Faliment - contestaţie la tabelul definitiv- eroare esenţială.

Faliment - contestaţie la tabelul definitiv- eroare esenţială.

 Curtea reţine că în condiţiile în care recurenta contestatoare nu invocă nici acte noi şi nici împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute administratorului / lichidatorului judiciar încă de la data întocmirii tabelului preliminar, în mod corect a constatat judecătorul sindic că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei erori esenţiale, în condiţiile speciale prevăzute de art. 75 din Legea nr.85/2006. Atât invocata lipsă a dovezilor privind achitarea sumelor contestate, cât şi lipsa unui calcul detaliat al penalităţilor şi dobânzilor existau încă de la data întocmirii tabelului preliminar, contestatoarea nefăcând dovada că aceste aspecte nu ar fi fost cunoscute încă de atunci.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1103 din 30.04.2014)

Prin contestaţia înregistrată la data de 22.04.2013, societatea debitoare SC G C & C SRL, prin administrator special, a contestat creanţa creditorului SC V U SRL.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.75 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 9364 din 08.11.2013 instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC G C & C SRL în contradictoriu cu SC V U SRL prin A&A C IPURL.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că, titularul procedurii de verificare a creanţelor, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii, conform art. 66 şi următoarele din lege, este administratorul/lichidatorul judiciar.

S-a constatat că SC V U SRL a solicitat, pe lângă sumele reţinute a fi datorate prin sentinţa nr. 8582 din data de 13.10.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, înscrierea la masa credală şi a contravalorii facturilor fiscale nr. 37 din data de 11.04.2008 şi a facturii nr.44 din data de 22.04.2008.

În privinţa penalităţilor de întârziere calculate pentru sumele precizate în facturile fiscale neachitate de societatea debitoare în termenul de scadenţă, s-a reţinut că acestea sunt datorate în baza art.4 din contractul părţilor, fiind respectate şi prevederile art.4 din Legea cu nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Pentru neachitarea în termenul de scadenţă a contravalorii cheltuielilor de judecată au fost calculate dobânzi legale potrivit dispoziţiilor art.3 alin.3 din OG nr.9/2000.

În urma verificării declaraţiei de creanţă şi a documentelor justificative administratorul judiciar a dispus înscrierea la masa credală a creanţei intimatului-creditor. În termenul prevăzut de lege pentru contestarea tabelului obligaţiilor debitoarei nu au fost formulate contestaţii, astfel că s-a apreciat că prezenta cerere este depusă şi poate fi circumscrisă motivelor prevăzute în cuprinsul art.75 din legea insolvenţei pentru a nu lipsi de eficienţă dispoziţiile imperative ale legii insolvenţei referitoare la termenele prevăzute pentru formularea declaraţiilor de creanţă.

S-a mai reţinut că, datorită specificului procedurii insolvenţei, ce implică o pluralitate de creditori şi o mare diversitate de acte procedurale, stabilirea unor termene limită imperative ce se impun a fi respectate apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Astfel, pentru a nu da posibilitatea a fi eludate şi dispoziţiile imperative ce stabilesc un termen de 5 zile de la publicarea în cuprinsul BPI a tabelului preliminar al obligaţiilor debitoarei pentru contestarea creanţelor, ulterior, legea stabileşte doar în cadrul reglementat de art.75 din legea insolvenţei posibilitatea de a fi formulate contestaţii. Aşadar în cauza prezentă se impune a se verifica dacă există un fals, dol sau eroare esenţială care să fi determinat admiterea creanţei, sau s-a descoperit un titlu hotărâtor şi până acum necunoscut.

A mai reţinut judecătorul sindic şi că actele ce au întemeiat formularea prezentei contestaţii sunt aceleaşi cu cele ataşate la declaraţia de creanţă, ori în condiţiile în care acestea un fost cunoscute de către societatea debitoare, nefiind vorba de înscrisuri noi, nu se justifică formularea peste termenul legal de 5 zile a contestaţiei ce vizează o creanţă înscrisă iniţial în tabelul obligaţiilor debitoarei. A susţine contrariul înseamnă a se admite posibilitatea eludării dispoziţiilor legale ce impun formularea contestaţiilor cu respectarea unui termen imperativ de 5 zile de la publicarea în BPI a tabelului obligaţiilor debitoarei.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a formulat recurs debitoarea SC G C & C SRL, reprezentată prin administrator special C.P.G., solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei.

În motivare se arată că în mod greşit instanţa fondului a considerat că în speţă nu reprezintă o eroare esenţială, fapt juridic circumscris de art. 75 din Legea nr.85/2006, situaţia juridică rezultată din înscrierea în tabelul creanţelor a cheltuielilor de executare şi a cheltuielilor de judecată aferente sentinţei nr. 8582/13.10.2008, deşi dovezile au fost făcute cu numai cu facturi fiscale, fără să existe dovada achitării acestor sume de către intimată.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, acestea se suprapun ca perioadă de timp peste dobânda legală aşa cum este aceasta stabilită în OG nr.9/2000, astfel încât pentru acelaşi debit, pentru aceeaşi perioadă de timp, apare o dublă sancţiune pentru societatea în insolvenţă.

Mai arată recurenta că potrivit datelor contabile societatea datorează intimatei suma de 31.636 lei, iar un calcul detaliat al penalităţilor şi dobânzilor, cu precizarea modului de calcul şi a perioadei de timp, nu a fost înaintat lichidatorului judiciar şi nici instanţei cu prilejul judecării prezentei contestaţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9, art.304 indice 1 coroborat cu art. 312 Cod Procedură Civilă.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar şi în considerarea dispoziţiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul sindic, art.75 din Legea nr. 85/2006 statuează asupra dreptului părţilor interesate de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv al creditorilor, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 73 alin.2 şi până la închiderea procedurii, însă numai în anumite cazuri, respectiv cel al descoperirii existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei sau a unui drept de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Pentru admisibilitatea unei astfel de contestaţii, este necesar deci ca înscrierea făcută în tabelul creditorilor să fie rezultatul existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială, descoperită după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar, şi care a stat la baza admiterii creanţei sau dreptului de preferinţă, aspecte cu rol hotărâtor în înscrierea în tabelul creditorilor. Şi este firesc să fie aşa, întrucât împotriva tabelului preliminar se poate face contestaţie de către aceleaşi părţi, iar menirea art. 75 nu este aceea de a prelungi acest termen de contestaţii.

Din această perspectivă, este nefondată critica recurentei în sensul că în mod greşit instanţa fondului ar fi considerat că nu reprezintă o eroare esenţială situaţia juridică rezultată din înscrierea în tabelul creanţelor a cheltuielilor de executare şi a cheltuielilor de judecată aferente sentinţei nr. 8582/13.10.2008, deşi acestea nu ar fi fost dovedite deoarece nu există decât facturi fiscale şi nicio altă dovadă a achitării acestor sume de către intimată.

Astfel, judecătorul sindic a reţinut în mod expres faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi descoperit acte noi, altele decât cele ataşate la declaraţia de creanţă şi care au fost deja avute în vedere la înscrierea creanţei în tabelul preliminar.

Curtea reţine că în condiţiile în care recurenta contestatoare nu invocă nici acte noi şi nici împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute administratorului / lichidatorului judiciar încă de la data întocmirii tabelului preliminar, în mod corect a constatat judecătorul sindic că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei erori esenţiale, în condiţiile speciale prevăzute de art. 75 din Legea nr.85/2006. Atât invocata lipsă a dovezilor privind achitarea sumelor contestate, cât şi lipsa unui calcul detaliat al penalităţilor şi dobânzilor existau încă de la data întocmirii tabelului preliminar, contestatoarea nefăcând dovada că aceste aspecte nu ar fi fost cunoscute încă de atunci.

Faţă de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reţinută niciuna din criticile aduse sentinţei şi reţinându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.

Domenii speta

Spete similare