată, în practica recentă a instanţelor, s-a stabilit că este admisibilă declararea vacanţei succesorale  de către instanţa de judecată, fără a fi obligatorie procedura succesorală notarială.

În cauză nu s-a făcut dovada că numitul R. C. a avut moştenitori cunoscuţi, iar potrivit art. 652 C. civil, în lipsa moştenitorilor, statul devine succesor.

Având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa va constata că masa succesorală rămasă după defunctul R. C.  se compune din cota de 1/1 din imobilul înscris în CF 1. Boiţa (prin conversie devenit CF 2. Boiţa), cu nr. top. 1, precum şi  existenţa succesiunii vacante după defunct,  aceasta revenind  în integralitate Statului Român.

2. În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea succesiunii vacante:

Pe temeiul art. 477 şi 680 C. civ succesiunile vacante se cuvin statului, iar bunurile cuprinse în aceste succesiuni intră în domeniul privat al acestuia (potrivit art. 25 din legea 213/1998 “în accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz”).

Din probele administrate în cauză rezultă că nu există moştenitori legali sau testamentari după defunctul R. C., martorii  declarând că nu l-au cunoscut pe acesta  şi că nu au cunoştinţă ca acesta să aibă moştenitori.

Potrivit interpretării date art. 680 C.civ, patrimoniul succesoral a unei persoane trece în proprietatea statului în cazurile în care, fie nu există moştenitori legali sau testamentari, fie aceştia există, dar au renunţat la moştenire, ori au fost înlăturaţi.

În speţă, ne aflăm în situaţia în care nu există moştenitori legali sau testamentari ai defunctului R. C., astfel încât instanţa va constata vacantă succesiunea rămasă după acesta.

3. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei reconvenţionale:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei-pârâtă reconvenţională B. A. va fi admisă, deoarece în procesele având ca obiect constarea calităţii de moştenitor şi a masei succesorale, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanelor care au vocaţie succesorală generală la succesiunea lui de cuius, indiferent că este vorba de o chemare universală, cu titlu universal sau cu titlu particular, scopul acestei acţiuni fiind acela de a se stabili în urma probelor administrate care dintre aceştia are calitatea de moştenitor acceptant.

În speţă, reclamanta-pârâtă reconvenţională nu are vocaţie la moştenirea defunctului R. C., astfel încât aceasta nu au calitate procesuală pasivă în cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

4. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind uzucapiunea:

Prin raportul de expertiză tehnică efectuate de către expertul B. C., s-a identificat imobilul în litigiu, acesta fiind folosit de reclamantă doar în parte, respectiv doar suprafaţa de 252 mp.

Restul suprafeţei de 288 mp este afectată DN7, nefiind folosită de către reclamantă.

Valoarea de circulaţie a fost estimată de expert la suma de 2400 lei pentru 1 hectar de teren, rezultând că valoarea de circulaţie a uni mp teren este de 0,24 lei.

Faţă de aceste aspecte, expertul a propus dezmembrarea imobilului înscris în CF 1. Boiţa (prin conversie devenit CF 2. Boiţa), cu nr. top. 1, în suprafaţă de 540 mp, în două corpuri funciare distincte, cu stare de proprietate neschimbată, după cum urmează:

-nr. top. nou 1/1 – arabil, în suprafaţă de 252 mp şi valoare de circulaţie de 60,48 mp (252 mp x 0,24 lei).

-nr. top. nou 1/2 – arabil, în suprafaţă de 288 mp.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, reclamanta a precizat acţiunea în sensul dezmembrării imobilului în litigiu conform variantei propuse de expert, în două corpuri funciare, instanţa urmând a constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii numai cu privire la copul funciar nou format cu nr. top. 1/1, în suprafaţă de 252 mp.

Martorii L. I. (f.52) şi M. T. (f.53) au confirmat faptul că imobilul a fost folosit de reclamantă, împreună cu defunctul soţ, B. A., din anul 1954, când aceştia s-au căsătorit şi B. A. a primit terenul cu titlu de zestre de la mama sa, B. A., iar în prezent este folosit doar de reclamantă.

Cum cererea de uzucapiune a fost întemeiată pe Codul civil, posesia reclamantei trebuia să înceapă anterior datei de 12 iulie 1947, când a intrat în vigoare DL nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/1947, care, la art. 6 alin.2, prevedea că prescripţiile începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, sunt cârmuite, în ceea ce priveşte (..) durata lor, de dispoziţiile legii sub care au început.

Reclamanta este în vârstă de 77 ani, fiind născută la 08.07.1933, şi s-a căsătorit cu defunctul soţ, B. A. în anul 1954, acesta fiind anul în care a început posesia imobilului.

Martorii au declarat că imobilul a fost folosit anterior de soacra reclamantei, pe nume tot B. A., începând cu anul 1945.

Susţinerea este veridică, având în vedere că antecesoarea reclamantei, B. A., s-a născut la data de 14.10.1902 şi a decedat la data de 27.06.1998 (f.35), aceasta având capacitate deplină de exerciţiu în anul 1945, pentru a putea poseda imobilul în condiţiile prev. de art.1846 C. civil.

Având în vedere că martorii au confirmat faptul că posesia reclamantei, cât şi a antecesoarei acesteia a fost publică, neîntreruptă, netulburată, continuă şi sub nume de proprietar, iar în ceea ce priveşte durata acesteia, se încadrează în disp. art. 1846 şi urm. C. civil, termenul de 30 de ani fiind împlinit în persoana acesteia, în cauză fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 1860 C.civil referitoare la joncţiunea posesiilor, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de reclamantă, va dispune dezmembrarea imobilului înscris în CF 1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top. 1, în suprafaţă de 540 mp, în două corpuri funciare, cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei tehnice judiciare întocmite de expert B. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, respectiv nr. top. nou 1/1 – arabil, în suprafaţă de 252 mp, aflat în folosinţa reclamantei, şi nr. top. nou 1/2 – arabil, în suprafaţă de 288 mp.

Având în vedere că reclamanta exercită atributele posesiei doar cu privire la imobilul cu nr. top. nou 1/1, în suprafaţă de 252 mp, instanţa va constata că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF  1. Boiţa (devenit CF 2. Boiţa), nr. top 1/1, în suprafaţă de 252 mp, având valoarea de circulaţie de 60,48 lei, prin efectul uzucapiunii, şi va dispune totodată, întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.

Faţă de modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei – pârâtă reconvenţională, instanţa va respinge acţiunea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtul STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI SIBIU solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare sau  modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului arată că sentinţa este contradictorie întrucât deşi constată că este moştenire vacantă  nu dispune şi întabularea  dreptului de proprietate a statului Român, că s-a încălcat dreptul de proprietate al Statului Român deoarece nu s-a stabilit valoarea imobilului şi sulta cuvenită Statului, că s-au încălcat dispoziţiile art. 477 C. civ. care prevăd că toate averile vacante sunt ale domeniului public, şi dispoziţiile art.7 şi  11 din Legea nr. 213 /1998, din care rezultă că terenurile statului nu pot fi uzucapate, deoarece bunurile din domeniul public sunt inalienabile şi imprescriptibile.

Recursul este neîntemeiat.

Este adevărat că prevederile art. 477 C. civ sunt în sensul că toate averile vacante aparţin domeniului public, după cum, la fel de adevărat este că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, ceea ce, raportat la speţă, ar însemna printre altele, că un astfel de bun nu ar putea fi dobândit prin uzucapiune.

Recurentul omite însă, cu bună-ştiinţă, să arate că dispoziţiile art. 25 din legea nr. 213/1998, prevăd în art. 25 că „În acceptiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsa in art. 477 din Codul civil, se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz”.

Concluzia pe care o induce, indubitabil art. 25 susmenţionat, raportat la art. 477 C. civ., este că la momentul actual, moştenirile vacante fac parte din domeniul privat al statului( cu excepţia terenurilor intravilane prevăzute de art 26 din Legea nr. 18/1991, neaplicabil în speţă). Ca urmare, imobilului în litigiu nu i se aplică regimul juridic ce guvernează proprietatea publică, cum susţine recurenta şi putea fi dobândit prin uzucapiune.

Referitor la faptul că nu s-a stabilit valoarea imobilului şi implicit a sultei, susţinerea nu poate fi acceptată deoarece în speţă nu a avut loc un partaj,care să impună sulte, ci s-a efectuat practic o dezlipire a terenului uzucapat.

În ceea ce priveşte motivul că greşit  că nu s-a dispus întabularea imobilului pe numele Statului Român, nici acesta nu este întemeiat faţă de faptul că terenul a fost dobândit prin uzucapiune de către reclamantă şi faţă de caracterul retroactiv al uzucapiunii.

Faţă de cele de mai sus, în baza dispoziţiilor legale deja menţionate şi ale  art. 312 şi 3041  Cod proc. civ. s-a respins recursul, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare