Despăgubiri Leg.221/2009

Despăgubiri Leg.221/2009

(Tribunalul Mehedinţi – s.c. 200/22.10.2012)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr.4383/101/2012 reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea  pârâţilor la plata despăgubirilor ca daune materiale în sumă de 85.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor rămase în gospodăria familiei sale la momentul deportării.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în fapt, în anul 1951, în baza deciziei 200/1951 emisă de MAI, împreună cu părinţii săi D.V. şi D. D. şi surorile M. şi E. au fost ridicaţi forţat din domiciliu lor din comuna Ilovăţ şi duşi în Bărăgan, în localitatea Pelican - Borcea  unde au fost lăsaţi în câmp liber şi stabilindu-se acolo domiciliu obligatoriu şi-au construit un bordei de pământ.

În anul 1956 li s-au ridicat restricţiile domiciliare, dar când s-au reîntors la domiciliul lor nu au mai găsit nimic în gospodărie.

Arată reclamantul că, părinţii săi au posedat teren arabil, pădure, ogoare cultivate cu legume şi cereale, toate recoltele obţinute de pe aceste terenuri fiind însuşite de reprezentanţii statului după ce au fost ridicaţi de la domiciliu.

Atunci când au fost luaţi de la locuinţa lor, menţionează reclamantul că au lăsat în gospodărie mai multe bunuri cum ar fi: casa de locuit compusă din 5 camere şi anexe, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă cu sobe de teracotă în interior pentru încălzirea camerelor; teren agricol în suprafaţă de 26 ha, care a fost confiscat şi preluat de unităţile IAS  şi CAP Ilovăţ, terenul fiind folosit timp de peste 25 de ani, toată producţia însuşind-o CAP-ul şi IAS-ul Ilovăţ, familia neprimind contravaloarea produselor rezultate de pe acest teren; 40 de stupi cu albine care formau o stupină în plină producţie şi îngrijită cum se cuvine; 14 oi şi 1 capră, 1 vacă, 2 boi pentru tracţiune şi munci agricole, 1 cal; unelte de lucrat pământul: 1 plug de fier, 2 grape de fier, un trior şi o vânturătoare, car pentru diferite transporturi, trăsura şi un docar, şareta şi cărioara, toate unelte şi obiecte folosite curent în gospodărie; animale şi păsări care nu sunt trecute în inventar: 3 porci, 50 găini, 30 raţe, 20 curci, 20 gâşte; circa 40 l vin şi 200 l ţuică; circa 100 mc material lemnos folosit în construcţii şi pentru încălzirea locuinţei.

În drept, s-au invocat disp. art.3 şi  art.5 lit.b din Legea 221/2009.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.849241 emisă de Ministerul Afacerilor Interne serviciul „C”, cererea nr.76003/09.01.1991 emisă de Ministerul de Interne, Decizia nr. 143/14.09.2000 dată de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, certificate de deces ale autorilor şi surorilor sale (D.V., D. D., D.E., P.M.), certificat de naştere al reclamantului, adresa  nr.278.627/14.09.2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, cerere nr.1560/C/6203/III-7/2010 din 08.09.2010, adresa nr.1972 din 03.08.2010 a Institutului Român de Istorie Recentă, dosar nr.30059/11.01.1960 al CNSAS care cuprinde hotărârea din 18.XII.1959 a Ministerului Afacerilor Interne Tabel de dislocaţii din dosarul de anchetă nr.30059 Vol.I, adresa  nr.7629 BRP/2010 a Ministerului Administraţiei  şi Internelor Arhivele Naţionale, copie extras din borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Ilovăţ, sat Dâlbociţa, plasa Dunărea, judeţul Mehedinţi întocmit conform Recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948, Extrasul tabelului nominal privind dislocaţii reîntorşi – poziţia dislocatului D.D., adresa nr.2225/7 mai 1971 emisă de Direcţia Generale a Agriculturii, Industriei alimentare, Silviculturii şi Apelor, judeţ Mehedinţi, adeverinţa nr.960 din 29.VI .1970 emisă de Consiliul Popular al comunei Ilovăţ - Comitetul Executiv. De asemenea, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii P.D. şi P.N. şi încuviinţarea probei cu expertiză.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii susţinând că nu sunt întrunite condiţiile disp. art.5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009, iar reclamantul avea la îndemână valorificarea drepturilor sale prin procedura legilor speciale.

Prin precizarea de acţiune (fila 81), reclamantul a arătat că, pentru suprafaţa de 25 ha teren menţionată în cererea introductivă nu mai solicită despăgubiri pentru că terenul i s-a restituit, iar pentru construcţiile pe care nu le-a mai găsit în gospodărie a formulat cerere la Primăria Ilovăţ prin care a solicitat acordarea de despăgubiri, însă până în prezent nu i s-a soluţionat.

A mai depus la dosar ulterior, copia extrasului emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Mehedinţi, privind situaţia bunurilor rămase de la populaţia strămutată privitoare la tatăl său D.V.

Privitor la martorul J.Ş., reclamantul a arătat că solicită înlocuirea acestuia cu alt martor întrucât este plecat în străinătate pentru o perioadă îndelungată şi nu-i cunoaşte adresa. Astfel, în şedinţa publică din 19.06.2012 s-a admis cererea de înlocuire a martorului J.Ş. cu martorul P.N.

În baza rolului activ reglementata de disp. art.129 al.5 c.pr.civ., instanţa a solicitat relaţii de la Primăria Comunei Ilovăţ în sensul de a comunica dacă reclamantul sau alţi moştenitori ai autorilor V. şi D.D. au formulat notificări în baza Legii 10/2001 cu privire la construcţiile pe care le-au deţinut în gospodărie anterior deportării şi care nu au mai fost regăsite la reîntoarcere.

Relaţiile au fost comunicate cu adresa nr.2151/27.06.2012.

S-au audiat sub prestare de jurământ martorii P.D. şi P.N. şi a fost efectuată expertiza, având ca obiective: evaluarea bunurilor solicitate de reclamant prin acţiunea introductivă, ţinându-se seama şi de copia extrasului estimativ al bunurilor emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Mehedinţi, privind situaţia bunurilor rămase de la populaţia strămutată privitoare la tatăl său D.V.

La dosarul cauzei s-a depus raportul de expertiză întocmit de expert P.P.

Analizând întregul material probator al cauzei, tribunalul constată şi reţine următoarele.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 85.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor rămase în gospodăria părinţilor la momentul deportării în anul 1951, arătând reclamantul că, respectivele bunuri sunt menţionate în dosarul nr.30059/11.01.1960 al CNSAS, dar şi în extrasul estimativ al bunurilor emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Mehedinţi, privind situaţia bunurilor rămase de la populaţia strămutată privitoare la tatăl său D.V.

Potrivit art.5 lit.b din Legea 221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la: a)...; b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a abţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare; c)...” .

Deşi prin expertiza efectuată în cauza de faţă au fost evaluate toate bunurile menţionate în cele două înscrisuri, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, tribunalul apreciază întemeiată în parte acţiunea în sensul că, reclamantul, în calitate de descendent de gradul I al foştilor proprietari ai bunurilor rămase în gospodăria din Ilovăţ în anul 1951 când a avut loc deportarea lor, este îndreptăţit doar la contravaloarea bunurilor a căror existenţă a fost dovedită, acestea fiind cele menţionate în dosarul nr.30059/1960 (respectiv: 40 de stupi, o vacă, 2 boi, un cal, 14 oi, o capră), în declaraţiile martorilor P.D. şi P.N.(un plug de fier, două grape de fier, un trior, un car, o trăsură, şaretă, 3 porci, 50 de găini, 40 l vin, 200 l ţuică, o bibliotecă) şi în extrasul estimativ al bunurilor emis de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Mehedinţi, privind situaţia bunurilor rămase de la populaţia strămutată privitoare la tatăl său D.V., cu menţiunea că dintre bunurile menţionate în acest din urmă înscris vor fi reţinute doar: un grajd – şopron, două putini de lemne, 4 postăvi de lemn, 4 mese, un dulap, un hîrdău, o cărioară şi o roată, un război de casă, o bucătărie, o sobă de tuci şi o baniţă, deoarece în privinţa celorlalte bunuri n u se prevede numărul sau cantitatea ceea ce conduce la concluzia că la momentul deportării s-a folosit un formulat tip pentru toate familiile deportate şi în acesta s-au înscris doar bunurile care au fost găsite în gospodărie, în dreptul celorlalte care nu au existat, fiind trecută o simplă liniuţă.

În ceea ce priveşte construcţiile casă de locuit şi alte anexe, tribunalul reţine că reclamantul nu este îndreptăţit la contravaloarea acestora întrucât la momentul reîntoarcerii din Bărăgan casa a fost restituită după cum rezultă din extrasul nr.276 emis de Arhivele Naţionale (fila 43), adresa nr.960/1970 a Consiliului Popular Ilovăţ şi declaraţiile martorilor care au menţionat că la revenirea în localitate au găsit construcţiile dar într-o stare de degradare accentuată.

Cererea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea recoltei de pe terenurile preluate de stat şi folosite de IAS şi CAP Ilovăţ timp de 25 de ani este neîntemeiată deoarece dispoziţiile Legii 221/2009 nu prevăd astfel de despăgubiri.

În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul urmează a pronunţa o sentinţă prin care va admite în parte acţiunea formulată de reclamant aşa cum a fost precizată şi va obliga pârâtul să-i plătească suma de 58.050 lei reprezentând contravaloarea bunurilor dovedite astfel cum au fost menţionate anterior în considerentele prezentei.

În temeiul art.274 c.pr.civ., pârâtul urmează a fi obligat să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de expert.

Domenii speta

Spete similare