Anulare proces-verbal de contravenţie.Sistem de alarmă bancomate.Incidenţa dispoziţiilor Legii nr.333/2003.

Anulare proces-verbal de contravenţie.Sistem de alarmă bancomate.Incidenţa dispoziţiilor Legii nr.333/2003.

Conform dispoziţiilor art.60 lit.a) „Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte:

a)neluarea măsurilor de organizare şi funcţionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi la art. 18 alin. (2) şi (3).

Problema de drept care se pune este dacă dispoziţiile art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003 reglementează obligaţia băncilor de a asigura sistem de alarmă împotriva efracţiei pentru bancomatele situate în afara sediului băncilor.

Alineatul 3 al articolului trebuie raportat la alineatul 1 care arată că „ În funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.”

Deci prin alineatul 1 se instituie regula generală potrivit căreia ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.

Din interpretarea textelor sus-citate nu rezultă intenţia legiuitorului de a stabili obligaţia unităţilor bancare de a executa sisteme de alarmă necesare asigurării pazei şi integrităţii ATM-urilor, dispoziţii ce nu

Se observă că premisa incidenţei dispoziţiilor art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003 este aceea ca la unitatea controlată să nu fie posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, ori în speţă, recurenta nu a făcut dovada existenţei unei astfel de ipoteze, fiind făcute critici în legătură cu obligaţia unităţilor bancare de a asigura sisteme de alarmă pentru ATM-urile situate în exteriorul sediului băncilor.

În aceste condiţii, instanţa constată că în cauză nu s-a făcut dovada incidenţei prevederilor art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003, astfel că soluţia primei instanţe apare ca fiind legală.

Prin urmare, nu mai prezintă relevanţă juridică nici conţinutul adreselor emise şi nici prevederile HG nr.1010/2004, atâta timp cât temeiul juridic al aplicării sancţiunii contravenţionale a fost încălcarea dispoziţiilor concrete ale art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003, dispoziţii care nu pot fi interpretate prin raportare generală la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003.

Faţă de cele expuse mai sus, recursul formulat este nefondat, astfel că, potrivit dispoziţiilor art.312 alin.1) Cod procedură civilă, recursul a fost respins.

TRIBUNALUL VÂLCEA  SECŢIA A II A CIVILĂ-DECIZIE Nr. 256/2012 din 23 Februarie 2012

Prin sentinţa din data de 6.10.2011 Judecătoria Rm.Vâlcea a  admis plângerea contravenţională formulată de petenta B în contradictoriu cu intimatul IPJ VÂLCEA, în sensul anulării procesului-verbal de contravenţie din data de 14.11.2010  întocmit de Poliţia Mun. Rm.Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că la data de 9 iunie 2011 s-a înregistrat, ca urmare a declinării competenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, conform sentinţei civile din 24.03.2011, plângerea contravenţională formulată de petenta B în contradictoriu cu intimatul IPJ VÂLCEA împotriva procesului-verbal de contravenţie din data de 14.11.2010, solicitând anularea acestuia .

În motivarea plângerii contravenţionale s-a arătat că prin procesul-verbal de contravenţie contestat şi comunicat la 22.11.2010, petenta a fost sancţionată cu 2.000 lei amendă contravenţională în temeiul art. 60 lit. a şi art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003 , reţinându-se că în ziua de 14.11.2010 , ora 2:55 , la locul Rm. Vâlcea, aceasta a săvârşit următoarele: nu a luat măsura protejării mecanice şi electronice a ATM-ului amplasat pe str. Uzinei, incinta R , în sensul că nu l-a fixat în podea şi nu l-a protejat cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor, reţinându-se totodată, că fapta comisă este prevăzută de art.3 alin 3 din Legea nr. 333/2003.

Petenta a arătat că prin sancţionarea sa, conform procesului-verbal contestat se încalcă principiul unicităţii răspunderii contravenţionale, petentei fiindu-i aplicate mai multe sancţiuni contravenţionale pentru aceeaşi faptă, respectiv nesecurizarea bancomatelor. 

S-a menţionat în plus că fapta nu are caracter contravenţional , iar dacă ar fi considerată contravenţie ar constitui o faptă contravenţională în formă continuă ( aspect menţionat şi de agentul constatator în procesul verbal ) . Faptul că agenţii constatatori au constatat presupusa faptă contravenţională în diferite unităţi din afara B nu are relevanţă, unităţile teritoriale nefăcând altceva decât să pună în executare dispoziţiile unităţii centrale. Modul de săvârşire a faptei  ar putea, cel mult, în cazul în care ar avea caracter contravenţional, să constituie un mod de individualizare de către poliţie în aplicarea sancţiunii contravenţionale constând în amendă.

Asupra fondului cauzei, petenta a arătat că agentul constatator a aplicat greşit sancţiunea, motivat de faptul că fapta contravenţională nu există, încadrarea în fapt şi în drept fiind eronate.

Protecţia ATM-urilor este reglementată de HG nr. 1010/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a documentelor prevăzute de art. 69 din Legea nr. 333/2003, astfel că faptei descrise de agentul constatator nu-i sunt incidente normele legale reţinute în procesul-verbal.

S-a arătat că din interpretarea corelativă a dispoziţiilor legale cuprinse în art. 3 şi art. 30 din Legea nr. 333/2002, dar şi dispoziţiile art. 28, rezultă că bancomatele amplasate într-o altă locaţie decât sediul băncii nu trebuie să îndeplinească condiţia referitoare la instalarea sistemelor de alarmă împotriva efracţiei.

Potrivit actului normativ, singura măsură de protecţie impusă instituţiei bancare este prevăzută de art. 34 alin 5 , Anexa 3 din HG 1010/2004 este aceea ca bancomatele  amplasate în afara sediilor unităţilor bancare se fixează astfel încât să asigure o rezistenţă la smulgere de minimum 800daN , această măsură fiind respectată de BCR, aşa cum rezultă din procesele-verbale de execuţie încheiate la 18.02.2009 pentru ATM-urile cu seriile …, între SC PGR SRL şi B E G. privind prinderea în pardoseală a acestora în sediul situat pe strada Uzinei , nr. 1. Petenta a precizat că ne aflăm în situaţia în care banca nu a respectat măsurile stabilite de  către organele de poliţie, măsuri ce exced cadrului legal în materie, stare de fapt ce exclude răspunderea contravenţională .

Prin adresa din data de 16.09.2008, ARB a adus la cunoştinţă Inspectoratului General al Poliţiei Române faptul că măsurile dispuse de către organele de poliţie nu sunt în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, iar sancţiunile contravenţionale dispuse sunt excesive.

Prin adresa din 25.07.2008 IIGPR a arătat că „cerinţa de supraveghere video a zonei bancomatului amplasat în sedii externe locaţiilor bancare nu are susţinere legală şi nu poate fi solicitată decât cu titlu de recomandare , ceea ce nu poate atrage o răspundere contravenţională în cazul neconformării de către conducerea unităţilor teritoriale” .

De asemenea , prin adresa din 21.10.2008, Ministerul a răspuns  neechivoc la problema bancomatelor amplasate în afara sediilor bancare : „Suntem de acord ca normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin HG nr. 1010/2004 nu stabilesc în mod expres măsurile de securizare a bancomatelor amplasate în afara sediilor bancare, referindu-se numai la aparatele din sediile bancare” .

În concluzie , petenta B a arătat că  nu are obligaţia legală de a proteja cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor a ATM-urilor din afara locaţiilor bancare.

În plus, s-a menţionat că procesul-verbal de contravenţie este încheiat cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 19 alin 1 din OG nr.2/2001, dar şi a dispoziţiilor art. 19 alin 3 şi art. 16 alin 1 din acelaşi act normativ . 

În cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri .

Din probatoriul administrat în cauză instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. 1508110/14.11.2010 petenta a fost sancţionată în temeiul art. 3 alin 3 din Legea nr. 333/2003 cu aplic art. 60 lit. a şi 61 lit. b din acelaşi act normativ, cu 2.000 lei amendă contravenţională, pentru că în ziua de 14.11.2010 , ora 2:55, la locul Rm.Vâlcea, nu a luat măsura protejării mecanice şi electronice a ATM-ului amplasat pe str. Uzinei ,  incinta R, în sensul că nu l-a fixat în podea şi nu l-a protejat cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor .

Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 3 alin 3 din Legea nr. 333/2003 la unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor.

Potrivit prevederilor art. 34 alin 5 din Anexa 3 a HG nr. 1010/2004 pentru aprobarea normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, distribuitoarele automate de numerar se fixează, astfel încât să asigure o rezistenţă la smulgere de minimum 800 daN.

Din interpretarea per a contrario a celor două texte de lege citate  instanţa a concluzionat că rezultă că numai pentru bancomatele instalate în sediile băncilor este obligatorie asigurarea unui sistem de pază într-una din formele enumerate de art. 3 alin 3 din Legea n.r 333/2003.

Bancomatul instalat în afara sediului băncii nu poate fi poate fi considerat „unitate” în sensul avut în vedere de textul legal invocat . „Unitate” în sensul avut în vedere de art. 3 alin 3 din Legea nr. 333/2003 , dar şi de actul normativ în ansamblul său , se referă la „ Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu”, conform dispoziţiilor art. 2 alin 1 din lege, acestea fiind obligate să asigure paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. În speţă, prin unitate se înţelege sediul în care banca îşi desfăşoară activitatea.

Ori , ATM-ului amplasat pe str. Uzinei, incinta R nu reprezintă sediu al B în accepţiunea dată de art. 2 alin 1 din Legea nr. 333/2003, ATM-ul fiind un aparat, un distribuitor automat de numerar pentru care este obligatorie fixarea „astfel încât să asigure o rezistenţă la smulgere de minimum 800 daN”.

S-a reţinut, de asemenea că petenta face dovada îndeplinirii acestei măsuri de securitate a ATM-ului amplasat pe str. Uzinei, acesta fiind fixat în pardoseală, aşa cum rezultă din procesele-verbale de execuţie încheiate la 18.02.2009 pentru ATM-urile cu seriile …, între SC PG R SRL şi BE G privind prinderea în pardoseală a acestora în sediul situat pe strada Uzinei .

De aceea pentru ATM-ului amplasat pe str. Uzinei, incinta R, neaflându-se în sediul unei unităţi obligate să asigure paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, nu este necesară măsura protejării mecanice şi electronice a ATM-ului, în sensul că nu l-a fixat în podea şi nu l-a protejat cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor măsura protejării electronice, în sensul protejării cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor .

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa a apreciat că petenta şi-a îndeplinit obligaţiile legale de protejare a ATM-ului, prin fixare în pardoseală, aşa cum impune art. 34 alin. 5 din Anexa 3 a HG nr. 1010/2004, nefiind o obligaţie legală protejarea cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor.

Prin urmare, s-a reţinut ca întemeiată plângerea contravenţională, astfel că a fost admisă, dispunându-se anularea procesului-verbal de contravenţie.

Impotriva sentinţei a declarat recurs intimatul care arată că opinia instanţei de fond în sensul că petenta şi-ar fi respectat obligaţiile legale, întrucât pentru bancomatul în discuţie nu ar fi existat obligaţia protejării acestuia cu un sistem de alarmă contra efracţiei, este eronată.

Astfel, se arată că cerinţele invocate de petentă privind protecţia mecano-fizică nu absolvă pe conducătorii unităţilor bancare de a îndeplini obligaţiile ce le revin referitoare la dotarea cu sisteme de alarmare antiefracţie, în condiţiile în care cele două modalităţi de protecţie sunt prevăzute de lege şi trebuie realizate împreună, iar nu alternativ.

In concret, se menţionează că fixarea distribuitoarelor automate de numerar de minim 800 daN nu reprezintă singurul mod de securizare ce trebuie asigurat.

Sunt invocate în continuare prevederile Legii nr.333/2003 şi cele ale HG nr.1010/2004, acte normative ce prevăd condiţiile de securitate ale ATM-urilor externe.

Recurentul interpretează aceste dispoziţii în sensul că obligaţia principală de asigurare a protecţiei bancomatelor, este cea cu mijloacele electronice de alarmare împotriva efracţiei, iar asigurarea protecţiei mecano-fizică a bancomatelor externe este un accesorie.

In legătură cu adresa din 25.07.2008, recurenta menţionează că aceasta priveşte recomandarea de supraveghere video a zonei bancomatului amplasat în sedii externe, ceea ce nu are legătură cu fapta reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal atacat.

Faţă de cele arătate, se solicită admiterea recursului.

Prin concluzii scrise, intimata arată că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, coroborate cu prevederile art.34 alin. 5 din Anexa 3 a HG nr.1010/2004, rezultă doar faptul că bancomatele instalate în sediile băncilor trebuie să aibă în mod obligatoriu asigurat un sistem de pază întruna din formele enumerate de art. 3 alin. 3 din Legea nr.333/2003, ori în speţă, ATM-ul amplasat pe str. Uzinei, în incinta R, nu reprezintă sediul B.

Intimata invocă adresa nr.63032/2008 prin care se arată că din conţinutul Legii nr. 333/2003 şi a Normelor metodologice de aplicare nu rezultă obligaţii exprese în sarcina conducătorilor unităţilor bancare pentru protecţia electronică a bancomatelor, situate în spaţii externe locaţiilor bancare, cu excepţia fixării mecanice de pardoseală sau ziduri.

Se arată în continuare, că dispoziţiile Legii nr. 333/2003, instituie mai multe obligaţii pentru conducătorii unităţilor bancare, referitoare la paza bunurilor prin art. 2 alin.l, art. 3 alin. 3, art. 28 şi art.30 , dispoziţii ce nu pot fi interpretate în sensul arătat de recurentă în motivele de recurs.

Făcând referire şi la prevederile HG  nr.1010/2004. intimata arată că singura concluzie ce se desprinde este că instituţiilor financiare nu le revin obligaţiile prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr.333/2003, singura măsură de protecţie impusă de lege pentru bancomatele situate în incinta unităţilor bancare, fiind cea cuprinsă la art. 35 lit. c Anexa 3.

In ceea ce priveşte bancomatele amplasate în afara sediilor unităţilor bancare, sunt invocate prevederile art. 34 alin. 5 din HG nr.1010/2004 referitoare la fixarea distribuitoarelor pentru a asigura rezistenţă la smulgere.

Prin urmare, se solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Analizând actele dosarului raportate la criticile din recurs ce se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal atacat s-a reţinut că petenta nu a luat măsura protejării mecanice şi electronice a ATM-ului amplasat pe strada Unirii, în incinta R, în sensul că nu l-a fixat în podea şi nu l-a protejat cu sistem de alarmare împotriva efracţiei conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor.

În drept, fapta a fost încadrată în dispoziţiile art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003.

Sancţiunea contravenţională a fost stabilită raportat la dispoziţiile art.60 lit.a) şi art.61 lit.b) din lege.

Faţă de conţinutul procesului-verbal şi soluţia adoptată de prima instanţă, se observă că recurenta a criticat numai soluţia raportată la incidenţa prevederilor legale pentru neprotejarea cu sistem de alarmare împotriva efracţiei, astfel că speţa va fi analizată sub acest aspect.

Potrivit prevederilor art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor „ La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor.”

Conform dispoziţiilor art.60 lit.a) „Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte:

a)neluarea măsurilor de organizare şi funcţionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi la art. 18 alin. (2) şi (3).

Problema de drept care se pune este dacă dispoziţiile art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003 reglementează obligaţia băncilor de a asigura sistem de alarmă împotriva efracţiei pentru bancomatele situate în afara sediului băncilor.

Alineatul 3 al articolului trebuie raportat la alineatul 1 care arată că „ În funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.”

Deci prin alineatul 1 se instituie regula generală potrivit căreia ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.

Din interpretarea textelor sus-citate nu rezultă intenţia legiuitorului de a stabili obligaţia unităţilor bancare de a executa sisteme de alarmă necesare asigurării pazei şi integrităţii ATM-urilor, dispoziţii ce nu

Se observă că premisa incidenţei dispoziţiilor art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003 este aceea ca la unitatea controlată să nu fie posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, ori în speţă, recurenta nu a făcut dovada existenţei unei astfel de ipoteze, fiind făcute critici în legătură cu obligaţia unităţilor bancare de a asigura sisteme de alarmă pentru ATM-urile situate în exteriorul sediului băncilor.

În aceste condiţii, instanţa constată că în cauză nu s-a făcut dovada incidenţei prevederilor art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003, astfel că soluţia primei instanţe apare ca fiind legală.

Prin urmare, nu mai prezintă relevanţă juridică nici conţinutul adreselor emise şi nici prevederile HG nr.1010/2004, atâta timp cât temeiul juridic al aplicării sancţiunii contravenţionale a fost încălcarea dispoziţiilor concrete ale art.3 alin.3) din Legea nr.333/2003, dispoziţii care nu pot fi interpretate prin raportare generală la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003.

Faţă de cele expuse mai sus, recursul formulat este nefondat, astfel că, potrivit dispoziţiilor art.312 alin.1) Cod procedură civilă, recursul a fost respins.

Domenii speta

Spete similare