Anulare proces - verbal de contravenţie

Prin decizia civila nr. 305 din 29.03.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 11797/325/2010, s-a admis recursul intimatului împotriva sentintei  civile nr.1947 din 18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Ineu în dosarul nr.11797/325/2010, s-a modificat aceasta hotarâre în tot si s-a respins plângerea contraventionala a petentului împotriva procesului verbal de contraventie încheiat de intimat.

Astfel, s-a statuat ca prima instanta a retinut eronat starea de fapt în raport cu probatiunea administrata în cauza si a considerat în mod gresit ca petentul nu se face vinovat de savârsirea contraventie imputate si a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica ca urmare a  interpretarii eronate  si aplicarii gresite a dispozitiilor legale în materie.

În acest sens, rezulta cu puterea evidentei din lucrarile dosarului ca mentiunile inserate în procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei au fost dovedite într-o masura suficienta de catre intimat prin plansele fotografice depuse la dosarul instantei de fond, realizate cu ajutorul unui mijloc tehnic potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, si totodata, agentul de politie care a constatat savârsirea contraventiei de catre petent a perceput si în timp real fapta contraventionala ce i-a fost imputata acestuia din urma prin propriile sale simturi, în contextul în care constatarea faptei mentionate s-a realizat în localitatea comuna din jud.Arad unde viteza legala maxim admisa este de 50 km/h, dovezile mentionate fiind valorificate în mod eronat de catre judecatorul primei instante, care a pronuntat sentinta cu aplicarea gresita a normelor de drept în materie.

În acest sens, prima instanta nu ar fi trebuit sa ignore ca din chiar examinarea fotografiilor radar prin prisma succesiunii temporale, respectiv a datei, orei, minutelor si secundelor înscrise în partea de sus a acestora, coroborat cu celelalte detalii referitoare la caracteristicile locului si ale autovehiculului –autoturism, rezulta într-un mod suficient de clar ca viteza cu care a circulat petentul în localitatea era de 103 km/h si nu de 85 km/h,77 km/h sau 33 km/h dupa cum eronat retine prima instanta.

Pe aceeasi linie de idei, astfel cum judicios s-a aratat si de catre intimat prin motivele caii de atac extraordinare exercitate în cauza, imaginile din fotografiile depuse la dosar reprezinta rezultatul printarii unor imagini din continutul înregistrarii video ce surprinde contraventia savârsita de catre petent asa încât este explicabil ca detaliile si caracteristicile despre care s-a facut vorbire deja nu pot sa fie la fel de vizibile în fiecare fotografie realizata, dupa cum toate elementele relevante pentru stabilirea starii de fapt nu pot fi surprinse într-o singura fotografie, ci prin coroborarea tuturor, tocmai pentru aceea ca atare contraventii nu se savârsesc în regim stationar si nu întotdeauna portiunea de drum este aceeasi, indiferent de amplasarea aparatului radar.

Contrar celor retinute în hotarârea recurata mijlocul tehnic cu care s-a constatat viteza de deplasare a petentului cu autoturismul în localitatea comuna din  jud.Arad, respectiv de 103 km/h este verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologica,f.18 dosar de fond si este apt a masura în regim stationar si în regim de deplasare.

Mai mult decât atât, în pofida obiectiunii cu înalt grad de generalitate pe care a formulat-o petentul cu prilejul sanctionarii sale, când a semnat procesul verbal mai apoi contestat cu mentiunea ca „nu a circulat cu asemenea viteza” si a faptului ca aceasta obiectiune cu privire la starea de fapt a fost reiterata în motivele plângerii contraventionale, prima instanta ar fi trebuit sa coroboreze probatiunea administrata de catre intimat în sustinerea celor aratate în fapt în procesul verbal de contraventie cu prezumtia de legalitate si temeinicie a acestuia din urma, deoarece, desi în lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ce rezida din cauzele “Anghel contra României” si “ Neata contra României”,  pretinsul contravenient care a fost sanctionat ca atare trebuie sa fie prezumat a fi nevinovat în conditiile în care, precum în speta, a obiectat în vreun fel referitor la savârsirea contraventiei ce i se imputa, cu prilejul încheierii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, în acord deplin cu jurisprudenta aceleiasi Curti de la Strasbourg, privitoare la prezumtii si limita rezonabila pe care statele nu trebuie sa o depaseasca în folosirea lor, si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie, or, daca aceasta din urma prezumtie nu trebuie utilizata pâna la limita la care pretinsul contravenient sa fie obligat a-si proba nevinovatia, pentru identitate de ratiune, nici prezumtia de nevinovatie nu trebuie absolutizata si tocmai aceasta concluzie este în concordanta cu cele statuate cu titlu definitiv si obligatoriu de catre Curtea Constitutionala a României prin Decizia nr. 183/08.05.2003, prin deciziile ulterioare pronuntate în acelasi sens si chiar în decizii de data recenta, precum Decizia nr. 923 din 6 iulie 2010, de unde se poate desprinde aceeasi idee fara echivoc.

Potrivit art. 1203 Cod civil, prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si întelepciunea magistratului, care poate sa se pronunte în temeiul acestora, atunci când au greutatea si puterea de a naste probabilitate, fiind în afara de orice îndoiala ca în procesul civil român acestea au aceeasi valoare probanta ca si celelalte mijloace de proba prevazute de  legea de procedura fiind permise judecatorului atunci când, precum în speta de fata, este permisa si dovada prin martori, care a si fost administrata în pricina de fata, iar în acest context mai trebuie subliniat doar ca art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cere statelor semnatare ale acesteia numai ca în utilizarea lor sa fie luata în calcul gravitatea mizei si sa fie pastrate drepturile la aparare (cauza Telfner împotriva Austriei si cauza Salabiaku împotriva Frantei), în cauza fiind vadit ca drepturile petentului au fost respectate, acestuia asigurându-i-se dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul noteaza ca în prezenta pricina nu se impune o reanalizare a vitezei cu care a circulat petentul pe raza localitatii comuna din judetul Arad în urma careia sa fie stabilita viteza sub 100 km/h cu consecinta reîncadrarii juridice a faptei de natura contraventionala din moment ce marjele de tolernata la care face referire petentul din Norma legala au un caracter dual si nu unul unilateral,în sensul ca respectivele marje pot coduce la stabilirea unei valori a vitezei atât mai mare decât cea redata cât si mai mica astfel ca viteza efectiva de deplasare a autovehiculului poate avea în concret orice valoare cuprinsa între marjele de toleranta admise.

Domenii speta

Spete similare