Admisibilitate cerere de intervenţie

. FALIMENT - Legea 85/2006- admisibilitate cerere de intervenţie. Art.79-85 alin.3 Legea 85/2006 – frauda cocontractant

În ce priveşte inadmisibilitatea cererii de intervenţie în temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, s-a reţinut că potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial…”Prin urmare, nimic nu împiedică, în concepţia legii insolvenţei, formularea unei cereri de intervenţie în condiţiile Codului de procedură civilă, cerere întemeiată pe dispoziţiile Codului civil.

Debitoarea şi-a înstrăinat chiar fondul de comerţ, cuprinzând firma, vadul comercial, clientela, stocul de marfă, dar şi autorizaţia de funcţionare farmacie, după care a formulat cererea de deschiderea procedurii.

Frauda există în cazul debitorului, fiind prezumată, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, iar în privinţa terţului, prin împrejurarea că cele două societăţi, vânzătoarea şi cumpărătoarea, aveau ca asociat majoritar, aceeaşi persoană, rezultă că frauda există şi în privinţa cocontractantului care avea cunoştinţă de  starea de insolvenţă a debitorului în momentul în care a încheiat actul în cauză.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 88 din 15.01.2013)

Prin sentinţa civilă nr.8109 din data de 13.07.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.67669/3/2011 s-a admis  cererea reclamantul A L IPURL formulată in contractoriu cu paratii SC F D SRL prin administator special D.N.S.  si SC V F prin administrator judiciar  CII S.M.

S-a admis  cererea de interventie accesorie formulata de SC F DCI.

S-a dispus  anularea contractului  de vanzare-cumparare nr. 36  din 17.09.2010 intre vanzatoarea SC F D  SRL si SC V F SRL  in calitate de comparator avand ca obiect fondul de comert al vanzatoarei format din autorizatia de functionare farmacie nr. 2098/EN 8414  din 06.08.2008.

S-a dispus  repunerea partilor in situatia anterioara,iar in cazul in care bunul nu mai exista, a obligat  parata SC V F SRL la plata sumei de 120.000 Euro.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta  a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 79  din legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

La data de 17.09.2010 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare intre SC F D SRL, in calitate de vanzator, si SC V F SRL, in calitate de cumparator, avand ca obiect  dreptul de proprietate asupra fonului de comert destinat desfasurarii activitatii de Farmacie  in mun.  Bucuresti, sector …, sos. A, nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …

Pretul vanzarii a fost stabilit la suma de 120.000 Euro.

Din analiza inscrisurilor eliberate de Oficiul Registrului Comertului depuse la dosarul cauzei de catre creditoarea intervenienta SC F DCI S.A., reiese ca vanzarea a avut loc intre doua societati care aveau ca si asociat majoritar aceeasi persoana, D.N.S. Astfel, parata cumparatoare, SC V P  SRL, are ca  asociat  majoritar pe D.N.S.  cu o cota de  participare la beneficii si pierderi de 99,9936313845%.

 Creditoarea intervenienta, pe de alta parte, avea constituita o garantie reala mobiliara asupra fondului de comert instrainata catre parata SC V F SRL, insa din pretul vanzarii nu a fost acoperita nicio parte din creanta.

Scopul oricarui comerciant este obtinerea de profit. Este neindoielnic ca debitoarea, a urmarit fraudarea intereselor creditorilor atâta timp cât a vandut un bun  catre o alta persoana juridica, controlata de acelasi asociat majoritar. Scopul debitorului si a cumparatorului, care cunosteau starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere, l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.

Fata de cele expuse, rezulta ca pârâta SC F D SRL, cu aproximativ 7 luni inaintea deschiderii procedurii falimentului, a vândut pârâtei SC V F SRL intregul fond de comert, incluzand si autorizatia de functionare farmacie nr. 2098/EN 8414/06.08.2008 emisa de catre Ministerul Sanatatii pentru suma de 120.000 euro.

Cum vânzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, intre doua societati controlate de catre acelasi asociat majoritar, este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia tuturor partilor implicate in aceasta operatiune de a sustrage bunurile de la urmarirea de catre creditori.

Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere, l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va conduce total la destabilizarea activitatii sale si a acceptat aceasta.

Complicitatea la frauda ceruta a fi probata, in materia falimentului, este demonstrata de chiar componenta asociatilor din fiecare societate parata implicata in tranzactie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC V F SRL, solicitand admiterea recursului si, in principal casarea hotărârii de prima instanţa si trimiterea spre rejudecare de către instanţa de fond si in subsidiar, modificarea in tot a sentinţei recurate cu consecinţa respingerii cererii de chemare in judecata

Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:

Hotărârea recurata a fost pronunţata cu încălcarea formelor de procedura, motiv  de recurs prevăzut de art. 304 pct 5 C. Proc. Civ.

In speţa de fata, hotărârea recurata a  fost pronunţata atat cu (i) nesocotirea principiului fundamental al dreptului la apărare, dar si prin (ii) neobservarea încălcării condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile.

Hotărârea recurata a fost pronunţata cu încălcarea dreptului la apărare.

Sub acest aspect, a instanţa de fond a admis cererea de chemare in judecata si, pe cale de consecinţa si cererea de intervenţie accesorie formulata de F in şedinţa din data de 13.07.2012 in ciuda faptului ca, pana la  acel moment, recurentei  nu ii fuseseră comunicate  in  mod  legal, nici cererea  de chemare  in judecata  si  nici  cererea de intervenţie.

Astfel, in  temeiul  dispoziţiilor art.  114 ind. 1, alin  2  din  Codul de  Procedura  Civila, „Preşedintele va dispune sa se comunice paratului,  o data cu citaţia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligaţia de a depune la dosar  intampinare cel mai târziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata" .

De asemenea, in acord cu dispoziţiile art. 52 C.proc.civ. dupa ascultarea celui care intervine si  a pârtilor  din cauza, instanţa  se va pronunţa asupra admiterii in principiu a cererii de intervenţie si in cazul admiterii acesteia va dispune comunicarea către părţile intiale care, la rândul lor,  sunt îndreptăţite sa formuleze apărări împotriva cererii de intervenţie.

Sub acest aspect, alin 3 al art. 52 C.proc.civ. dispune ca „dupa încuviinţarea in principiu, instanţa  va  dispune comunicarea  intervenţiei  si, in cazul in care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termen pentru depunerea acesteia".

Or, in speţa, dintr-o prima  perspectiva, cererea de chemare in judecata formulata de administratorul judiciar al F D nu a fost comunicata recurentei.

Sub un alt aspect, cererea de intervenţie formulata de F si depusa la termenul de judecata din data de 6.04.2012 nu a fost comunicata  nici pentru termenul din  data de 25.05.2012 - cand  cauza a fost  amânata  tocmai cauzat de lipsa de procedura înregistrata cu recurenta - si  nici ulterior încuviinţării in principiu a acestei cereri, asa cum impun dispoziţiile legale citate.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegala, negând totodată dreptul  recurentei  la un  proces echitabil.

In lumina acestui principiu, părţile au dreptul de a formula cereri, de a propune si administra probe in susţinerea si respectiv  combaterea motivelor si apărărilor invocate si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept de care depinde corecta soluţionare a litigiului, precum si cu privire la toate mijloacele de proba administrate in cauza.

Hotărârea recurata a fost pronunţata cu neobservarea încălcării condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile.

- Lipsa de interes.

Din aceasta perspectiva, lichidatorul societăţii F D a solicitat, in contradictoriu  cu  recurenta, anularea unui contract de vânzare - cumpărare cu repunerea pârtilor in situaţia anterioara privind fondul de comerţ, motivat de faptul ca acesta ar fi fost încheiat in frauda creditorilor societăţii.

In acelaşi timp, intervenienta  F a promovat o  cerere de intervenţie  principala in acest dosar,  solicitând,  de asemenea,  anularea  contractului  de vânzare cumpărare  cu repunerea pârtilor in situaţia anterioara,  invocând in sprijinul cererii sale calitatea de creditor garantat - fiind titular al unei garanţii reale mobiliare instituita asupra chiar a fondului de comerţ ce făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.

Fata de susţinerile pârtilor, instanţa a reţinut ca preţul real si serios al contractului de vânzare - cumpărare a fost de 120.000 Euro.

In ciuda  acestui element a dedus caracterul fraudulos al tranzacţiei exclusiv din perspectiva faptului ca asociatul majoritar atat al vânzătoarei cat si al cumpărătoarei  este aceeaşi persoana fapt care, in mod greşit, a fost apreciat ca o dovada suficienta  a intenţiei de fraudare  a creditorilor societăţii debitoare  alăturat condiţiei obiective a încheierii  actului in perioada de trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Or, atat cererea principala cat si, pe cale de consecinţa, cererea de intervenţie accesorie sunt lipsite de  interes,  respectiv nu poate  fi  identificat, in  realitate, niciun folos de ordin practic pentru aceste parti.

In condiţiile in  care prima  instanţa a stabilit ca preţul de vânzare este de 120.000 Euro, iar recurenta a fost obligata, alternativ, la achitarea acestei sume, o justa îndeplinire a repunerii in situaţia anterioara ar echivala  practic cu  împrejurarea ca recurenta si reclamanta  trebuie sa restituie reciproc, aceeaşi suma de bani.

Aparent, folosul practic al F rezida in aceea ca, urmare a anularii contractului de vânzare cumpărare,  bunul ar fi readus in patrimoniul debitoarei sale, ceea ce, prezumtiv i-ar oferi posibilitatea sa se îndestuleze cu prioritate.

 Insa, din moment ce  garanţia reala al cărei beneficiar este F ii permite acestuia si in acelaşi timp ii limitează posibilitatea  de a urmări exclusiv bunul cu care s-a garantat, in mana oricui s-ar afla acesta, rezulta ca interesul Farmexepert nu se justifica in privinţa recurentei.

- Cauza falsa a cererii de chemare in judecata si a celei de intervenţie

Din moment ce o veritabila repunere in  situaţia anterioara ar presupune ca recurenta  sa restituie un bun (sau contravaloarea acestuia) si, in schimb, sa i se restituie preţul plătit este clar ca scopul comun urmărit de reclamanta si intevenienta este  altul decât cel declarat.

Se observa din acesta perspectiva ca, din moment ce preţul bunului a fost stabilit ca fiind de 120.000 Euro iar părţile iniţiale ar trebui sa si-l restituie reciproc, singurul folos practic pe care ar putea sa il urmărească acestea este doar acela al unei înscrieri artificiale a reclamantei F D si F la masa credala a recurentei.

Or, scopul acţiunii reglementate de dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 85/2007 nu este acesta,ceea ce face ca, o  data constatat ca  scopul este  altul,  acţiunea sa fie  respinsa ca fiind întemeiata pe o cauza falsa.

1.2.3. Inadmisibilitatea cererii de intervenţie a F.

Dintr-o prima perspectiva, F nu putea promova o acţiune întemeiata pe dispoziţiile art. 79 si 80 din Legea nr, 85/2007 deoarece nu deţine calitatea de titular al unei asemenea acţiuni.

Dintr-o alta .perspectiva, F avea posibilitatea  sa  introducă o  acţiune privind anularea contractului  dintre F D si  recurenta dar doar in condiţiile dreptului comun si desigur cu îndeplinirea tuturor condiţiilor de admisibilitate.

In realitate, F a promovat o cerere de intervenţie principala - care, ca natura juridica este o reala cerere de chemare in judecata - justificând din aceasta perspectiva un interes propriu.

Instanţa a  recalificat aceasta intervenţie  ca fiind una accesorie in interesul  reclamantului - care, ca natura juridica este o simpla apărare in sprijinul poziţiei reclamantului - si din aceasta perspectiva a admis-o in principiu.

Insa aceasta soluţie a instanţei de fond este greşita având in vedere ca, de fapt, argumentele F dezvoltate in cuprinsul cererii de intervenţie releva un interes personal, propriu al acestuia si nicidecum un interes doar in sprijinul poziţiei reclamantului.

Hotărârea recurata a  fost pronunţata  cu  interpretarea  si  greşita  aplicare  a dispoziţiilor  legale,  motiv  de  recurs  prevăzut de dispoziţiile  art.  304  pct.  9  C.proc.civ.

Sentinţa recurata este rezultatul greşitei  interpretări  si aplicări a dispoziţiilor legale ale ar. 79 si 80 alin. 1, lit. b) si c) din Legea nr. 85/2006 din perspectiva îndeplinirii  condiţiilor speciale de  admisibilitate a acţiunii  de  anulare  a Contractului nr. 36/17.09.2010.

Astfel, pe de o parte, desi prima  instanţa a reţinut ca in cauza  sunt îndeplinite condiţiile dispuse de art. 80, alin. 1, lit.b si c, nu a motivat in niciun  fel care anume împrejurări i-au format  aceasta convingere,  singurul  argument pe care  magistratul 1-a  invocat fiind  acela  al structurii asociative comune - prin  persoana asociatului majoritar.

Or, din  lecturarea celor  doua articole  rezulta ca simpla împrejurare ca doua  societăţi comerciale au asociaţi comuni nu instituie o interdicţie a relaţiilor comerciale intre cele doua societăţi.

Ceea ce sancţionează insa art. 80 din Legea nr. 85/2006 este intenţia frauduloasa comuna a doua parti de a sustrage din patrimoniul uneia dintre ele active care constituie gajul general al creditorilor chirografari.

Mai mult,  in ciuda celor care se pare au fost  avute in vedere  de  instanţa, articolul de lege invocat nu instituie sub nicio forma  o prezumţie de  frauda dedusa din împrejurarea ca un asociat este comun in structura pârtilor contractante.

Din aceste considerente este evident ca frauda care este avuta in vedere de dispoziţiile legale  nu a fost probata in cauza deoarece, atâta vreme cat preţul a  fost stabilit in condiţiile pieţei si  a  fost plătit in realitate,  nu a condus la o  scădere a activului F D astfel incat creditorii acesteia sa fie potenţial prejudiciaţi.

Potrivit  regulilor  privind garanţiile  reale mobiliare,  titularul  acestei  garanţii - F - ar trebui sa se îndrepte împotriva deţinătorului  actual pe calea dreptului comun, solicitand sub acest aspect anularea tuturor contractelor de vânzare cumpărare succesiva astfel incat acesta sa poată ajunge din nou in patrimoniul F D.

Recurenta a depus un set de înscrisuri, reprezentând practică judiciară.

Intimata S.C. F DCI S.A., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de SC V F SRL impotriva sentinţei civile nr. 8109/13.07.2012 pronunţata de Tribunalul Bucureşti si pe cale de consecinţa menţinerea hotărârii atacate ca temeinica si legala pentru următoarele motive:

In  ceea ce priveşte motivul  de recurs constând  in incalcarea dreptului la  apărare al  recurentei S.C.  V F S.R.L.

Procedura de citare cu  recurenta parata SC V F SRL a fost îndeplinita cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedura civila, dupa cum urmează:

- In citativul aflat la fila 4, se arata ca S.C. V F S.R.L. a fost citata „cu copie acţiune".

- La data de 26.10.2011, a fost trimisa prima citaţie către recurenta (fila 6) fata de care aceasta a  răspuns  printr-o adresa a  lichidatorului judiciar (fila  8) in care a  invederat deschiderea procedurii insolventei si a solicitat refacerea procedurii de citare.

- Prin încheierea din 13.11.2012,  instanţa  a luat a act de  cele  învederate  de  lichidatorul  recurentei si a dispus refacerea procedurii de citare.

- Procedura s-a îndeplinit in data de 15.02.2012 (fila 16) conform procesului verbal de citare de la dosar.

- Dupa formularea cererii  de intervenţie,  prin încheierea din 06.04.2012, instanţa a dispus amânarea cauzei  pentru  citarea  paratelor in vederea discutării acestei cereri.  Iniţial, a  fost lipsa de procedura cu recurenta, cauza amanandu-se in 25.05.2012 pe acest considerent,  procedura de citare a fost îndeplinita in 11.06.2012, conform procesului-vrbal de la fila 55.

In  situaţia in care recurenta a fost citata  de doua  ori  si chiar  a  formulat,  prin Cabinetul Individual de Insolventa S.M., cereri proprii in dosar, rezultă ca dreptul la apărare  i-a fost recunoscut.

Pe cale de consecinţa, motivul de recurs este neintemeiat.

In ceea ce priveşte motivul de recurs constând in lipsa de interes si cauza falsa a cererii de  chemare in judecata

Recurenta nu a achitat preţul de 120.000 de euro stabilit prin contractul 36/ 2010. Susţinerea potrivit căreia instanţa de fond ar fi reţinut plata preţului este falsa; dimpotrivă, Tribunalul Bucureşti a reţinut ca nu s-a achitat preţul arătând faptul ca „din preţul vânzării nu a fost acoperita nicio parte de creanţa". Tocmai acesta este motivul pentru care instanţa a dispus prin  dispozitiv  obligaţia  alternativa pentru recurenta, respectiv fie repunerea pârtilor in situaţia anterioara fie, in situaţia in care bunul nu mai exista, plata preţului de 120.000 de euro.

In dreptul civil,  debitorul  care pretinde  stingerea obligaţiei trebuie sa dovedească faptul efectuării plaţii. Altfel spus, cata vreme creditorul dovedeşte existenta obligaţiei culpa debitorului este prezumata (ca nu a achitat si ca neachitarea este imputabila)  pana la proba  contrara pe  care  chiar debitorul o face prin dovedirea actului juridic al plaţii.

Referitor la cauza falsă invocată de recurentă, intimata arata, din nou, că în ceea ce priveşte plata preţului, acesta nu a fost achitat.  Referitor la contractele subsecvente, pe de o parte, recurenta nu precizează care sunt acele contracte si părţile lor iar pe de alta parte, lichidatorul nu este obligat sa atace actele subsecvente, având doar posibilitatea de a acţiona in acest sens, in situaţia in care frauda se dovedeşte pe fiecare contract subsecvent in parte.

In ceea ce priveşte motivul de recurs constând in inadmisibilitatea cererii de intervenţie;

Cererea de intervenţie nu s-a întemeiat pe norma speciala din legea insolventei, ci pe dreptul comun si  anume art. 948,  966 si  968  C. Civ. Tocmai aceasta a fost raţiunea pentru care a apreciat ca cererea  este o intervenţie  principala, si nu accesorie  si  anume  faptul  ca  sunt cauze  juridice/temeiuri  de  drept diferite de cele ale administratorului judiciar, desi se urmăreşte aceeaşi finalitate, anularea contractului nr. 36/ 2010.

De altfel, instanţa de fond a recalificat cererea ca fiind o intervenţie accesorie, argumentele inadmisibilitatii intervenţiei principale formulate de recurent devenind astfel nerelevante, in cauza.

Susţinerea  recurentei ca instanţa de fond a calificat in mod greşit cererea ca fiind o intervenţie accesorie si ca soluţia corecta ar fi fost sa menţină calificarea de intervenţie principala nu poate fi primita, intrucat doar S.C. F DCI S.A. ar putea invoca o vătămare decurgând din calificarea de către tribunal a cererii intervenientei.

In ceea  ce priveşte  motivul de recurs constând in aplicarea greşita a art. 79 si 80  din Legea nr. 85/2006

In conformitate cu  art. art. 80 alin.1 lit.c , "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni  pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru  restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a  valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

c) acte  încheiate  în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau  de a le leza în orice alt fel drepturile;"

Condiţiile aplicării acestui text de lege sunt următoarele: (i) actul sa fi fost incheiat cu mai puţin trei ani înainte de deschiderea procedurii; (ii) actul sa fi fost făcut in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea creditorilor sau pentru lezarea in alt fel a drepturilor acestora; (iii) toate părţile implicate sa fi acţionat cu intenţia de a frauda, toate elementele fiind indeplinite in speţă..

In situaţia in care preţul nu a fost achitat, raportul de cauzalitate dintre vânzarea fondului  de comerţ si insolventa este chiar mai bine evidenţiat.

Intimata S.C. F DCI S.A., legal citată, a arătat că nu solicită probe.

Intimata F D S.R.L, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

Asupra recursului :

În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.5 C.pr.civ., referitor la necomunicarea cererii de chemare în judecată, Curtea reţine că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta-pârâtă, aflată la fila 6 din dosarul de fond, rezultă că aceasta a fost citată cu menţiunea: “cu copie acţiune”.

Împrejurarea că, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, SC V F S.R.L. a învederat instanţei de judecată că împotriva sa a fost deschisă procedura insolvenţei şi că i s-a numit administrator judiciar nu atrage încălcarea prevederilor art.1141 alin.2 C.pr.civ., în condiţiile în care acestei pârâte i s-a comunicat copia cererii, potrivit menţiunilor sus-arătate.

Referitor la faptul că cererea de intervenţie formulată de SC F DCI SA, în nume propriu, şi calificată de instanţă ca fiind accesorie, nu s-ar fi comunicat pârâtei-recurente, Curtea reţine că aceasta din urmă a fost citată pentru termenul de judecată din 13 iulie 2012, cu menţiunea: „în vederea discutării cererii de intervenţie formulată de SC F DCI SA”, deci a avut cunoştinţă despre acest incident procedural, recurenta neprezentându-se la termenul de judecată.

Având în vedere că cererea de intervenţie a fost calificată, în mod corect, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., drept intervenţie accesorie, întrucât intervenienta nu invocă un drept al său, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit, Curtea apreciază că în cauză nu s-a produs vreo vătămare recurentei din această perspectivă, iar Curtea nu a declarat nulă hotărârea potrivit  art.105 alin.2 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, Curtea a înlăturat şi criticile referitoare la încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil, reţinând că, în speţă, aceasta a avut posibilitatea de a formula cereri, de a propune şi administra probe, de a pune concluzii cu privire la problemele de fapt şi de drept ale cauzei.

Referitor la lipsa de interes în pronunţarea acţiunii, Curtea reţine că prezenta cerere de cheltuieli de judecată a fost promovată de lichidatorul judiciar al debitoarei potrivit art.79 şi art.80 alin.1 lit.b şi c din Legea nr.85/2006, tribunalul, reţinând, în acest ultim text de lege, incidenţa lit.c) a art.80 din lege.

Lichidatorul judiciar a formulat cererea în conformitate cu atribuţiile conferite de art.25 lit.c) din lege.

Interesul promovării cererii este dat de scopul acţiunii întemeiate pe art.80 din Legea nr.85/2006, acela de a readuce în patrimoniul debitoarei falite a unor active care au ieşit în mod fraudulos, în vederea acoperirii pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

În ce priveşte interesul intimatei F DCI  de a interveni în proces, acesta este justificat de calitatea sa de creditor garantat, titular al unei garanţii reale imobiliare instituite asupra bunului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

În ce priveşte critica referitoare la cauza falsă a cererilor, Curtea reţine că acest element al acţiunii cile reprezintă scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, scopul este acela de a readuce în patrimoniul debitoarei activele care au ieşit în mod fraudulos, astfel că şi aceste critici referitoare la cauză falsă a cererilor vor fi înlăturate.

De asemenea, se reţine şi argumentul intimatei că nu s-a făcut dovada plăţii preţului bunului de către recurentă, în condiţiile în care sarcina îi incumbă.

Referitor la acest element al contractului, Tribunalul a reţinut, în considerentele hotărârii, că preţul a fost stabilit, potrivit contractului, la 120.000 Euro, fără a reţine că acesta a fost şi achitat, astfel cum în mod eronat arată recurenta.

În ce priveşte inadmisibilitatea cererii de intervenţie formulată de intimata SC F DCI SA, în temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, Curtea reţine că potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial…”

Prin urmare, nimic nu împiedică, în concepţia legii insolvenţei, formularea unei cereri de intervenţie în condiţiile Codului de procedură civilă, cerere întemeiată pe dispoziţiile Codului civil.

Curtea reţine că  tribunalul a calificat cererea  ca fiind accesorie, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., în condiţiile în care partea sprijină apărarea reclamantului.

Faptul că intimata susţine şi un interes personal, nu exclude aplicarea art.49 alin.3 C.pr.civ. şi oricum, recurenta nu a suferit nicio vătămare potrivit art.105 C.pr.civ. prin calificarea juridică corectă a cererii de intervenţie realizată de instanţa de fond.

În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea îl apreciază nefondat.

Conform art.79 din Legea nr.85/2006, Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art.80 alin.1 lit.c) din lege, (1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

Condiţiile aplicării acestui text de lege sunt:  actul sa fi fost incheiat cu mai puţin trei ani înainte de deschiderea procedurii;  actul sa fi fost făcut in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea creditorilor sau pentru lezarea in alt fel a drepturilor acestora; toate părţile implicate sa fi acţionat cu intenţia de a frauda, toate condiţiile fiind indeplinite in speţă.

Din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că actul anulat de instanţa de fond  a fost încheiat la 17.09.2010, iar deschiderea procedurii falimentului asupra debitoarei, vanzatoare în speţa de faţă,  s-a dispus la data de 22.04.2011, la cererea debitoarei.

Actul a fost întocmit atât pentru a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, cât şi pentru a frauda creditorii.

Debitoarea şi-a înstrăinat chiar fondul de comerţ, cuprinzând firma, vadul comercial, clientela, stocul de marfă, dar şi autorizaţia de funcţionare farmacie, după care a formulat cererea de deschiderea procedurii.

Frauda există în cazul debitorului, fiind prezumată, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, iar în privinţa terţului, prin împrejurarea că cele două societăţi, vânzătoarea şi cumpărătoarea, aveau ca asociat majoritar, aceeaşi persoană, rezultă că frauda există şi în privinţa cocontractantului care avea cunoştinţă de  starea de insolvenţă a debitorului în momentul în care a încheiat actul în cauză.

Prin urmare, pentru aceleaşi raţiuni, s-a făcut dovada intenţiei părţilor actului de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori, aceştia fiind în imposibilitate  de a-şi realiza creanţele, ca urmare a lipsei activelor ce ar putea fi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei.

În consecinţă, pentru aceste considerente, Curtea a constatat recursul nefondat şi l-a respins conform art.312 alin.1 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare