Pensie de întreţinere

Pensie de întretinere. Modificarea veniturilor debitorului  dupa stabilirea cuantumului obligatiei de plata prin hotarâre judecatoreasca. Modalitatea de reglementare a cuantumului pensiei de întretinere în cazul debitorului care realizeaza cu intermitenta venituri din munca.

În conditiile în care veniturile pârâtei s-au majorat fata de cele avute în vedere la pronuntarea hotarârii prin care s-a stabilit obligatia de întretinere, nu exista niciun impediment în sensul stabilirii cotei procentuale de 25% prin raportare fie la veniturile nete realizate în perioada în care pârâta obtine asemenea venituri, fie la venitul minim pe economie, în perioada în care pârâta nu este angajata si nu realizeaza venituri.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 12 R /20 ianuarie 2010,dosar nr. 1093/210/2009)

Prin sentinta civila nr. 916 din 23.10.2009 pronuntata în dosar nr. 1093/210/2009, Judecatoria Chisineu Cris a respins actiunea civila exercitata de reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâta B. K., având ca obiect majorare pensie de întretinere.

Pentru a se pronunta în acest fel, prima instanta a  retinut ca, potrivit sentintei nr. 517/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris în dosarul nr.181/210/2008 pârâta  a fost obligata la plata unei pensii de întretinere în favoarea reclamantei, de 25% din venitul minim net.

Din adresa nr. 142-5751/01.09.2009 eliberata de Agentia pentru ocuparea fortelor de munca Nurnberg a rezultat ca pârâta a lucrat ca muncitor sezonier în agricultura la societatea T.B. GdbR în perioada 06.10.2008-31.12.2008, 24.04.2009-23.07.2009 si 01.09.2009-30.11.2009.

Instanta a constatat ca veniturile pârâtei nu au un caracter de permanenta, acestea având caracter temporar. Mai mult, din aceasta adresa a rezultat faptul ca la data de 30.11.2009 contractul de munca al pârâtei înceteaza.

Având în vedere faptul ca aceste venituri ale pârâtei au caracter temporar si ca din probele administrate  a rezultat ca la data de 30.11.2009 contractul sezonier de munca al pârâtei va înceta, instanta a respins cererea în temeiul art. 86, 94 si 97 Cod familiei.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta D.M., solicitând instantei de control judiciar, în urma admiterii caii de atac, schimbarea în tot a sentintei recurate în sensul admiterii actiunii.

În motivare, a considerat ca hotarârea primei instante este lipsita de temei legal si a solicitat plata pensiei de întretinere în cuantum de 25 % din venitul realizat si nu din venitul minim pe economie.

Intimata nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat în fata instantei de recurs.

Verificând hotarârea atacata prin prisma criticilor formulate si tinând seama de dispozitiile art.304 si 3041 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca recursul promovat în cauza este fondat.

Astfel, potrivit art.86 al.1 Codul familiei, starea de nevoie a beneficiarului si posibilitatile de plata ale debitorului obligatiei de întretinere sunt cele doua criterii legale ce trebuie folosite cumulativ cu ocazia fixarii cuantumului pensiei, astfel încât sa se asigure conditiile materiale corespunzatoare nevoilor copiilor raportat la posibilitatile materiale ale parintilor.

Or, în prezenta cauza posibilitatile materiale ale pârâtei se schimba periodic în mod semnificativ, în sensul ca aceasta a fost angajata atât în cursul anului 2008, cât si în anul 2009,  diverse perioade de timp (spre exemplu pârâta a fost angajata circa 6 luni în 2009 la o societate comerciala din Germania, realizând venituri lunare importante).

Prin urmare, situatia materiala a pârâtei s-a schimbat semnificativ de la momentul în care instanta a stabilit obligatia sa de plata a unei pensii de întretinere de 25% din venitul minim pe economie, ocazie cu care s-a avut în vedere faptul ca pârâta nu realiza venituri, neavând vreun loc de munca.

În concluzie, întrucât  s-a stabilit prin probe certe ca veniturile pârâtei s-au majorat fata de cele avute în vedere la pronuntarea hotarârii prin care s-a stabilit obligatia de întretinere, nu exista niciun impediment pentru ca instanta sa admita recursul reclamantei, cu consecinta modificarii hotarârii primei instante în sensul stabilirii cotei procentuale de 25% prin raportare fie la veniturile nete realizate în perioada în care pârâta obtine asemenea venituri, fie la venitul minim pe economie, în perioada în care pârâta nu este angajata si nu realizeaza venituri.

O interpretare contrara ar fi lipsita de eficienta juridica si chiar contrara scopului economic al obligatiei de întretinere, deoarece  partile ar fi puse în situatia de a introduce noi actiuni pentru majorarea/reducerea pensiei de întretinere, în conditiile în care exista posibilitatea de a obtine o prestatie corespunzatoare veniturilor reale si actuale ale debitorului, în cadrul unui singur proces.

Fata de cele expuse anterior, în baza art.312 Cod procedura civila tribunalul a admis recursul reclamantei D. M. si a modificat hotarârea recurata, în sensul  admiterii actiunii  si  obligarii pârâtei la plata unei pensii de întretinere în favoarea reclamantei în cuantum de 25% din veniturile nete lunare realizate, iar în perioada în care pârâta nu realizeaza venituri, în cuantum de 25% din venitul minim pe economie, începând cu 30 septembrie 2009.

Domenii speta

Spete similare