Modificare măsuri privind copilul

Modificare măsuri privind copilul

(Tribunalul Mehedinţi d.c.- 112/A/MF /11.11.2013)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 15.03.2013  sub nr. 3928/225/2013, reclamanta S.A.M. ,  a chemat în judecată pe pârâtul S. I. C. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună , modificarea programului de întrevedere minor, stabilit prin sentinţa de minori şi familie nr. 519/12.05.2011, în sensul ca pârâtul să îl viziteze pe minorul S. D.A., doar la domiciliul minorului şi doar în prezenta sa.

În motivarea acţiunii,  a arătat că , prin sentinţa de  minori si familie nr. 519/12.05.2011 minorul S. D. A. a  fost încredinţat reclamantei , spre creştere si educare, iar paratului i s-a încuviinţat sa păstreze legături personale cu minorul potrivit următorului program: doua weekenduri in fiecare luna, respectiv prima si a treia săptămâna, de sâmbăta ora 11:00 pana duminica ora 21:00; o perioada de şapte zile si nopţi consecutive, in perioada de iarna (intre 1 decembrie si 28 februarie); o perioada de 14 zile si nopţi, respectiv 10 consecutive si alte 4 consecutive in perioada de vara (1 iunie - 31 august); de Paste, o zi; de Crăciun o zi.

Solicită ca paratul sa îl viziteze pe minor numai la domiciliul său , fără ca paratul sa il mai ia la domiciliul sau, ca urmare a programului stabilit prin sentinţa menţionata, din următoarele considerente:

Arată că, după ce minorul revine de la domiciliul paratului acesta prezintă tulburări de comportament, stări febrile si insomnii, ca urmare a faptului ca minorul, atunci când se afla la locuinţa paratului nu are mese regulate si consistente, se culca la ore târzii in noapte si merge cu paratul in vizita la diverse persoane, unde se consuma alcool si se fumează, petrecându-si timpul in condiţii care ii pun in pericol sănătatea si dezvoltarea.

 Din discuţiile cu minorul, acesta  a confirmat faptul ca paratul îl duce pe acesta in restaurant, dându-i sa consume alcool si cafea, acest lucru întâmplându - se de mai multe ori, chiar si in prezenta mea.

Starea sanatatii minorului si tulburările comportamentale ale acestuia au fost diagnosticate de medicul psiholog si consemnate in examinarea psihologica nr. 375/1.03.2013, minorul fiind înscris intr-un program de consiliere, pentru a reuşi ca starea psihologica a acestuia sa fie imbunatatita.

Precizează  ca imediat după desfacerea căsătoriei dintre ea  si parat a fost nevoita sa îl interneze pe minor la Spitalul clinic Louis Turcanu, secţia NPI, Timişoara, ca urmare a faptului ca minorul a fost supus unui stres continuu provocat de neînţelegerile permanente din familie.

 În toata aceasta perioada paratul nu s-a interesat deloc de soarta minorului.

 In urma tratamentului minorul si-a revenit, reuşind sa se integreze in colectivul de la grădiniţa, moment in care paratul si-a făcut din nou apariţia, pretinzând drepturi si reuşind prin comportamentul sau sa îl destabilizeze emoţional pe minor , periclitându-i sănătatea si dezvoltarea.

 În acest sens,  solicită  ca programul de întrevedere cu minorul sa fie modificat si paratul sa îl viziteze pe minor doar la domiciliul său,  fara ca acesta sa mai aibă posibilitatea sa îl ia la domiciliul lui si sa-i agraveze starea sanatatii.

In drept, şi-a întemeiez acţiunea pe disp. art. 403 Cod civ.

Pârâtul , a formulat întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acţiunii promovate de reclamantă.

 A arătat că,  nu se poate restrânge dreptul său  la a avea relaţii personale cu minorul,  deoarece  litigiul d e faţă este determinat în principal de neînţelegeri de ordin subiectiv dintre reclamanta şi pârât iar nu de prejudicii aduse minorului, pentru ca nu există pericolul ca minorul să fie prejudiciat din punctul de vedere al sănătăţii sau al moralei de relaţiile personale cu tatăl sau.

Reclamanta se opune ca pârâtul să ia minorul la domiciliul său, susţinând că este necesara permanent prezenta mamei. Este adevărat că ataşamentul de mamă este foarte mare la vârste fragede, lucru recunoscut şi prin faptul că, la divorţ cu acordul său, minorul a fost încredinţată reclamantei spre creştere, dar de aici nu se poate concluziona că relaţiile personale ale tatălui cu minorul trebuie limitate la vizitele pe care acesta i le va face la domiciliu. Vârsta fragedă impune, dimpotrivă, ca minorul să petreacă un timp cât mai mult cu ambii părinţi, eventual în mod egal; altfel, minorul va creşte fără tată, iar ulterior, la o vârstă mai mare, va fi prea târziu pentru stabilirea relaţiilor normale tată-fiu. Din acest punct de vedere, susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate.

Precizează că , prin sentinţa civila nr. 519/12.05.2011 irevocabila, s-a dispus desfacerea căsătoriei pârtilor prin acord. A fost încuviinţata învoiala pârtilor cu privire la încredinţarea minorului, astfel încât minorul S. D. A., născut la data de 29 ianuarie 2007 a fost încredinţat reclamantei, iar el a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de 350 lei lunar. De asemenea, instanţa a luat act de învoiala pârtilor cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti, reclamanta fiind obligata sa-i permită sa aiba legaturi personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima si a treia săptămâna a fiecărei luni de sâmbăta dimineaţa ora 11:00 pâna duminica seara la ora 21:00; o perioadă de şapte zile şi nopţi, consecutive, în perioada de iarnă (între 01 decembrie şi 28 februarie); o perioadă de 14 zile şi nopţi, respectiv 10 consecutive şi alte 4 consecutive, în perioada de vară (01 iunie - 31 august); o zi de Paşte şi de Crăciun.

De la data pronunţării acestei sentinţe si pana in prezent, respectiv pe o perioada de aproape 2 ani, in mod constant s-a  preocupat de soarta minorului, l-a vizitat periodic, a păstrat legătura cu acesta şi a contribuit material si afectiv la creşterea minorului. L-a vizitat regulat si chiar a petrecut mai multe week-end-uri cu acesta la domiciliul reclamantei. A procedat in acest fel, întrucât in perioada iulie 2011 - august 2012 a lucrat in Orşova, unde locuia  cu chirie si de unde venea sa viziteze minorul cel puţin de 2 ori pe luna, alteori si mai des, in funcţie de cum era  liber de la serviciu. In perioada cat a lucrat in Orşova, chiar reclamanta a venit împreuna cu minorul sa îl viziteze si sa petreacă împreuna câteva week-end-uri, mergând cu aceştia în excursii in zona.

Începând cu luna august 2012,  s-a întors sa locuiască in Dr Tr Severin pentru a fi mai aproape de fiul său , ocazie cu care a încercat sa o convingă pe reclamanta, sa respecte hotărârea judecătoreasca si sa îl lase sa petrecă timpul cu fiul său asa cum era in sentinţa.

De fiecare data cand a rugat-o pe reclamanta sa ii dea copilul conform hotărârii judecătoreşti, sub diferite pretexte a refuzat, iar el  pentru binele copilului a acceptat sa  se  întâlnesc cu fiul său  in prezenta reclamantei.

 Mai arată că, minorul a fost dus la  Spitalul clinic Loius Turcanu Timişoara, pentru evaluare clinica si investigaţii de ambii părinţi, ceea ce dovedeşte ca reclamanta încearcă sa inducă in eroare instanţa prin susţinerile sale din acţiune.

De asemenea precizează  faptul că împotriva reclamantei a formulat plângere penală înregistrată la Poliţia mun. Dr. Tr. Severin sub nr.2502/02.03.2013 din 1057/P/2013 în care se efectuează acte premergătoare pentru nerespectarea hotărâri judecătoreşti şi rele tratamente asupra minorului. Prin această plângere a încercat să o determine, pe calea legală, pe reclamantă să respecte hotărârea judecătorească .

Opoziţia mamei de a nu-i permite să aibă legături personale cu minorul prin luare de la domiciliu este greşită şi încalcă reglementările legale, având în vedere că în temeiul art. 43 al. 3 din Codul familiei, potrivit cărora părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum şi de a veghea la creşterea, învăţătura şi pregătirea lui profesională , şi mai mult decât atât încalcă art. 8 CEDO care consacră dreptul  de a avea legături personale cu minorul.

Reclamanta,  la data de 30.04.2013, a formulat răspuns la întâmpinare , prin care înţelege sa invoce  excepţia nulităţii întampinarii formulata de paratul S. I. C., aceasta nefiind semnata de parat, astfel ca prevederile art. 205 alin. 2 lit. e) care stabilesc semnătura ca element obligatoriu al intampinarii nu sunt respectate.

 De asemenea, in dovedirea susţinerilor sale paratul precizează ca înţelege sa uzeze proba cu înscrisuri si proba cu martori, fara a indica insa si ataşa copii după aceste înscrisuri, respectiv fara a arata numele si adresele martorilor, astfel ca aceasta întâmpinare nu respecta nici cerinţa prevăzuta la pct. d) al art. 205 C. pr. civ.

In al doilea rând precizeză ca nu încearcă prin acest demers juridic sa se  opună dreptului paratului de a avea legături personale cu minorul sau de a afecta dezvoltarea relaţiei tata-fiu aşa cum susţine paratul, ci urmăreşte  doar interesul fiului lor , respectiv imbunatatirea stării de sănătate a acestuia, nicidecum " împlinirea aberanta a dorinţei de a deveni amanta legala", aşa cum afirma paratul.

Mai mult, chiar paratul recunoaşte faptul ca nu l-a împiedicat sa se intalneasca cu fiul  său , ci din contra l-a invitat in oraş alături de fiul lor  si au  mers împreuna in excursii in week-end-uri.

Cu privire la plângerea penala la care face referire paratul menţionează faptul ca in acel week-end minorul era bolnav, astfel ca acesta nu a putut merge la tatăl sau, acesta convingându-se singur de starea sanatatii minorului întrucât 1-a vizitat si a observat ca se simţea rău.

De altfel, starea sanatatii minorului a fost dovedita cu acte medicale.

In ceea ce priveşte afirmaţia paratului cum ca solicitând vizitarea minorului de către acesta fara posibilitatea de a-1 mai lua la domiciliul sau este greşita si nelegala precizează ca, aceasta nu poate fi reţinuta întrucât acţiunea formulata are doar scopul de a evita anumiţi factori perturbatori- alcool, tutun, mediul inadecvat de petrecere a timpului-care accentuează problemele de sănătate si dezvoltarea minorului.

De altfel, atât din reglementarea naţionala cat si din cea europeana rezulta faptul ca întotdeauna primează interesul superior al minorului, iar daca acesta o impune, poate conduce la limitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorul, prevalând fata de acesta din urma, principiu consfinţit atât de jurisprudenţa interna, cat si de cea europeana.

Instanţa, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă, apreciind că sunt concludente, a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile de la dosar , respectiv , certificatul de naştere al minorului ,Sentinţa de minori şi familie nr. 519/12.05.2011,examinarea psihologică  nr.375/1.03.2013, adeverinţa medicală nr.179/11.03.2013, biletul de ieşire din spital din 3.08.2011, proba cu interogatoriul pârâtului şi  proba testimonială cu martorii  C.G. D. şi A. M.

Prin sentinţa civilă nr.  403/MF/04.06.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acţiunea reţinând că pârâtul manifestă afecţiune faţă de minor, susţinerile reclamantei potrivit cărora  minorul se culca la ore târzii şi mergea cu pârâtul în vizită la diverse persoane unde se consuma alcool şi se fumează,  petrecându-şi timpul în condiţii care îi pun în pericol sănătatea şi dezvoltarea nu au fost dovedite.

S-a mai reţinut că atât minorul cât şi pârâtul au dreptul de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin stabilirea şi dezvoltarea unor relaţii personale, în mod efectiv şi fără nici o ingerinţă, legăturile personale ale minorului cu tatăl său  trebuie să fie menţinute cu regularitate şi nu cu un caracter sporadic, accidental,  impunându-se ca relaţiile personale dintre pârât şi minor să se desfăşoare în continuare la locuinţa tatălui, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa nr. 519/2011, în contextul în care nu s-a probat că dezvoltarea fizică şi psihică a minorului ar fi afectată din cauza legăturilor personale  cu tatăl său.

Împotriva acestei  sentinţe, în termen legal a declarat recurs ( recalificat în apel)  reclamanta, susţinând că  instanţa nu a analizat în profunzime  probele depuse la dosar în susţinerea cererii de chemare în judecată, enumerând articole din codul civil care nu au corespondent în realitate.

Ulterior,  reclamanta a depus  dezvoltare motive apel ,prin care a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât faţă de probele administrate în cauză, instanţa în mod eronat nu a reţinut faptul că  vizitele minorului la domiciliul pârâtului îi afectează starea sănătăţii, din actele medicale  aflate la dosar  rezultând că  sănătatea minorului s-a agravat, instabilitatea sa emoţională s-a accentuat, că interesul superior al minorului,  primează, astfel că  poate fi limitat dreptul tatălui la legăturile personale cu minorul şi cu atât mai mult la modificarea modalităţii concrete de  exercitare a acestui drept.

Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Se constată că programul de vizitare al minorului rezultat din căsătoria părţilor ,s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă  şi irevocabilă,în data de 12.05.2011, prin cererea dedusă judecăţii,reclamanta solicitând modificarea  modalităţii de vizitare stabilită irevocabil, fără a dovedi că starea de sănătate a minorului s-a agravat ca urmare a întâlnirilor pe care acesta le-a avut cu tatăl său, la locuinţa acestuia, din actele medicale şi examinarea psihologică, rezultând că minorul are o stare de anxietate, însă din relatările martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu demersurile făcute de pârât în scopul păstrării legăturilor personale cu fiul său, reiese că acesta manifestă ataşament faţă de copil, prima instanţă apreciind în mod corect, pe baza probelor respective, că dezvoltarea fizică şi psihică a copilului nu este afectată de interacţiunea dinte copil şi părintele său. 

Art. 14 şi 15 din legea nr. 272/2004 , dar şi art. 262 alin. 2 c.civ. şi art. 263 alin. 1 c.civ. art. 401 c. civ., menţionate în considerentele hotărârii de către instanţă, pentru motivarea în drept a acesteia, vizează  dreptul copilului dar şi al părintelui separat de copilul său, de a se bucura reciproc de compania celuilalt, relaţia dintre părinţi şi copii intrând în sfera vieţii de familie,în sensul art. 8 din Convenţie, astfel că, susţinerile  apelantei sub acest aspect , nu sunt întemeiate.

Ori, starea conflictuală evidentă dintre părinţii minorului , afectează raporturile familiale dintre părinte şi copil, programul solicitat de reclamantă,  respectiv ,vizitarea copilului de către tatăl său la domiciliul acesteia, nu ar putea fi pus în practică,  aceasta,prin atitudinea sa,intenţionând ,de fapt , îndepărtarea copilului de tatăl său.

Prin urmare, s-a apreciat corect, pe baza probatoriului administrat în cauză , că  dreptul minorului şi al pârâtului, de a avea o viaţă de familie, nu se poate realiza  în mod efectiv decât în modalitatea  stabilită prin sentinţa nr. 519/2011, respectiv  legăturile personale  dintre tată şi fiu să aibă loc în continuare, la locuinţa tatălui, astfel că , în conf. cu disp. art. 480 c. pr. civ. ,urmează a respinge ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare