Plangere

Dosar nr. 1018/333/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA  CIVILĂ  Nr. 1415/R

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecător ADINA ALEXANDRU

Judecător IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier MANUELA RUSU

?

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de  Poliţia Comunitară Vaslui,cu sediul în Vaslui ,str.  Ştefan cel Mare  nr. 64, judeţul Vaslui  în contradictoriu cu petentul  intimat I A P domiciliat în  , împotriva sentinţei civile nr. 1954 pronunţată de Judecătoria Vaslui la data de  26.05.2009 în dosar fond nr. 1018/333/2009, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică,  lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei  de către  grefier care  învederează următoarele: procedura  de citare  este legal îndeplinită; cauza  se află la al primul  termen de judecată; se solicită judecarea  cauzei  în lipsă;  recursul a fost declarat şi motivat în termen legal; nu s-a depus întâmpinare.

S-au citit  şi verificat  actele şi lucrările de la dosar, după care;

 Instanţa constată cauza în stare de judecată şi ţinând cont că se solicită judecarea în lipsă, lăsă cauza în pronunţare.

Ulterior deliberării,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.1954 din 26.05.2009  Judecătoria  Vaslui a admis plângerea formulată de petentul I A  în contradictoriu cu intimata Poliţia Comunitară Vaslui.

A anulat procesul verbal seria VS nr. 0004746 întocmit la data de 25.01.2009 de agenţii constatatori ai intimatei şi a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

În fapt, la data de 25.01.2008, prin procesul verbal seria VS nr. 0004746, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 100 lei pentru săvârşirea contravenţiei incriminate prin art. 2 pct. 25 din OG 2/2001.

Pentru aplicarea acestor sancţiuni, s-a reţinut în sarcina petentului că la data de 25.01.2009 ora 230 la blocul 23 de pe strada Donici, a consumat băuturi alcoolice în loc public, în spatele blocului 23 strada Donici.

În drept, potrivit art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991 Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: 25) consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane şi terenuri sportive, instituţii culturale, săli de spectacole, instituţii sau unităţi economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spaţii special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentaţie publică şi turism, cum sunt: restaurante, baruri şi discoteci.

Petentul nu a fost prezent la întocmirea actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi acesta nu a fost semnat de un martor asistent.

Respectând dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 şi implicit principiul preeminenţei dreptului, instanţa urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal şi ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalităţii, instanţa a reţinut că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispoziţiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Instanţa a analizat temeinicia procesului verbal, din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; conform art. 20 din Constituţia României, textul convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului  sunt încorporate în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Conform jurisprudenţei Curţii (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franţei s.a.), cele trei criterii avute in vedere pentru stabilirea acestui aspect sunt: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura şi gravitatea sancţiunii.

Aceste trei criterii nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient ca fapta să poată fi calificată ca penală potrivit unuia singur. Totuşi, atunci când un singur criteriu nu este suficient pentru determinarea caracterului penal sau nepenal, se poate apela la analiza combinată a acestora.

În situaţia de faţă, în dreptul intern, domeniul contravenţional este unul situat în afara sferei penalului, regimul juridic fiind unul diferit. Cum, potrivit Curţii, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancţiunilor contravenţionale prin prisma articolului 6 din Convenţie.

In privinţa naturii faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca penală în sensul care interesează în cauza, trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, şi nu doar unui grup restrâns de persoane. Prin urmare, ori de câte ori o norma contravenţională se adresează unui cerc larg de persoane şi nu unui individ sau unui grup restrâns, format din indivizi cu o anumită calitate, acest al doilea criteriu este îndeplinit. Ori, în cauza de faţă, actul normativ aplicabil, respectiv Legea 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice are aplicabilitate generală.

În sfârşit, ultimul criteriu, acela al naturii şi gravităţii sancţiunii este satisfăcut atunci când sancţiunea are un caracter preventiv şi sancţionator, indiferent de faptul ca este vorba despre o amenda intr-un cuantum redus, atât timp cât aceasta nu serveşte la acoperirea unui prejudiciu, ci urmăreşte prevenirea săvârşirii de noi fapte şi sancţionarea contravenientului.

Faţă de aceste criterii şi de înţelesul dat lor in jurisprudenţa Curţii, având in vedere faptul că, potrivit OG nr.2/2001, amenda contravenţională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârşirea faptei contravenţionale, având, deci, un caracter sancţionator şi preventiv, rezultă cu certitudine că procedura contravenţională, reglementată de OG nr.2/2001, poate fi asimilată procedurii penale, din perspectiva articolului 6 din Convenţie.

Instanţa, reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident a fost ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Această prezumţie priveşte atât atitudinea organelor judiciare faţă de soluţionarea cauzei, cât şi sarcina probei.

Tot pe cale jurisprudenţială (cauza SALABIAKU vs. Franţa), Curtea Europeană a stabilit că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, admiţând posibilitatea existenţei unor prezumţii de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept naţionale.

Prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal trebuie să respecte însă un  raport de proporţionalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorităţii de stat prin prisma agenţilor constatatori) şi mijloacele utilizate.

Instanţa  a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esenţial asigurarea condiţiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenţiei prin mijloace de probă pe care să le poată administra.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, prin sancţionarea tuturor persoanelor prezente la momentul săvârşirii presupusei contravenţii, petentul a fost pus în imposibilitatea de a-şi proba nevinovăţia – martorii oculari având în mod vădit un interes în soluţionarea acestei speţe similare cu cauza lor.

Totodată, instanţa a reţinut că agentul constatator nu a constatat în mod direct săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina petentului. Aşa cum reiese din raportul de activitate întocmit de agentul de poliţie comunitară Romaşc Romeo, acesta a constatat personal doar că tinerii făceau larmă – faptă pentru care însă nu a aplicat nicio sancţiune. Simplul fapt că între tineri se afla o sticlă (agentul constatator nu a consemnat că ar fi văzut tinerii consumând conţinutul acelei sticle şi nici nu a verificat personal conţinutul) nu este suficient pentru existenţa contravenţiei.

Pentru aceste motive, instanţa a admis plângerea,  a anulat procesul verbal şi a exonerat petentul de la plata a amenzii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Politia Comunitara Vaslui  pentru următoarele  motive:

Agentul de poliţie a constatat  direct şi a descris în raportul  de activitate  aflat  la  dosar situaţia de fapt,  ca urmare a solicitării unui cetăţean deranjat  de  larma făcută  de grupul de  tineri  printre care  se afla şi  petentul.

Este  nereală susţinerea petentului, din plângere, cu privire la existenţa unui foc în faţa scării de bloc şi la posibilitatea  de a stinge  focul cu o sticlă  cu apă scoasă din portbagaj.

Judecătoria Vaslui a respins plângerea  în 2  cauze  asemănătoare.

În raport cu principiile  stabilite  de CEDO ar fi lipsit de logică să le  fie  recunoscută  statelor  parte la convenţie dreptul de a se investi  organe  administrative cu competenţa de a sancţionare  iar în momentul  promovării plângerii  contravenţionale să se constate că s-a  contravenit  convenţiei.

Prevederile OG 2/2001 sunt  în deplin acord cu art. 6 din CEDO  deoarece  permit persoanei  interesate  să se adreseze justiţiei şi să le fie  respectate  drepturile procedurale.

Intimatul  nu a formulat  întâmpinare.

În recurs nu au fost  depuse alte acte .

Analizând  actele şi lucrările  dosarului,  sentinţa recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a dispoziţiilor  legale aplicabile, inclusiv  304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată  că recursul este  întemeiat  pentru următoarele  motive:

Prezumţia de nevinovăţie  de care se bucură petentul  ca  urmare a aplicării  art. 6  din  Convenţia Europeană a Drepturilor Omului  vine  în concurenţă cu prezumţia de  temeinicie  de care  se  bucură procesul –verbal , prezumţie  decurgând  din regulile  dreptului administrativ.

În cauză prezumţia de  nevinovăţie este înlăturată prin raportul de activitate  întocmit  de  agentul constatator  Romaşc Romeo  care , urmare  a unui apel telefonic ce sesiza cu privire  la faptul că un grup de tineri consumă  băuturi alcoolice  şi produc zgomot, a constatat  personal veridicitatea  celor semnalate telefonic: „ un grup  de 5 tineri….(.) consumau  băuturi alcoolice”.

Prezumţia  de nevinovăţie  nu este o prezumţie absolută, ci relativă care  este înlăturată în cauză prin percepţia  directă a agenţilor  constatatori şi prin  informaţia  provenind  de la un terţ că un grup de  tineri consumă băuturi alcoolice şi fac zgomot.

Împrejurarea  că au fost sancţionaţi  toţi tinerii care consumau  băuturi alcoolice  nu-l pune  pe  intimat  în imposibilitatea  de a-şi proba  nevinovăţia în condiţiile în care acesta are  posibilitatea propunerii  de probe indirecte, la care  petentul nu a apelat pentru a înlătura  prezumţia  de temeinicie a procesului –verbal, intimatul a avut  o atitudine  procesuală pasivă, nu şi-a  propus  nici o probă.

În consecinţă,  în cauză s-a înlăturat prezumţia  de  nevinovăţie a intimatului  şi prezumţia  legalitate şi temeinicie a procesului –verbal  este  confirmată de raportul de activitate , în temeiul  art. 312 Cod procedură civilă se va admite  recursul  şi va  modifica  sentinţa  şi se va  respinge  plângerea  contravenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 Admite  recursul declarat  de Poliţia  Comunitară  Vaslui  împotriva  sentinţei civile nr. 1954/26.05.2009 a Judecătoriei Vaslui pe care o modifică în tot şi în consecinţă:

Respinge  plângerea  contravenţională formulată de petentul –intimat IAP împotriva procesului –verbal  de contravenţie  seria VS nr. 0004746/25.01.2009 încheiat de Poliţia Comunitară  Vaslui, ca neîntemeiată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată  în şedinţă publică,azi 28 octombrie  2009.

Domenii speta

Spete similare