Esfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. nerespectarea criteriilor minimale de selecţie a personalului ce urmează a fi concediat, prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil, raportat la d...

Sentinţă civilă 1521/97/2010 din 22.02.2011


DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ PENTRU MOTIVE CARE NU ŢIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECŢIE A PERSONALULUI CE URMEAZĂ A FI CONCEDIAT, PREVĂZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ APLICABIL, RAPORTAT LA DISP. ART. 74 LIT. C DIN CODUL MUNCII.

 

Potrivit art. 65 din Codul muncii:(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În principiu, unitatea are deplina libertate în procesul de selecţie a personalului în situaţia în care intervine măsura restrângerii de activitate, instanţa neavând competenţa de a se pronunţa asupra oportunităţii menţinerii unor salariaţi în detrimentul altora.

Atunci când însă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii sunt prevăzute clauze care stabilesc anumite reguli de selecţie, instanţa este abilitată să verifice respectarea acestora. Această cenzură a instanţei nu mai are caracterul unei cenzuri de oportunitate ci îmbracă forma unei cenzuri de legalitate.

Tribunalul Hunedoara. Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale. Dosar nr. 1521/97/2010 – Sentinţa civilă nr. 180/LM/2011.

Reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „CFR IRV” Constanţa S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 629/23.02.2010, reintegrarea sa în funcţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

În fapt, reclamantul a susţinut că măsura dispusă de angajator este netemeinică şi nelegală, întrucât pârâta, în derularea procesului de restructurare,  nu a ţinut cont de prevederile art. 63 alin. 5, 6 şi 7 din Contractului Colectiv al CFR IRV S.A. pe anul 2008 – 2009, care stabilesc criteriile de concediere, iar drept consecinţă, în cazul său, nu s-a procedat la o apreciere corectă a acestora.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi incertă.

A arătat, pe de o parte, că la data concedierii, între reclamant şi persoana care era încadrată pe aceiaşi funcţie, existau criterii clare de departajare şi anume cel din urmă, spre deosebire de reclamant, nu avea nici o altă sursă de venit la data concedierii acestuia şi era unic întreţinător de familie, iar pe de altă parte, că acesta întrunea toate condiţiile necesare postului şi anume: a absolvit un liceu cu profil mecanic, are calificative F.B., are un comportament exemplar la serviciu, nu a avut sancţiuni, are experienţa necesară ocupării postului de lăcătuş

Instanţa, examinând petitul acţiunii, a constatat că obiectul acţiunii este bine determinat, la fel ca şi motivele pe care se întemeiază acţiunea, de natură să fixeze pentru instanţă limitele judecăţii, iar pentru pârât să-l pună în situaţia de a se putea apăra, nefiind vorba despre o acţiune incertă şi neclară, înlăturând ca neîntemeiată susţinerea pârâtei din întâmpinare.

Pe fond, analizând decizia de concediere prin prisma motivelor invocate de reclamant, a învederat că art. 74 din Codul muncii enumeră menţiunile obligatoriu a fi cuprinse în decizia de concediere şi anume:

a) motivele care determină concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi.

Prin urmare, lipsa unora din menţiunile amintite nu poate fi complinită cu probe, extrinseci deciziei de concediere.

Articolul 74 lit. c din Codul muncii, presupune indicarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi, precum şi a modului de aplicare a acestora, aplicare ce a avut drept consecinţă concedierea unui anumit salariat în condiţiile reglementate de art. 68 – 72 din Codul muncii.

Examinând decizia de concediere contestată, instanţa a observat că din cuprinsul acesteia nu rezultă care sunt considerentele în virtutea cărora reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin raportare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate şi la alţi salariaţi. S-a opinat că pentru respectarea disp. art. 74 lit. c din Codul muncii, nu este suficientă o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi deoarece, în speţă, ele sunt prev. în art. 63 alin. 5 , 6 şi 7 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008 – 2009, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost ales printre cei concediaţi în condiţiile art. 65 din Codul muncii.

Sub acest aspect s-a apreciat că în decizia de concediere sunt enumerate doar criteriile de stabilire a ordinii de prioritate aşa cum sunt ele prevăzute  în C.C.M. la nivel de unitate, şi abia din întâmpinare a reieşit că unul din criteriile de departajare dintre reclamant şi salariatul rămas a fost faptul că la data concedierii pârâta avea date conform cărora reclamantul avea venituri suplimentare, respectiv dintr-o asociaţie apicolă, iar soţia acestuia era administrator de bloc. Ori, aceste aspecte, pentru a fi luate în considerare, trebuiau menţionate în cuprinsul deciziei de concediere, aceasta din urmă neputând fi complinită cu elemente şi probe exterioare.Apoi, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate nu au fost aplicate riguros, temeinic şi legal de către pârâtă.

Astfel, potrivit art. 65 din Codul muncii singura condiţie impusă de lege pentru emiterea unei decizii de concediere este existenta unei restrângeri de activitate reală şi efectivă.

De principiu, unitatea are deplina libertate în procesul de selecţie a personalului în situaţia în care intervine măsura restrângerii de activitate, instanţa neavând competenţa de a se pronunţa asupra oportunităţii menţinerii unor salariaţi în detrimentul altora.

Atunci când însă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii sunt prevăzute clauze care stabilesc anumite reguli de selecţie, instanţa este abilitată să verifice respectarea acestora. Această cenzură a instanţei nu mai are caracterul unei cenzuri de oportunitate ci îmbracă forma unei cenzuri de legalitate.

În speţă, deşi în unitate a avut loc un amplu proces de restructurare, nu au fost desfiinţate toate posturile de natura celui ocupat de reclamant.

Dintre cele două posturi de lăcătuş mecanic întreţinere şi reparaţii universale s-a desfiinţat un post, rămânând unul pe care îl ocupă numitul F.C.P.

Din adeverinţele de venit nr. 2040607527599/24.06.2010 şi nr. 2040607527583/24.06.2010, emise de Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Simeria, rezultă că nici reclamantul, nici soţia sa nu figurează în evidenţele fiscale cu venituri impozabile.

Din adeverinţa nr. 10/5.01.2011 eliberată de Asociaţia crescătorilor de albine – Filiala judeţeană Hunedoara, rezultă că reclamantul este membru al acelei asociaţii nonprofit, iar din declaraţia martorului H.V., audiat în cauză, rezultă că reclamantul nu realizează venituri din acea activitate.

Prin urmare, reclamantul nu este asociat la o societate comercială, nu are un alt loc de muncă şi nu realizează venituri suplimentare din asociaţia, aşa încât acest criteriu de departajare nu subzistă.

Asupra  criteriului ca măsura să afecteze numai salariaţii care nu au copii sau alte persoane în întreţinere, instanţa a constatat că reclamantul, la data concedierii avea obligaţii de întreţinere faţă de fiica sa P.A.S., majoră dar studentă la învăţământul de zi – buget, conform adeverinţei nr. 11570/30.03.2010, eliberată de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în timp ce numitul F.C.P., ocupant al postului echivalent, este necăsătorit, fără copii şi fără obligaţii de întreţinere, locuind la ţară, cu tatăl său care are pensie, gospodărie, teren, şi animale, după cum rezultă din declaraţia martorului H.V..

Faptul că la data concedierii reclamantului, soţia acestuia era şomeră şi realiza venituri lunare în sumă totală de 293 lei de la Asociaţiile de proprietari nr. 19 şi 21 Simeria, nu este de natură să schimbe starea de fapt, întrucât primul criteriu de preferinţă invocat în cauză prevede ca salariatul concediat să aibă venituri şi nu soţia acestuia, iar  celălalt criteriu în ordine, prevede ca salariatul concediat să nu aibă copii sau alte persoane în întreţinere, ori obligaţia de întreţinere a reclamantului faţă de fiica sa subzistă chiar dacă şi soţia sa realizează venituri.

S-a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că reclamantul nu este unic susţinător al familiei, întrucât acest criteriu este subsecvent celui de a nu avea copii sau alte persoane în întreţinere, iar criteriile se analizează în ordinea de prioritate în care sunt trecute în C.C.M..

Cât priveşte criteriile de evaluare profesională, atât reclamantul cât şi numitul F.C.P. au obţinut acelaşi calificativ „Foarte bine”, ambii au aceeaşi pregătire profesională, respectiv liceul industrial cu profil mecanic, iar sub aspectul disciplinei, nici unul nu a avut sancţiuni.

Prin urmare şi reclamantul întruneşte toate condiţiile necesare postului respectiv şi a avut un comportament exemplar la serviciu

Din depoziţiile martorilor audiaţi s-a reţinut că, iniţial, reclamantul nu a fost trecut pe lista de concediere, dar apoi s-a întocmit o altă listă care a fost trimisă de urgenţă la I.T.M., în care a fost menţionat şi reclamantul.

 Faţă de considerentele expuse, instanţa a admis ca fondată acţiunea în conflict de drepturi formulată şi precizată şi în consecinţă, în temeiul disp. art. 78 alin. 1 din Codul muncii a anulat decizia de concediere nr. 629/23.02.2010, a dispus reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior, de lăcătuş mecanic întreţinere şi reparaţii universale, începând cu data de 08.03.2010 şi a fost obligată pârâta să-i plătească acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Soluţia a devenit irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursul declarat de pârât.

4