Anulare proces-verbal de contravenţie

Prin decizia civila nr. 298 din 29.03.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 1108/250/2010, s-a respins recursul declarat de petenta împotriva sentintei civile nr.1127 din 08 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Lipova în dosarul nr. 1108/250/2010.

Astfel, s-a statuat ca prima instanta a retinut corect starea de fapt în raport de probatiunea administrata în cauza si a pronuntat o hotarâre legala si temeinica ca urmare a interpretarii judicioase a actului juridic dedus judecatii, aprecierii corespunzatoare a dovezilor de la dosar si aplicarii corecte a dispozitiilor legale în materie.

Cât priveste criticile petentei recurente din motivele de recurs referitoare la faptul ca s-ar fi încalcat dispozitiile referitoare la dreptul contravenientului de a formula obiectiuni este de precizat ca acestea nu pot fi primite deoarece vatamarea prezumata de art. 16 alin. 7 cu raportare la art. 17 din OG nr.2/2001, este înlaturata tocmai prin împrejurarea ca procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, textele în discutie neputând fi altfel interpretate decât ca atrage sanctiunea nulitatii procesului verbal, neconsemnarea unor obiectiuni care, însa, s-au formulat în prealabil, ori neaducerea de catre agentul constatator la cunostinta contravenientului prezent despre dreptul pe care îl are în acest sens, ceea ce nu este cazul în speta de fata, unde procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, calitate care în niciun caz nu o poate avea soferul autovehiculului verificat în trafic care este numai prepus al persoanei juridice careia i se imputa savârsirea faptei contraventionale, o atare calitate de reprezentant putând sa o aiba la limita numai în ipoteza precisa a detinerii unui mandat special în acest sens, ceea ce evident ca nu este cazul în speta de fata.

Cât priveste motivul de recurs privitor la pretinsa încalcare a art. 16 alin. 1 din acelasi act normativ, pentru neindicarea datelor evidentiate de catre partea recurenta, nici acesta nu poate fi acceptat de catre instanta, întrucât, pe de-o parte din cuprinsul procesului verbal contestat rezulta contrariul celor sustinute în recurs, adica faptul ca agentul constatator a indicat termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea, la pct. 6 al formularului tipizat – proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, evidentiindu-se expres ca împotriva procesului verbal care constituie si înstiintarea de plata se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia, iar plângerea însotita de copia procesului verbal se depune la Agentia A.R.R. Arad, care o va trimite de îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.

Pe de alta parte, nu s-a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 de catre prima instanta, câta vreme procesul verbal contestat a fost semnat de catre martorul indicat, cu datele complete de identitate evidentiate în actul juridic sanctionator, contrar sustinerilor petentei din recurs.

Cât priveste criticile petentei din recurs, cum ca dispozitiile legale ce se regasesc în considerentele sentintei nu i-ar fi aplicabile, nici acestea nu pot fi însusite de catre instanta de recurs în conditiile în care din lucrarile dosarului rezulta fara dubiu, fapt corect subliniat în hotarâre si de catre judecator, ca prepusul petentei, conducator auto, nu a prezentat organului de control numarul necesar de diagrame tahografice, în conformitate cu dispozitiile obligatorii ale Regulamentului consiliului CEE 3821/85 sau Acordului AETR si nici formularul prevazut de decizia UE 959/2009 în conformitate cu care conducatorul auto care nu poate sa prezinte înregistrarile tahograf cerute si care a fost în concediu medical, de odihna, precum în speta de fata, potrivit sustinerilor necontestate sub acest aspect ale petentei din recurs, ori care a condus un vehicul ce nu intra sub incidenta actelor internationale enuntate deja, sau a fost în repaus, ori a efectuat alta activitate, trebuie sa prezinte formularul stabilit prin decizia mai sus enuntata, completat de catre reprezentantul legal al societatii ori de catre persoana desemnata sa conduca permanent si efectiv activitatea de transport rutier, întocmit prin dactilografiere, ce se semneaza înaintea fiecarei curse si se pastreaza împreuna cu înregistrarile tahograf care trebuie sa se afle în posesia conducatorului auto, fiind de reamintit de catre tribunal ca indiferent de circumstante setul integral de înregistrari efectuate de catre tahograf, însotit si de formular atunci când este cazul este acceptat ca proba suficienta a conformitatii cu Regulamentul consiliului CEE 3821/85 sau Acordul AETR.

Or în cauza de fata, judicios a retinut prima instanta în sentinta, ca nici cu prilejul formularii plângerii contraventionale si nici ulterior pe parcursul judecatii petenta nu a depus la dosar imprimatul care sa fi putut înlatura caracterul contraventional al faptei savârsite, în care formular ar fi trebuit facute mentiunile corespunzatoare la casuta „concediu sau repaus” asa încât contrar celor preconizate de catre petenta prin demersul judiciar initiat în calea extraordinara de atac exercitata este evident ca nu prezinta nicio relevanta sustinerile facute vis-a-vis de situatia soferului autocamionului de vreme ce operatorul de transport rutier nu a uzat de posibilitatea legala de justificare a activitatii acestuia, iar afirmatia ca soferul a uitat sa prezinte formularul în niciun caz nu poate impieta în vreun fel asupra legalitatii si temeiniciei hotarârii recurate pentru ca nimeni nu poate sa-si invoce propria culpa pentru a beneficia de efecte juridice în favoarea sa.

Nu prezinta relevanta nici invocarea de catre petenta în recurs a situatiei de neaplicare în ceea ce o priveste a dispozitiilor la care a facut referire judecatorul primei instante raportat la tonajul vehiculului utilizat, deoarece contrar sustinerilor sale, din formularul de control în trafic depus la dosarul instantei de fond, rezulta fara dubiu ca autovehiculul supus verificarii nu are o masa maxima admisa de 3,5 tone, ci dimpotriva una de 7,5 tone, formularul fiind semnat de catre prepusul partii care a formulat plângerea contraventionala si de altfel cele sustinute de catre parte sub acest aspect nu au fost dovedite prin probe cum ar fi bunaoara certificatul de înmatriculare al vehiculului identificat în procesul verbal contestat ca având nr. de înmatriculare indicat asa încât trebuie concluzionat ca autovehiculul în discutie nu intra sub incidenta derogarilor stabilite de regulamentul CE nr. 561/2006.

Nu în ultimul rând, se observa ca instanta de fond a facut o aplicare corecta si a criteriilor de individualizare de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 atunci când a mentinut amenda contraventionala aplicata petentei, neputând fi primita cererea acesteia din urma formulata în plângerea introductiva si reiterata în recurs privind înlocuirea sanctiunii ce i-a fost aplicata cu aceea a avertismentului, deoarece numai sanctiunea avertismentului, ceruta în subsidiar de catre petenta recurenta, nu este suficienta pentru atingerea scopului educativ si preventiv preconizat de legiuitor cu prilejul edictarii normei juridice retinute în mod corect a fi fost încalcata de catre petenta.

Domenii speta

Spete similare