Contract de achiziţie publică.penalităţi de întârziere.alocare fonduri.

CONTRACT DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ.PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE.ALOCARE FONDURI.

Formularea pretenţiilor privind plata penalităţilor reprezintă o valorificare a clauzei penale  inserată în contractului de achiziţie publică, contract încheiat potrivit dispoziţiilor OUG 34/2006, act prin care  acest contract este definit ca un contract comercial(art.3 lit.f), în care părţile au poziţii juridice egale.

În aceste condiţii, întârzierea executării obligaţiei de plată  rezultă dintr-un contract comercial ce poate genera penalităţi de întârziere, înlăturarea acestora lipsind creditorul obligaţiei de executat de un instrument de reparare a daunei provocate.

În plus, debitoarea fiind o instituţie publică are datoria, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi de a executa de bunăvoie şi în cel mai scurt timp obligaţiile asumate în numele şi pe seama unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă, fără a beneficia de privilegii faţă de alte subiecte de drept.

Referitor la condiţionarea efectuării plăţilor în funcţie de alocarea de fonduri de la Consiliul Judeţean aceasta apare ca o încălcare a dreptului de creanţă ce reprezintă echivalentul contractual al prestaţiei creditoarei ce se subscrie noţiunii de „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Această condiţionare reprezintă în fapt o condiţie pur potestativă ce afectează obligaţia autorităţii publice, a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa statului.

Înainte de a demara o procedură pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să identifice oportunităţile de finanţare pentru îndeplinirea în bune condiţii a respectivului contract, oportunităţi traduse prin certitudinea existenţei, la momentul contractului, a sumelor necesare pentru executarea obligaţiilor de plată asumate prin contract.

Potrivit art.94 din HG 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii „Indiferent de momentul iniţierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice.”

În plus, prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice 1792/200 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale arată că „Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se ştie că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi executat, recepţionat şi plătit până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent, respectiv ultima zi de plată prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea principalelor operaţiuni de încheiere a exerciţiului bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.

În situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exerciţiului bugetar următor.”

Din interpretarea acestor texte reiese faptul că toate actele prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale contractează o datorie faţă de terţii creditori sunt precedate de angajamente bugetare, adică de rezervarea creditelor necesare plăţii angajamentelor legale.

Astfel, asumarea calităţii de beneficiar, cu toate efectele legale subsecvente, generează un raport juridic în temeiul căruia societatea creditoare dobândeşte legitimitatea de a pretinde realizarea prestaţiei de plată a preţului lucrărilor, iar neexecutarea acestei obligaţii dă dreptul creditorului de a recurge la mijloacele procedurale de coerciţie puse la dispoziţie de legiuitor.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că, în temeiul prevederilor art.2 alin.1) din OUG nr.119/2007privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în speţă, creditoarea este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum de 30.603 lei contravaloare lucrări plus penalităţi de întârziere de 0,01 %, conform art.11.2 din Contractul de prestări servicii.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ,SENTINŢA Nr. 3553/2012 DIN 10 octombrie 2012

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2012 creditoarea S.C. V Pe S.R.L. a solicitat emiterea ordonanţei de plată împotriva debitoarei COMUNEI P pentru suma de 30.603 lei reprezentând debit restant conform facturii fiscale nr. /07.02.2012, pentru penalităţile de întârziere stabilite în Contractul nr./17.01.2012 încheiat între părţi, în procent de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere şi pentru dobânda legală aferentă sumei restante.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu Primăria Comunei P Contractul de prestări servicii nr./17.01.2012 ce a avut ca obiect prestarea de servicii constând în „elaborare proiect tehnic, detalii de execuţie, documentaţii necesare pentru obţinerea acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente obiectivului de investiţie <<Înfiinţare centru de informare turistică, înfiinţare şi amenajare de trasee turistice şi tematice, elaborarea de materiale promoţionale în comuna Popeşti, judeţul Vâlcea>>”.

Creditoarea, în calitate de prestator, a executat documentaţia conform contractului, urmând ca plata pentru serviciul prestat, în cuantum total de 48.603,04 lei să fie achitat de către achizitor la data de 16.02.2012.

Contractul încheiat între părţi a avut ca temei OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Prin factura fiscală emisă la 07.02.2012 creditoarea a facturat serviciile prestate în cuantum de 48.603 lei, din care debitoarea a achitat doar 18.000 lei, rămânând un debit restant de 30.603 lei, rămas şi în prezent nedecontat.

Creditoarea a apreciat că această sumă reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, fiind astfel îndeplinite condiţiile OUG nr. 119/2007.

În drept, s-au invocat dispoziţiile OUG nr. 119/2007, art. 1166 Cod civil.

Debitoarea Comuna P a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei.

Fără a contesta realitatea sumei datorate creditoarei, a învederat că documentaţia întocmită de creditoare în temeiul contractului încheiat priveşte un proiect finanţat din fonduri europene, iar suma restantă urmează a fi plătită creditoarei la momentul în care autoritatea competentă (Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) va vira sumele necesare, procedura de implementare a proiectului şi de decontare a banilor fiind însă greoaie.

A solicitat respingerea capătului de cerere privind penalităţile, având în vedere că în speţă este vorba de un contract administrativ, încheiat cu o instituţie publică, iar plata penalităţilor nu este permisă de lege.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între părţi s-a încheiat  Contractul de prestări servicii /17.01.2012 prin care creditoarea s-a angajat să execute documentaţiile necesare pentru amenajarea traseelor turistice şi tematice în Comuna P, lucrări executate conform actelor depuse (factura fiscală 0008/07.02.2012, Proces-verbal de predare –primire  din 07.02.2012, buget detaliat), acte însuşite prin semnătură şi aplicarea ştampilei de către debitoare.

Debitoare, prin întâmpinare, nu contestă existenţa creanţei şi nici cuantumul ei, apărările fiind formulate raportat la faptul că suma restantă urmează a fi plătită creditoarei la momentul în care autoritatea competentă (Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) va vira sumele necesare, procedura de implementare a proiectului şi de decontare a banilor fiind însă greoaie, precum şi la împrejurarea că având în vedere că în speţă este vorba de un contract administrativ, încheiat cu o instituţie publică, plata penalităţilor nu este permisă de lege.

Faţă de apărările debitoarei, instanţa a constatat următoarele:

Formularea pretenţiilor privind plata penalităţilor reprezintă o valorificare a clauzei penale  inserată în contractului de achiziţie publică, contract încheiat potrivit dispoziţiilor OUG 34/2006, act prin care  acest contract este definit ca un contract comercial(art.3 lit.f), în care părţile au poziţii juridice egale.

În aceste condiţii, întârzierea executării obligaţiei de plată  rezultă dintr-un contract comercial ce poate genera penalităţi de întârziere, înlăturarea acestora lipsind creditorul obligaţiei de executat de un instrument de reparare a daunei provocate.

În plus, debitoarea fiind o instituţie publică are datoria, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi de a executa de bunăvoie şi în cel mai scurt timp obligaţiile asumate în numele şi pe seama unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă, fără a beneficia de privilegii faţă de alte subiecte de drept.

Referitor la condiţionarea efectuării plăţilor în funcţie de alocarea de fonduri de la Consiliul Judeţean aceasta apare ca o încălcare a dreptului de creanţă ce reprezintă echivalentul contractual al prestaţiei creditoarei ce se subscrie noţiunii de „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Această condiţionare reprezintă în fapt o condiţie pur potestativă ce afectează obligaţia autorităţii publice, a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa statului.

Înainte de a demara o procedură pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să identifice oportunităţile de finanţare pentru îndeplinirea în bune condiţii a respectivului contract, oportunităţi traduse prin certitudinea existenţei, la momentul contractului, a sumelor necesare pentru executarea obligaţiilor de plată asumate prin contract.

Potrivit art.94 din HG 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii „Indiferent de momentul iniţierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice.”

În plus, prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice 1792/200 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale arată că „Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se ştie că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi executat, recepţionat şi plătit până la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent, respectiv ultima zi de plată prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea principalelor operaţiuni de încheiere a exerciţiului bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.

În situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exerciţiului bugetar următor.”

Din interpretarea acestor texte reiese faptul că toate actele prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale contractează o datorie faţă de terţii creditori sunt precedate de angajamente bugetare, adică de rezervarea creditelor necesare plăţii angajamentelor legale.

Astfel, asumarea calităţii de beneficiar, cu toate efectele legale subsecvente, generează un raport juridic în temeiul căruia societatea creditoare dobândeşte legitimitatea de a pretinde realizarea prestaţiei de plată a preţului lucrărilor, iar neexecutarea acestei obligaţii dă dreptul creditorului de a recurge la mijloacele procedurale de coerciţie puse la dispoziţie de legiuitor.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că, în temeiul prevederilor art.2 alin.1) din OUG nr.119/2007privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în speţă, creditoarea este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum de 30.603 lei contravaloare lucrări plus penalităţi de întârziere de 0,01 %, conform art.11.2 din Contractul de prestări servicii.

Domenii speta

Spete similare