Nulitatea hotarârii având în vederea redactarea cu întârziere a încheierii de amânare de pronuntare; gresita apreciere ca urmarirea penala nu ar fi completa;

Decizie 244 din 11.05.2010


Nulitatea hotarârii având în vederea redactarea cu întârziere a încheierii de amânare de pronuntare; gresita apreciere ca urmarirea penala nu ar fi completa;  gresita retinere a dispozitiilor art. 1491 Cod penal;  nelegala citare a intimatei; gresita aplicare a legii în ce o priveste pe intimata DR, art. 2781 alin. 8 lit. a) neprevazând posibilitatea mentinerii rezolutiei decât ca o consecinta a respingerii plângerii.

Lipsa încheierii de amânare a pronuntarii atrage nulitatea absoluta a sentintei, deoarece pune instanta de recurs în situatia de a nu putea verifica respectarea dispozitiilor art. 292 alin. 2 Cod procedura penala privind deliberarea de catre acelasi complet în fata caruia a avut loc dezbaterea.

Aspectele ce tin de încadrarea juridica a faptei nu pot duce la casarea hotarârii în calea de atac a recursului declarat împotriva unei plângeri împotriva solutiei procurorului

Încalcarea dispozitiilor relative la citare, nefiind prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, poate fi invocata numai de catre partea în favoarea careia au fost instituite aceste dispozitii.

Actul de sesizare a instantei (plângerea) era unic si instanta nu putea pronunta decât o singura solutie de admitere sau de respingere a acestuia.

Daca în cauza urmarire penala este completa trimiterea cauzei la procuror nu ar duce decât la întârzierea în solutionarea cauzei, aspectele invocate putând fi evaluate si în cursul unei cercetari judecatoresti

decizia penala nr. 244 /R/11.05.2010 pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr. 49/238/2010

Prin sentinta penala  nr. 14 din 25.02.2010, pronuntata de Judecatoria Gurahont în dosarul  nr. 49/238/2010, în baza prev. art 278 1 al. 8 lit. b din Cod procedura penala, s-a admis în parte plângerea formulata de petentul D P în contradictoriu cu intimatii DT, DRA împotriva Ordonantei din data de 29 septembrie 2009 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 119/P/2009, precum si împotriva Ordonantei din data de 23 noiembrie 2009 emisa de Prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 75/II/2/2009 si, în consecinta, s-au desfiintat în parte ordonantele atacate în ce priveste solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii fata de învinuitul D T. În baza prev. art. 278 1 al. 8 lit. a din Cod procedura penala, s-au mentinut în rest ordonantele atacate în ce priveste pe intimata DRA.

În baza prev. art. 2781 al. 8 lit. b din Cod procedura penala s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale fata de învinuitul DT.

În baza art. 192 al. 3 din Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala coroborat cu dispozitiile art. 274 al. 1 din Codul de procedura civila, a fost obligat intimatul DT la plata sumei de 500 de lei catre petent, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut în fapt urmatoarele:

Petentul a formulat plângere la data de 17 martie 2009 (f. 7, dosar de urmarire penala), împotriva intimatilor, pentru fapta lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal prin aceea ca în data de 01 martie 2009, orele 8,45 a fost agresat de intimati suferind leziuni traumatice conform certificatului medico-legal.

Prin Ordonanta din data de 29 septembrie 2009 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 119/P/2009, confirmata prin Ordonanta din data de 23 noiembrie 2009 emisa de Prim - procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 75/II/2/2009, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului DT în baza art. 10 lit. b1 Cod procedura penala si luarea fata de acesta a sanctiunii amenzii administrative de 600 lei, iar fata de intimate DRA s-a dispus neînceperea urmaririi penale în baza art. 10 lit. a Cod procedura penala, retinându-se ca fapta nu exista.

Din cuprinsul declaratiei date de intimatul DT (f. 11 dosar de urmarire penala) rezulta ca acesta a recunoscut ca, la data de 01 martie 2009, cu ocazia incidentului cu petentul în jurul orei 07,45, l-a lovit cu bâta peste mâna si peste corp pe fratele sau petentul DP, iar acesta cazând jos, intimatul l-a imobilizat la pamânt.

Din cuprinsul declaratiei date de martora DM (f. 21 dosar de urmarire penala) rezulta ca intimatul DT, atunci când 1-a vazut pe petent ca intra în curte fara ca acesta sa zica ceva, a început sa-1 loveasca pe acesta cu parul peste corp, în urma loviturilor primite DP a cazut la pamânt, iar intimatul 1-a imobilizat continuând sa-1 loveasca cu pumnii.

În aceste conditii instanta a retinut ca împrejurarea invocata de intimatii DT si DRA în cuprinsul declaratiilor date, prin care acestia arata ca petentul DP l-ar fi atacat initial cu un cutit pe intimatul DT nu a fost confirmata de martorul audiat în faza de urmarire penala.

Din cuprinsul certificatului medico-legal (aflat la f. 31 dosar de urmarire penala) rezulta ca la data de 06 martie 2009 s-au stabilit un numar de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea petentului.

Din cuprinsul înscrisului medical aflat la f. 20 - 21 dosar, foaia de consult, rezulta ca la data de 06 aprilie 2009, cu ocazia controlului efectuat de medicul specialist în chirurgie toracica, s-a depistat fractura arc costal X în curs de consolidare recomandându-se tratament antialgic si repaus pâna la 6 saptamâni post traumatic, la data de 05 mai 2009 cu ocazia controlului s-a depistat fractura arc costal X, colusul nefiind înca vindecat, la data de 11 mai 2009 cu ocazia controlului s-au depistat plamân expansionat bilateral, fractura costala în curs de consolidare recomandându-se tratament antialgic si un nou consult peste 6 luni, iar la data de 16 septembrie 2009 cu ocazia controlului s-a depistat fractura costala vindecata.

Din cuprinsul buletinului de analiza medicale nr. 4564/16 septembrie 2009 rezulta ca la radiografie s-a depistat existenta unei fracturi vechi pe linia axilara posterioara cu deplasarea fragmentelor, la nivelul coastei X stânga, cu plamân expansionat bilateral, leziuni fibronodulare în câmpul pulmonar drept.

Conform art. 181 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Având în vedere numarul de îngrijiri medicale stabilite initial prin certificatul medico-legal, la data de 06 martie 2009, de 16 - 18 zile, de tratamentul necesitat de leziuni pâna la data de 11 mai 2009, de modul savârsirii faptei de catre intimatul DT, prin lovire cu un corp dur, de împrejurarea ca desi petentul era cazut la pamânt intimatul DT a continuat sa-1 loveasca cu pumnii, instanta apreciaza ca în cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b1 Cod procedura penala în ceea ce-1 priveste pe intimatul DT retinând ca fata de acest intimat nu este întemeiata solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru lipsa pericolului social al unei infractiuni, chiar daca intimatul nu este cunoscut cu antecedente penale conform fisei de cazier judiciar (f. 15 dosar urmarire penala).

Instanta a avut în vedere si împrejurarea ca în conditiile în care infractiunile prev. de art. 180, 181 Cod penal sunt savârsite asupra unui membru de familie fapta devine mai grava potrivit dispozitiilor codului penal.

Instanta a dispus desfiintarea în parte a ordonantelor atacate în ce priveste solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii fata de învinuitul DT si a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale fata de învinuitul DT, în baza prev. art. 2781 al. 8 lit. b din Cod procedura penala  pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Instanta a retinut ca în cauza nu este completa urmarirea penala fata de învinuitul D T urmând ca procurorul, cu ocazia urmaririi penale sa procedeze la administrarea probei cu expertiza medico-legala având ca obiective stabilirea numarului de îngrijiri medico-legale necesare pentru vindecarea leziunilor produse petentului DP pe baza examinarii medico-legal a acestuia precum si pe baza înscrisurilor medicale aflate la f. 18-22 dosar depuse de petent în fata instantei de judecata si certificatului medico-legal (f. 31 dosar urmarire penala).

Fata de concluziile expertizei medico-legale procurorul va analiza necesitatea schimbarii încadrarii juridice a faptei, fata de învinuitul D T urmând a se face si aplicarea prevederilor art. 180 alin. 21 Cod penal sau 181 alin. 11 Cod penal, dupa caz.

În ce priveste pe intimata DRA instanta a mentinut ordonantele atacate, în baza prev. art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedura penala, retinând ca din coroborarea probelor administrate în dosarul de urmarire penala nu rezulta savârsirea de catre aceasta intimata a faptei penale prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Instanta a confirmat fata de aceasta intimata solutia de neîncepere a urmaririi penale, în baza prevederilor art. 10 lit. a Cod procedura penala deoarece fapta nu exista.

Împotriva hotarârii sus mentionate au declarat recurs în termen Parchetul de pe lânga Judecatoria Gurahont si intimatul DT.

Parchetul a criticat hotarârea sub cinci aspecte: 1. nulitatea hotarârii având în vederea redactarea cu întârziere a încheierii de amânare de pronuntare; 2. gresita apreciere ca urmarirea penala nu ar fi completa; 3. gresita retinere a dispozitiilor art. 1491 Cod penal în conditiile în care cei doi frati nu gospodareau împreuna; 4. nelegala citare a intimatei DRA; 5. gresita aplicare a legii în ce o priveste pe intimata DRA, art. 2781 alin. 8 lit. a) neprevazând posibilitatea mentinerii rezolutiei decât ca o consecinta a respingerii plângerii.

Intimatul DT a solicitat admiterea recursului casarea sentintei si în rejudecare respingerea plângerii formulate de petentul DP.

Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozitiile art.38514 Cod procedura penala, din oficiu conform art.3856 alin.3 Cod procedura penala tribunalul constata ca recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Gurahont este fondat doar în ce priveste gresita trimitere a cauzei pentru redeschiderea urmaririi penale în conditiile în care urmarirea penala  era completa iar recursul declarat de petentul DT  este nefondat.

Cu privire la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct.3 Cod procedura penala: instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au încalcat prevederile art. 292 alin. 2 Cod procedura penala

Parchetul a sustinut incidenta cazului de casare a hotarârii având în vederea redactarea cu întârziere a încheierii de amânare de pronuntare.

Lipsa încheierii de amânare a pronuntarii atrage nulitatea absoluta a sentintei, deoarece pune instanta de recurs în situatia de a nu putea verifica respectarea dispozitiilor art. 292 alin. 2 Cod procedura penala privind deliberarea de catre acelasi complet în fata caruia a avut loc dezbaterea. Din actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca dezbaterile au avut loc la data de 18.02.2010, ocazie cu care instanta a amânat pronuntarea hotarârii pentru data de 25.02.2010. redactarea încheierii de amânare a pronuntarii a avut loc la data de 5.03.2010, cu încalcarea de catre grefier a dispozitiilor art. 107 alin.1 din  Hotarâre Nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, conform caruia încheierile de amânare a pronuntarii se întocmesc de grefier în termen de doua zile lucratoare. Tribunalul reaminteste ca acest caz de casare îsi gaseste incidenta nu pentru situatia unor abateri disciplinare (precum în cauza) or, pentru omisiunea de redactare a încheierii de amânare a pronuntarii ci, pentru nerespectarea dispozitiilor art. 292 alin. 2 Cod procedura penala. O interpretarea contrara, ar duce la un formalism excesiv de natura a aduce atingere dreptului partilor de solutionare a cauzei într-un termen rezonabil. În consecinta nulitatea invocata nu exista si sustinerea parchetului este neîntemeiata.

Cu privire la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct.17 Cod procedura penala: când faptei savârsite i s-a dat o gresita încadrare juridica:

În motivele de recurs parchetul a invocat gresita retinere a dispozitiilor art. 1491 Cod penal în conditiile în care cei doi frati nu gospodareau împreuna;

Critica parchetului vizeaza aspecte ce tin de încadrarea juridica a faptei, împrejurarea ce nu poate duce la casarea hotarârii în calea de atac a recursului declarat împotriva unei plângeri împotriva solutiei procurorului. Încadrarea juridica a unei fapte poate avea loc abia dupa ce organul judiciar detine suficiente elemente de fapt care sa-i permita realizarea acestei operatii juridice. În cauza, prima instanta nu detinea suficiente elemente de fapt care sa îi permita realizarea acestei încadrari juridice, martorii nefiind audiati cu privire la împrejurarea daca cei doi frati locuiau si gospodareau împreuna.  În consecinta aceste aspecte urmeaza a fi lamurite pe parcursul cercetarii judecatoresti, nefiind motiv de casare a hotarârii.

Cu privire la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 21 Cod procedura penala  când judecata în prima instanta a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta despre aceasta imposibilitate:

Critica parchetului a vizat nelegala citare a intimatei DRA. Tribunalul retine ca prima instanta a mentinut solutia procurorului în ce o priveste pe aceasta, în sensul neînceperii urmaririi penale fata de aceasta, apreciindu-se ca aceasta nu a participat la incidentul ce se presupune ca ar fi avut loc între parti. Încalcarea dispozitiilor relative la citare, nefiind prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, poate fi invocata numai de catre partea în favoarea careia au fost instituite aceste dispozitii. În cauza, doamna D nu a declarat recurs hotarârea fiindu-i favorabila. Totodata, tribunalul retine ca doamna D este sotia intimatului DT si ca citarea s-a efectuat la domiciliul comun, cei doi fiind reprezentati de avocat ales. Critica parchetului este neîntemeiata.

Cu privire la cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 171 Cod procedura penala când hotarârea este contrara legii sau când prin hotarâre s-a facut o gresita aplicare a legii;

Prin motivele de recurs parchetul a sustinut gresita aplicare a legii în ce o priveste pe intimata DR, art. 2781 alin. 8 lit. a) neprevazând posibilitatea mentinerii rezolutiei decât ca o consecinta a respingerii plângerii. Analizând acest caz de casare tribunalul retine ca aceasta critica desi fondata nu are aplicabilitate în cauza. Prima instanta a fost sesizata cu o plângere împotriva solutiei procurorului, solutie ce privea doua persoane. Actul de sesizare a instantei era unic si instanta nu putea pronunta decât o singura solutie de admitere sau de respingere a acestuia. În consecinta procedeul ales de judecator nu aduce atingere drepturilor partilor si poate fi pus în executare, astfel ca motivul de casare invocat este neîntemeiat.

Cu privire la critica parchetului privind gresita apreciere ca urmarirea penala nu ar fi completa

Tribunalul constata ca temeinic s-a apreciat de catre prima instanta ca în cauza nu îsi gasesc aplicabilitatea dispozitiile art.181 Cod procedura penala, având în vedere numarul de îngrijiri medicale 16-18 zile, tratamentul necesar pentru vindecare, obiectul contondent folosit de catre intimat si împrejurarea ca desi petentul era doborât la pamânt s-a continuat lovirea acestuia. Conditiile instituite de acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ or simpla lipsa a antecedentelor penale nu este suficienta pentru a se aprecia ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Totusi, tribunalul constata ca în cauza urmarire penala este completa iar trimiterea cauzei la procuror nu ar duce decât la întârzierea în solutionarea cauzei, aspectele invocate de prima instanta putând fi evaluate si în cursul unei cercetari judecatoresti. În aceste conditii recursul declarat de procuror este fondat si va fi admis pentru acest motiv.

Cu privire la recursul declarat de catre intimatul DT:

Domnul D a solicitat admiterea recursului casarea sentintei si în consecinta respingerea plângerii si mentinerea solutiei procurorului. Se constata ca recurentul nu a negat existenta faptei ci critica sa vizeaza aprecierea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Tribunalul a analizat acest motiv în cazul de casare invocat de procuror motiv pentru care face trimitere la expunerea de la punctul anterior.  În ce priveste elementele constitutive ale infractiunii, existenta acestora urmeaza a fi stabilita în cursul cercetarii judecatoresti, astfel ca tribunalul nu va face aprecieri care ar putea aduce atingere prezumtiei de nevinovatie de care beneficiaza domnul DT.

Întrucât probele nu au fost percepute nemijlocit de catre instanta, fiind necesara o cercetare judecatoreasca, retinând considerentele mai sus expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.d) Cod procedura penala va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Gurahont, împotriva sentintei penale nr. 14/25.02.2010 pronuntata în dosar nr. 49/238/2010 al Judecatoriei Gurahont. Va casa hotarârea mentionata si în rejudecarea cauzei: În baza art. 2781 alin. 8 lit. c) Cod procedura penala va admite plângerea formulata de petentul DP, împotriva solutiilor procurorului, pe care le desfiinteaza.

Va pune în miscare actiunea penala împotriva inculpatului DT si: - trimite dosarul la Judecatoria Gurahont pentru judecarea acestuia pentru infractiunea prevazuta de art.180 alin.2 Cod penal, urmând ca instanta sa efectueze încadrarea juridica corespunzatoare dupa administrarea probelor în raport de numarul de zile de îngrijiri medicale si fata de dispozitiile art.1491 Cod penal.

În ce priveste solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecata, aceasta va fi apreciata de prima instanta în raport de toate cheltuielile efectuata în acest proces penal si numai dupa stabilirea unei culpe procesuale ce deriva din existenta unei infractiuni.