Raspunderea penala a persoanei juridice

Prin Rechizitoriul nr. 622/P/2010 din data de 30 iulie 2010 al P. de pe lânga T. I. s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a învinuitelor C. (M.) L. pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 277 si respectiv art. 278 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen., si SC CLK I. R. SRL U. pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 277 si respectiv art. 278 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen.

S-a retinut în actul de sesizare ca în perioada 25.06.2007-01.09.2007, în calitate de administrator al SC CLK I. R. SRL U., învinuita C. (M.) L. nu s-a conformat prevederilor sentintei civile nr. 586/F/31.05.2007 a T. I. si nu a executat aceasta hotarâre cu privire la plata drepturilor salariale si a reintegrarii în munca a partii vatamate N. M., în urma cererii depuse de acesta.

Totodata, s-a mai retinut ca persoana juridica SC CLK I. R. SRL U., cu buna-stiinta, începând din data de 01.09.2007 nu a executat sentinta civila nr. 586/F/31.05.2007 a T. I. cu privire la plata drepturilor salariale si reintegrarea în postul de munca a partii vatamate N. M.

Prin sentinta penala nr. 346 din 16 noiembrie 2011 pronuntata de J. U. în dosar nr. 2396/330/2010, inculpata C. (M.) L. a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 6 luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni. Totodata, inculpata SC CLK I. R. SRL U. (în prezent CLK I. RO SRL) a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 10.000 lei. S-a dispus obligarea, în solidar, a celor doua inculpate, la plata catre partea civila N. M. a sumei de 91.520 lei despagubiri civile, precum si a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, mentinându-se sechestrul asigurator asupra imobilului situat în M. B., str. Sf. S. nr. 13, sector 2.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatele, admis prin decizia penala nr. 82/R din data de 05.06.2012 a T. I., prin care s-a dispus casarea sentintei si rejudecarea cauzei de catre instanta de fond. S-a retinut ca în mod nelegal a fost considerat cabinetul individual de insolventa desemnat în cauza din oficiu de catre instanta de fond ca reprezinta pe inculpata persoana juridica la judecarea cauzei pe fond, apararea în acest caz pentru termenul de judecata din data de 09.11.2011 fiind nu doar formala, ci si inexistenta.

Cauza a fost reînregsitrata pe rolul J. U. la data de 25.06.2012 sub dosar nr. 2396/330/2010*.

Urmare a rejudecarii, dupa casare, prin sentinta penala nr. 308 din 15 noiembrie 2012, J. U. a dispus : În baza art. 11 pct. 2 lit. „b” raportat la art. 10 lit. „g” Cod procedura penala a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C. (M.) L. D., pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 261 din Legea nr. 53/2003 republicata si respectiv art. 262 din Legea nr. 53/2003 republicata, prin intervenirea prescriptiei.

În baza art. 261 din Legea nr. 53/2003 republicata cu aplicarea art. 531 al. 2 C. pen. si art. 711 al. 2 C. pen. a fost condamnata inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., în prezent S.C. CLK I. RO SRL, cu sediul în …., la pedeapsa amenzii în cuantum de 7.000 lei.

În baza art. 262 din Legea nr. 53/2003 republicata cu aplicarea art. 531 al. 2 C. pen. si art. 711 al. 2 C. pen. a fost condamna inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., în prezent S.C. CLK I. RO SRL la pedeapsa amenzii în cuantum de 9.000 lei.

În baza art. 401 al. 1 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite anterior, urmând ca în final inculpata persoana juridica sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penala în cuantum de 9.000 lei.

În baza art. 14 si art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. de la 1864 s-a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila N. M. si, în consecinta, au fost oblige inculpatele, în solidar, la plata catre partea civila a sumei de 67.581 lei cu titlu de despagubiri materiale, precum si la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a mentinut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului situat în M. B., str. Sf. S. nr. .., sector 2, prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 02.09.2008, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat partii civile.

În baza art. 192 pct. 3 lit. b C. pr. pen. a fost obliga inculpata C. (M.) L. D. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 al. 1 C. pr. pen. a fost obliga inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., în prezent S.C. CLK I. RO SRL la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 4797 al. 5 C. pr. pen. dupa ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, se va comunica o copie de pe dispozitivul hotarârii T. I. ca organ ce a autorizat înfiintarea persoanei juridice; O. R. C. de pe lânga T. I. ca organ ce a înregistrat persoana juridica si O. R. C. de pe lânga T. B., în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.

În argumentarea sentintei pronuntate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

La data de 17 decembrie 2001 s-a încheiat contractul individual de munca, înregistrat la ITM, prin care partea vatamata, N. M. devine angajat al SC CLK I. R. SRL U. (în prezent SC CLK I. RO SRL), în functia de director economic, din data de 3 decembrie 2001, pe o durata nedeterminata, cu o retributie lunara de 2.000.000 ROL.

Valabilitatea contractului a fost constatata de T. I., prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007, definitiva si irevocabila, recunoscând partii vatamate functia de director economic, contrar apararii în sensul ca în cadrul societatii nu ar fi existat niciodata o asemenea functie.

Începând cu 28 martie 2002, partea vatamata a fost numit si în functia de administrator al societatii inculpate, pentru ca ulterior, prin decizia nr. 17/3 martie 2003, inculpata persoana juridica sa dispuna concedierea lui N. M., conform art. 61 lit. „a” din Codul Muncii.

Aceasta decizie a fost contestata de catre partea vatamata, initial pronuntându-se sentinta civila nr. 141/F/2003 a T. I., prin care s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere, inculpata persoana juridica fiind obligata sa-i plateasca partii vatamate drepturile salariale de la 1 ianuarie 2003 la zi, actualizate cu rata inflatiei, suma de 2.204.709 ROL, actualizata, reprezentând regularizare impozit si alte sume constând din compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat în anul 2002, avansul pentru luna octombrie 2002 si daune morale, precum si sa dispuna reintegrarea partii vatamate pe postul detinut anterior, desfacerii contractului de munca, respectiv cel de director economic.

Împotriva acestei sentinte civile a formulat recurs inculpata persoana juridica, dosarul fiind examinat timp de patru ani, de diferite instante, de la niveluri diferite, urmare a schimbarilor din legislatia româneasca, în final fiind calificat drept litigiu de munca, dispunându-se rejudecarea cauzei de catre T. I. – S. C. si L. de M..

Urmare a rejudecarii, prin sentinta civila nr. 587/F/31 mai 2007 a T. I., s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 17/2003, dispunându-se reintegrarea partii vatamate în postul de director economic si obligarea societatii inculpate sa-i plateasca acestuia drepturile banesti de la 1 martie 2003 si pâna la efectiva reintegrare, mai putin cele deja achitate.

Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 4414/2007 a C. A. B., iar la data de 25 iunie 2007 partea vatamata, N. M., a adresat o cerere societatii inculpate prin care solicita plata drepturilor salariale si reintegrarea la locul de munca, conform sentintei sus-mentionate.

Partea vatamata a trecut si la executarea silita, ocazie cu care s-a constituit dosarul de executare nr. 132/2007 la B. E. J. C. R., ocazie cu care s-a efectuat si o expertiza contabila, stabilindu-se ca suma datorata partii vatamate, cu titlu de drepturi salariale în perioada aprilie 2004 – iunie 2007, 29.577 lei.

La 13 octombrie 2007 societatea inculpata, prin avocat, a trimis partii vatamate N. M., o notificare înstiintându-l ca i-a pus la dispozitie suma de 2.314 lei, considerata ca i se cuvenea în baza sentintei civile nr. 586/F/2007 a T. I..

Prin aceeasi notificate, lui N. M. i se aduce la cunostinta faptul ca celelalte dispozitii ale respectivei hotarâri nu mai pot fi puse în executare, întrucât societatea si-a închis activitatea.

Obligatia de plata a drepturilor salariale restante precum si de reintegrare a partii vatamate în munca revenea administratorului societatii, C. (M.) L., numita în aceasta functie la 8 aprilie 2003, prin contractul nr. 124543 din 26 martie 2004, aceasta devenind si salariat al societatii pentru postul de administrator de societate comerciala.

Contractul de munca al inculpatei C. (M.) L. a încetat începând cu data de 1 septembrie 2007, astfel ca, dupa aceasta data, nu se mai poate angaja, în mod obiectiv, raspunderea penala a inculpatei persoana fizica, în continuare, pentru aceleasi fapte, refuz de plata a salariilor restante datorate partii vatamate, N. M. si de reintegrare a acestuia la locul de munca, raspunderea incumbând persoanei juridice SC CLK I. R. SRL Urziceni (în prezent SC CLK I. RO SRL).

Întrucât la data concedierii nelegale a partii vatamate postul de director economic exista, împrejurarea ca ulterior acest post a fost desfiintat nu este de natura a exonera de raspundere penala pe inculpate, practica statuând ca persoanele obligate sa execute o hotarâre si care au procedat în asa fel încât hotarârea sa nu mai poata fi executata tocmai pentru a putea invoca ulterior lipsa vinovatiei, nu se afla în situatia unui refuz justificat de executare.

Dupa cum nici împrejurarea diminuarii activitatii firmei, fapt ce nu ar mai justifica existenta postului de director economic, nu poate înlatura raspunderea penala a celor doua inculpate, acestea având în continuare obligatia de a depune toate obligatiile în vederea executarii unei hotarâri definitive si irevocabile.

Apararea inculpatelor în sensul ca s-ar fi lovit de refuzul partii vatamate în încercarea de executare a hotarârii judecatoresti, nu poate fi primita, dat fiind actele de executare întocmite de catre executorii judecatoresti, din care rezulta indubitabil pasivitatea inculpatelor, chiar si dupa epuizarea tuturor formelor de contestatie (inclusiv a executarilor silite).

De asemenea, este de observat ca desi partea vatamata a solicitat societatii inculpate executarea sentintei civile nr. 586/F/2007, la 25 iunie 2007, suma de 12314 lei a fost consemnata pe numele lui N. M. abia la 7 octombrie 2008, ulterior formularii plângerilor penale, rezultând astfel ca cele doua inculpate se fac vinovate de savârsirea faptelor pentru care au fost trimise în judecata, acestea actionând cu forma de vinovatie a intentiei.

Sub aspectul laturii civile prima instanta a retinut ca partea vatamata, N. M., s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 91.520 lei, reprezentând despagubiri materiale si cu suma de 90.000 lei, daune morale, depunând în dovedirea pretentiilor raportul de expertiza extrajudiciara (expert B. E.), prin care se stabileste ca suma de 91.520 lei, reprezinta drepturile salariale actualizate, aferente perioadei iunie 2003 – decembrie 2011.

Prima instanta a avut în vedere concluziile acestei expertize, apreciind ca neîntemeiata sustinerea inculpatelor cum ca în mod gresit s-ar fi luat ca baza de calcul nu salariul de 9000000 ROL, în loc de 2000000 lei, conform contractului de munca.

A apreciat instanta de fond ca prejudiciul este corect calculat, întrucât atât în 2003 cât si în anul 2007, partea civila a pornit executarea silita a societatii inculpate pentru plata salariilor restante, având la baza doua expertize efectuate de doi experti diferiti, care stabileau întinderea titlului executoriu luând ca baza de calcul salariul de 9000000 ROL, de fiecare data contestatiile societatii inculpate fiind respinse, iar la revocarea din functie a partii vatamate, nu s-a emis nicio decizie de imputare, necesara daca salarizarea ar fi fost incorecta, societatea inculpata recunoscând practic salariul de 9000000 lei, cu care, de altfel, partea vatamata a si fost retribuita în lunile ianuarie 2003 si februarie 2003.

Cât priveste prejudiciul moral a apreciat ca este dificil sa cuantifici o suferinta psihica, totusi, suma de 15.000 lei reprezinta o reparatie echitabila si suficienta.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen, atât inculpatele C. L. D. si SC CLK I. R. SRL cât si partea civila N. M..

Recursul partilor civile nu este motivat, iar recursurile formulate de inculpatele C. L. D. si SC „CLK I. R.” SRL sunt motivate pe larg.

Se critica sentinta recurata atât pe latura penala cât si pe latura civila în ceea ce o priveste pe inculpata SC „CLK I. R.” SRL si doar pe latura civila referitor la inculpata C. L. D..

Se sustine, referitor la inculpata, SC „CLK I. R.” (RO) SRL, ca infractiunile prevazute de art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 nu exista, întrucât sunt lipsite de unul dintre elementele constitutive, respectiv, latura subiectiva (aspectul intentional), iar obligarea la plata pretentiilor civile este neîntemeiata, absurda chiar, în conditiile în care partea vatamata, N. M., a refuzat, în cel mai categoric mod, sa se prezinte la sediul unitatii, dupa pronuntarea hotarârii civile de obligare la reîncadrare în munca si plata unor drepturi banesti necuantificate prin  hotarâre.

Societatea inculpata nu a avut niciodata post de director economic, se arata în continuare în motivele de recurs, si nici fond de salarii pentru o asemenea functie, concedierea lui N. M. a avut loc doar din functia de administrator, deoarece societatea, prin reprezentantii sai italieni, nu cunostea ca N. M. si-a confectionat practic un contract de munca ca director si si-a stabilit singur un  salariu de 9000000 lei.

Cu toate acestea se sustine pentru recurenta inculpata persoana juridica, în conditiile existentei unei hotarâri judecatoresti chiar si incorecta, s-a procedat de îndata, la convocarea partii vatamate la sediu pentru aducerea ei la îndeplinire, N. M. refuzând însa a se prezenta, convocarile ulterioare, scrise si telefonice, orale chiar, ramânând fara rezultat, ceea ce conduce la concluzia ca prin actiunile sale, partea vatamata a urmarit tocmai ca societatea sa nu-si poata aduce la îndeplinire obligatiile stipulate în hotarârea judecatoreasca, de unde lipsa laturii subiective a faptelor astfel cum sunt descrise de textele de lege, a intentiei deci de a nu respecta o hotarâre judecatoreasca.

Cu privire la latura civila se mentioneaza ca suma datorata cu titlu de salarii restante nu poate fi calculata, decât pe baza unui salariu prevazut prin contract, de 2000000 lei lunar, fiind binecunoscut ca în legislatia muncii orice modificare a salariului nu poate avea loc decât printr-un act aditional, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate.

Asadar hotarârea este nelegala sub aspectul stabilirii unui prejudiciu material, pe baza unui salariu lunar de 9000000 lei, pe baza unor state de plata întocmite de N. M. si depuse la I.T.M., fara stirea si aprobarea societatii, pe baza unei expertize extrajudiciare, cu consecinta aplicarii unui sechestru penal pâna la concurenta unei sume de 29.000 lei, incorect stabilit, pe un imobil care la data respectiva valora circa 2.000.000 euro si producerii unui grav prejudiciu în dauna fostului administrator, C. L. D., constând din imposibilitatea înstrainarii lui.

Se invoca expertiza extrajudiciara întocmita la cererea societatii inculpate, pe baza salariului real de 2.000.000 lei, prevazut în contract, rezultând suma de 12314 lei, cuprinzând inclusiv cheltuielile de judecata, consemnata la CEC pe numele si la dispozitia partii civile, ceea ce reprezinta, de fapt, achitarea întregii suma datorate, aspect ignorat atât de parchet, cât si de prima instanta de judecata.

Dupa cum atât organele de urmarire penala cât si instantele de judecata au ignorat reaua-credinta a partii vatamate, N. M., intentia acestuia de a obtine o suma cât mai mare de la societate, prin întârzierea hotarârii civile, cu consecinta falimentarii societatii, a pierderii locurilor de munca a unui numar mare de muncitori.

Acelasi N. M., se sustine în motivele de recurs, a solicitat suma de 50.000 Euro pentru retragerea plângerii, iar cu ocazia judecarii în fond, inculpatei SC „CLK I. R. (RO)” SRL i s-a respins proba cu expertiza contabila, menita sa asigure un calcul corect al prejudiciului.

În opinia recurentei sentinta penala data de J. U. nu a abordat toate aspectele, ignorând cu desavârsire probele cauzei, în special actele din care rezulta ca, dupa concediere, N. M. a functionat cu contract de munca în functii de conducere la mai multe institutii si întreprinderi de la care a primit suma de bani, cu titlu de salarii, acesta putând constitui, de fapt, adevaratul motiv pentru care partea vatamata a refuzat reîncadrarea pe post, în ciuda eforturilor repetate si sustinute ale societatii inculpate.

Recurenta sustine ca nu poate fi vorba nici de un prejudiciu moral, întrucât nu a existat nicio suferinta a partii vatamate, N. M., de pe urma sa,  atât daunele materiale cât si cele morale acordate de instanta de fond fiind practic drepturi necuvenite.

Se invoca, de asemenea, nemotivarea, în fapt si în drept, a sentintei recurate, încalcarea dreptului la un proces echitabil, inadvertenta dintre suma mentionata în considerente drept daune morale, 1500 lei si cea din dispozitiv 15.000 lei.

Se solicita, admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei fondului, rejudecarea si achitarea societatii în conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. „d” Cod procedura penala, iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. „b1” Cod procedura penala, iar sub aspectul laturii civile, respingerea actiunii privind acordarea de drepturi salariale si daune morale, prejudiciul în cuantum de 12314 lei, fiind deja achitat.

În drept, cererea de recurs este întemeiata pe dispozitiile art. 3859 pct. 17 si 18 Cod procedura penala, precum si dispozitiile art. 1 si 6 din CEDO.

Prin recursul declarat de inculpata persoana fizica, C. L. D. se solicita admiterea caii de atac, modificarea sentintei si, rejudecând; respingerea pretentiilor partii civile îndreptate atât împotriva societatii cât si împotriva inculpatei recurente; ridicarea de îndata a sechestrului penal aplicat pe imobilul proprietatea lui C. L. D..

Motivele acestui recurs sunt în principiu aceleasi cu cele ce privesc recursul declarat de C. L. D., se sustin aceleasi critici : concedierea partii vatamate N. M. s-a dispus exclusiv din postul de administrator; nemotivarea în fapt si în drept a sentintei recurate; interventia procurorului de caz pentru a-i achita partii vatamate o suma de 50.000 euro în schimbul retragerii plângerii, în conditiile în care suma stabilita în favoarea acestuia luând în calcul un salariu oricum nereal, de 9.000.000 lei/lunar, era de numai 29.000 lei; refuzul partii vatamate de a se prezenta la societate pentru negocieri în vederea punerii în executare a sentintei civile; inexistenta unui post de director economic si încheierea în mod fraudulos a unui contract, în acest sens, de catre însusi N. M.; achitarea sumei de 12.314 lei coincide cu plata întregii sume datorate partii vatamate, cu titlul de drepturi salariale restante; lipsa oricarui prejudiciu moral; încalcarea dreptului la un proces echitabil; nejustificata respingere a probei cu expertiza contabila, sustinuta si de R. P. U. care si-a însusit calculul facut de partea vatamata, pe baza propriei expertize extrajudiciare, dând dovada de partinire; recurenta aratând, totodata ca, în situatia în care i s-a retinut vinovatia doar pâna la 1 septembrie 2007 nu exista nici un temei pentru care sa fie obligata sa achite contravaloarea despagubirilor în solidar cu inculpata persoana juridica si dupa aceasta data, pâna în anul 2011.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozitiile art. 3859 si urm. Cod procedura penala, pe dispozitiile art. 261 si art. 262 din Legea nr. 53/2003, republicata.

Tribunalul, examinând sentinta atacata cu recurs, actele dosarului, criticile formulate precum si din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, constata ca recursurile declarate de cele 2 inculpate sunt fondate sub aspectul laturii civile, urmând a fi admise pentru urmatoarele consideratiuni :

Instanta de prim-grad a stabilit o situatie de fapt corecta în ceea ce priveste latura penala, în sensul unei juste retineri a vinovatiei celor doua inculpate sub aspectul comiterii infractiunilor prevazute de art. 261 si de art. 262 din Legea nr. 53/2003.

Argumentatia instante de fond, în acest sens este ampla si pertinenta, raspunzând tuturor criticilor din aparare reluate cu ocazia judecarii recursurilor.

Corecta este de asemenea, retinerea incidentei dispozitiilor art. 122 alin. 1 lit. „e” Cod penal si a dispozitiilor art. 124 Cod penal privind intervenirea prescriptiei raspunderii penale, pentru infractiunile comise de inculpata C. (M.) L., precum si individualizarea sanctiunilor aplicate inculpatei societate comerciala, într-un cuantum orientat spre minimul special prevazut de lege.

Criticile recurentilor, sub acest aspect, sunt nefondate, din probele cauzei rezultând, indubitabil, ca societatea inculpata, SC „CLK I. R.” SRL (în prezent SC „CLK I. RO” SRL si persoana fizica C. (M.) L. D., nu s-au conformat dispozitiilor art. 261 si art. 262 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003, în sensul ca nu au procedat la executarea sentintei civile nr. 586/F/2007 în termen de 15 zile de la data cerii de executare adresata de N. M., în calitate de creditor, privind plata drepturilor salariale si nici nu au procedat la reintegrarea în munca a acestuia pe postul detinut anterior.

Chiar daca, s-ar considera întemeiata apararea inculpatelor privind achitarea întregii sume de bani reprezentând drepturi salariale restante, de 12.314 lei, este de observat ca aceasta suma a fost platita la 13 octombrie 2007, deci cu mult peste termenul de 15 zile prevazut de lege, fata de momentul în care N. M. s-a adresat cu cerere societatii angajatoare si anume 25 iunie 2007.

Nici apararile privind efortul societatii inculpate de a proceda la reangajarea partii vatamate si refuzul acestuia din urma nu pot fi primite, dovada în contra acestor sustineri fiind cererile de executare silita formulate de partea civila si dosarele de executare întocmite în  acest sens.

Despre inexistenta unui post de director economic în cadrul SC CLK I. R. SRL, nu poate fi vorba în conditiile existentei contractului individual de munca înregistrat la I.T.M. Ialomita sub nr. 88572 din 17 decembrie 2001, semnat de C. A. în calitate de prepus al angajatorului si purtând aceasta mentiune.

Criticile din aparare referitoare la faptul ca reprezentantii SC CLK I. R. (RO) SRL nu ar fi avut cunostinta despre înfiintarea postului de director economic nu sunt sustinute de probele dosarului.

Sentinta este criticabila sub aspectul laturii civile dintr-un motiv pe care Tribunalul l-a analizat din oficiu.

Astfel partea vatamata, N. M. s-a constituit parte civila în cauza, solicitând atât despagubiri materiale, salarii restante cât si daune morale.

Ori este de observat ca prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007, definitiva si irevocabila, se recunosc drepturile banesti constând din salariile cuvenite, actualizate cu indicele de inflatie, la data platii, începând cu 31 martie 2004, pâna la efectiva reintegrare.

Altfel spus, cu privire la desdaunarile materiale solicitate (salarii restante), partea civila N. M. dispune deja de un titlu executoriu.

Pronuntarea unei noi hotarâri, prin care s-ar constata o suma globala, pentru întreaga valoare a salariilor restante datorate de SC CLK I. R. SRL, fostului salariat N. M., cuantificarea practic a ceea ce s-a dispus prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007 a T. I., ar însemna emiterea unui nou titlu executoriu pentru aceeasi creanta.

Asadar, în conditiile în care, pentru suma solicitata cu titlu de daune materiale partea civila dispune de o hotarâre judecatoreasca, definitiva si irevocabila, cererea sa de pretentii formulata în cadrul procesului penal trebuia respinsa, partea civila având deja posibilitatea sa-si recupereze drepturile banesti cuvenite prin executarea silita a sentintei civile nr. 586/F/2007.

Aspecte precum cuantumul global al sumei cuvenite, eventuala prescriptie a dreptului la actiune, orice alte probleme legate de cuantificarea sumei se pot lamuri doar pe calea executarii silite a sentintei civile mentionate.

Ceea ce sanctioneaza dispozitiile art. 261 din Legea nr. 53/2003 este neexecutarea obligatiei de plata a salariilor restante într-un anumit termen, nicidecum nu confera posibilitatea obtinerii unui nou titlu executoriu.

Cât priveste daunele morale solicitate de aceeasi parte civila, N. M., acordarea lor nu se justifica, în opinia Tribunalului, atâta timp cât nu s-a probat existenta unui disconfort în viata personala, dupa concedierea de la SC „CLK I. R.” SRL, partea civila, N. M., continuând sa-si desfasoare atât viata sociala cât si profesionala în conditii normale.

În cazul de fata dauna morala ar fi trebuit acordata pentru eventualele sale repercutari patrimoniale, aspect nedovedit în cauza.

Pentru considerentele expuse si fata de dispozitiile art. 38515 pct. 2 lit. „d” Cod procedura penala recursurile au fost admise, iar sentinta civila nr. 308/15 noiembrie 2012 a J. U. casata cât priveste latura civila si rejudecând s-a respins actiunea civila formulata de partea civila, N. M., privind obligarea inculpatelor, în solidar, la plata de despagubiri materiale si de daune morale.

Potrivit art. 163 Cod procedura penala masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal si constau în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile în vederea repararii pagubei produse prin infractiune.

În situatia data, în lipsa unei pagube nu se mai impune mentinerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în M. B., str. Sf. S., nr. .., sector .., prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 2 septembrie 2008, se va dispune ridicarea lui si înstiintarea corespunzatoare a O. de C. si P. I. sector 3 B..

Domenii speta

Spete similare