Contestaţie la tabel- scrisoare de garanţie.

FALIMENT - Legea 85/2006 – contestaţie la tabel- scrisoare de garanţie.

În mod eronat cererea creditoarei recurente a fost respinsă având în vedere faptul  că scrisoarea de garanţie bancară este un angajament al băncii, autonom, irevocabil şi necondiţionat de raportul contractual preexistent între terţul beneficiar şi debitoare, astfel că, la momentul primirii unei cereri de plată din partea acestui beneficiar, banca este obligată să efectueze această plată din fondurile proprii, urmând ca ulterior să se îndestuleze fie din sumele puse la dispoziţie de către debitoare, fie ca urmare a executării garanţiei din depozitul colateral constituit de către debitoare.

Este cert că banca, urmare a cererilor venite din partea terţului beneficiar al scrisorilor de garanţie, a făcut plata din fondurile sale proprii şi nu din depozitul colateral constituit de către debitoare la momentul încheierii contractelor, nefiind relevant motivul pentru care plăţile nu s-au făcut din acest depozit colateral.

Aşadar, condiţia naşterii dreptului de creanţă împotriva debitoarei o constituie existenţa cererii de plată din partea beneficiarului scrisorii de garanţie şi efectuarea plăţii de către bancă, lucru care de altfel s-a şi întâmplat în speţă, banca fiind obligată să execute două dintre scrisorile de garanţie.

Ca atare, suma plătită de către bancă în executarea acestor scrisori are caracter cert, lichid şi exigibil şi, în consecinţă, această creanţă trebuie înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 283  din 08.02.2013)

Prin sentinţa civilă nr.296/18.12.2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi au fost admise contestaţiile formulate de debitoarea SC B I C SRL cu privire la creanţele creditorilor SC C A SRL şi S.I., radiindu-se din tabelul preliminar suma de 76.961 lei penalităţi de întârziere înscrisă pentru prima creditoare şi pe creditorul chirografar Sima Ion; au fost respinse contestaţiile formulate de creditoarele SC L M SRL, SC F T H SRL şi SC C E B (România) SA; a fost anulată ca netimbrată contestaţia formulată de creditoarea SC B C SRL.

Referitor la contestaţiile respinse, judecătorul-sindic reţine următoarele:

Prin Încheierea pronunţata la data de 14.06.2012 în dosarul nr. 1590/116/2012, judecătorul sindic a admis cererea de intrare în insolvenţă a debitoarei S.C. B I C S.R.L. şi a numit în calitate de administrator judiciar CII H.N. (cu sediul social in C…, str. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, jud. C….).

La data de 17.08.2012, a fost transmis instanţei şi afişat tabelul preliminar de creanţe.

Împotriva acestui tabel a formulat contestaţie SC L M SRL, care susţine că nu a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei, nefiind notificată, astfel că nu a fost în măsură să înregistreze declaraţia sa de creanţă împotriva debitoarei S.C. B I C S.R.L.

Instanţa priveşte însă ca neîntemeiată această contestaţie şi o va respinge, întrucât creditoarea SC L M SRL a formulat cerere de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor la data de 22.08.2012, cu ocazia formulării prezentei contestaţii la tabelul de creanţe, cu mult peste termenul  limită de depunere a acestor cereri stabilit prin Încheierea pronunţata la data de 14.06.2012, respectiv termenul de 26.07.2012.

Se reţine că notificarea prevăzută de art. 61 – 62 din Legea 85/2006 cu termenele stabilite prin Încheierea pronunţata la data de 14.06.2012, a fost publicată de administratorul judiciar în Buletinul Procedurilor de insolvenţă nr. 9762/10.07.2012, conform dovezii de comunicare aflată fila 93.

Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006, pentru creditorii care nu au fost identificaţi, procedura notificării prevăzută de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată  prin Buletinul Procedurilor de insolvenţă, iar potrivit art. 9 din acelaşi articol, publicarea actelor de procedură sau a hotărârilor judecătoreşti înlocuieşte de la data publicării lor, notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.

Ori, Încheierea pronunţata la data de 14.06.2012 de Tribunalul Călăraşi prin care s-a deschis procedura insolvenţei SC B I SRL şi s-a stabilit termenul pentru depunerea declaraţiilor de creanţă de către creditori la data de 26.07.2012, a fost publicată în Buletinul Procedurilor de insolvenţă, respectându-se dispoziţiile art. 7 alin. 3 şi 9 din Legea 85/2006. În raport de aceste dispoziţii legale se prezumă că şi creditoarea S.C. L M SRL trebuia să cunoască atât deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acestei debitoare, cât şi termenul în care trebuia să formuleze declaraţia sa de creanţă.

Respectându-se astfel în cauză dispoziţiile art. 7 din Legea 85/2006, această creditoare nu poate invoca în favoarea ei excepţia prevăzută de art. 76 din Legea 85/2006, astfel că va fi respinsă contestaţia sa la tabelul preliminar de creanţe.

Va fi respinsă şi contestaţia formulată de creditoarea SC F T H SRL, fiind neîntemeiată cererea de înscriere la masa credală a penalităţilor de întârziere consemnate pe facturile emise de creditoare, în condiţiile în care operaţiunile comerciale dintre părţi s-au desfăşurat în baza unui contract în formă simplificată.

Aşa cum s-a confirmat atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, simpla menţiune pe facturi a unor penalităţi de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forţei obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ. (art. 1270 NCC), întrucât este un act unilateral de voinţă al reclamantei, neasumat de către pârâtă.

În acest sens, şi Înalta Curte a reţinut prin jurisprudenţa sa (ex. Decizia nr. 778 din 22 februarie 2011 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în pretenţii) că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părţi cu privire la pretinsele penalităţi de întârziere.

Instanţa apreciază ca neîntemeiată şi cererea formulată, în subsidiar, de către creditoarea SC F T H SRL cu privire la înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu dobânda legală aferentă debitului principal, întrucât această solicitare a fost formulată abia prin prezenta contestaţie, putând fi asimilată cu o nouă cerere de creanţă, ori termenul limită pentru înscrierea creanţelor a fost data de 26.07.2012, aşa cum am arătat mai sus, cu privire la contestaţia formulată de creditoarea SC L M SRL. 

Cu privire la contestaţia formulată de creditoarea SC C E B (România) SA  se reţine că aceasta a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar cu o creanţă garantată în valoare de 1.063.211,38 Iei, din care 5.387,12 lei creanţă exigibilă şi 1.057.824,26 lei creanţă sub condiţie.

A motivat creditoarea această cerere prin aceea ca intrarea în insolvenţă a debitoarei afectează drepturile băncii de a se îndestula în mod direct, fie din patrimoniul debitoarei, fie prin executarea garanţiilor constituite (în cazul de faţă depozitul colateral), banca fiind astfel obligată să solicite înscrierea la masa credală în vederea recuperării creanţelor.

Potrivit art. 64 alin. 4 din legea insolvenţei, ”Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.”

Pentru a evita interpretările diferite ce s-ar putea da acestei dispoziţii, aliniatul final stabileşte că sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.

Aşa cum s-a statuat în doctrină şi practica judiciară, scrisoarea de garanţie bancară este un contract prin care o bancă se obligă faţă de creditor (beneficiarul garanţiei) să execute obligaţia debitorului, dacă acesta nu şi-o îndeplineşte la termen.

În speţă, debitoarea a încheiat cu SC C E B (România) SA actul adiţional nr. 15/03.11.2008 la contractul de limită de creditare nr. 47/22.08.2006, care la art. 3.2 prevede: „În cazul în care beneficiarul scrisorii de garanţie solicită executarea acesteia, iar împrumutatul (S.C. Beta Impex Construct SRL) nu are disponibilităţi în cont, BANCA va credita contul împrumutatului şi va onora plata scrisorii de garanţie".

Beneficiarul scrisorii de garanţie este S.C. R P R SRL, care nu a formulat cerere de înscriere la masa credală şi care până la data formulării prezentei contestaţii nu a formulat nici cerere de executare a acestora.

Mai mult, debitoarea susţine şi creditoarea SC C E B (România) SA confirma faptul ca societatea debitoare a constituit din fonduri proprii, pentru fiecare dintre cele trei scrisori de garanţie cate un depozit cash colateral, care acoperă in proporţie de 100% riscul existent de la art. 1.1a) din Contractul de limitare de credit nr. 47/22.08.2006.

Astfel, la momentul deschiderii procedurii, creanţa invocată de contestatoare nu era născută, deci exigibilă, cu putere executorie, care să conţină un drept de realizare, iar pretenţiile privind plata unui comision de 1% pentru emiterea fiecărei scrisori de garanţie, plătibil la semnarea actului adiţional nu au fost dovedite în prezenta cauză, motiv pentru care va fi respinsă contestaţia formulată de SC C E B (România) SA la tabelul preliminar întocmit de administratorul judiciar.

Împotriva acestei sentinţe formulează recurs creditoarele SC L M SRL, SC F T H SRL şi SC C E B (România) SA.

Recurenta SC L M SRL solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor şi înscrierea creanţei sale în cuantum de 30.851,87 lei, în esenţă, pentru următoarele motive:

Motivul pentru care a depus cererea de admitere a creanţei la data de 22.08.2012 este acela prevăzut de art.76 din lege, respectiv notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea art.7, această notificare trebuind a se face potrivit Codului de procedură civilă, adresa la care a fost notificată nefiind cea reală, administratorul judiciar fiind obligat să efectueze toate demersurile pentru a afla adresa noului sediu şi doar în ipoteza în care făcea tot ce-i stătea în putinţă şi nu afla acest sediu putea să publice notificarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Recurenta SC F T H SRL solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate şi înscrierea sa în tabelul preliminar cu suma de 9.406,719 lei cu titlu de dobândă legală, în esenţă, pentru următoarele motive: prin declaraţia de creanţă formulată a solicitat înscrierea sa la masa credală cu debitul principal şi cu penalităţile de întârziere aferente, penalităţi care au fost refuzate. Prin contestaţia formulată a solicitat înscrierea în tabel a penalităţilor de întârziere sau, în subsidiar, a dobânzii legale penalizatoare, ambele având aceeaşi natură juridică şi aceeaşi finalitate, respectiv de reparare a prejudiciului cauzat creditoarei prin lipsirea sa de folosinţă a unei sume de bani.

Recurenta apreciază că instanţa a interpretat greşit contestaţia, apreciind fără temei că solicitarea înscrierii pe tabelul preliminar a dobânzii penalizatoare constituie o nouă declaraţie de creanţă, tardivă la momentul formulării contestaţiei.

Recurenta SC C E B (România) SA solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei şi înscrierii acesteia în tabelul definitiv al creanţelor cu o creanţă garantată în valoare de 1.063.211,38 lei, dintre care creanţa scadentă de 5.387,12 lei reprezentând comisioane, 317.152,97 lei creanţă scadentă reprezentând sume achitate de bancă în executarea scrisorilor de garanţie şi 740.671,29 creanţă sub condiţie reprezentând expunere decurgând din emiterea scrisorilor de garanţie neexecutate însă, în esenţă, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a reţinut faptul că atâta vreme cât scrisorile de garanţie bancară nu au fost executate la solicitarea terţului beneficiar, creanţa C E B împotriva debitoarei nu este exigibilă şi pe oale de consecinţa, aceasta nu poate ti înscrisă în tabelul creanţelor.

Or, dispoziţiile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei reglementează chiar această situaţie, respectiv dreptul creditorilor având creanţe afectate de o condiţie Ia data deschiderii procedurii de a fi înscrişi în tabelul creanţelor.

Mai mult, art. 64 alin 5 din aceeaşi lege subliniară faptul că vor fi înscrise creanţele sub condiţie suspensivă, însă creditorii care le deţin au drepturi în ceea ce priveşte votul şi participarea la distribuiri doar după îndeplinirea condiţiei suspensive.

În mod paradoxal, deşi instanţa recunoaşte că B deţine împotriva debitoarei o creanţă afectată de condiţie suspensivă, nu recunoaşte dreptul B de a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, in contradicţie totală cu prevederile exprese ale Legii insolvenţei, menţionate mai sus, şi nu recunoaşte dreptul Băncii, pendente conditione de a lua măsuri de conservare a dreptului său afectat de condiţie suspensivă, în contradicţie totală cu prevederile exprese ale Vechiului Cod Civil, respectiv Noul Cod Civil, anunţate mai jos.

La momentul formulării contestaţiei C E B a solicitat înscrierea în tabelul creanţelor CLI întreaga creanţă sub condiţie suspensivă întrucât beneficiarul scrisorilor de garanţie bancară nu solicitase executarea acestora, Până la judecarea contestaţiei la tabelul preliminar, S.C. R P R S.A. a solicitat executarea a două SGB, aşadar creanţa acesteia a rămas în parte sub condiţie suspensivă (740.671,29 Iei), cealaltă parte devenind exigibila, astfel cum a precizat şi prin notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că SGB sunt în continuare în perioada de valabilitate, neîndeplinirea condiţiei suspensive până la acest moment nu conduce la inexistenţa dreptului băncii de a ti înscrisă în tabelul creanţelor.

Până la data îndeplinirii condiţiei (solicitarea executării SGB de beneficiar si efectuarea plăţii sumei solicitate în baza SGB) sau expirării SGB, C E B rămâne creditoare sub condiţie a debitoarei B I C.

Debitoarea SC B I C SRL, prin administratorul său special, a solicitat respingerea recursului prin întâmpinările depuse la dosar.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că sunt nefondate recursurile formulate de către creditoarele SC L M SRL şi SC F T H SRL, pentru următoarele considerente:

Recurenta SC L M SRL a formulat contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor, solicitând înscrierea unei creanţe în cuantum de 77.927,9 lei întemeiată pe facturile anexate cererii învederând că a fost în imposibilitate de a formula cerere până la 26.07.2012 întrucât nu a fost notificată de către administratorul judiciar.

Potrivit încheierii prin care a fost deschisă procedura insolvenţei, termenul limită până la care trebuiau depuse declaraţiile de creanţă a fost stabilit la 26.07.2012, recurenta formulând această declaraţie abia la data de 22.08.2012.

Referitor la lipsa notificării, potrivit actelor aflate la dosar, administratorul judiciar a notificat-o pe recurenta creditoare la sediul existent în evidenţele debitoarei – C…, str. …, nr…., judeţul C….

Recurenta nu a făcut nicio dovadă în sensul că adresa la care a fost notificată nu mai corespunde sediului său social, respectiv C…, str. …., nr…., judeţul C…, astfel încât instanţa de recurs să facă aprecieri cu privire la modul în care a fost îndeplinită notificarea, motiv pentru care recursul urmează să fie respins.

În ceea ce priveşte recursul declarat de creditoarea SC F T H SRL, soluţia pronunţată de către judecătorul-sindic este legală în ceea ce priveşte completarea declaraţiei de creanţă iniţială cu cererea privind obligarea debitoarei şi la plata dobânzii legale în locul penalităţilor de întârziere asupra cărora administratorul judiciar s-a pronunţat în sensul neacceptării acestuia. Solicitarea de înscriere la masa credală cu o sumă având alt temei juridic şi alt mod de calcul după expirarea termenului limită prevăzut pentru depunerea creanţelor echivalează cu o nouă cerere de creanţă, evident tardivă, dobânda legală nefiind solicitată decât ulterior, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Referitor la recursul declarat de creditoarea SC C E B (România) SA, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu o creanţă în valoare de 1.063.211,38 lei, din care 5.387,12 lei creanţă exigibilă şi 1.057.824,26 lei, creanţă sub condiţie, cerere respinsă de către judecătorul-sindic pe motiv că, la momentul deschiderii procedurii, această creanţă nu era născută, deci exigibilă, iar pretenţiile privind plata unui comision de 1% pentru emiterea fiecărei scrisori de garanţie, plătibil la semnarea actului adiţional nu au fost dovedite.

Prin declaraţia de recurs, recurenta a solicitat înscrierea în tabelul definitiv cu o creanţă garantată în valoare de 1.063.211,38 lei, dintre care creanţa scadentă de 5.387,12 lei reprezentând comisioane, 317.152,97 lei creanţă scadentă reprezentând sume achitate de bancă în executarea scrisorilor de garanţie bancară şi 740.671,29 lei creanţă sub condiţie reprezentând expunere decurgând din emiterea scrisorilor de garanţie neexecutate însă.

Această modificare a structurii creanţei este justificată de faptul că până la judecarea contestaţiei la tabelul preliminar, beneficiarul scrisorilor de garanţie bancară – SC P R SA a solicitat executarea a două dintre aceste scrisori, astfel încât sumele achitate de către bancă în această executare au devenit exigibile, restul creanţei solicitate rămânând sub condiţie suspensivă.

Creanţa SC C E B (România) SA are 3 componente: creanţă scadentă pentru sumele ce au fost achitate beneficiarului scrisorilor de garanţie bancară, creanţă sub condiţie reprezentând expunere decurgând din emiterea scrisorilor de garanţie şi creanţă scadentă pentru comisionul de 1% datorat pentru emiterea fiecărei scrisori.

În mod eronat cererea creditoarei recurente a fost respinsă având în vedere faptul  că scrisoarea de garanţie bancară este un angajament al băncii, autonom, irevocabil şi necondiţionat de raportul contractual preexistent între terţul beneficiar şi debitoare, astfel că, la momentul primirii unei cereri de plată din partea acestui beneficiar, banca este obligată să efectueze această plată din fondurile proprii, urmând ca ulterior să se îndestuleze fie din sumele puse la dispoziţie de către debitoare, fie ca urmare a executării garanţiei din depozitul colateral constituit de către debitoare.

Este cert că banca, urmare a cererilor venite din partea terţului beneficiar al scrisorilor de garanţie, a făcut plata din fondurile sale proprii şi nu din depozitul colateral constituit de către debitoare la momentul încheierii contractelor, nefiind relevant motivul pentru care plăţile nu s-au făcut din acest depozit colateral.

Aşadar, condiţia naşterii dreptului de creanţă împotriva debitoarei o constituie existenţa cererii de plată din partea beneficiarului scrisorii de garanţie şi efectuarea plăţii de către bancă, lucru care de altfel s-a şi întâmplat în speţă, banca fiind obligată să execute două dintre scrisorile de garanţie.

Ca atare, suma plătită de către bancă în executarea acestor scrisori are caracter cert, lichid şi exigibil şi, în consecinţă, această creanţă trebuie înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

Şi în ceea ce priveşte comisionul datorat de către debitoare potrivit art.2.1 din contractul de creditare încheiat cu banca prin care se convine plata unui comision de 1% pentru emiterea fiecărei scrisori de garanţie bancară, are caracter cert, lichid şi exigibil, respectiv suma de 5.387,12 lei care rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce priveşte diferenţa de creanţă solicitată de bancă, reprezentând sumele cuprinse în scrisorile de garanţie a căror executare nu a fost solicitată până la acest moment, aceasta trebuie înscrisă sub condiţie suspensivă, având în vedere că aceste scrisori sunt în continuare în perioada de valabilitate, iar până la îndeplinirea condiţiei – solicitarea executării scrisorilor de garanţie bancară de către beneficiar şi efectuarea plăţii de către bancă – sau până la data expirării duratei de valabilitate a cestora, recurenta creditoare are o creanţă afectată de o condiţie suspensivă, în temeiul art.64 alin.4 din Legea nr.64/2006 având dreptul de a fi înscrisă în tabelul creanţelor.

Având în vedere faptul că există nelămuriri cu privire la cuantumul creanţei în sensul că nu s-a putut stabili cu certitudine care sunt sumele achitate de către creditoarea SC C E B (România) SA în executarea celor două scrisori de garanţie bancară şi care este partea din creanţă sub condiţie reprezentând expunere decurgând din emiterea scrisorilor, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul, a casat sentinţa în parte şi a trimis spre rejudecare contestaţia creditoarei SC C E B (România) SA în vederea stabilirii celor două componente ale creanţei prin administrarea de înscrisuri suplimentare.

Domenii speta

Spete similare