Faliment.Stare de insolvenţă.Noţiune.

Faliment.Stare de insolvenţă.Noţiune.

Referitor la starea de insolvenţă invocată de către creditoare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.”

Prin urmare, neplata la scadenţă invocată de creditoare trebuie să fie efectul incapacităţii debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile, incapacitate ce trebuie să aibă drept cauză existenţa unei situaţii externe şi obiective, şi anume cea a încetării plăţilor.

Definiţia dată de art.3 pct.1 insolvenţei conduce la ideea că aceasta există  în mod obiectiv şi total independent de atitudinea psihică a debitorului, de bună sau rea-credinţă în poziţia sa faţă de creanţa celui care a cerut deschiderea procedurii.

În aceste condiţii, procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile, în cazul în care debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepţie aparent întemeiată.

În speţa de faţă, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea a efectuat, în perioada aprilie-noiembrie 2011, plăţi, în mod constant, către furnizori, prin conturile bancare deţinute, plăţi cuprinse între 90.000 lei şi 800.000 lei.

De asemenea, debitoarea a depus la dosar copie de pe Registrul de casă pe luna noiembrie 2011, din care reiese că aceasta dispune de sume în numerar cuprinse între 141.684,89 lei şi 1.397.645,11.

Toate aceste aspecte au condus la concluzia că debitoarea dispune  de fonduri suficiente pentru a face faţă datoriei solicitate de creditoarea care a cerut deschiderea procedurii, dar refuză, cu bună-credinţă, să-şi plătească această datorie.

Faţă de cele expuse mai sus, conform prevederilor art.33 alin.5) din Legea nr.85/2006, instanţa a admis contestaţia formulată de către debitoare, cu consecinţa respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei introduse de către SC IP SRL.

Sentinţa nr. 2647 din 07 Decembrie 2011  TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ

La data de 15 iulie 2011 reclamanta SC D & C SPRL, în calitate de administrator judiciar al creditoarei SC I P SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC P SA Rm.Vâlcea pentru valorificarea creanţei în sumă de 78.008,46 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile contractuale.

În motivare s-a arătat că la data de 20.05.2010 între creditoare, în calitate de prestator, şi debitoare, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.xxxx având ca obiect montare instalaţii, punere în funcţiune piscină, în incinta Hotelului S PB, valoarea contractului fiind de 107.684,25 Euro.

În continuare, creditoarea a precizat că, după finalizarea lucrării, la data de 29.12.2010, a fost încheiat Procesul-verbal de recepţie între creditoare şi beneficiarul final al lucrării SC AH SA, fără participarea debitoarei, deşi anterior fusese convocată.

Ulterior, între beneficiarul final şi creditoare, s-a încheiat Procesul-verbal de instruire tehnică în vederea remedierii lucrărilor, iar la data de 17.02.2011 a fost întocmită lista privind lucrările neconforme, fiind stabilite termenele de remediere, act semnat şi de către un reprezentant al debitoarei.

În urma remedierii lucrărilor, la data de 11.03.2011 a fost încheiat un nou proces-verbal, pentru ca la data de 24.03.2011 să fie semnată o Minută prin care părţile au convenit valoarea lucrărilor rămase de plată să fie de 108.905,95 Euro, minută prin care s-a stabilit şi refacerea facturii fiscale 002/3.03.2011, condiţii în care s-a emis o nouă factură 005/4.04.2011 pentru suma de 165.191.,41 lei.

Creditoarea a menţionat că debitoarea a făcut mai multe plăţi, rămânând de plată suma de 78.008,46 lei.

Cu privire la refuzul plăţii, creditoarea a arătat că debitoarea a invocat necesitatea remedierii lucrărilor cuprinse în Anexa 3 a procesului-verbal din data de 12.04.2011, deşi s-a încheiat Procesul-verbal de recepţie finală-recepţie la terminarea lucrărilor, lucru comunicat şi debitoarei la data de 20.06.2011.

Prin urmare, având în vedere remedierea tuturor lucrărilor identificate şi faptul că executarea celorlalte lucrări de remediere ce se vor ivi în perioada de garanţie sunt incluse în costurile contractuale, creditoarea apreciază că debitoarea nu poate refuza plata datorată.

În plus, s-a menţionat că debitoarea a recunoscut la data de 24.03.2011  prin Minuta semnată cuantumul datoriei de 78.008,46 lei, astfel că se solicită admiterea cererii.

La data de  27.10.2011 debitoarea a formulat contestaţie prin care s-a solicitat respingerea cererii şi obligarea creditoarei la plata unei cauţiuni de 10% din cuantumul creanţei.

În motivare s-a arătat că societatea creditoare a avut în fapt calitatea de subantreprenor, iar beneficiarul final SC AH  a suspendat plăţile către antreprenorul general, care este societatea debitoare, având în vedere funcţionarea defectuoasă a echipamentelor montate de creditoare.

În aceste condiţii, debitoarea a invocat excepţia de neexecutare, sistând la rândul său plăţile către SC IP, atâta timp cât  SC AH  a reţinut suma de 278.229 lei pentru a acoperi prejudiciile aduse prin executarea necorespunzătoare a lucrărilor realizare de creditoare.

În continuare, debitoarea a menţionat că la data de 8.06.2011 beneficiarul final al lucrării a somat antreprenorul general să înlocuiască integral echipamentele, urmând a-i fi imputată suma sus-menţionată.

De asemenea, a fost invocată corespondenţa purtată între cele două societăţi cu ultima notificare din data de 7.10.2011 ce are ca subiect defecţiuni ale echipamentelor subantreprenorului I P.

În aceste condiţii, debitoarea a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sensul art.379 Cod procedură civilă.

Referitor la starea de insolvenţă prezumată de creditoare, debitoarea înţelege să facă dovada resurselor băneşti de care dispune, prin extrase de cont şi alte înscrisuri din care rezultă că aceasta dispune de disponibilităţi în numerar consistente pentru a acoperi pretenţiile creditoarei, numai în perioada 1.03.2011-30.09.2011 rulajele totale prin conturi fiind de 115.369.262 lei.

De asemenea, debitoarea precizează că în aceeaşi perioadă au fost efectuate plăţi lunare sub forma salariilor, datoriilor bugetare şi către furnizori în valoare de 54.056.937 lei.

Prin urmare, lichiditatea şi capacitatea de plată reies în mod evident, la aceasta adăugându-se şi contractele în derulare pentru 2011-2012 în valoare totală de 41.885.806 Euro.

În ceea ce priveşte plata cauţiunii, debitoarea a apreciat că societatea creditoare a introdus cu rea-credinţă prezenta cerere, deoarece nu a apelat la una dintre modalităţile corecte procedural pentru a cere recunoaşterea creanţei sale.

Au fost anexate cererii extrase de cont pentru perioada mai-noiembrie 2011, copie de pe registrul de casă, Lista contractelor în derulare, corespondenţa purtată în perioada mai-octombrie 2011 între debitoare şi SC AH .

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între părţi s-a încheiat contractul de subantrepriză nr.xxxx/20.05.2010, creditoarea, în calitate de subantreprenor şi debitoarea în calitate de antreprenor general având ca obiect montare instalaţii şi punere în funcţiune a unei piscine în cadrul Hotelului S P B, pentru beneficiarul final SC AH SA.

Lucrarea a fost finalizată, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de recepţie din 29.12.2010, act prin care s-au menţionat unele lucrări defectuoase, lucrări ce trebuiau remediate şi executate altele noi până la data de 5.01.2011.

În Procesul-verbal din 11.03.2011, s-a consemnat că o parte dintre aceste lucrări au fost remediate, pentru ca prin Minuta din 24.03.2011 să fie negociate lucrări suplimentare în valoare de 9.518,70 Euro, valoarea finală a contractului fiind stabilită de comun acord între creditoare şi debitoare la suma de 108.905,95 Euro.

La data de 12.04.2011 s-a încheiat Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor , fiind admisă la recepţie lucrarea sus-menţionată, în Anexa 3 intitulată Lucrări neconforme fiind enumerate 5 astfel de lucrări, termenul de remediere fiind stabilit în 30 de zile.

Ulterior, creditoarea şi beneficiarul final au încheiat două Procese-verbale de remediere defecţiuni piscină interioară şi jacuzzi, la data de 10 iunie 2011 şi respectiv 17 iunie 2011, constatându-se că pompa de filtrare şi recirculare nr.1 funcţionează normal, schimbătorul de căldură de la jacuzzi urmând a se schimba cu un alt schimbător nou în 10 zile, iar sistemul de dozare clor urmând a fi demontat şi trimis la producător pentru revizie şi reparaţie, cu soluţia temporară a folosirii unui alt sistem de menţinere a parametrilor apei piscinei până la returnarea de către producător a sistemului existent, lucrare ce trebuia finalizată până la data de 15 iulie 2011.

La dosar există şi corespondenţa purtată între antreprenorul general şi beneficiarul final, din care rezultă că după încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, SC AH SA a suspendat plata lucrărilor către debitoare, fila 93 vol.II, somând-o să efectueze lucrările defectuoase constatate în Anexa 3, în caz contrar urmând a invoca excepţia de neexecutare şi a apela la alte firme pentru executarea acestor lucrări-fila 95 vol.II.

Aceste discuţii au avut în vedere înlocuirea pompei submersibile pentru evacuare apă reziduală şi apă spălare filtre, aceasta fiind defectă, precum şi setarea corectă a parametrilor de dozare a substanţelor de tratare- clor şi pH, instalaţie care nu citea corect sonda de pH şi nu măsura corect clorul liber, condiţii în care pompa nu putea fi lăsată să funcţioneze automat, din cauza citirilor eronate, existând riscul depăşirii concentraţiilor maxime admise-fila 90.

În perioada de 1-2 iunie 2011, acelaşi beneficiar a adus la cunoştinţa debitoarei  împrejurarea că şi compresorul de aer pentru jacuzzi era defect, fiind blocat mecanic, iar schimbătorul de căldură era fisurat, ceea ce necesita înlocuirea acestuia.

La aceste defecţiuni s-a adăugat şi neetanşeitatea pompei de filtrare nr.1, defecţiuni calificate de beneficiar ca aparţinând creditoarei, aşa cum rezultă din adresa 281/8.06.2011, debitoarea fiind somată să execute remedierea lucrărilor în 48 de ore, în caz contrar urmând a se proceda la înlocuirea integrală a echipamentului de piscină.

Aceleaşi probleme sunt identificate şi în corespondenţa purtată în perioada 9.06.-10.06.2011.

O ultimă adresă emisă de către beneficiarul final la data de 7.10.2011 menţionează necesitatea intervenţiei debitoarei pentru remedierea următoarelor defecţiuni: display-ul controlerului de dozare este defect, indicaţiile de pe acesta distingându-se greu, citirea eronată a sondei de clor, existenţa unor vibraţii ale pompelor ce conduc la riscul de forfecare şi rupere a acestora, cu precizarea necesităţii folosirii unor tuburi PVC de protecţie, inexistenţa unui sistem de protecţie în caz de scurgere a substanţelor de tratare apă.

În final, debitoarea este somată să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, înlăturarea deficienţelor urmând a se face, în caz contrar, fără selectare de oferte, prin intermediul unei firme terţe, pe cheltuiala antreprenorului.

Faţă de cele expuse mai sus, contestaţia formulată a fost apreciată ca întemeiată, pentru considerentele următoare:

Aşa cum se observă din situaţia de fapt prezentată, la data de 7.10.2011, lucrarea executată de către subantreprenorul SC I P SRL a prezentat defecţiuni importante, defecţiuni identificate atât la data de 17 iunie 2011 raportat la Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, cât şi la data de 7.10.2011, creditoarea nefăcând dovada remedierii acestora până la momentul introducerii prezentei cereri.

În aceste condiţii, beneficiarul lucrării a invocat excepţia de neexecutare faţă de antreprenorul general care este societatea SC P SA, sistând efectuarea plăţilor corespunzătoare, astfel că, la rândul său, debitoarea invocă în cauza de faţă excepţia de neexecutare faţă de subantreprenor.

Cum în contractul de subantrepriză, subantreprenorul are calitatea de antreprenor faţă de cel cu care încheie contractul, şi răspunderea acestuia este aceeaşi faţă de celălalt contractant, în speţă faţă de antreprenorul general.

Întrucât prin contractul de subantrepriză s-a stipulat ca plata preţului să fie efectuată pe măsura executării contractului, conform graficului de plăţi, după fiecare etapă de montare şi punere în operă a materialelor-art.8 din contract, instanţa a constatat că debitoarea a invocat o excepţie de neexecutare aparent întemeiată, întrucât creditoarea nu şi-a executat obligaţiile contractuale potrivit clauzelor contractuale.

Referitor la starea de insolvenţă invocată de către creditoare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.”

Prin urmare, neplata la scadenţă invocată de creditoare trebuie să fie efectul incapacităţii debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile, incapacitate ce trebuie să aibă drept cauză existenţa unei situaţii externe şi obiective, şi anume cea a încetării plăţilor.

Definiţia dată de art.3 pct.1 insolvenţei conduce la ideea că aceasta există  în mod obiectiv şi total independent de atitudinea psihică a debitorului, de bună sau rea-credinţă în poziţia sa faţă de creanţa celui care a cerut deschiderea procedurii.

În aceste condiţii, procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile, în cazul în care debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepţie aparent întemeiată.

În speţa de faţă, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea a efectuat, în perioada aprilie-noiembrie 2011, plăţi, în mod constant, către furnizori, prin conturile bancare deţinute, plăţi cuprinse între 90.000 lei şi 800.000 lei.

De asemenea, debitoarea a depus la dosar copie de pe Registrul de casă pe luna noiembrie 2011, din care reiese că aceasta dispune de sume în numerar cuprinse între 141.684,89 lei şi 1.397.645,11.

Toate aceste aspecte au condus la concluzia că debitoarea dispune  de fonduri suficiente pentru a face faţă datoriei solicitate de creditoarea care a cerut deschiderea procedurii, dar refuză, cu bună-credinţă, să-şi plătească această datorie.

Faţă de cele expuse mai sus, conform prevederilor art.33 alin.5) din Legea nr.85/2006, instanţa a admis contestaţia formulată de către debitoare, cu consecinţa respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei introduse de către SC IP SRL.

De asemenea, având în vedere că societatea creditoare se află în procedura insolvenţei, în etapa reorganizării judiciare, cererea privind plata unei cauţiuni a fost respinsă.

Domenii speta

Spete similare