Uzucapiune

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată la data de ……. sub număr dosr …., reclamanţii V. V., G. M., T. D., D. E.,V. A., V. M., în calitate de moştenitori ai defunctului V. A.l au solicitat în contradictoriu cu pârâţii S. P. şi B.C., în calitate de moştenitori ai numitei C. V., constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 653 mp prin efectul uzucapiunii de 30 ani, teren situat în …….

În fapt, au arătat reclamanţii că terenul în suprafaţă de 653 mp i-a aparţinut străbunicii acestora P. A., iar după decesul acesteia produs la data de 07.01.1967, terenul i-a fost atribuit fiicei acesteia V. E.) prin sentinţa civilă nr…... La decesul numitei V. E.-bunica reclamanţilor produs la ……. au rămas ca moştenitori C. V.-decedată la dat de …… şi V. A.-tatăl reclamanţilor.

V. A. a decedat la data de…… rămânând ca moştenitori soţia acestuia V. V., G. M., T. D., D. E.,V. A., V. M.,

Arată reclamanţii că de la data când bunica acestora a devenit proprietar prin sentinţa civilă nr……., fiul acesteia V. A. şi soţia acestuia, V. V. au început să stăpânească terenul. Astfel, în anul 1968 aceştia din urmă şi-au construit o casă şi de atunci şi până în prezent au fost singurii care l-au stăpâni în mod continuu, sub nume de proprietar, au plătit taxele şi impozitele aferente  şi l-au îngrădit. Aceştia nu au fost tulburaţi în posesie de C. V. şi nici de moştenitorii acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile legale ale art.1849 şi 1890 Vechiul Cod civil.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri şi martori.

Cererii formulate i-au fost ataşate următoarele înscrisuri: certificat de informare nr.3/27.12.2013, adrese eliberate de Camera Notarilor Publici ……. Primăria Municipiului ……. certificat emise de OCPI ……, certificat deces C. V., carte identitate B. C., certificat de naştere C. C., certificat deces P. A., carte identitate G.M., certificat naştere T. D., carte identitate V. A., chitanţă, certificat naştere V. E., certificat căsătorie, anexa 24 după V. A., certificat moştenitori nr….. din …… după P. A., sentinţa civilă nr…… din ……, certificat de atestare fiscală, certificat deces V. A..

Cererea de chemare în judecată a fost în mod legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.219 lei.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâţilor  cu menţiunea de a depune întâmpinare.

La data de …… pârâtul S. P. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii formulată de către reclamanţi întrucât din anul 1967 V. A. şi V. au început să stăpânească terenul în suprafaţă de 653 mp şi din acel moment şi până în prezent nu au fost tulburaţi în posesie.

La termenul de judecată din data de …… instanţa a amânat cauza şi a solicitat depunerea de relaţii scrise de către reclamanţi. La termenul de judecată din data de …… instanţa a pus în vedere reclamanţilor să depună documentaţia cadastrală în format stereo a terenului. În şedinţa publică din data de ……. s-a dispus amânarea cauzei pentru emiterea somaţiilor prevăzute de art.1051 alin.2 Cod proc. civ. şi adrese la Primăria …… şi OCPI.

La termenul de judecată din data de ……. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi doi martori, iar la termenul de judecată din data de …….. a încuviinţat proba cu expertiza topo-cadastrală. În şedinţa publică din data de …… instanţa a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Analizând cererea formulată prin raportare la situaţia de fapt şi dispoziţiie legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr…… pronunţată în dosarul nr….. de către Tribunalul Popular s-a atribuit numitei V. E. în deplină proprietate suprafaţa de teren de 653 mp situat în ….).

Din declaraţiile martorilor …….. rezultă că în anul 1975 când s-au mutat în localitate, pe suprafaţa de teren menţionată locuiau V. C., soţul acesteia V. V., fiul lor V. A. împreună cu soţia V. V. şi cei cinci copii ai acestora. Ulterior, după decesul lui V. A. au rămas să locuiască doar V. V. şi V. P..

 Pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii:

-să posede bunul în tot timpul  prevăzut de lege, adică 30 ani;

-posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu (art.1847 C.c.) .

Joncţiunea posesiilor este adăugarea la termenul posesie actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. În practica judecătorească anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, s-au făcut unele precizăti cu privire la situaţiile în care se poate invoca joncţiunea posesiilor. Astfel, s-a hotărât că prin autor, în sensul art.1860 Cod civil se înţelege persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real pentru că numai într-o asemenea situaţie are sens jocţiunea posesiilor, iar nu şi în cazul în care titularul dreptului îl transmite succesorului său. Aceasta, deoarece uzucapiunea operează ca şi o sancţiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate şi se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deşi bunul se află în posesia altuia. Or, dacă titularul dreptului are posesia o perioadă anumită, acest fapt pozitiv al său îi conservă dreptul şi nu poate fi folosit împotriva sa, prin unirea duratei acelei posesii cu durate posesiei care, la un moment dat, începe să fie exercitată de un netitular al dreptului.

Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate include în cuprinsul termenului de 30 de ani necesar dobândirii dreptului de proprietate perioada 07.11.1967-05.05.1992 cuprinsă între data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 653 mp de către V. E. şi data decesului acesteia, din moment ce aceasta nu a rămas în pasivitate ci, dimpotrivă a posedat suprafaţa de teren în virtutea prerogativelor dreptului de proprietate, locuind cu soţul său într-o casă construită pe acest teren până la deces. Fiul său, V. A., cu soţia şi copiii au locuit de asemenea până la decesul numitei V. E., pe suprafaţa de teren de 653 mp, în baza îngăduinţei titularului dreptului, acord care caracterizează detenţia precară şi nu o posesie utilă.

 Astfel, luând în calcul ca moment de început al termenului de prescripţie achizitivă data de 05.05.1992, instanţa arată că termenul de 30 de zile nu se poate considera împlinit, până în prezent trecând aproximativ 24 ani.

Mai mult, chiar şi posesia exercitată de V. A. împreună cu soţia sa V. V. şi copiii şi ulterior, după decesul numitului V. A., de către V. V. şi copii, în perioada cuprinsă între 05.05.1992 şi până prezent, nu poate fi considerată o posesie utilă, din moment ce aceştia au stăpânit în indiviziune un bun succesoral. Stăpânirea de către unul dintre moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune doar în situaţia în care  a intervenit o manifestare de voinţă din partea acestuia care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, posesie care exercitată astfel de către unul dintre moştenitori poate fi unită cu aceia a autorului său-aflat la rândul lui în indiviziune.

Nu se poate uni astfel posesia exercitată de către moştenitorii reclamanţi cu posesia exercitată de  unul dintre părinţi-care a posedat tot în indiviziune întrucât posesia moştenitorilor aflaţi in indiviziune este echivocă şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune. În cauză reclamanţii se află în indiviziune asupra imobilului transmis prin moşteniri succesive-după defuncta V. E. şi după defunctul V. A..

Proba testimonială nu relevă aspecte care să conducă la concluzia că posesia exercitată de reclamanţi poate fi unită cu a autorilor lor şi că ar avea caracter neechivoc în condiţiile stării de indiviziune.

Însă, nimic nu-i împiedică pe reclamanţi să procedeze la ieşirea din indiviziune în condiţiile art. 728 Cod civil.

Nu în ultimul rând, instanţa subliniază că prin Decizia nr.356 din 13 ianuarie 2006 ICCJ a stabilit că din moment ce uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil reprezintă în mod direct şi o sancţiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a lăsat timp îndelungat ca bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar, este necesar ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar.

Or, pârâţii chemaţi în prezenta cauză-S. P. şi B. C. nu sunt şi nu au fost titularii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren aflată în discuţie ci comoştenitori după defuncta C. V., fiica defunctei V. E..

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect uzucapiune formulată de către reclamanţii V. V., G. M., T. D., D. E., V. A., V. M. P., în contradictoriu cu pârâţii S. P., şi B. C. L..

Domenii speta

Spete similare